|
Citat:
Nu stiu cata vina are cel caruia tu ii zici sotul tau in fata lui Dumnezeu. In mesajul tau m-am lovit de mandria caruia Dumnezeu "ii sta impotriva" si pe care o cunosc din proprie experienta. Nu iti trebuie nimic altceva ca sa nu iti mearga in viata! Daca nu stii pana acum ca toti ceilalti sunt chipuri ale Dumnezeu, invata smerenia, sau in acest sens roaga-L pe El in acest sens. Modul in care marturistesti ca ii tratezi pe ceilalti, contravine invataturilor crestine. Te-as cauta ca sa discut cu tine fata in fata daca as sti unde esti. |
Eu nu observ decât o fată căreia îi trebuie puțină încurajare și îndrumare. Azi mă gândeam la titlul pe care l-a dat: ”Dumnezeu nu vrea sa avem familie?”. Mi-a venit în minte un răspuns: Dumnezeu nu vrea să avem familie păgână. Este atât de iubitor, atât de zelos încât măcar pe unul ar vrea să-l câștige dacă s-ar putea. Despărțirea vine de la credință; cum s-ar spune, în mod ironic, fallen este cea care provoacă ruptura. Este ceea ce Hristos a spus că: ”N-am venit să aduc pace, ci sabie!”. Adică nu pacea lumii care trăiește în păcat ci sabia cuvântului care desparte pe cel credincios de cel răzvrătit. Dar cum se face că sunt atâtea familii care trăiesc fără Dumnezeu și au pace? Acum au, poate și mâine, dar Dumnezeu îi cheamă și de va voi măcar unul, se va schimba, iar de nu...
2. Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei. 3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor. 4. Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei. 5. De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți. 6. Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia. 7. Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală. 8. Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus. 9. Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul. 10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește că ei sunt plini de zile bune 11. Și zice: "Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt? 12. Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați.” 13. Iar eu am zis: "Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele, 14. Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață". 15. Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi. 16. Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. 17. Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi: 18. Într-adevăr, pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau, 19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. Până astăzi am crezut că familia este năzuința cea mai de preț, aici, pe pământ, și desigur că este un lucru foarte bun. Și aceasta este calea firească pentru cei mai mulți. Dar întâi să fim creștini și apoi ne va rândui Dumnezeu calea, iar nu invers, adică să alergăm după căsătorie speriați să nu îmbătrânim singuri, apoi să ne dăm seama că Dumnezeu nu poate intra în familia noastră. Cam târziu, multe lacrimi și copii nefericiți... ”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.” |
Foarte frumoasă postare!
Cu mulțumiri, Doamne ajută! |
Da, intr-adevar, fru oasa postare, si cat de reala ( actuala) si in ziua de azi situatia redata de psalmist!
Cum ii invidiaza lumea si in ziua de azi pe cei pacatosi, care o duc bine, si cum ar vrea sa le urmeze, doar ca pe unii nu ii lasa familia, ii trage inapoi, pe altii propria constiinta...si cred ca nimic nu e mai rau decat o lupta interioara, intre tine si constiinta ta, intre ce simti, ce ai invatat si ce constati, expermentezi acum....cum poti sa iti ingropi singur propria constiinta, parte a fiintei tale... Hai sa nu dramatizam, totusi...uneori sa explica dd ce nu oricine poate avea familie; poate ca Dumnezeu asa a randuit, pentru greselile generatiilor anterioare, care s-au departat de El, sa stinga neamul unora...si inseamna ca asa e mai bine. Poate cine stie cum, ce sansa sa aiba unul din urmasii acestor neamuri, sa se trzeasca in el vocea constiintei adormite, si sa-si doreasca atat de mult izbavirea, incat sa ajunga intr-o familie de oameni foarte buni si credinciosi, alaturi de care sa se indrepte si sa produca la randul lui urmasi buni, care sa nu exprime caracterele urate ale neamului din care provine persoana in cauza ... Asta am ajuns la concluzia raspnzand pe un alt forum unui baiat care se plangea ca mostenete caracterul violent al tatalui sau, desi nu a fost niciodata de acord cu el, ba mai mult a fost o victima, acum s-a trezit ca nu e nici el mai breaz si are tendinta sa il imite, sa reproduca intocmai purtarile tatalui...acelasi lucru care l-am observat din pacate si la sotul meu ( ma refer la agresiitate, violenta in lmbaj si purtari), ca restul obiceiurilor pe care le avea tatal sau ( Dumnezeu sa-l ierte ca s-a prapadit de curand, pana la urma) le condamna si el si nu le reproduce pt ca are oroare de ele. ( bautul, petrecutul cu prieteni sau alt femei, cheltuitul banilor aiurea). La fel zicea si baiatul asta, insa el chiar isi dadea seama ca violenta lui nu e ok si ca raneste persoanele care-i fac bine...si se intreba cam ce ar putea face in acet sens.. ( By the way, nu am reusit sa anjngem la inmormantarea batranului pt ca habar nu am avut, daca nici dansul nu a mai dat nici un semn, ne suna fiind probabil baut (mm ca sigur), ne invita la el, apoi uita ca ne-a chemat si nu-l gaseam acasa, sau poate dormea si nu auzea, cine stie...si am aflat abia dupa un timp de cand s-a intamplat...ne batea la cap sa ii despagubim noi pe ceilalti mostenitori ai lui, de parca penoi ne dadeau banii afara dn casa, etc ( adica zicea sa ledam la aia vreo 10000, acum, adica la copiii celei de-a doua sotii, si sa ne ramana noua casa lui cand avea sa moara, eventual sa il luam la noi sa sa ne mutam la el, etc...si nu prea ne-a suras ideea, in acelasi timp baietii aia cam faceau presiuni, adica daca nu le dadeam bani voiau sa se mute ei acolo si sa renuntam noi, ceea ce s-a si intamplat pana la urma, a zis al meu " go for it", n-aveti decat...) ..probabil si pt ca insista pe chestia asta, am cautat sa evitam, si oricum e greu sa ai o discutie constructiva cu o persoana care se afla in cvasipermanenta starr de ebrietatate...e oarecum similar ca si cum ar fi senil sau psihopat...si mi-e greu sa cred ca am fi fost noi in stare, daca ne mutam cu dansuk, sa il facem sa renunte, acum la batranete, la bautura si la toate obiceiurile urate...s-a chinuit biata maica-sa cu el si in tinerete, cand a avut un accident si a fost imobilizat la pat, si asa face si al meu cand e bolnav, te face cum ii vine la gura...evident, acasa, la spital nu a facut asa ceva :) ) |
Citat:
Eu ma intreb alta, daca scopul casatoriei este sustinerea reciproca in vederea mantuirii si nasterea de prunci, atunci dupa o varsta cand nu mai poti avea copii ca femeie, mai are sens casatoria in vederea de a nu ramane singura la batranete? nu e vazuta ca o desfranare? |
Citat:
Eu zic ca are multe calitati. Si barbatul de langa ea le vede si stie ca este superioara lui, dar e prea mandru sa recunoasca. |
Citat:
|
Citat:
Intr-adevar, pot fi si persoane care desi sunt constiente ca ai anumite calitati, sau tocmai pt ca stiu asta, evita sa iti arate tocmai pt a nu " ti-o lua in cap", adica sa nu cumva sa pleci sa-ti incerci norocul in alta parte, crezand ca ti-ar putea fi mai bine. Desi in cazul meu mi s-a spus in cateva randuri ca asta e tot ce imi poate oferi el, si nu ma obliga nimeni sa accept daca vreau mai mult sau altceva, sau cred ca mi secuvine sau as putea obtine mai mult in alta parte...in fine, acest pct de vedere mi se pare mai potrivit cand e vorba de un angajat, nu de o relatie de cuplu care nu ar trebui, dupa parerea mea, tratata asemenea unei tranzactii comerciale sau a unei relatii angajat/angajator, de asta poate nici nu ma grabesc sa ii dau curs. In fine, se mai poate intamla sa ajungem uneori atunci cand nu cadem de acord cu persoanele cu care convietuim, fie acasa fie la munca, sa incercam sa gandim lucrurile si sale intelegem si din perspectiva celuilalt. Aparent pare o idee buna, crestineasca, insa se pare ca nu e intotdeauna asa. Uneori chiar nu reusim sa intelegem sau daca reusim, ajungem la concluzia ca nu e bine cum gandeste celalalt, cel putin dpdv crestinesc, daca nu si lumesc. Sau se poate ajunge la an anume " sindrom Stockholm", in care cineva ( zis victima) isi restructureaza, reorganizeaza prioritatile si obiectivele in functie de cele ale persoanei celelalte ( numita si agresor, chiar daca nu are neaparat loc o agresiune fizica). Acest fenomen se pare ca se produce pentru ca psihicul uman nu e intotdeauna foarte rezistent la suferinta, agresiuni, teroare si incearca sa scape de acestea luand masuri compensatorii, chiar daca uneori sunt solutii de compromis ( care in timp sunt distructive) Cat despre copii, in cazul nostru, momentan, am ajuns la concluzia ca poate e mai bine sa nu avem, si poate Dumnezeu stie El mai bine de ce nu ne da...pentru ca atunci cand un om nu are sufiienta rabdare si obisnuieste sa dea vina pe ceilalti pentru toate neajunsurile care se intampla, cu siguranta ii va fi greu sa suporte toate greutatile prin care trece un parinte in primii ani de viata ai copilului, cand e mai tot timpul bolnav si sensibil, si pe langa cheltuiala si neodihna mai produce parintilor si o mare " cantitate"( amount) de temeri, emotii, anxietate, panica chiar, mai ales celor care nu sunt familiarizati cu suferinteke omenesti sau din contra, avand ocazia prin specificul muncii sa vada cele mai teribile orori, sunt panicati, terifiati peste masura. Cu siguranta parintele mai putin familiarizat si mai putin rabdator va da vina si va ocari exclusiv pe celalalt ( mai frecvent pe mama) pentru toate inconvenientele ( chiar daca sa zicem el a fost cel care a dezbracat copilul transpirat in parc, dar apoi mama e de vina ca nu ii da medicamentele care trebuie ca sa il faca bine mai repede ....). Eu zic ca un asemenea personaj nu merita sa ii dea Dumnezeu copii, si nici o mama care nu ar fi suficient de puternica, nu ar rezista la teroare si ar ajunge sa se invinovateasca ea insasi ca nu e o mama suficient de buna... |
ce credeti despre a doua sansa
Am intalnit cu ceva vreme in urma un barbat care divortase desi avea un copil. In fine, el zicea ca nu din vina lui. Asta desigur poate fi discutabil ( se pare ca sotia avea pe altcinva, dar si aici se poate interpreta si ca el ar fi impins-o la asta, nefiind un sot destul de bun). Ideea e ca tipul s-a pronuntat ca nu mai vrea si nici nu mai poate sa isi ia alta sotie ( nici sa aiba o relatie mai apropiata, gen sa locuiasca cu o femeie), si nici sa mai aiba alt copil, pt ca spunea el nu ar mai putea iubi pe altcineva la fel de mult cum isi iubea fiul, si i s-ar i parut nedrept in aceste conditii sa se implice intr-o relatie. Ceea ce mi se pare foarte cinstit din partea lui... si foarte crestinesc, totodata. Majoritatea barbatilor care sunt la a doua experienta matrimoniala, iti spun din capul locului ca stau cu tine dar sa nu te astepti sa te iubeasca la fel de mult cum si-a iubit fosta sotie si cum isi iubeste copilul. Si de multe ori iti spun si fac tot posibilul sa nu mai faca alti copii, iar daca se ntampka impotriva vointei lor, sunt nemultumiti si declara ca nu ii vor iubi, ca nu i-au vrut, cel mult ti-au facut o favoare, eventual daca isi permit le asigura tot ce au nevoie, dar, in rest, e problema ta ( si poate ar fi bine sa nici nu-l deranjeze prea mult, sa ii aduca vreun prejudiciu material prea mare, sau sa nu il lase sa se odihneasca si sa-si desfasoare activitatile...)
|
Intradevar, este de preferat sa nu se ajunga la divort (de asta este bine ca atunci cand te casatoresti cu cineva e bine sa fii foarte sigur ca vrei sa fii cu aceea persoana toata viata), insa daca se ajunge la divort, dupa un timp rezonabil, ca om si ca barbat, nu cred ca poti sta singur!
Daca te recasatoresti dupa cativa ani, asta nu inseamna ca-ti iubesti mai putin copilul- orice tata sanatos la cap isi va iubi copilul toata viata. |
Asa sper si eu ca se va intamla, pana la urma...desi ca barbat poti sa ai relatii cu femei si fara sa te implici emotional, din pacate... iar in prima faza, dupa ce ai suferit si te-ai ranit, poate preferi varianta asta, de a nu te mai implica emotional, a nu mai iubi, pentru a nu fi ranit, a nu-ti adauga suferinte, a nu iti complica situatia...
Si apoi mai e un aspect: daca iei pe una care are si ea un copil, si sta cu ea ( de obicei asa se intamla, copilul ramane cu maica -sa, asa ca si al tau ), si tu te muti cu ei, sau ei la tine - nu poti sa-i spui te iau dar fara copil, pt ca nu cred ca vro mama normala s-ar muta la un barbat fara sa-si ia copilul, mai ales daca e sub 18 ani, sa-l lase la parintii ei, eventual, decat cel mult daca evorba sa se mute n alt oras sau tara, cine stie...sau daca e un caz nefericit ca trebuie sa fuga de la barba-su ( sau e gonita de acesta) lasandu-si copiii in urma... Insa in majoritatea cazurilor, femeia divortata cu copil/copii ramane cu ei, si daca o iei pe ea ii iei pe toti la pachet...si atunci ce va zice al tau, cum va reactiona sa stie ca tu seara ramai si dormi in casa cu copiii nevestei, in timp ce el trebuie sa plece sau sa-l duci la casa lui ( bine, il duci la maica-sa doar, nu la camin, ca daca Doamne fereste maica-sa pleaca si ea din tara, la munca sau la vreun alt barbat, si nu-l mai poate tine, il iei si pe el la tine...daca iti mai permiti, daca iti mai trimite si ea bani, etc...cel putin pana vine dupa el, sau isi permite sa-l ia acolo, lucru care iarasi o sa te afecteze grav pe tine ca tata...( eu stiu o familie, in care mama a plecat la alt barbat, nu stiu daca in acelasi oras, cert e ca nu a primit-o si cu copiii, asa ca ea a vrut initial sa-i lase la parintii ei, insa instanta i-a acordat custodia tatalui, care e un tata bn dealtfel. Noroc ca a ramas in relatii bne cu socrii, care il mai ajuta, in vacante cel putin, stau copiii la ei la tara... |
Citat:
Asta ar fi insemnat ca din capul locului casatoria sa fie doar o cale spre nastere de prunci si nimic altceva;iar cei care nu pot procrea nu ar fi fost lasati sa se casatoreasca. De ce trebuie sa plecam din start cu idea ca doi oameni in varsta se unesc in casatorie doar pt desfranare? sunt multe lucruri placute sufletului care se pot face in compania cuiva neluaind in calcul relatiile trupesti si oricum multe persoane la o varsta nici nu mai viseaza la asa ceva...ci doar la o companie,un sprijin,un ajutor,cineva cu care sa vorbeasca;altcineva decat un animal de casa. |
Cand esti batran si singur, si mai pati si vrun pocinog de nu te mai poti scula din pat, un biet animalut de casa din pacate nu va fi in stare sa-ti incalzeasac mancarea si sa ti-o aduca la pat, nici sa mearga sa-ti cumpere si apoi sa-ti dea medicamentele...ba din contra tot tu va trebui sa il scoti afara si sa ii dai mancare, sau sa ii porti si lui de grija daca cumva se imbolnaveste...
|
Citat:
|
Bună. Mă numesc Dragoș și îți recomand să te rogi și Sfântului Efrem.
Am citit postările tale, recunosc, pe fugă, pentru că nu dădeam așa mare importanță lor dar curiozitatea m-a atras să le recitesc.
Citindu-le am constatat că tu ai o problemă mai mare. Și anume, cred, că e vorba de lipsa de dorință și de dragoste cu care poți merge pe calea unei familii creștine. Spun "cred" pentru că eu nu sunt un psiholog și nici nu am încă familie (am 25 de ani) dar îmi doresc să am una și un lucru e cert: toți care mă cunosc mă sfătuiesc că așa ceva, o familie, rezultă numai prin credință și dragoste reciprocă. Din păcate nu te pot ajuta din punct de vedere psihologic. Nu sunt în stare (și nici nu sunt potrivit, deoarece sunt prea tânăr - 25 de ani .. ? -) ca să-ți dau sfaturi de cum să-ți întemeiezi o familie. Roagă-te totuși și sfântului Efrem cel Nou din Grecia. E un sfânt care a ajutat multe persoane (femei și bărbați deopotrivă) să poată să aibă copii în familie, în special dacă erau credincioși. De asemenea, tot acest sfânt a ajutat o mulțime de oameni care aveau probleme de sănătate dar s-au rugat lui cu credință. Încearcă și nu te va dezamăgi. Repet, a ajutat foarte mulți oameni, și femei care nu puteai avea copii ori aveau sarcini dificile, dar și bărbați, care doreau să meargă pe această cale, a familie. Roagă-te lui, este bine să mergi și la un preot, tu știi cum e mai bine. Dar înainte de a te da bătută roagă-te măcar într-o seară acestui sfânt; poate te ajută. Nu ai ce pierde. Nu uita totuși că dacă Dumnezeu nu vă vrea împreună nu veți reuși oricât de mult te-ai strădui. Deoarece o familie creștină se face prin voi Domnului. Sfântul Efrem cel Nou s-a născut în Grecia, pe Colina Neprihăniților (așa am găsit traducerea) și a fost batjocorit, torturat și ucis de turci. Moaștele i-au fost descoperite de o maică Maccaria. Aceasta i-a compus sfântului un acatist și un paraclis. Încă un acatist și un paraclis a fost compus (ambele, sper să nu mă înșel) de părintele Gherasim Atohnitul. roagă-te cu acatistul (sau cu paraclisul) și vezi ce va urma. Mănăstirea acestui sfânt e în Grecia, lângă Atena; e vorba de regiunea Nea Makri - Attica. Dacă cauți pe internet despre acest sfânt vei găsi o mulțime de informații și relatări. Încearcă. În cel mai rău caz pierzi un sfert de oră timp cât îți ia să citești acatistul. |
Citat:
Va inteleg ai ca va e greu si nu mai aveti o disponibilitate afectiva asa mare, de -acum...( dc mi-aduc aminte bine, in urma cu ceva vreme chiar ati avut o experienta nefericita, parca spuneati..?) Acum desigur cel mai important este sa va tina Dumnezeu in putere si sa va rugati sa va ajute pe cat se poate sa va descurcati singura, iar la nevoie sa va trimita pe cineva in ajutor, la momentul potrivit ( prieteni, vecini, etc). Se pare ca soacrei mele i-au prins tare bine bunele relatii pe care le are cu vecinele de bloc, caci noi din pacate cu serviciile noastre...prea putin suntem disponibili ... |
Citat:
Banuiesc ca si pe tine te-a ajutat din moment ce il faci cunoscut :). E bine daca sti si vrei de la inceput sa pui bazele unei familii crestine... Noi cei trecuti de prima tinerete, care am ratacit ata amar de vreme in pacate, departe de Dumnezeu...e ceva mai greu acum sa acceptam ca valorile noastre pe care ne-am intemeiat ( am incercat sa) familia, nu au fost cele corecte :(.... |
Citat:
Nu e neaparat desfranare, e ajutor reciproc pentru mantuire, companie, prietenie, iubire. |
Nu cred ca atat de momentul efectiv al mortii ne temem noi, ci de o eventuala imbolnavire incapacitanta, la batranete sau nu neaparat, din pricina careia sa fim nevoiti a depinde de altii, nemaiputand mereg singuri nici la baie...
|
Citat:
|
Citat:
Cat despre grija de batrinete, stiu ca dau dovada de mare necredinta in putarea de grija a lui Dumnezeu de imi fac atatea ganduri. |
Trebuie intr-adevar sa avem incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu, dar totodata sa fim atenti si la " barcile de salvare" pe care ni le trimite, daca va amintiti povestea :)
|
Citat:
|
Da, asta cam asa e, doar ca si asta e interpretabila...degeaba trage cineva de mine, daca eu nu simt nimic pt persoana respectiva...desigur, poate ma emotioneaza atentia si bunatatea lui fata de mine, si o apreciez, dar...poate nu ar fi cinstit sa-l iau de sot doar pentru asta, el sa ma iubeasca iar eu sa il consider doar un amic...( nu ca nu ar fi cinstit, dar poate nici nu ar fi posibil sa-mi fie sot cu adevarat)...si atunci, voi gandi la fel : oare nu asta a fost sansa mea, barca de salvarr pe care mi-a trimis-o Dumnezeu, si eu am ratat-o...oare nu trebuia sa am incredere in Dumnezeu si sa-l iau pe acel barbat, si poate in momentul cand am fi devenit un singur trup, l-as fi vazut ca pe Fat frumos? Oare nu cumva ce mi se intampla acum, faptul ca am un barbat frumos dar rau, e rasplata pt ca l-am refuzat pe cel bun?
|
Citat:
Nu se stie nici acela care zici ca era bun, cat de bun s-ar fi dovedit pana la urma.... |
Citat:
Acum,la maturitate,sentimentele ar trebui sa fie clare,durabile,puternice si jertfelnice. Pt a iubi din nou pe cineva,logic ar fi sa facem pace cu trecutul nostru, sa ne iubim cu rele si bune-nu intr-o forma puerila,egocentrica vecina cu mandria ci cu acceptare si blandete. |
Citat:
De multe ori m-am intrebat ce au gasit prietenele mele la barbatii pe care i-au luat...apoi timpul mi-a aratat ce au gasit in ei;poate ca prezenta lor fizica nici macar nu te duce cu gandul la vreun catalog de lenjerie Calvin Klein dar uite ca sunt in randul lumii,au familii trainice,au gustat din darul maternitatii,sunt stapanele casei lor-intr-un cuvant sunt deja candidate pt mantuire,nu traiesc in pacat si nu cauta inca candidatul perfect,frumos,destept,bun si bogat. Cred ca cei mai pacaliti sunt aceia care cauta oameni frumosi deoarece frumusetea este un dar al hazardului,un dar instabil dar si nemeritos.Nu trebuie sa depui nici un efort pt a te naste frumos ,nu trebuie sa te slefuiesti,sa faci eforturi,sa sacrifice nimic din tine;te nasti frumos si gata! Insa oamenii pun atata valoare pe acest aspect incat este tot ceea ce conteaza din antichitate pana in vremurile moderne. Istoria ne arata ca nu am evoluat spiritual si daca da foarte putin,imperceptibil. PS-nu este o morala facuta persoanei tale,ci doar o parere legata de frumusete,ideal,lumea moderna etc. |
Citat:
In privinta frumusetii fizice, nu zic ca nu conteaza si asta, dar pentru cineva care-si doreste o casnicie si o familie, nu cred ca frumusetea fizica ar trebui sa fie pe primul plan, deoarece o persoana poate sa arate ca si fizic foarte bine, dar sa aiba un caracter urat sau neserios! Cred ca in primul rand conteaza caracterul si felul de a fi/personalitatea ca om si seriozitatea! |
Asta cu frmusetea fizica, eu CRED ca e importanta pentr fiecare dintre noi intr-o mai mica sau mai mare masura, DAR felul in care percepem fiecare frumusetea fizica difera de la o persoana la alta. Ce mi se pare mie frumos, alteia/altora li se pare disgratios/urat etc. si invers.
Uneori o persoana care la inceput nu ne atrage atat de mult, poate ajune, dupa ceo cunostem mai bine, dupa ce descoperim calitati la pers. respectiva, incepe sa devina totma atragatoare in ochii nostri. Sau invers. In tineretile mele, cand cautam, multi baieti (ca era vb de baieti la vremea respectiva nu de barbti) care mi se pareau atractivi, au inceput sa nu mai imi placa dupa ce am schimbat vorbe, impresii. Si am patit si invers. La al meu sot se pare ca am avut norocul de de toate; m-a si atras din punct de vedere vizual si am escoperit in timp si calitati deosebite care credeam ca-s de mult pierdutela barbati si defecte mai mici sa mai mri; nu e nici el perfect, asa cum nu-s nici eu perfecta (am destule defecte si eu), asa cum nu e nimeni perfect. Ca in eclam la nustiucebere: Imperfect e perfect :) Eu zic ca tine foarte mult si de noi sa gasim o persoana si sa lasam timpul sa dezvaluie persoana respectiva (ma refer la caracter si altele de genul, lucruri care nu se vad) ca abia apoi sa putem lua decizia de a ramane cu pers respctiva sau de a nu ramane cu ea. Intr-o relatie/casnicie partea fizica nu conteaza prea mult. Conteaza mul sa putem comunica eficient, sa putem rezolva problemele impreuna, conteaza intelegerea, armonia si, bine-nteles iubirea (si nu ma refer la iubirea gen aia adoloscentin cu fluturi in stomac si mai stiu eu ce - aia e indragosteala) si respectul reciproc. De asemenea conteaza ca telurile sa fie in aceeasi linie pentru ambii parteneri. Daca sunt astea, se poate trece frumos si pasnic peste nentelegeri si se poate construi ceva durabil. |
Sa vedem acum daca tine Dumnezeu cu noi, se pare ca vom avea cheltuieli mai mari decat am prevazut cu amenajarea noii locuinte, si nu se stie daca ne mai raman bani si pt sfestanie...acolo e zona mai de fitze, nu cred ca de la bisericile din zona fac preotii servicii gratuite, mai ales pt noii veniti...se presupune ca cine si-a cumparat acolo are posibilitati...( noi am gasit superocazie, cu vreo 10000 sub pretul zonei, altfel nu ne-am fi atins...si sincer, nici nu merita, dar uite ca am facut bine, ca daca luam altceva mai scump, chiar nu mai aveam bani de loc de reparatii, ramaneam cu gauri in pereti si tevi ruginite....)...si acum, sa vedem, gasesc eu un preot care sa imi faca sfestanie fara bani, daca nu o sa mai am sau nu o sa-mi mai permit sa ii dau 50 de lei sau cat se da? Daca as fi mai veche in parohie si ne-ar sti, ar fi altceva, dar asa, nou veniti...de e ne-ar face favoruri, ca poate nici nu ne mai vede pe la biserica? Nici nunta sau botezul nu cred ca mi-as permite sa le fac la biserica aceea, decat daca ar gasi al meu un nas tot asa cu fitze care sa insiste ca vrea acolo.... ( nu cred ca tinem de aceeasi parohie cu soacra-mea, dar totusi fiind aproape, poate dansa e in relatii mai bune cu parohul ei si l-ar putea aduce si la noi, dar nu chiar free, si nu stiu daca are voie sa treaca linia.de demarcatie...mai imi ramane doar sa insist pe langa parintele meu...tot asa, daca indraznesc, daca are voie sa iasa din zona lui, daca nu au ai mei nimic impotriva....sau se va intampla exact cum spune parintele Arsenie Boca, sa nu avem parte de casa pentru ca am trait in pacat atata vreme? Ma gandesc ca totusi daca era asa, nu ingaduia nici sa ne gasim locuinta....sau ne-o arata doar ca sa vedem ce pierdem pt ca nu suntem asa cum trebuie???
|
fallen, eu ti-as sugra sa il intrebi si pe preotul din zon "de fitze" daca dispus sa va fac sfestania free sau mai ieftin. Nu pierzi nimic intreband. Ii explici frumos situatia, ii explica ca doresti neaparat sa va fie sfintita casa, le explici e ce ati ramas fara bani si, eventual, poti sa ii spui ca vei plati sfestania la salar.
Nu stica sa intrebi... |
Daca ai avea un butic in cartier, sau un cabinet stomatologic, frizerie, coafor, etc, si ar veni unii ca s-au mutat si ei de curand si nu mai au bani de mancare sau sa se tunda/trateze, dar sa ai incredere ca pe viitor vor mai apela la tine ???? ( si or sa-ti mai ceara si alte servicii gratuite, cu sigranta, ca au vazut ca esti om bun si ii servesti mereu...)
Io cred ca tot mai multe sanse as avea cu parintele meu, asta daca nu apare vreo neintelegere pana atunci... Bine, mie una mi-ar fi rusine sa cer cuiva un serviciu fara sa-l platesc, dar iata ca asta este o provocare din partea necredinciosilor, sa vada daca biserica chiar ofera ajutor neconditionat...( eu as vrea sa ma inteleg cu preotul, eventual sa-l platesc inainte, si sa-l rog cand vine sa nu ii ceara bani sotului, sau chiar sa-l refuze...dar ar fi o chestie fortata, daca nu vrea si dansul sa demonstreze asta...si pd alta parte, daca chiar nu ar fi de acord sa vina in eventualitatea ca n-as avea bani, m-ar dezamagi si pe mine... e ca si cum as cere ajutorul unui prieten si m-ar refuza....stiti cum se spune, daca nu vrei sa strici o prietenie, nu cere/nu da bani cu imprumut...) |
Citat:
un butic,un cabinet? Nu se poate,nu exista comparatie. Se intelege de aici ca doar cu bani poti sa-ti cumperi sfintenia sau sa-ti faci relatii lsa Dumnezeu! |
Intradevar, mi se pare anormal ca un preot sa faca sfintirea unei case in functie de cati bani da proprietarul acelei case! In fata Lui Dumnezeu si pentru preoti, toti ar trebuii sa fim egali, indiferent cati bani avem!
|
A zis parintele ca vine sa ne faca sfestanie doar daca ne primeste al meu. Daca nu vrea si el, nu vine.
Acum nu inteleg exact: sa fie de acord, sau chiar sa vrea si el cu adevarat? Posibil ca daca eu vreau, el sa fie de acord, chiar daca totusi el nu vrea neaparat, poate sa stea si fara.... Si atunci eu ce fac? Stau cu casa nesfintita, daca el nu tine neaparat, sau caut alt popa pe carenu-l intereseaza cine vrea si cine nu vrea? |
Citat:
|
Citat:
Voi din ce credeti ca se intretine o Biserica, din aer? Preotul are de platit lumina, taxe, apa, reparatii etc. De unde sa faca toate astea? Biserica nu este cladirea personala a preotului, ci este a tuturor mirenilor din acea comunitate. Nu platim taxa lunara, nu ajutam cu nimic parohie, nu il cunoastem pe preot, dar avem pretentia cand il chemam pe preot sa faca totul gratis si daca nu face cum vrem noi, il mai si barfim. Inainte era un preot la 12 familii. Acele familii ajutau, constant, Biserica si pe preot. Preotul, la randul lui, ii vizita mereu, avea grija de ei, stia care copil are varicela, care are pojar, cine e pe patul de moarte etc. Oamenii dadeau bani, produse la Biserica mereu, fara sa le ceara nimeni, ptr. ca erau constienti ca e Biserica lor si trebuie sustinuta. Platit taxa lunara, implicativa cu ce puteti in parohie, sinchisitiva sa il cunoasteti pe preotul respectiv, si o sa vedeti ca nu o sa mai ia nici un ban la botez, cununie, inmormantare, sfintirea casei etc. Bine, acum o sa veniti cu exceptiile. Preotii care sunt preoti doar ptr. bani. Apăi, daca oamenii s-ar duce doar la preotii buni, preotii nevrednici si-ar pierde clientii. Oamenii nu se implica, nu cauta un preot bun, dar au pretentii sa ca preotul sa le sufle in coarne si sa le faca toate poftele. Si cand nu ne place ceva, il facem popa si il barfim pe la colturi. (Si inainte se spunea popa, dar cu dragoste.) |
parascheva, nu toata lumea are posibilitatea sa mearga la preot bun (pe care in unele cazuri ii gasesti la zeci sau sute de km departare). Nu toata lumea isi permite sa dea pentru o sfestanie 100-200 de lei. Daca omul ala nu are banii aia, ramane cu casa nesfintita?
Acum, pe langa contributia anuala sau lunara sau cum o fii (nu, nu o platesc - prefer sa dau banii aia la Biserica unde chiar am gasit un preot bun), daca iti vine cu botezul acasa si pui mai putin de 10 lei pe masa ti se reproseaza ca trebuia sa pui macar 10 ca oamnii de obicei pun cel putin 15; nu conteaza ca te-a luat pe nepregatite si nu aveai bani in casa; oare avea si POS sa platesc cu cardul? Asa ca in oras eu nu contribui cu nimic la biserici; nu le bag eu benzina in bolide (ca deh, se respecta oamenii; nu conduc orice, numai audi, bmw, mercedesuri si ditamai wv passat - o fi o moda? - au); Si din pacate preotii care sunt preoti doar pentru bani nu prea sunt exceptiile; nu in orase oricum; exceptiile sunt preotii buni, pe care ii gasesti greu si departe. Preotul bun pe care l-am gasit eu e preotul din sat de la bunica mea. Imi inspira si incredere, se implica in comunitate, face lucruri pentru mireni, a renovat biserica, vorbeste bland si da sfaturi foarte bune; nic cand ma mustra nu ma supar, pentru ca o face intr-un mod frumos; el e preotul la care mai am curaj sa ma spovedesc, dupa toate "intamplarile" de prin oras (lucru care m-a si facut vreo 7-8 ani - pana ininte de cununie sa nici nu ma mai spovedesc si automat impartasesc). Ma rog, ideea era ca nu toti sunt la fel si uneori ca sa gasesti un preot bun, bland si care sa nu fie doar pentru bani dureaza o vreme si poate ai si ghinionul sa il gasesti la 50 -60 km departare - sau mai mult. |
Citat:
|
Da oaie, din pacate da; multi au tupeu sa CEARA atat. Nu am nimic cu cei care vor sa dea la biserica bani peste ceea ce cere preotul; foarte bine, dar daca nu am de unde, eu (si mult mai multi decat pare) ce facem? Ne lasam casa nesfintita, nu mai deschidem preotului pentru botez, nu ne mai botezam copiii, nu ne mai cununam? Ce facem?!
In oras cunosc un singur preot (si fiul sau de fapt, deci 2) care au intr-adevar preturi pentru toate buzunarele pentru servicii (asa sunt trecute pe tabelul cu taxele - aici macar au un tabel cu taxe); in schimb, la catedrala mare de exemplu, au niste preturi de te usca, si fiecare preot (sunt 3) are preturi diferite... se poate asa ceva?! Eu in mod normal apartin de catedrala mare, dar nici macar la Liturghie nu am fost acolo de mai mult de 2 sau 3 ori; merg la biserica de langa mine sau la biserica de lemn din alt cartier daca am posibilitatea. Iar de spovedit si impartasit, la bunica in sat si probabil voi merge si la preotul care m-a cununat (si cel la care m-am spovedit dupa ani buni e nespovada; cel de la biserica de lemn). |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 12:38:30. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.