Există argumente puternice de ambele părți care nu pot fi înțelese cu ușurință decît dacă ai pregătire serioasă, de la doctorat în sus, în diverse domenii cum ar fi astronomie, fizică optică, spectroscopie, chimie, matematică, geografie, topografie, prelucrare grafică, aviație șamd. Cu alte cuvinte, trebuie să fii un fel de enciclopedie ca să poți trage concluzia că ai certitudinea (siguranță 100%) despre adevărata formă a Pămîntului.

Poate cîndva voi redeschide acel topic care am cerut să fie închis. Nu am fost pregătit să-l moderez, nici acum nu sînt, cred că vor trece ani buni pînă voi mai analiza și alte argumente PP versus PS.

Interesant e că pe net apar din ce în ce mai multe clipuri cu demonstrații noi în favoarea PP, spre deosebire de acum vreo 4 ani cînd nu prea erau multe materiale de acest gen spre exemplu pe Youtube.

Nu cred ca iti trebuie doctorat ca sa te ridici in picioare pe plaja...

Dar te rog, deschide topicul. O sa fie interesant de discutat pe el.

Dar eu nu am pregatire "de la doctorat in sus" in niciunul din domeniile mentionate. Prin urmare, ma bazez pe consensul stiintific. Daca 99.9 la suta dintre cei care au pregatirea despre care spuneti si, cu precadere, reprezentantii lor din fruntea uniunilor stiintifice, institutiilor etc, afirma ca pamantul e sferic, inseamna ca e 99.9 la suta adevarat ca e sferic. Nu tot asa procedam si in credinta ? Daca Biserica, si, cu precadere, episcopatul afirma ceva in domeniul ei, nu luam drept ca foarte probabil adevarat, iar in unele cazuri chiar sigur adevarat ?

Si invers, asa cum exista un permanent duh schismatic in Biserica, acel duh care ii face pe unii sa spuna ca Biserica, in frunte cu urmasii apostolilor ratacesc, constatam ca exista si in stiinta. Explicatia e simetrica. Asa cum episcopii ratacesc din cauza ca sunt corupti (si platiti de dusmanii lui Dumnezeu), tot asa specialistii ratacesc din cauza ca sunt angajatii institutelor platite de dusmani ai adevarului. Asa cum exista oameni care cred ca episcopii, sau unii dintre ei, de fapt stiu adevarul, pe care il ascund oamenilor, tot asa se crede si despre oamenii de stiinta. Formidabilelor "secrete ale Vaticanului", care ascund cine stie ce lucruri pe care oamenii de rand nu le stiu, dar vi le spun eu, le corespund "formidabilele secrete ale NASA", al carei adevarat scop este ca noi sa ne ducem vietile in ignoranta.

Mai avem un pas pana la a decreta stiinta drept opium pentru popor. Mai avem un pas pana la a considera ca binele public impune ca oamenii de stiinta sa intre in inchsori. Ca institutele stiintifice sa fie desfiintate. Sau strict controlate ideologic.

Teoriei unei mega-conspiratii in Biserica ii corespunde o teorie a unei mega-conspiratii in domeniul stiintific. Nu e vorba ca nu ar exista conspiratii, chiar mega-conspiratii: cea mai buna dovada e ca istoria e plina de ele. Este vorba ca acelasi spirit prezumptios, care nu de la Dumnezeu vine, ii anima atat pe cei care spun ca Biserica, in frunte cu Anticristul care o conduce inseala oamenii si nu urmareste de la Imparatul Constantin incoace decat dominatia universala, cat si pe cei care spun ca "main-stream-ul" stiintific este inselat, corupt, in slujba printilor lumii acesteia care vizeaza dominatia universala.

Lucrurile devin cu adevarat amuzante cand apar teorii de sinteza. Apare un fel de sincretism potrivit caruia aceeasi conspiratie mondiala iudeo-masonica ar controla Biserica, ce la randul ei ar controla stiinta. Ateii militanti de ieri, care considerau ca Biserica a pus obstacole mari in calea stiintei, cand nu era ocupata cu arderea pe rug a savantilor, isi gasesc compania in cealalta extrema: a pseudo-credinciosilor care sustin aberatii cu nimic mai prejos ca acelea. Asa "aflam" ca Titanicul a naufragiat din cauza unei conspiratii iezuite. Ca observatorul astronomic al Vaticanului de pe Muntele Graham s-ar numi "Lucifer" si inca multe altele.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Argumentum_ad_populum

Iar acest consens științific se concentrează cu precădere în ultima sută de ani, timp în care descoperiri și invenții cu adevărat importante au fost trecute sub tăcere, pe cînd în paralel teorii pseudosavante sînd ridicate la rang de adevăr incontestabil. Mi-e sincer scîrbă de atîta minciună cîtă a fost mediatizată mai ales din anii '50 încoace.

Știința e cînd știi, credința e cînd crezi. Nu le putem amesteca, nici compara, dar dacă vreți s-o faceți nu vă împiedică nimeni.

Ok, let's go.

1. Cum de functioneaza exemplul meu cu plaja si apusul? N-ar trebui pe un pamant plat.

2. Cum exista gravitatie pe PP?

3. Cum explici circumnavigarea?

4. Cum explici lipsa de margini a pamantului?

5. De ce exista apus si rasarit? Soarele nu ar functiona dpdv nuclear daca ar fi foarte aproape de pamant si asa mic.

6. De ce, cu cat ne urcam mai sus, vedem mai mult?

7. De ce stelele (pentru emisfera nordica) par ca se invart in jurul stelei nordului?

8. De ce exista fusuri orare?

9. Cum sunt satelitii in orbita daca pamantul e plat?

Multumesc pentru eventualele raspunsuri.

No, we won't.

Astea-s întrebări lejere, există altele în favoarea PS la care nu am răspuns.

Dar poți deschide un topic, să vezi dacă ai cu cine discuta. Cu mine deocamdată nu.

Şurubu'... de 300 de milioaaaaane de ani :)

https://www.youtube.com/watch?v=hahK...utu.be&t=1m51s

şi... o oală... de argint sculptat manual şi gravat cu păsări şi copaci... de 1 milion de ani :)

https://youtu.be/hahKCboz2W4?t=3m27s

Ipoteza evoluţiei zice că omul "sapiens" există de aproximativ 200.000 de ani (aproximaţie, că nimic nu-i sigur, spune şi ştiinţa).
(sau poate e de 210.000 sau 190.000 mii de ani, nu? ce-i aia 10.000 de ani ? în sus sau în jos, tot aia-i... :) nu? ) of, of...

Dacă omul "sapiens" e de 200 de mii de ani, atunci cum de şurubu e de 30 de milioane de ani şi oala de 1 milion... ?

Deci s-au apucat maimuţele să prelucreze şi să sculpteze în argint ?
Sau celulele din "balta de apă caldă" (cum spune evoluţia că a apărut viaţa pe pământ), s-au apucat de inginerie mecanică şi au sculptat un şurub... aveau să anticipeze revoluţia industrială... :)
Of, Doamne... :) Şi sunt datate cu tehnici ştiinţifice de mare acurateţe, vă rog frumos... :)

Cum să crezi în ciferele astea tâmpe şi ridicole ?
Cât de credul să fi să crezi că pământul are milioaaaaahahane de ani, iar omenirea are sute de miiiii de ani ?
De ce să crezi prostiile astea ?

Fraţilor, pământul are astăzi, 7524 de ani de la căderea lui Adam şi Eva, decând a început să existe timpul ca unitate de măsură pe pământul căzut şi stricăcios... şi 2016 ani de la Hristos, nu milioane de ani. Nu, nu credeţi minciunile evoluţioniştilor.

Fraţilor, vă spun, omul singur se osândeşte la iad, în libertatea dată lui de Domnul... prin necredinţa în Dumnezeu, prin faptul că crede învăţături mincinoase...

"O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă." - I Timotei 6, 20-21.

"darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;" - I Corinteni 13, 8 dar mai ales că spune: "scris este: "Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o." - I Corinteni 1, 19.

Stau și mă întreb câteodată, cum reușiți să găsiți astfel de bazaconii pe internet și să nu aveți un pic de discernământ ca să separați fabule de realitate.

:21: ...daca ditamai doctoranzii si postdoctoranzii nu reusesc sa separe fabula evolutionismului de realitate ,nu poti sa ai pretentii de la cei ca noi cu 8 clase.Fii si tu mai ingaduitor.

E o mica problema in teoria Laurei Mersini, anume ca s-ar putea ca informatia care intra intr-o gaura neagra sa nu dispara din Univers. Sa luam, de exemplu, o particula care cade in acea gaura neagra, un electron, sa zicem. La trecerea lui dincolo de orizontul de evenimente al gaurii negre, masa acesteia creste, iar prin aceasta se mareste si orizontul de evenimente (altfel spus gaura neagra devine mai mare) la fel ca un bulgare de zapada care atunci cand e rostogolit creste. Asadar odata cu marirea masei gaurii negre creste si aria acestui orizont de evenimente. Or aici intervine problema: cantitatea de informatie continuta intr-o gaura neagra nu depinde de volumul acesteia, ci de aria orizontului de evenimente (adica de aria suprafetei dincolo de care nimic nu mai poate scapa decat, eventual, prin radiatia Hawking). Aceasta arie e suficienta sa contina intreaga informatie despre tot ce a cazut in gaura neagra si ea oricum se mareste odata cu fiecare eveniment de acest fel. Cu alte cuvinte, informatia nu dispare, ci ramane la suprafata gaurii negre, bineinteles fragmentata rau de tot incat e practic imposibil de reconstituit. Si ca sa ne dam seama de asta nu trebuie sa aruncam electroni in gauri negre, ci pur si simplu sa dam de pamant cu un ou. Acesta se va sparge, insa informatia despre el nu a disparut, ci se afla in ramasitele de pe jos atat de amestecate incat cred ca nimeni dintre noi n-ar fi in stare sa reconstituie oul in forma initiala pornind de la acele fragmente.

Probabil va zice: -Bine!

Pai radiatia Hawking se produce in cazul gaurilor negre si nu in alta parte, asa ca ele nu mai sunt doar teoretice. Cine o produce? Oare cine s-o produca? Orice corp din univers se supune legilor termodinamicii. Daca are o temperatura peste zero absolut, si stim ca zero absolut e o valoare limita ce nu poate fi atinsa, va radia caldura in functie de temperatura sa. Deci era logic si normal ca si gaurile negre sa radieze in exterior. Numai ca gravitatia complica lucrurile. Pe de alta parte insa mecanica cuantica permite existenta asa numitului efect tunneling ce permite evaporarea gaurilor negre, asadar posibilitatea unui tip de radiatie. Nu ideea de gaura neagra pune probleme din punct de vedere teoretic, ci singularitatea prezenta in interiorul ei. Aici se bat cap in cap mecanica relativista si cea cuantica si aici apar cele mai mari probleme in legatura cu Big-Bangul.

Vai, dar tocmai o asemenea extindere accelerata l-a ajutat pe Allan Guth sa explice prin intermediul teoriei inflationare de ce Universul actual e azi atat de mare si de omogen. Faptul ca dupa o faza de crestere accelerata a urmat o decelerare datorata gravitatiei urmata de o noua faza de accelerare nu arata decat ca Big-Bangul nu implica un ritm uniform de expansiune, ci un ritm determinat de actiunea fortelor fundamentale care actioneaza in Univers.

abaaaabbbb63, daca ne uitam bine, catalin2 nu se referea aici la "dark matter", ci la "dark energy", care e o alta poveste. Dark matter e pur si simplu materie (ceva mai ciudata, ce- drept, dar materie totusi) ce simte gravitatia, deci ea nu e responsabila de accelerarea Universului, ci doar de incetinirea acestei expansiuni ce s-a produs dupa fenomenul inflationar.

Teoria M e varianta ultima a teoriei stringurilor si deocamdata singura particula pe care o poate descrie matematic e gravitonul. Asa ca mai avem mult pana sa discutam originea Universului in termeni de teorie a stringurilor. Eu zic sa ramanem tot la Big-Bang si la fizica cuantica, ca e mai sigur.

Delirul mistic ştiinţifico-fantastic al big-bangului este alimentat de tot felul de teorii absurde.

1. Ei susţin că spaţiul este atît de vast încît îţi trebuie milioane sau miliarde de ani lumină ca să-l străbaţi. Privesc cerul cu telescoape ultra performante şi măsoară radiaţia ce vine de la el şi pe baza acestora emit tot felul de teorii ştiinţifice ''plauzibile''. (Un an lumină, 1a.l. este spaţiul parcurs cu viteza luminii postulată de Einstein ca fiind viteza maximă din univers egală cu 3x10 la a 8 m pe s.)

2. Ei susţin că pe baza măsurătorilor radioactive cu izotopul C12 pot să dateze cît sunt de vechi obiectele arheologice, oasele, scheletele şi aproape orice ajungînd la vîrste de milioane şi miliarde de ani vechime în funcţie de radiaţia măsurată.

La fel susţin ei despre frig şi despre căldură că în soare sau în stele văzute ca sori mai mari sau mai mici sunt temperaturi de milioane sau miliarde de grade celsius dar frigul este numai pînă la 0K sau -256 grade celsius.

Considerînd drept bune şi corecte aceste datări şi măsurări radioactive sau observaţii cosmice ei înceracă să explice apariţia vieţii folosind big-bangul ca un fel de întîmplare, ca un hazard şi ca o evoluţie materialist-dialectică şi ştiinţifică.

Sunt doar teorii absurde şi speculaţii aiuritoare, nimic nu este adevărat decît ne învîrtim ca proştii în capcana unor halucinaţii delirante mistico-ştiinţifico-fantastice... de parcă am visa ca fiind reale tot felul de scorniceli ale minţilor unor oameni... numiţi de ştiinţă.


Defapt nu există miloane şi miliarde de ani nici ca datări şi nici ca distanţe astronomice în ani lumină.

Creaţia este mică, bună şi frumoasă şi are dimensiunile aproximative pentru a ajunge mergînd îniante tot drept pînă ajungi în punctul din care ai plecat:

1.Lungime 25.000Km pe pămînt şi pe ape pe direcţia est-vest,
2.Lăţime 18.000Km pe pămînt şi pe ape pe direcţia nord-sud,
3.Înălţime 50.000km pe direcţia jos-sus.

Deci totul intră cam într-un cub cu latura de 50.000km sau într-o sferă circumscrisă cu raza de 35.350km avînd vîrsta în jur de 7524 de ani de la Facerea primului om de către Dumnezeu.

Şiţ şefule, zît căci eşti eronat chiar dacă te-ai îmbrăcat în conte sau în duce sau chiar în regele soare!

Ia învaţă tu ceva bun de la noi!

http://www.sor.ro/thumber.php?w=800&.../BStire124.jpg

Sau de la noi!
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/...0-dv941223.jpg

Oricît am zburat de mult şi de sus n-am văzut ceva mai absurd pe lume decît teoriile oamenilor de ştiinţă cărora le cîntăm în fiecare noapte: SFÎRŞITUL!

Ce imbufnati sunt :21:
Vreau si eu unul :D

Taci din gura, o meriti cu varf si indesat, dupa ce l-ai starnit, n-ai fost in stare sa-i demonstrezei ca greseste.

Si mai esti si student la aeronautica sau ceva de genul, rusine!
Daca as fi profesorul tau te-as da afara si te-as pune sa urmezi o facultate mai ..eficienta in directia asta.

-273 aproximativ, dar nu asta e problema. Ce intelegeti prin cald si frig? Dar prin temperatura?

Aveti dreptate. Traim pe un Pamant pe care ne putem misca in orice parte am dori fara sa cadem de pe el. La o prima privire am putea spune ca traim pe un Pamant plat cu singura observatie ca Pamantul acesta nu are o margine si dupa cum bine ati remarcat la fel cum au remarcat si altii, de exemplu Magellan, daca pornim dintr-un punct si mergem tot inainte, ajungem in acelasi punct. Ca sa nu ne incurcam in stiinta, putem spune cum chiar dumneavoastra ati observat ca avem doua directii de baza: inainte-inapoi si stanga-dreapta. Am mai avea sus-jos, dar asta nu ne intereseaza ca doar nu suntem pasari. Deci traim intr-un spatiu bidimensional cu lungime si cu latime numai bun ca sa ne descurcam prin el. Acuma sa presupunem ca eu si cu dumneavoastra ne aflam in acelasi loc si vrem sa facem un experiment. Eu am s-o iau catre nord, iar dumneavoastra o veti lua catre est. Si ca sa fim siguri ca megem tot drept, caram dupa noi niste mosoare imense cu cel putin 25000 de kilometri de ata pe care le desiram marcandu-ne astfel drumul. Pe la mijlocul distantei vom constata ca firele noastre de ata s-au intersectat. De ce oare? Va spun eu. Pe Pamantul nostru geometria lui Euclid nu e buna de nimic. E complet gresita. De fapt cred ca v-am auzit afirmand ceva de genul acesta pe un topic despre pamantul plat. Geometria aceasta are niste axiome. Iar una din axiome nu e buna, e vorba de axioma paralelelor care spune ca printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralela la acea dreapta si numai una. Complet fals. Pe Pamantul nostru nu putem duce nicio paralela la o dreapta, altfel zis, toate dreptele se intersecteaza. E un tip pe nume Riemann care si-a dat seama de asta. El a numit acest spatiu in care toate dreptele se intersecteaza spatiu cu curbura pozitiva.

Acum eu am urmatoarea problema. Noi traim totusi intr-un spatiu tridimensional. Chiar dumneavoastra spuneti ca exista o axa sus-jos cu marimea de 50000 km. Cum se vede dintr-un spatiu tridimensional un obiect bidimensional cu curbura pozitiva care precum Pamantul nostru cuprinde intreg spatiul bidimensional in cauza? (Spuneam ca Pamantul nu are margini si deci el cuprinde tot spatiul) Pai se va vedea ca o sfera. De aia spun oamenii ca Pamantul e rotund.

Si mai am o problema. Dumneavoastra spuneti ca toata lumea e de fapt o sfera de 35.350 km sau un cub cu diametrul de de 50000 km. Sa-mi raspundeti la trei intrebari:

1. Sfera aceasta cuprinde intreg spatiul tridimensional?
2. Spatiul tridimensional acesta in care se afla lumea are o curbura pozitiva? si daca da, de ce atunci cand ma uit in sus la cerul instelat nu ma vad pe mine? Pentru ca la fel ca si o corabie pe pamant, lumina ar trebui sa plece dintr-un punct si sa se intoarca in acelasi punct si deci eu sa ma vad pe mine insumi in orice directie la o distanta variind intre 70700 si 100000 de kilometri. Sau macar Pamantul sa il vad la aceasta distanta in absolut orice directie, ca eu sunt prea mic sa ma vad la o asemenea distanta. De fapt cred ca ar trebui sa vad absolut toate obiectele in orice directie as privi, unul peste celalalt, iar totul ar fi alb si stralucitor, atat de stralucitor ca nu s-ar mai vedea nimic.
3. Daca sfera aceasta de 35350 km nu cuprinde intregul spatiu tridimensional, cum puteti spune ca lumea are doar 35350 km?

Si pana la urma sa nu uitati de intrebarea aceea de la inceput cu caldura, frigul si temperatura pentru ca ma intereseaza cel mai mult. De aia am pus-o la inceput. Eu zic sa le luati pe rand, fiecare sistematic sa le lamurim.

Chiar aşa, ai dreptate, era vorba de numărul corect dat de tine pentru 0K.

Prin căldură şi lumină respectiv prin frig şi întuneric înţeleg două puteri foarte bune create de Dumnezeu prin Cuvînt şi care sunt puse să izvorească în Soare respectiv în Lună şi aceşti luminători semisferici ne binecuvintează zilnic de pe Cer cu mîngîierile lor căci ziua şi noaptea ne dăruiesc din aceste puteri ale lor pe care noi le simţim în viaţa de zi şi de noapte.



Faceţi speculaţii şi trageţi concluzii absurde. Nu trăim deloc pe pămînt într-un spaţiu bidimensional. Chiar poţi merge pe linii perfect paralele faţă de mişcarea soarelui doar că ajungi exact de unde ai plecat aşa ca el şi poţi face asta folosind o simplă busolă sau să vezi zilnic unde apune şi unde răsare soarele fără să ai nevoie de mosoare speculative pe care să le cari în spate şi sigur nu te vei intersecta cu nimeni care merge paralel cu tine. Acest Riemann este un pic absurd să susţină că nu există linii paralele, ele sigur există, doar că ele au lungime maximă finită pentru că atît este de mare creaţia. Deci nu e cazul să trecem de la un spaţiu dimensional la unul tridimensional căci pe pămînt trăim clar în 3 dimensiuni aşa că nu merge forţarea asta că trecînd de la două la trei dimensiuni pămîntul se va vedea ca o sferă. Este o explicaţie naivă şi trasă de păr, este chiar o absurditate. Pămîntul nu e rotund, nu e sferic ci e complet plat doar că spaţiul este finit şi de aia ajungem de unde am plecat şi nu pentru că ne aflăm pe o sferă!


1. Aşa cum am mai spus, cubul cu latura de 50.000km sau sfera cu raza de 35.350km ar cuprinde toată creaţia, tot ceea ce există, tot ceea ce numesc oamenii de ştiinţă univers. În ea, în orice direcţie mergi ajungi de unde ai plecat de parcă liniile drepte ar avea capetele lipite fără să fie cercuri. Asta este o consecinţă a finităţii creaţiei: mergi drept şi ajungi de unde ai plecat şi aşa constaţi marginea, limita, prin dimensiunea finită a liniei drepte pe care ai mers.

2. Spaţiul nu are nicio curbură ca să poţi specula ci din pricina finităţii creaţiei trebuie ca dimensiunile întregului spaţiu să fie finite şi atunci la capătul din dreapta o să dăm de stînga şi invers iar la capătul de înainte o să dăm de înapoi iar la capătul de sus o să dăm de jos, adică vom constata finitatea şi marginile rezultă din faptul că ajungem de unde am plecat şi asta nu se datorează faptului că am fi pe o sferă, căci pe o sferă nu mergi drept ci curb!

Dacă nu ar exista fenomenul refracţiei luminii prin mediu şi ai vedea foarte bine atunci dacă te-ai afla la 10km deasupra pămîntului plat şi ai fi luminos ca soarele ar trebui să te uiţi într-o direcţie paralelă cu suprafaţa pămîntului plat şi ar trebui să-ţi vezi spatele. Exact acest fenomen se petrece la eclipsa nu de soare ci de lună, Soarele îşi vede pe Lună lumina pe rînd venind din două direcţii opuse, noi asistînd la eclipsa de lună avînd impresia că se interpune pămîntul sferic cînd defapt Soarele şi Luna ajung la distanţa maximă întră ele şi lumina reflectată din oglinda pămîntului scaldă Luna din dreapta şi apoi treptat ajunge să o scalde din stînga demonstrîndu-ne finitatea spaţiului în care ne aflăm. Deci cu excepţia eclipsei de soare cînd soarele şi luna semisferică formează o sferă perfectă, Soarele nu luminează direct Luna niciodată ci Luna este luminată din oglinda cea plană a pămîntului plat şi a mărilor plate care luminează rotunjimea semisferică a Lunii pe care noi o vedem de jos crezînd că defapt Luna e sferică.

Vreau sa vad si eu sfera aia 2D.

https://upload.wikimedia.org/wikiped...1274438506.jpg
Fiecare stealutza = o galaxie.

Există şi sfere 2D care nu sunt altceva decît discuri fără înălţime sau cercuri pline în spaţiul 2D adică un fel de proiecţii. Din spaţiul 2D le vei vedea de la distanţă ca pe un segment din orice direcţie le-ai privi.

Fiecare steluţă e o galaxie doar în mintea celor ce delirează mistic halucinogen ştiinţifico-fantastic crezînd că stelele sunt tot sori, însă mult mai mari ca soarele, în jurul cărora se învîrt sisteme ''solare'' ca cele din teoriile lor heliocentrice absurde, doar în închipuirile cuprinse de entuziasmul naiv al himerelor ele par ceva sigur grandios şi impresionant încît să te sperie şi să te demoralizeze prin imensitatea lor!

Stelele sunt micuţe, bune şi frumoase şi nu doar le vedem micuţe pentru că se află la milioane şi miliarde de ani lumină ci ele sunt micuţe pentru că se află la sub 50.000km faţă de noi!

BIne in geometria ta poti sa ai si 0.5D la tine sfera poate sa fie un orice vrei
tu.
Bre aici vorbim de chestii reale, lasa-ne.

Îți dai tu seama cîți au muncit să scoată pe piață imaginea aia? Plătiți excelent, că bugetul NASA e o cifră... astronomică!

Și noi, cei mari, avem nevoie de povești. Atît de complicate încît o viață întreagă de ascultat în fiecare seară nu ne-ar ajunge să le înțelegem pe deplin.

La aaaaaaaaeronautică?

Stai să caut problema cu avioanele de luptă care pot zbura foarte repede mult timp pe pilot automat la înălțime constantă fără să se înalțe spre cer.

Draga, forta care tine avionul in aer este dependenta de directia in care actioneaza forta gravitatiei. De aceea se pasteaza altitudinea constanta.

Am eu alta :
Un boieng 737-800 zboara cu 280 KIAS la o alt de FL350.
Intrebare: Se poate cobora de la acea inaltime cu acea viteza astfel incat
motoarele sa fie la limita inferioara N1 ? Daca da, de ce daca nu de ce ?:48:

Uite și enunțul exact. Nu te grăbi, poți să întrebi un profesor dacă nu ești sigur.

https://www.youtube.com/watch?v=QYXTL9quoUM

Zise Copăcel care credea în poze colorate cu galaxii şi în desene animate şi în filmele SF prezentate la Animal Planet sau la National Geografic ca nişte documentare ''ştiinţifice''... şi dădea şi probleme cu avioane de hîrtie deducînd el că dacă avioanele aflate la înălţime mai mare consumă mai puţin atunci e clar: pămîntul e sferic.
:21:

Eu te las să crezi ce vrei, nu te oblig, dar am şi eu ca tine tot dreptul să mărturisesc Adevărul în care cred:

Pămînt plat şi mări plate şi Soarele şi Luna semisferice făcute de Dumnezeu prin Cuvânt!

Considerînd că odată cu creşterea vitezei masa se strînge în centrul de greutate e clar că aberezi!

Cu cît ai viteză mai mare masa ta se vede concentrată în centrul de greutate.

Aşa merg titirezele şi giroscoapele şi orice... se elimină dependenţa invocată de tine, deci avioanele, a căror direcţie este controlată exclusiv de aripiile ce se lovesc de masele de aer ar trebui să-şi modifice traiectoria rectilinie în una curbilinie din timp în timp.

Deci nu ţine vrăjeala asta speculativă pseudo-ştiinţifică pe post de explicaţie!

Păi fii cinstit şi respectă demonstraţiile şi nu forţa lucrurile după cum îţi convine ca să iasă cum vrei.

Deci orice avion pus pe pilot automat păstrează aceiaşi direcţie rectilinie pe care o poţi observa că este rectilinie din pricina că nu modifici eleroanele, profundorul şi flapsurile ci stau în aceiaşi poziţie. Cu cît ai mai mare viteză cu atît poziţia lor este mai aproape de deschiderea 0 zero deci e clar că e numai funcţie de greutatea din centrul de greutate şi de lovirea maselor de aer ca să menţină înălţimea cnstantă şi să nu basculeze spre pămînt şi nu are nimic cu traiectoria curbilinie. Deci în mod normal cum g este constant şi masele de aer sunt cam la fel rezultă clar că avionul mergînd drept ar trebui defapt să se înalţe doar din pricina că pămîntul ar fi sferic.


Dar ce ne încurcăm noi cu avioanele, păi pe o sferă dacă te ridici vezi toate din jur cu cît sunt mai departe le vezi în mod clar din ce în ce mai jos şi asta nu se întîmplă deci nu ne aflăm pe o sferă. Apoi cu cît te ridici ar trebui să vezi cercuri tot mai mari şi lucrurile de la extremităţi ar trebui să le vezi nu de sus ci din direcţie tangentă, adică ar trebui să vezi munţii cei mai înalţi că ies din cercul sferei din moment ce se află pe o direcţie perpendiculară faţă de direcţia pe care tu te-ai înălţat.

Cu cat altitudinea este mai mare, cu atat este acceleratia gravitationala mai mica. Asta inseamna ca aerul este mai putin dens, deci, daca nu schimbi nimic in timpul zborului, si avionul urca un pic, o sa intalneasca aer mai putin dens, deci o sa coboare inapoi la nivelul initial.

Scuze, nu pot intreba un profesor, e vara.

Acum am inteles cum sta treaba. Spatiul insusi e finit. Dar nu are o margine sa iesi din el, ci orice dreapta are capetele lipite formand un fel de bucla spatiala. Nu spun ca dreptele ar fi rotunde, pentru ca dreptele sunt drepte, adica ele sunt multimi de puncte care au proprietatea ca poti sa mergi de la unul la altul fara sa schimbi directia, luand-o deci pe drumul cel mai scurt.

Acum am inteles cum sta treaba. Doar ca eu numeam curbura pozitiva tocmai proprietatea unei drepte intr-un spatiu de a forma o bucla.

Mi-ati raspuns frumos la intrebarea a doua. Ce nu pricep eu acum sunt trei lucruri:

1. De ce are luna faze?
2. De ce in timpul eclipselor luna are o culoare rosiatica?
3. De ce atunci cand la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte?

Si pentru ca topicul acesta este despre Big Bang si nasterea Universului, ati putea sa-mi raspundeti mai in detaliu la intrebarea cum a aparut lumea aceasta a dumneavoastra in care dreptele formeaza bucle? Ca tot am auzit ca a fost facuta prin Cuvant. Vreau si eu o explicatie mai detaliata, un scenariu al creatiei de exemplu explicat pe secunde, inclusiv cu modul in care spatiul a dobandit aceasta geometrie interesanta.

Era mai usor daca era un text cu desene, nu am timp/rabdare sa urmaresc vorbaria dezlanata a astuia din videoclip.

Daca am inteles bine care e problema, asa cum vad eu lucrurile, treaba mi se pare foarte simpla, se numeste "altimetru".

Nu e nevoie sa corectezi nimic, atat timp cat mentii altitudinea (si asta e o operatiune constanta si oarecum semi-automata la avioanele moderne)

Mi se pare oarecum amuzant si ironic, dar practic, pentru un pilot aflat in avion "linia dreapta" (pe verticala) e tocmai definita de curbura pamantului, nu liniile care le tragi tu ca observator din spatiu.

Adică vrei să spui că pe munte sau în balon sau în avion cîntăreşti mai puţin? Nu cred. Acceleraţia gravitaţională este aproape constantă şi aşa este şi definită ca un cîmp gravitaţional uniform şi constant ce se manifestă pînă sus... pînă la linia de la care brusc nu mai ai niciun fel de acceleraţie gravitaţională şi pluteşti prin navete sau sateliţi sau staţii spaţiale nemaifiind atras de nimic în jos ca să cîntăreşti ceva pe cîntar şi asta se vede că e aşa în filmele respective făcute de la bordul navelor spaţiale iar navetele nu sunt foarte departe de pămînt ci la cîţiva zeci-sute de km. Dacă ar fi aşa cum spui tu, atunci la orice distanţă te-ai afla de pămînt, nu ar apare fenomenul imponderabilităţii oricît te-ai ridica decît s-ar diminua treptat greutatea măsurată pe un cîntar dar oricît te-ai depărta tot ar fi ceva, măcar un gram-două, lucru care nu se întîmplă în realitate deci spui nişte bănuieli şi nişte teorii de ale tale aşa cum ai fost învăţat tu să crezi în ele.

Mai mult, deasupra nu densitatea aerului scade în asemenea măsură încît să existe goluri de aer sau zone vidate sau spaţii mai mari între particulele de aer ci acolo sus stau particulele unele lîngă altele la fel ca mai jos unde particulele au greutate mai mare. Deci densitatea creşte mai jos din pricina că mai jos particulele sunt mai comprimate unele faţă de altele ocupînd un volum mai mic pe cînd sus ele tot lipite stau unele faţă de altele dar ocupă fiecare un spaţiu mai mare şi nu că e mai rarifiat aerul de parcă am avea zone de vid sau particule mai puţine de aer într-un vid mai pronunţat. Nu e vid ci pînă la linia de imponderabilitate scade presiune din pricina straturilor mai puţine care apasă aerul iar dincolo de ea nu este vid ci este aer care nu mai este apăsat de niciun strat superior ci are libertatea aerul să meargă în ce direcţie este el suflat sau apăsat de aripi.

Deci nu există o rarifiere a aerului aşa cum presupui decît o scădere de presiune şi rarifierea rezultă eventual din această scădere de presiune căci acolo unde avem o presiune mai mare este comprimat şi aerul deci fiecare particulă de aer ocupă un volum mai mic dar toate particulele sunt unele lîngă altele şi nu există spaţii goale şi vidate cum crezi dumneata ca să cazi ca prostul printre particulele de aer sau să cazi în goluri de aer căci nu sunt goluri de aer ci sunt curenţi ascendenţi sau descendenţi şi tu te trezeşti căzînd de parcă nu ar fi aer pe ce să se susţină avionul cînd defapt e un curent de aer descendent şi de asta ai impresia că nu te mai poţi susţine şi vezi cum cazi şi zici că e gol de aer. Dar cum să fie aşa ceva, cum să poată exista un gol de aer? Oare nu l-ar împinge presiunea afară din straturile de aer dacă ar exista acel gol? Nu s-ar umple el cu aer? Doar o explozie poate duce la apariţia unui gol de aer dar el dispare rapid prin umplerea lui cu aer datorat presiunii. Poate doar în spaţiu ar putea exista goluri de aer în urma unor explozii dar şi acolo sunt curenţi de aer care duc la umplerea rapidă a golurilor.

Aşa că nu te scuza pentru că experimentul e clar: avioanele militare lansate de pe portavioane merg cu mare viteză drept la cîţiva metri de mare avînd direcţia reglată cu giroscopul deci fără să ţină seama de gravitaţie sau de altitudine şi după sute de km dacă măsoară distanţa faţă de mare ea este identică cu cea de la plecare deci e clar că nu există nicio curbură a pămîntului şi asta o ştie orice pilot militar de F16 sau F32.

Răspuns:

1. Fazele lunii, dacă le-ai observat se repetă regulat şi avem faze de creştere şi de descreştere între luna nouă şi luna plină. ''Ciclul lunar dureaza 28-29 zile si trece prin 4 faze distincte: luna noua, primul patrar (luna in crestere), luna plina, ultimul patrar (luna in descrestere).''

Chiar dacă ni se pare că Luna este luminată direct de Soare ea defapt este luminată nu de Soare ci de oglinda plană a pămîntului şi mărilor adică de zona însorită a lor. Deci prin reflexie este luminată Luna şi nu direct de Soare.

Fizic Luna are faze pentru că ea se mişcă pe cerul nopţii astfel încît, luminată de soare din oglinda plană a pămîntului şi mărilor, să ne informeze corect şi drept despre perioada de timp a lunii în care ne aflăm. Adică prin fazele ei ea face de la Dumnezeu ca să putem ştii foarte uşor, cu o simplă privire pe cer, cîte zile şi nopţi au trecut de la Luna plină anterioară. Dacă ţinem evidenţa lunilor pline pe parcursul unui ciclu solar şi privim şi la faza lunii în care ne aflăm atunci putem ştii exact în ce zi sau noapte a anului ne aflăm. Anul îl putem măsura cu ajutorul unui ceas solar care măsoară umbrele unor dreptare în fiecare zi ajungînd pînă la cea mai scurtă umbră în cea mai lungă zi a anului şi în cea mai lungă umbră în cea mai scurtă zi a anului. Un an solar are 365 de zile şi 12-13 cicluri lunare şi 52 de săptămîni. Deci fazele lunii ne ajută aşa cum scrie în Scriptură la măsurarea zilelor, lunilor şi anilor căci Soarele şi Luna şi Stelele sunt puse pe Cer prin Cuvînt ca să fie oamenilor spre semne, anotimpuri şi vremi.

2. În timpul eclipselor de Lună dacă ai urmărit fazele eclipselor de Lună atunci ai observat că ea este luminată mai întîi dintr-o parte, apoi Luna devine luminată pe o porţiune tot mai mică pînă nu mai e luminată deloc cînd ea devine roşiatică şi apoi este luminată treptat din partea opusă pe porţiuni tot mai mari.

Nu are cum să se interpună pămîntul văzut ca sferă între Soare şi Lună pentru că luminanţa sau intensitatea luminoasă a părţilor luminate din Lună nu scade pe timpul eclipsei de Lună aşa cum ar fi firesc să scadă dacă s-ar interpune un obiect opac în faţa unei surse de lumină nepunctiformă ci discoidală aşa cum este Soarele. Păi dacă presupunem că soarele ar fi format din 1000 de becuri şi atunci cînd e lună plină toate becurile ar lumina direct Luna ar trebui ca atunci cînd pămîntul se interpune între Soare şi Lună, un număr de becuri să nu mai vadă direct luna deoarece s-a interpus pămîntul şi prin urmare luminanţa sau intensitatea luminoasă ar trebui să se vadă cum scade adică ar trebui să vedem o diferenţă mare de luminanţă, de intensitate luminoasă între faza de lună plină şi faza de lună ca un C pe zonele rămase luminate. Lucru care nu se întîmplă deci nu se interpune pămîntul văzut csa planetă sferică între Soare şi Lună la eclipsa totală de Lună.

Fenomenul care se întîmplă este acela că Luna ajunge exact la distanţa maximă faţă de soare Soarele şi cum soarele aleargă pe cer mai repede ca Lună şi cum spaţiul este finit este normal ca să vedem cum Luna iese din conul Luminos dintr-o parte şi intră în el înapoi din partea cealaltă. Iar acest lucru e posibil doar pentru că Luna este luminată de oglinda plană a pămîntului şi mărilor şi pentru că reflexia în ambele direcţii ce ajunge pînă la Lună acoperă toată suprafaţa Pămîntului şi asta o putem înţelege clar la eclipsa de Lună.

Luna devine roşiatică pentru că exact în momentul culminant şi la faza de eclipsă totală de Lună există totuşi destulă lumină care să ajungă la Lună dar lumina aia are la activ pe direcţia ei mai mult de o unică reflexie. Deci tocmai atunci ajung raze de lumină care au mai multe reflexii la activ şi cum lumina la trecerea prin straturile de aer care se văd pe cer albastre îşi pierde componenta albastră de parcă ar fi filtrată rămîne ca razele ce o scaldă la momentul maxim al eclipsei să conţină lumină cu o componenţă mai mult roşie decît albastră, pentru că lumina roşie nu a fost filtrată de straturile de aer.

3.Păi atunci cînd la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte pentru că Lumina de la soare suferă fenomenul de refracţie la trecerea prin mediu, prin straturile de aer, formîndu-se un con rond concav cu baza pe pămîntul plat şi mările plate. Tot ce e în interiorul conului e zi, între dimineaţă şi seară, iar tot ce e în afară e noapte. De aceea avem şi răsărituri şi apusuri
şi de aceea vedem o unică faţă a lunii pentru că în curbă concavă merge şi imaginea de la Lună şi de la Soare.

Soarele deşi e semisferic şi cu partea discoidală plană paralelă cu pămîntul plat şi cu mările plate el se vede sub orice unghi l-ai privi de parcă direcţia privirii tale ar fi perpendiculară pe discul lui. Asta se datorează refracţiei luminii şi a imaginii lui prin mediu deci din orice unghi ai privi soarele de sub soare ai să-i vezi discul plat şi rotund de parcă te-ai afla exact sub el şi tu atunci ca prostul cînd îl vezi rotund îţi zici că soarele e sferic dar dacă ar fi sferic s-ar justifica o pierdere atît de mare de energie care s-ar duce în toate direcţiile? Nu e mai eficientă veioza sau farul de maşină? Şi dacă ar fi sferic atunci oare cum ar arăta o eclipsă făcută de o bilă plasată în faţa unui bec şi cum ar arăta una făcută de o semisferă pusă în faţa unei alte veioze, adică în faţa unei semisfere?

Deci Soarele şi Luna sunt sigur semisferice şi aleargă pe deasupra pămîntului plat şi a mărilor plate şi aşa au fost făcute ele prin Cuvînt acum 7524 de ani de către Dumnezeu! Din Soare izvorăşte şi curge lumina şi căldura bună în jos spre noi şi din Lună izvorăşte frigul şi întunericul bun şi curge în sus pre apele de deasupra cerurilor. Minunat de înţelept, de bun şi de frumos!

Iată de ce izvoarele apelor curgătoare sunt atît de reci şi de bune!.. darmite atunci izvorul de Cuvînt... cît e de bun?

1. Eu nu am intrebat ce scop au fazele lunii, ca ne ajuta sa masuram timpul, ci am intrebat cum se produc, adica de ce uneori e luminata toata luna, alteori doar pe jumatate si alteori doar pe sfert.

2. De ce e luna rosiatica intr-o eclipsa de luna:

Despre a cui con luminos e vorba aici? Soarele lumineaza ca o lanterna doar intr-o directie producand un con de lumina?

Treaba cu filtrarea de catre atmosfera a componentelor cu lungime de unda mai mica din spectrul luminii nu e rea. In sfarsit un pic de fizica corecta. Intr-o teorie rationala a formarii eclipselor de luna aceasta e explicatia culorii rosiatice. E vorba de filtrarea componentei albastre combinata cu refractia razelor solare care vor intra de fapt in conul de umbra produs de Pamant si astfel vor ajunge pe luna dandu-i culoarea caracteristica.

Ce inseamna "con rond concav"? Puteti sa incarcati aici pe site o imagine cu un con rond concav? Eu stiam ca aria laterala a unui con reprezinta o curba convexa si nu concava. Dar poate or fi existand si conuri rond concave. As vrea totusi sa vad unul.

Soarele semisferic luminează oglinda cea plană a pămîntului şi mărilor ca o veioză, razele trec prin straturile de cer şi de aer şi suferă fenomenul refracţiei în sensul că se formează un con cu laturile concave, adică curbe spre interior. Razele lovind pămîntul şi mările ca într-o oglindă plană se întorc spre stele şi spre Lună suferind aceleaşi fenomen în trecerea lor prin păturile de aer şi prin cer adică fenomenul de refracţie formînd o zona luminoasă mult mai mare aşa ca un trunchi de con rond, adică laturile laterale sunt curbate. Luna semisferică plimbîndu-se pe cer în interiorul şi în afara acestui trunchi de con gigant e scăldată pe partea sferică de raze încît de jos se vede o semisferă luminată a cărei luminare variază de la faza de Lună plină la Lună nouă adică la litera C foarte îngust. Nu numai razele suferă fenomenul de refracţie prin mediu ci şi imaginea ce vine de la Soare şi de la Lună deci ele cînd sunt văzute trebuiesc înţelese că defapt se vede o imagine a lor răsfrîntă, adică imaginea lor se răsfrînge pe direcţia curbilinie a traiectoriei luminii deci poziţia lor reală este altfel pe cer decît o vedem noi crezînd că este aşa cum ni se pare că vedem. Aşa se explică şi răsăriturile şi apusurile. Apoi lumina de le Lună se reflectă în jos pe toate direcţiile căci de data aceasta, semisfera Lunii este o sursă omni direcţională semisferică şi asta face ca să avem un alt con rond diferit de cel al Soarelui. Soarele fiind semisferic aşa ca o veioză are spre noi o parte plată adică este o suprafaţă luminoasă discoidală. Ea însă se vede din orice direcţia ai privi de sub soare nu pentru că soarele este sferic ci pentru că avem acelaşi fenomen de refracţie prin cer şi prin păturile de aer şi chiar imaginea Soarelui suferă acest fenomen deci noi vedem chiar la răsărit şi la apus acelaşi disc pe care îl vedem cînd soarele este la zenit şi ne păcălim să credem că soarele este sferic.... dar nu este sferic ci semisferic exact ca o veioză semisferică.


2. De ce e luna rosiatica intr-o eclipsa de luna:


Da.

Pămîntul nu e o planetă şi nu e sferic deci nu există un con de umbră aşa cum descriu fizicienii care au adoptat teoria heliocentrică sau geocentrică.

Culoarea ţi-am zis de ce apare şi nu are legătură cu vre-o sferă-pămînt sau cu vreun con de umbră.


Uite, am asistat şi eu la prezentarea asta şi asta şi cred că omul are dreptate deci dacă ai răbdare s-o urmăreşti poate că ai să pricepi şi tu aşa cum am priceput şi eu.

Doar ai asistat, sau ai și alcătuit-o?

Are vreo relevanţă? Păi de alcătuit a alcătuit-o Dumnezeu... şi Creaţia şi prezentarea ei... iar eu doar am asistat la prezentarea de pe youtube a oii-rătăcite21 în sensul că am urmărit-o de cîteva ori ca s-o pricep bine... şi pricepînd-o şi înţelegînd-o am ajuns la concluzia că Cineva bun şi drept are dreptate şi de asta cred şi eu acuma că chiar e cam aşa ca în prezentare!

Corespunde perfect atît scripturilor ortodoxe, realităţii, Adevărurilor de Credinţă, logicii şi înţelepciunii încît nu pot să neg decît să cred şi eu ce ne învaţă Dumnezeu direct sau prin Trimişii Lui. Adică Dumnezeu şi nu omul ne învaţă să Credem şi să nu mai păcătuim pentru că în Rai nu se păcătuieşte iar acolo se ajunge de aici pe Cale... şi fără derapaje sau deraieri ştiinţifico-fantastice absurde!


Deci asta spun şi eu ca oaia-rătăcită21 spre deosebire de Galileo Galilei sau Giordano Bruno care s-au păcălit amăgindu-se. Eu susţin sus şi tare că:

''Şi totuşi pămîntul e plat denivelat şi mările plate iar Soarele şi Luna sunt semisferice şi la eclipsa de Soare, ele formează o sferă perfectă, luminînd înainte şi după eclipsă împreună cu stelele în toată Creaţia Făcută prin Cuvînt... şi de oriunde, în orice direcţie ai merge drept, ajungi exact de unde ai plecat nu pentru că te afli pe o sferă ci pentru că toată Creaţia făcută prin Cuvînt e finită, mică, frumoasă şi bună foarte... pentru tot omul credincios.

Deci nu numai eu am dreptate de la Dumnezeu ci oaiarătăcită21 are perfectă dreptate în prezentările ei de aici-1 şi de aici-2.

Pentru mantuire e irelevant daca Pamantul e rotund ,patrat sau romb.Forma Pamantului nu e adevar de credinta.Te concentrezi pe lucruri irelevante deci nu esti un "trimis" autentic.

Îți fac un rezumat la https://www.youtube.com/watch?v=QYXTL9quoUM .

Omul ridică o problemă. În video apare pentru scurt timp un avion care zboară la 10-15 m deasupra apei.

Flight pass below radar = max 30m altitudine. Piloții se antrenează de la 60km la 300km menținînd altitudinea constantă. Pot zbura jumate de oră - o oră în felul ăsta, deasupra oceanului.

Apoi se face o simulare a unui zbor de jumate de oră la viteza de 400 de mile pe oră (aprox 500km/h) care presupune o traiectorie de 200 de mile. Ținînd cont de curbura globului, în jumatea asta de oră avionul ar trebui să se ridice cam la 5 mile deasupra nivelului mării.

La minutul 6:30 începe simularea în Autocad a zborului care este în linie dreaptă datorită giroscopului și a orizontului artificial de pe bord. După 200 de mile ar trebui ca aparatul să fie la 5,074 mile altitudine.

Asta e problema.

Acum zic și eu: dacă avionul e pe pilot automat, corecțiile de altitudine se fac fără știrea pilotului - doar că se zboară mult prea jos și prea mult timp ca să se pună pe automat.

Dacă e pe manual și se zboară deasupra globului, pilotul trebuie să corecteze mereu altitudinea ca să nu-l prindă radarul. Orizontul artificial e fix, dar cel real e variabil scăzînd tot timpul. Omul trebuie să folosească manșa întreptînd din cînd în cînd botul în jos, ca să se ridice mai sus de o anumită limită.

Dacă e pe manual și apa e plană, pilotul nu va avea probleme de direcție, ci se va uita la orizontul artificial care coincide cu cel real.

E ca și cum ar fi să iei o curbă foarte largă cu mașina și să uiți să corectezi din volan... ieși în decor. În cazul avionului, îl pușcă inamicul dacă se ridică prea sus, deci trebuie să mențină o altitudine constantă.

Deci avem nevoie de părerea expertului în devenire, student la aeronautică.

Ce vorbești?!

Dacă Pămîntul real e total diferit de cel prezentat oficial, dacă Universul nu e infinit și fără margini și de dimensiuni colosale, dacă omul nu a ajuns niciodată în spațiu sau nu a aselenizat, atunci știința asta este o minciună astronomică.

Și dacă Universul nu e uriaș și vechi de 14 miliarde de ani, atît de bătrîn încît s-ar putea să fia părut simplu de la sine, dacă Pămîntul nu are 4 milioane de ani, atunci viața și mai cu seamă omul nu este un accident al naturii, ci este o făptură plămădită de un Creator.

Deci lucrurile se cam schimbă dacă Pămîntul a fost adus la existență acum doar vreo 7500 de ani cu o zi înainte înainte ca Soarele să fie creat. Evoluționiștii nu am au materialul de bază pentru a-și expune fanteziile, iar ateii au cam încurcat-o urît de tot.

Deci are legătură cu mîntuirea, și-ncă cum! De la tatăl minciunii mă aștept la orice, inclusiv la una de proporții care nu durează demult, ci doar de vreo cîteva sute de ani încoace. Are tot interesul.