Regret că nu aţi dat puţină atenţie afirmaţiilor mele.
Nu am afirmat nicidecum că acei copii avortaţi îşi plătesc păcatele. Nu am susţinut că moartea lor e plata pentru păcatele lor.
Tocmai aici ar merita să reflectaţi un pic, să nu mai compilaţi afirmaţiile ci să operaţi distincţia:
1) cauza morţii, cauza esenţială, finalis, cauza-cauzelor dincolo de lanţul întortocheat al unor alte influenţe cauzale distale, proximale etc. este păcatul. Boala şi moartea au intrat în omenire prin păcatul unuia, păcatul originar. (Aceasta este o explicaţie retroactivă.)
2) păcatul unui om, însă (dacă acum cugetăm invers, proactiv, pe linia desfăşurării înainte a vieţii), poate avea urmări foarte diferite; poate duce la afectarea altor oameni, de pildă a propriului copil; poate rămâne şi fără un efect major, anume când persoana face pocăinţă iar Dumnezeu iartă; poate afecta pe unul sau pe altul la un moment nebănuit, cândva; poate fi un efect limpede, clar, evident sau unul mai discret.

În cazul de faţă, păcatul unui părinte sau al altui înaintaş poate duce la moartea unui copil.
Domnule, în lume acţionează simultan multe feluri de legi, legi naturale dar şi legi duhovniceşti.
Este lege duhovnicească aceasta a consecinţelor păcatului. Cine păcătuieşte intră sub acţiunea legii duhovniceşti, aşa cum cine ignoră sau încalcă o lege a fizicii suportă consecinţele. De pildă, dacă ignori legea atracţiei gravitaţionale şi te aşezi sub un pom, nu te mira dacă îţi cade o dudă pe cămaşa scrobită... Sau vreo omidă... Ţine cont de legile fizicii, de vrei să rămâi cu cămaşa curată! Precum ţinem cont şi de legile frecării când punem frână, precum ţinem cont şi de legile mişcării circulare când virăm atenţi la forţa centrifugă etc.
De ce nu acceptaţi că e folositor să ţinem cont şi de legile (acţiunii şi reacţiunii) duhovniceşti? "...că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!" (Mt 26,52) - e un exemplu.

Dumneavoastră schematizaţi caricatural afirmaţii care se cer cugetate pe îndelete iar nu expediate fără cercetare. Respingeţi din oficiu, cu superficialitate şi, parcă, foarte temător să nu cumva să descoperiţi că v-aţi înşelat...

*

Dacă am greşit undeva, rog pe fraţii ortodocşi să mă îndrepte.

Te completez eu: legea "naturală" e un caz particular al legii "duhovnicești".

Mulţumesc, Dragoş!
Acum vrei să detaliezi un pic? Mărturisesc că sunt cam nedumerit. Nu m-am gândit aşa până azi, ce spui tu mă surprinde şi îmi trezeşte curiozitatea.

Eu văd într-adevăr o legătură între legile naturale şi legile duhovniceşti, deoarece suntem părţi într-un sistem - cu influenţe, treceri reciproce între componentele sistemului.
Dar legea naturală îmi pare că aparţine unui nivel distinct al realităţii faţă de nivelul la care operează legea duhovnicească.

E drept că naturalul şi duhovnicescul sunt deschise reciproc, însă au fiecare un specific, o natură distinctă şi legi specifice, proprii.

Faptul că duhovnicescul şi naturalul se întrepătrund nu înseamnă că sunt de aceeaşi natură, că ar avea un conţinut comun (aceleaşi însuşiri sau note esenţiale, definitorii), nici că diferenţa ar fi doar de sferă (naturalul ar avea sferă mai mică, fiind particular în raport cu sfera duhovnicescului, mai cuprinzătoare).

Naturală e ordinea de pe pământ, sunt legile fizicii, chimiei, biologiei, psihologiei etc.
Duhovnicească e ordinea Duhului în oameni, e credinţa creştină revelată, e viaţa îndumnezeită prin Har. Aceasta nu e în nici un caz naturală, după cum alte credinţe, cu adevărat naturale, nu sunt însă duhovniceşti.

Naturală e moartea trupului, prin îmbolnăvire, bătrâneţe, accident. Duhovnicească e toată fenomenologia sufletului după momentul natural al morţii.
În mod natural trupul se descompune. Drumul sufletului după moarte e, însă, act duhovnicesc.

*
Spunea frumos N.Bălcescu, îmi amintesc (nu tocmai exact) prin nu ştiu ce asociere acum, că au trecut 18 secole de când Hristos a schimbat legea din afară şi sila (zicea el, cu referire la determinismul implacabil, sec, de neînduplecat al legilor naturii) cu principiul unei noi vieţi, al celei lăuntrice, unde se afirmă identitatea de natură între sufletul omului şi Dumnezeire precum şi devenirea deplină a omului în Dumnezeu (se referea la chipul lui Dumnezeu din om şi la asemănarea posibilă pe deplin).

*
"Există însă o diferenţă esenţială între legile naturale şi duhovniceşti: în timp ce legile naturale nu au milă şi omul nu le poate schimba, legile duhovniceşti au milostivire şi omul le poate schimba, pentru că are de a face cu Creatorul şi Făcătorul său, cu Preamilostivul Dumnezeu." - Paisie Aghioritul
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...e-duhovnicesti

*
"Părintele Sofronie era un maestru al învăţăturii duhovniceşti. El făcea un paralelism între ştiinţele omeneşti, acolo unde există nişte legi de la care nu se poate face rabat, arătând că, în aceeaşi măsură, sau poate chiar mai mult, în viaţa duhovnicească sunt nişte legi duhovniceşti de care nu se poate face abstracţie."
http://www.doxologia.ro/puncte-de-ve...nga-parintel-6

*
Sfântul Marcu Ascetul despre legea duhovnicească:
http://www.filocalia.ro/sfintii-desp.../MARCU_ASCETUL

Cartile parintelui Arsenie Boca si nu numai.
Bolile, suferinta etc. si in cazul de fata la subiectul avortul spontan, vin fie din natura noastra fizica stricacioasa si imperfecta, fie din pacate personale sau din neam, fie sunt incercari, nu putem sti cauza, numai Dumnezeu stie.

Ioana 5760, tu spui ca un avort spontan poate fi o incercare de la Dumnezeu. Dar femeia trebuie sa faca canon si sa se pocaiasca pentru acest pacat.
Deci e incercare sau pacat? Daca e pacat atunci nu are cum sa vina de la Dumnezeu, iar daca e incercare nu este pacat fiindca vine de la Dumnezeu, nu?

Un avort spontan este ceea ce limbajul comun ar numi un accident. Precum un cutremur, o seceta, ceva asemanator. Numai ca, duhovniceste vorbind, nu exista accidente. Dumnezeu trimite o urgie dintr-un animit motiv: un pacat anterior, fara legatura, al femeii respective, al sotului sau casei ei, a inaintasilor ei. Avem, in Biblie, exemplul lui David si al fiului lui, care nu a supravietuit din cauza unor pacate anterioare ale lui David. La urma urmei, noi insine vom muri din cauza unui pacat care a avut loc cu mult inaintea noastra, fiind comis de doi inaintasi extrem de indepartati ai nostri, care se numeau Adam si Eva.

Iisus nu a murit pe cruce pentru ca Dumnezeu sa ierte acel pacat?

Da, sunt iertate urmarile spirituale ale acelui pacat (pentru cei care se boteaza intru moartea pe Cruce a Domnului). Dar nu urmarile temporale. Nu boala, nu moartea, nu nevoia de a munci.

Dintotdeauna am considerat mitul lui Adam si Eva un argument teologic pentru o societate patriarhala, considerand ca femeia este inferioara pentru ca ea l-a ispitit pe barbat.

Dar, pana la urma, oare este just sa fim pedepsiti noi, dupa atata timp, pentru doi oameni, primii oameni, care au fost destul de fraieri incat sa nu poata sa asculte de singura regula care le-a fost data?

Si, considerand ca Dumnezeu este omniscient, nu stia deja rezultatul "testului" Lui? Nu stia ca a creat oamenii in asa fel incat sa fie ispititi asa usor de un sarpe vorbitor?

Daca abordam o perspecitva divina asupra conceptiei unui copil, putem zice ca acel copil a fost dat de la Dumnezeu oricum, numai ca, dupa cateva saptamani, acesta sa fie avortat spontan tot de El?

Interesant....

Niste copii care traiau, pana atunci, intr-un super-palat si aveau tot ce vroiau deindata ce intindeau mana au ajuns la sapa de lemn, fara nimic, fiindca tatal lor, care primise moca acea mare avere, a mers la pacanele si a facut praf agoniseala. Si totusi, nimeni nu considera injust acest lucru. Ci, dimpotriva, oamenii socotoesc ca cel mai normal lucru de pe pamant ca exista o legatura cauza efect intre starea de plans a copiilor si inaintasul lor superbogat, care a facut averea praf intr-o singura seara.

Un meci nu poate fi pierdut in mod sigur dinainte de a-l juca decat intr-un singur fel: nejucandu-l. Dar, si dacai ai castiga in mod sigur, atunci nici nu ar mai fi necesar un meci. Si atunci, cum sa iti mai arati maiestria, si cine sa o vada ? Ca cei apropiati tie, care neincetat te vad si te contempla, o cunosc deja.

Dumnezeu da sanse fiecaruia. Soarele nostru raspandeste lumina Lui peste toti. Si peste cei despre care stie ca isi vor acoperi ochii sufletului ajungand sa moara si sa se prezinte in fata Lui in starea aceasta, si peste cei despre care stie ca se vor trezi.

El da viata si tot El o ia. In cazul oamenilor. Ba chiar si in cazul insectelor efemeride. Intr-adevar, interesant!

Intelegerea ortodoxa e diferita de cea catolica in aceasta privinta. Adam si oamenii nu au fost chiar pedepsiti, ci s-au autopedepsit. Adam din cauza ca nu a asculat a pierdut harul, iar cei ce au urmat au inceput sa faca multe pacate si astfel sa se indeparteze de Dumnezeu. Dar botezul si celealte Sfinte Taine repara acest lucru si omul primeste harul pe care il pierduse Adam.
Referitor la a doua intrebare Domnul l-a facut pe Adam perfect. Dar aceasta perfectiune presupunea si liberul arbitru, ca altfel ar fi fost la fel ca animalele, fara constiinta. Iar liberul arbitru ii putea aduce si caderea. Domnul stia ce va face Adam, dar asta era singura solutie.

Eu as considera acea fapta injusta fata de copii, fata de responabilitatea lui de a da tot ce are mai bun pentru copiii lui. L-as considera injust, egoist, si nedemn de a fi parinte.

Multumesc pentru explicatii!

Tot asa il consideram si noi pe Adam. Dar, Dumnezeu l-a iertat. Potrivit credintei noastre, Adam, caindu-se si cerand indurarea lui Dumnezeu, dupa sfarsitul vietii lui pamantesti a locuit, timp de mii de ani in Limbul Parintilor, intr-o stare in care, desi despartit de Dumnezeu, putea beneficia de fericirea naturala si sufletul lui s-a inaltat la Cer in ziua Inaltarii lui Isus, astfel incat, in prezent, se bucura de viziunea beatifica.

Asa se poate intampla si cu tatal despre care am vorbit si care si-a irosit imensa avere primita fara merit din partea lui, daca, intorcandu-se la Domnul, se caieste de purtarea lui. Si totusi, atat el, cat si copiii lui, vreo cateva generatii poate, se vor zbate in saracie, ducand-o incomparabil mai greu decat daca el nu ar fi fost ca Adam: "injust, egoist, nedemn de a fi parinte". Aceasta consecinta a imprudentei lui asupra fiilor lui nu surprinde pe nimeni, ci consideram ca e cel mai normal lucru din lume.

Extras din http://www.dcnews.ro/papa-francisc-c...ii_465156.html

Papa Francisc a denuntat, luni 19 ian 2015, "colonizarea ideologică" a familiilor si a lumii în dezvoltare, unde, spune Suveranul Pontif, ideile vestice si progresiste despre controlul sarcinilor si drepturile homosexualilor sunt impuse de către grupuri, institutii sau natiuni individuale, ca o conditie pentru ajutorul de dezvoltare.

Catolicii nu trebuie să procreeeze "ca iepurii" si să aibă mai multi copii decât este sigur sau responsabil, a afirmat Papa Francisc, conform AP.

El a arătat că există o varietate de modalităti de controlare a sarcinilor, aprobate de biserică. Dar, cel mai important, nicio institutie exterioară nu ar trebui să-si impună viziunile despre familie, a precizat Papa.

"Toată lumea merită să-si conserve identitatea fără a fi colonizat ideologic", a declarat Papa Francisc la întoarcerea din Filipine.

Nu este adevărat că pentru a fi un bun catolic trebuie "să fii precum iepurii", a arătat Papa Francisc. El a oferit exemplul unei femei care era însărcinată cu al optulea său copil după ce suferise sapte operatii de cezariană. "Asta e iresponsabilitate", a spus Papa. Femeia ar putea argumenta că ea trebuie să aibă încredere în Dumnezeu. "Dar Dumnezeu îti oferă metode de a fi responsabil", a declarat Papa Francisc.

__________

Interesanta abordare ...

dupa parerea mea neavizata, e o abordare logica, iar pusa in practica ar duce si la rezultate bune; nu s-ar mai chinui unii in saracica nu n-shpe copii, ar putea trai decent orice familie.

Daaar, cum n-o sa fie asa curand, se va continua traiul in saracie si mizerie doar ca unii se inmultesc ca iepurii, fie ca nu pot practica abstienenta, fie ca nu se protejeaza, fie din inconstienta.
dar asta e doar pararea mea, repet, neavizata.

La noi rata natalitatii e foarte scazuta (la fel ca si in alte tari ortodoxe), copii mai multi fac rromii si familiile sarace si fara educatie. Cei ce au posibilitati nu fac.

Asa este, cei educati se gandesc un pic mai mult la viitorul copiilor lor si la ce pot sa le ofere.

1. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
2. In zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.
3. Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
4. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri.
5. Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă. (Psalmul 126)


8. Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
9. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.
11.Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.
12. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.
13. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva.
14. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.
15. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie. (Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, 2)

crinrin, ai dreptate, are Dumnezeu grija ... dar ce te faci cu restul, cu ateii de exemplu ?

Ce-i cu ei?

Ateii daca nu cred in Dumnezeu, cum pot ei sa spuna; are Dumnezeu grija !

AlbertX, esti indarjit impotriva cuiva?!


20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. (Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, 4)



20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25.Î mpacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.
27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
31. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire".
32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.
38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (Sfânta Evanghelie după Matei, 5)

Cred ca ar spune ca trebuie sa aiba ei grija

Sunt indarjit pentru ceva si nu impotriva cuiva ... gandeste pozitiv!

Daca nu ai nimic cu omul, de ce nu te rogi pentru el?! Ar ajuta mai mult.

De unde ai dedus ca nu ma rog pentru el ? Te inseli ...

Aveti dreptate ca rromii si cei fara educatie si fara cumpatare (relatii intime,bautura, droguri, etc.) au mai multi copii pe care ii cresc in saracie; dar daca mergi la un rrom si il intrebi de ce continua sa faca multi copii, or sa dea vina pe religie oarecum, nu pe lipsa lor de discenramant si nu pe lipsa lor de cumpatare; or sa iti zica ca "Daca Dumnezeu mi-a dat, asta este", nu conteaza ca (,) copiii aceia sunt trimisi mai apoi la cersit, cu conteaza ca (,) copiii aia numai viata nu poti sa zici ca au. Ei o sa zica de Dumnezeu, ca Dumnezeu i i-a dat .(continuarea ar fi si ei ii distrug). Aici e ori lipsa de educatie, ori pur si simplu nepasarea, ori amandoua.
Ca tot vorbim de facut copii multi, nu imi explic cat de fertile pot fi tigancile; altii incearca de luni bune sau altii hiar de ani bun sa faca un copil, si ele in fiecare an sunt gravide si nasc cate un prunc. Eu cu sotul avem imediat o jumatate de an de cand inercam si inca nimic... (scuze pentru partea de etalii personale, dar nu m-am putut abtine :))

S-ar putea sa fie din cauza ca nu iau anticonceptionale hormonale. Anticonceptionalele scad fertilitatea considerabil, provocand atrofie uterina.

Copiii nu vin chiar asa, la comanda. Azi m-am hotarat sa am un copil si luna viitoare raman gravida. Nu asa ! Copiii sunt un dar de la Dumnezeu si vin cand vrea Datatorul de Viata.

Infertilitatea de cuplu este o conditie care dureaza de un an, prin definitie. Prin urmare, nu puteti vorbi de infertilitate.

Nu vorbesc de infertilitate, ca intr-adevar nu se pune vorba de infertilitate (nu deocamdata cel putin); faceam doar o comparatie (oarecum ciudata ce-i drept).
Stiu ca (,) copiii nu vin la comanda, ci cand vrea Dumnezeu.

Anticonceptionalele hormonale se dau in cura de 3 luni in cazuri de infertilitate (cicluri menstruale anovulatorii); e drept, nu pot compara 3 luni cu ani de zile (cine stie cati).

Sa lasam prostiile astea conform carora cei care au mai multi copii sunt aidoma iepurilor ori sunt tigani, saraci, needucati, inconstienti, iresponsabili sau nu mai stiu cum... Este doar felul nostru prin care, judecandu-i pe altii, cautam sa ne justificam propriile patimi precum lenea, egoismul, desfranarea, necredinta etc. Sau, observand greselile altora, blamam din start ideea c-am putea creste mai multi copii. Ce, noi suntem tigani?

Nu vrem mai mult de 1-2 copii pe motiv ca nu le putem oferi un minim necesar? Pai sunt destule exemple de familii cu 1-2 copii in care parintii nici pe aceia nu sunt in starea sa-i creasca! Sau care se ingrijesc de nevoile lor trupesti si mai putin sau deloc de cele sufletesti. Multi dintre acesti copii dau nas in nas cu esecul iar motivele sunt foarte variate.

Nu vrem sa facem multi copii din mai multe motive.
Cum sa crestem 5 copii, de exemplu? Si ce le vom da sa manance? De unde atatia bani pentru haine, caiete, carti ...? Cand vom mai avea timp sa ne tragem si noi sufletul, sa ne relaxam, cum sa ne mai permitem mici placeri, bucurii..? Cand, cum?! Nu, nu putem sa facem atatia copii! Si apoi ce va zice lumea? Uite-o si p-asta, o iepuroaica, nu se mai opreste! Este exclus!
Apoi ce, astea mai sunt vremuri sa putem creste atatia copii, cand totul e atat de instabil, cand nu mai ai nicio garantie, niciun sprijin de nicaieri? (Cei care gandim asa - nici in vis n-am fi in stare sa avem o familie numeroasa, nici in viata reala, indiferent de vremuri si conditii.)
Asa ca fac doar un copil, maxim 2 - si le asigur ce nu am avut eu toata viata. Ii ajut si sa-si dezvolte niste aptitudini, le ofer mai multe cai ca sa aiba posibilitatea sa aleaga, sa faca ce le place, ce li se potriveste, sa exceleze intr-un domeniu, sa.., sa... Ca in final, sa ne bucuram pentru si alaturi de ei! (Speram asta, dar nu se stie niciodata ...)

Suntem de plans!

Ferice de cei care fac multi copii! E adevarat, a face copii nu inseamna sa-i trimiti apoi pe strada la cersit! Inseamna multa munca, multe sacrificii, sa suporti priviri si vorbe dezaprobatoare, inseamna sa te jertfesti! Dar la capatul acestui drum, presarat cu multe lacrimi si sudoarea fruntii tale, te asteapta cununa!

Familiile responsabile care au multi copii sunt rare, deoarece putini sunt cei carora le surade ideea de jertfa. De fapt, cei care au multi copii si se ingrijesc de ei nu se gandesc cat este de frumos si de ideal sa te jertfesti. Cumva, ei se inhama la crucea asta si trag, trag ... si nu-si permit sa ia pauza, nici n-au sanse sa se mai razgandeasca, nici nu-i lasa inima sa-si ia lumea-n cap. Copiii sunt acolo, multi, cu nevoile si problemele lor; mai sunt si grijile astea lumesti, lipsuri de tot felul, mai trebuie sa suporte si etichetele celor mai destepti decat ei .. dar nu dispera, nici nu abandoneaza crucea - merg inainte, trag cu sarg si cu nadejde la Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu-i lasa, sa stiti! Sunt oameni responsabili, vrednici si credinciosi!

Ca o concluzie - greseli, probleme, esecuri pot fi in orice familie, indiferent de numarul copiilor. Dar seriozitate, responsabilitate, munca, credinta - astea le gasesti in forma lor adevarata doar in familiile cu multi copii.
Familia cu multi copii e prin ea insasi in exemplu - si pentru membrii ei si pentru cei din afara; familia cu multi copii e binecuvantata de Dumnezeu; familia cu multi copii ar trebui sa fie pentru toti un ideal demn de urmat iar nu ceva demn de dispretul, aroganta si judecata noastra deformata!

Putini sunt cei care sunt in stare sa aiba o familie numeroasa! Ma tem insa ca societatea (adica noi, marea majoritate ...), cu patimile, judecatile si conceptiile ei gresite, nu mai are nevoie de exemple bune si frumoase si face totul ca ele sa dispara, impiedicandu-i si pe aceia putini sa-si implineasca menirea lor!

^frumoasa postare; si subscriu, chiar daca eu am dat xemplul strict negativ.

Etichete se pun pana si pe mine, care momntan incerc sa fac primul copil (ca, cum sa fac acuma copii, ca nu am o locuinta a mea, a nu am un servici - in adevaratul sens al cuvantului, ca nu o sa ne ajunga banii - ca deh, si acum ca suntem doar 2 abia ne descurcam) si gandeam si eu la fel pana odata, cand ceva s-a schimbat pur si simplu; am ajuns la concluzia ca, daca o iau pe partea aceea a gandirii, atunci nu mai fac copii niciodata, pentru ca niciodata nu vor fi banii suficient, nu va fi casa destul emare nu va fi nustiuce; mama m-a sfatuit sa nu ramas acum gravida ca nu o sa iau indemnizatia aceea pentru copil, ca bla bla; i-am explicat frumos gandirea mea (cea noua) si a inteles; isi face griji ca nu ne vom descurca si ca alte nu-uri, dar mi-a inteles punctul evedere si mi-a dat dreptate pana la urma.

Daca gandim strict materialist la tot, nicodata nu vor fi destui bani pentru nimic, asa ca am lasat pur si simplu gandirea materialista deoparte si am inceput sa gandesc mai profund totul. Pe aceasta cale ii multumesc si lio AlinB (in caz ca mai citeste); el m-a determinat intr-o oarecare masura sa ganesc mai profund acest aspect.

Iar legat de avort, sunt total impotriva acestei crime. Iar legat de avortul medicinal nu ma pot pronunta, deoarece chiar nu stiu ce sa gandesc; sunt impotriva, dar nu chiar, e ciudat rau de tot ce simt in legatura cu acest tip de avort (oricum, tot crima il consider, dar altfel - offf, nici eu nu stiu ce parere am exact).

crinrin, tu cati copii ti-ai propus sa nasti, cati o da Dumnezeu ? Tu nu folosesti metode de protectie ? Apropo, ai prieten intim sau e o intrebare prea dificila ? Pe vremuri, cand erau la ordinea zilei razboaiele si cand bolile decimau populatia era normal sa se dea aceste sfaturi, ca oamenii sa aiba cat mai multi copii. Pe vremurile alea, fetele erau sfatuite sa se marite la 12 ani si sa faca copii de la 13 ani ... e o mare diferenta.

Pe masura ce lucrurile s-au imbunatatit, medicia a evoluat, lumea si-a schimbat mentalitatea in mod natural. Nu trebuie sa ne mire de ce noi nu mai gandim (referitor la natalitate) ca acum 2000-1500-1000-500-100-50 de ani ... este foarte normal sa gandim diferit.

Iar apropo de asta, doar Dumnezeu trebuie sa fie cel care va judeca faptele fiecaruia si nu noi pe forum. Fiecare sa-si faca cati copii vrea ca nu-l opreste nimeni, dar asta nu insemna ca cel care nu are copii sau are doar unul sau doi e de condamnat ... sa fim seriosi. Pacatul desfranarii acopera o arie mult mai vasta, dar sa nu intram in detalii ...

Si uite cum iti ies cornitele din sac....

Mai bine era sa dai un raspuns ... si nu sa spui prostii despre "cornite". Incerci totusi un raspuns ?

crinrin, parerea mea este ca tu ai tendinta sa idealizezi nu doar viata (asa ai dat impresia de mai multe ori pana acum) ci si propria relatie pe care consideri ca o ai cu Dumnezeu. Nici daca erai o calugarita nu ar fi trebuit sa ai asemenea puncte de vedere ca cele de mai sus. Renunta la glumite in raport cu mine, daca nu ai aceasta capacitate o sa te rog sa-ti vezi de drum pe trotineta ta roz.

Wow, cred ca pentru prima oara sunt de acord cu Albert!

Ai mai fost si alta data, nu e prima oara, dar ... multumesc.

:24: asta suna intr-un mare fel!

Subscriu. Are dreptate omul :)

Avortul si eu il consider a fi o crima, si nu poate fi "justificata" de nimic!

Insa cu folosirea metodelor de protectie sunt de acord, deoarece atunci cand doi tineri se hotarasca sa conceapa un copil, trebuie sa fie siguri ca i pot creea acelui copil conditii decente pentru a se putea dezvolta armonios! Si prin conditii decente nu inteleg numai pe cele materiale, ci, la fel de important, si pe cele morale (adica sa fie o familie unita, bazata pe sentimente autentice reciproce, respect si intelegere, pt ca acel copil sa poata ajunge un adult responsabil).

Ceva de genul acesta a afirmat si Papa Francisc ...

http://www.dcnews.ro/papa-francisc-c...ii_465156.html