Oamenii il inteleg putin sau deloc pe Hristos, pentru ca nu-L cunosc. Cum sa te plictisesti iubind? Cum sa fii cuprins de plictiseala cand iubesti si esti iubit. Doamne, da-mi putere sa iubesc mai adanc, ca cei de langa mine sa cunoasca lipsa plictiselii din Tine.

:D:D Mai bine plictisita in Rai decat (razand) in Iad.:D:D Mai, mai ce topic :D:D

Bine a zis Costel. Cum sa fie plictiseala atunci cand iubesti? Pentru mine raiul inseamna o adancire infinita in Dumnezeu. " Si aceasta este viata vesnica, sa Te cunoasca pe Tine......." (Ioan 17,3)

"pacea mea v-o dau voua,nu v-o dau cum v-o da lumea",ZICE MINTUITORUL NOSTRU.Deci pacea si bucuria aceea pe care o simtea si SF.SERAFIM SE SAROV ,care intimpina pe crediciosi cu cuvintele[color=red]BUCURIA MEA[/color].Cine cauta cele duhovnicesti ,adica sa se curete de pacate ,va gusta din RAI ,inca din aceasta lume,iar cine se va multumi cu pacatele sale sigur ca se va plictisi in rai pt ca nu si-a facut timp sa-l cunoasca pe DUMNEZEU inca din aceasta lume ,dar nici in iad nu-i va placea acelui suflet pt ca va vedea bunatatea lui Dumnezeu ,de care nu s-a folosit cit a fost in trup ,iar acest fapt ii va aduce f. multa intristare,pe linga celelte chinuri.:dozingoff:

Norocul apartine numai in jocurile inselatoare de noroc, un noroc mincinos! Toata nevointa noastra si lupta continua cu patima , dorinta noastra de a urma calea Pocaintei si deci de a-L urma pe Hristos, sunt factori hotaratori , ce ne dau speranta mantuirii noastre , bucurandu-ne de Imparatia Lui Dumnezeu, o Imparatie a luminii, a pacii si linistii intru toate, unde cu siguranta multe vom vedea din cele nevazute acum, multe vom afla, din cele neantelese acum, dand Slava neancetat Lui Dumnezeu : Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Nu exista plictiseala nici in Rai nici in iad. Diferenta consta in modul de a nu te plictisi. Roaga-te la Dumnezeu sa ajungi in Rai si vei vedea, cu siguranta, ca nu te vei plictisi de fericire. Dumnezeu sa te ajute.

Multumesc de link, florina. E minunat ceea ce scrie in carte!

WScuze daca repet ce s-a spus deja, nu am timp sa citesc tot thread-ul.

Dupa moarte vei fi in afraa timpului, in eternitate. Problema de plictiseala nu cred ca se pune, nici in rai nici in iad.

Bogdan.

"In minunata imbinare de sunete se aude chemarea Ta. In perfectiunea culorilor muzicale, in splendoarea creatiei artistice, in armonia cantarii, Tu ne dai o pregustare a RAIULUI viitor. Frumusetea cea adevarata atrage sufletul catre Tine intr-o puternica chemare, facandu-l sa cante cu admiratie : Aliluia ( Condacul 7-din Acatistul de multumire "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE"

"Ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc, acelea ochiul inca nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit"(I Cor. II, 9), iar noi indraznim sa vorbim de plictiseala in rai.

cui ii este frica ca se va plictisi de rai acela nu a cunoscut niciodata dragostea.
dragostea vietii lui. pt ca nu are cu cine sa se bucure , normal ca i se pare plictisitor raiul.

oooo, as vrea o infinitate , si inca una , si inca una... sa pot dormi in rai langa scumpa mea, sa pot sta, sa ma pot desfata de prezenta ei si sa nu ne deranjeze nimeni niciodata.

plictiseala la urma urmei vine din cauza unei neimpliniri.

Nu te contrazic, prezenta unei persoane care te iubeste face ca într-adevar sa nu mai cunosti plictiseala, poate nici macar daca respectiva persoana te va parasi ulterior, fiindca aceasta prezenta îti da o experienta care te face puternic si nu mai poti fi atacat de plictiseala, care e o manifestare a imaturitatii.

Dar sa stii ca exista o cale si mai buna de a-ti umple viata, anume prin rugaciunea permanenta care te face constient de prezenta nevazuta a lui Dumnezeu. Aceasta îti da o pace si satisfactie mult mai profunda, fiindca e ceva ce umple inima, spre deosebire de relatia cu un om care de obicei se rezuma la experiente ce tin de mental (adica sunt bazate pe rationamente, gânduri, concepte).

Citeste capitolele despre voia lui Dumnezeu si despre pace din cartea Sfântului Siluan.

Pai macar sa existe internet:thumbsup:


A fost o gluma.



Eu nu inteleg ceva.Cand o sa vina Apocalipsa ce o sa faca Dumnezeu cu noi? o se ne omoare apoi va face o lume pasnica ,pace,si vom trai vesnic??? Vreau sa aflu foarte multe despre Apocalipsa.Unde pot gasi?

Fericirea din rai, ca relatie personala cu Dumnezeu, va fi asemenea unui dialog vesnic al iubirii. Dumnezeu nu va inceta niciodata sa-l cheme pe om iar omul nu va inceta niciodata sa raspunda la aceasta chemare iubitoare a lui Dumnezeu.

Nu stiu cum sunt altii, dar eu ma multumesc doar cu atat:

Ieremia 45:5. Iar tu ceri pentru tine lucru mare. Nu cere, deoarece Eu voi aduce nenorocire asupra a tot trupul, zice Domnul, iar tie, drept prada, [color=red]iti voi lasa viata ta, in toate locurile, oriunde vei merge".[/color]

sa am viata intr-o coliba langa Dumnezeu in rai si e de ajuns...

ce ne poate oferi raiul......
 

Costel.......daca noi il iubim asa de mult pe Dumnezeu, el de ce ne paraseste?...De ce ne ia pe cei dragi de linga noi ? De ce lasa atita durere ? De ce?

Exista nu meroase pilde in Pateric, in care se accentueaza ca Dumnezeu nu ne paraseste. Poate ca nu sesizam noi ca Dumnezeu lupta impreuna cu noi impotriva patimilor sau suferintelor noastre.

...
 

suntem egoisti cand gandim asa. pentru ca Dumnezeu ne ia la El atunci cand suntem cel mai pregatiti pentru judecata. cand mai bine de atat nu se poate. si atunci, pentru cel care a plecat dintre noi, este cel mai bun moment tinand cont ca ne asteapta vesnicia... si noi nu putem decat sa ne rugam sa o petreaca alaturi de sfinti si nu de cei cazuti. e greu de acceptat acest lucru. dar e mult mai usor sa speram ca ne vom reintalni in curand cu cei dragi si, sa speram, la poarta Raiului, decat sa deznadajduim si sa/l acuzam pe nedrept pe Dumnezeu.

Dumnezeu si Maica Domnului sa/ti dea nadejde!

ce ne poate oferi raiul......
 

axios...multumesc pentru raspuns. eu nu acuz pe Dumnezeu, il intreb doar de ce? Fratii mei au fost copii, nu cred ca au fost pregatiti sa plece la Dumnezeu asa cum ai spus tu. Dumnezeu a decis si a hotarit sa ii ia . Eu il intreb doar " de ce asa de repede".Crezi ca as putea sa ii multumesc pentru ce a facut? Nu il acuz, dar sint foarte suparata pe el.....Si totodata il rog sa aiba grija de ei acolo....undeva.

Miriam, viata asta e trecatoare.
Imagineaza-ti ca mergi pe un drum si intalnesti in cale un hotel. Intri in hotel pentru o perioada. Apoi asa te obisnuiesti, incat ai vrea sa ramai acolo.
La fel e si cu viata noastra; ne obisnuim sa traim pe pamant si uitam ca suntem pasageri, spre o alta lume. Ideea de a ne desprinde de acest corp, de a muri, ne repugna, caci nu stim ce ne asteapta dupa. Copiii care mor, nu pot nimeri intr-un loc rau, caci nu au pacatele unui om ajuns la maturitate. Dealtfel am intalnit afirmatia ca ei ajung direct in rai; ceea ce este idealul tuturor oamenilor; sau ar trebui sa fie.
Noi ne nastem ca sa ne mantuim. Adam a fost alungat prin pacatul comis din rai; noi trebuie sa facem drumul intors spre rai. Pentru asta mergem si facem scoala vietii sau mai bine spus a suferintei. Prin suferinta ne curatim de pacate; si prin spovedanie.
Traind alaturi de cei dragi, avem tendinta de a-i opri pe acestia, sa ramana vesnic langa noi. Dar iata ca Dumnezeu ne cheama pe rand, atunci cand ne suna ceasul; pe unii mai repede, pe altii mai tarziu, dar nimeni nu e nemuritor. Partea de materie, adica corpul, trebuie sa moara. Nu exista oameni nemuritori.
Daca Dumnezeu a considerat ca acei copii s-au mantuit, de ce sa le stam in calea mantuirii? Ei si-au facut datoria: s-au mantuit. Noi sa le pastram o amintire vesnica si sa-i pomenim la Sf. Liturghie; iata ce putem face, in loc sa-L tragem la raspundere pe Dumnezeu, de parca noi am fi mai buni ca Dumnezeu.
Durerea subtiaza sufletul. Fa milostenie cu alti copii, care au nevoie de a fi ajutati si fa-o cu gandul ca le dai alor tai.
Uite, chiar acum avem la "Umanitare" un tata cu 6 copii, care nu au mancare, sapun, asternut; intr-un cuvant le lipsesc mai toate din casa. Fa-le un bine in amintirea copiilor pe care ii plangi si te vei simti mai usurata. Daca poti. Ajutorul acesta il vor simti si copii din cer, iar faptele acestea de milostenie iti vor deschide usa raiului. acum este timpul potrivit acestor milostiri. Te asteptam sa ne dai o mana de ajutor cu...orice, cat de mic!

ce poate oferi Raiul incat sa nu fie plictiseala?

Raspuns: table, şeptic, mici si bere.

Serios, acum, ma gandesc ca daca ajungi acolo nu o sa-ti pui problema plictiselii, pentru ca Raiul prin definitie e un loc unde nu se poate intampla nimic rau, inclusiv sa te plictisesti.

Si inca ceva, ce mi-a aparut acum in minte:

Raiul e un loc unde doar cei virtuosi ajung, in urma judecatii s.a.m.d., corect?
Raiul este paradisul, este locul unde orice si totul este posibil, unde putem face ce vrem si unde nimic rau nu ni se poate intampla, forever and forever etc.

Daca in Rai e bine, intrebarea mea este: ce inseamna bine? Li se satisfac oamenilor toate placerile fara nici un fel de consecinta? Daca unuia ii plac drogurile, poate sa le ia la nesfarsit si sa pluteasca intr-o stare de bine pentru doua, trei eternitati? Stau oamenii intr-un orgasm continuu daca doresc asta?

Va rog, nu scriu in bataie de joc, incerc doar sa inteleg, pentru ca in opinia mea conceptul de bine este unul relativ. Asa cum am mai spus si in trecut, binele cuiva este raul altcuiva. Dar omul odata ajuns in Rai nu mai are problema asta, pentru ca e destul de virtuos sa fie acolo si judecata a trecut, nu se mai fac pacate, pentru ca vremea pacatelor a trecut si cine a pacatuit deja plateste pentru asta in „celalalt” loc.

Mai poate pacatui omul odata ajuns in Rai sau orice ii este permis? Risca sa fie alungat de acolo precum Lucifer daca nu se comporta „cum trebuie”? Sau chiar e acolo pentru eternitate, orice ar face?

Intrebarile sunt cat se poate de serioase.

Raiul este pentru cel, care s-a curatat de pacate. Pentru a se asigura, Dumnezeu ne cerceteaza, ca nici un pacat sa nu patrunda dincolo. Pentru asta avem ceea ce se cheama "Scara virtutilor", de pe care se cade pentru orice pacat pe care il avem.
Deci, scrabble, daca iti imaginezi ca mergi si ceri droguri, probabil ca e posibil, dar nu in rai si nu de la Dumnezeu, ci de la diavolii, care iau in primire un asemenea consumator. Stiu ca era doar o intrebare...
Tocmai de aceea avem suferintele de tot felul, prin care ne curatam sau platim pentru pacatele savarsite.
Dar, sunt unii, care nu accepta suferinta, si in loc de suferinta prefera sa-si puna capat zilelor. Pe acestia tot diavoli ii vor primi la sanul lor, caci le fac faptele placute lor.
Dumnezeu a creat raiul dupa Intelepciunea Sa, si nu accepta alte reguli decat ale Sale.
Cine tine foarte mult la propria sa voie, are alta alternativa, calea cea larga, plina de toleranta pentru pacate: drumul drept spre iad.

Am inteles. Deci cei care ajung acolo sunt trecuri prin filtrul judecatii si este imposibil sa patrunda pacatosi acolo.

1. Dar odata ajuns omul in Rai, mai are liber arbitru?
2. Daca odata ajuns in Rai, omul gaseste acolo reguli instaurate de Dumnezeu, prin ce mai difera Raiul de viata pamanteasca, unde ca sa ne mantuim trebuie sa suportam o gramada de reguli impuse de Dumnezeu?

Raiul nu inseamna fericire? Acum nu stiu, sunt prost, citez si eu din imaginile idilice, paradisiace ale Raiului pe care le vedeam la iehovisti in reviste. Acolo nimanui nu-i lipsea nimic si oamenii traiau in armonie deplina s.a.m.d. Banuiesc ca nu difera foarte mult de imaginea Raiului ortodox (poate daca scoatem partea cu convietuirea om-leu, pentru care iehovistii au un fetis in revistele lor). Ideea de baza e un loc al fericirii, dar pentru mine fericirea inseamna orice altceva decat sa-i cand osanale creatorului si sa-i multumesc toata ziua pentru ca m-a facut si m-a adus acolo.

Raiul adevarat, pentru care pana si ereticul de mine s-ar intrepta in speranta de a ajunge acolo, ar fi unul in care sa pot face efectiv ce vreau, fara consecintele acestei lumi, ceva unde nimic n-ar avea limite si totul ar fi etern si n-as face nimanui rau prin actiunile mele. Ar fi efectiv posibilitati nelimitate! Toate placerile interzise in viata omului, la liber si fara repercusiuni pentru nimeni, ca recompensa pentru o viata in care am reusit sa-le infranez (din moment ce am ajuns in Rai).

Raiul de care spuneti dumneavoastra mi se pare total lipsit de interes.

(Nota: eu sunt eretic deci nu ajung in Raiul ortodox orice-as face).

draga miriam,
Dumnezeu sa/i ierte! si sa te rogi pentru ei.
mie mi/a luat mama, iar dupa doi ani sotia. cele mai scumpe fiinte din viata mea. insa nu pot gandi altfel. nu pot. nu pot sa ma gandesc ca mama si luminita mea nu e intr/un loc bun. si ca sotia mea, dupa doi ani de suferinta, nu se afla la poarta Raiului. de aceea iti vorbesc din aceeasi parte ca si tine si stiu bine prin ce ai trecut...
rabdare si nadejde. Doamne ajuta!

Daca nu vrei sa ajungi in raiul ortodox, la ce bun un raspuns, care tot nu iti foloseste la nimic, daca pentru tine aici pe pamant e raiul.
Spre stiinta ta: Dumnezeu respecta El insusi Legile: deci va respecta vesnic liberul arbitru al nostru. Atata doar, ca in rai nu mai sunt diavoli si vei fi lipsit de ganduri rele.
Sfintii, care au vazut si au simtit prezenta lui Dumnezeu, au renuntat la totul, pentru a simti iar si iar prezenta lui Iisus Hristos. Citind vietile Sfintilor vei intelege multe.

Nush daca ai cum sa te plictisesti in rai. Ii ca si cum ai spune ca te poti plictisi de iubire. Adica cred ca te poti plictisi, dar odata cu plictiseala aia realizezi ca de fapt nu iubesti cu adevarat. Si atunci cand iubesti, persoana ta nu mai exista, exista doar celalalt pt tine. Tot ce faci este spre a fi pe placul celuilalt.
Asa si cu raiul, nu ai cum sa te plictisesti de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu inseamna iubire. Se spune ca daca Dumnezeu si-ar ascunde macar o data fatza Lui din rai, raiul s-ar preface in iad si invers, daca si-ar arata macar o data fatza in iad, acesta s-ar preface in rai.
Si cu faptul ca ce va fi acolo daca vei vrea bautura sau droguri...nu cred ca ai cum sa vrei dinalea daca ai ajuns in rai, pentru ca inseamna ca te-ai ridicat demult peste ele si tot ce iti doresti este iubire sau ii poti spune Dumnezeu. Mai mult de atat nu exista, nu exista altceva care sa te faca sa te simti mai bine.

Daca ai pe pamant nu ma plictisesc sa citesc carti scrise de parintele Cleopa sau de parintele Arsenie Boca....sau vietile sfintilor....dar acolo in Rai ...nu cred ca ma pot plictisii ascultandu-i....problema e....daca ajung in Rai....http://l.yimg.com/us.yimg.com/i/mesg/emoticons7/39.gif

În Rai nu exista plictiseala pentru ca Raiul e Dumnezeu si ceilalti oameni, nu altceva. Iar Dumnezeu este Fiinta, adevarata existenta. Cum s-ar putea plictisi cineva de Cel infinit, fara de început si fara de sfârsit?

Cei care gândesc ca în rai e plictiseala au o logica sucita. Daca viata e buna aici pe pamânt, cum sa fie rea pe lumea cealalta? Adica viata daca e prea lunga devine plictisitoare si atunci moartea e binevenita? Sucite sunt mintle unora.

N-am zis ca pe pamant e Raiul.

Pai atunci nu mai e liber arbitru. E evident, din moment ce exista restrictii. Iar daca exista aceleasi restrictii ca si pe pamant, prefer sex, durgs and rock'n'roll oricand acestui tip de rai. Cum zicea Ion Creanga:

Şi atunci, ca prin minune, se şi trezeşte Ivan la poarta raiului! Şi, nici una, nici două, odată începe a bate în poartă cât putea. Atunci Sfântul Petre întreabă dinlăuntru:
— Cine-i acolo?
— Eu.
— Cine eu?
— Eu, Ivan.
— Şi ce vrei?
— Tabacioc este?
— Nu-i.
— Votchi este?
— Nu-i.
— Femei sunt?
— Ba.
— Lăutari sunt?
— Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăieşti de cap?!
— Dar unde se găsesc de aceste?
— La iad, Ivane, nu aici.
— Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici, pe la rai!... zise Ivan. Şi, nemailungind vorba, îndată şi porneşte la iad. Şi el ştie pe unde cotigeşte, că nu umblă tocmai mult şi numai iaca ce dă şi de poarta iadului. Şi atunci, odată începe a bate în poartă, strigând:
— Ei! Tabacioc este?
— Este, răspunde cineva dinlăuntru.
— Votchi este?
— Este.
— Femei sunt?
— Dar cum să nu fie?!
— Lăutari sunt?
— Ho, ho! Câţi pofteşti.
— A! haraşo, haraşo! Aici e de mine! Deschideţi iute, zise Ivan, tropăind şi frecându-şi mâinile.

De asemenea, citind Lev Tolstoi sau manualul de chimie de clasa a X-a voi intelege multe.

Nu mi-am pus niciodata problema ca m-as putea plitisi in rai.Plictiseala vine din cu totul alte motive nu din starea de fericire care cu siguranta nu plictiseste pe nimen.

Intrebarea mea este: daca eu ajung in rai si stiu ca "fratet/bunicul/bunica/paritii sau vreo persoana pe care am iubito mult in viatza aceasta este in iad as mai putea eu oare sa ma bucur de frumusetiile raiului? sau sa fiu fericit cand stiu ca ei sufera in iad?

Doamne ajuta!

Daca si ingerii gresesc si sunt izgoniti din Rai (Lucufer), daca si oamenii patesc la fel (Adam si Eva), inseamna ca odata ajuns acolo poti sa calci proprietarul pe nervi iar acesta te poate alunga pentru comportament inadecvat unui astfel de loc. Deci odata ajuns exista posibilitatea sa nu petreci o eternitate acolo. Si asta mai inseamna ca ai liber arbitru, ca poti pacatui.

Halal eternitate, halal fericire. Cum zicea George Bernard Shaw:

Raiul, asa cum este el inchipuit, este un loc atat de insipid, de inutil, de nefolositor, de mizerabil, incat nimeni nu s-a aventurat sa descrie o zi intreaga petrecuta acolo, desi foarte multi au povestit cum este o zi petrecuta la mare.

Bine, citeste manualul de chimie de cl a X-a.

scrabble, dar cum ai putea intelege ceva in care nu crezi? In primul rand, nu exista un Rai ortodox, altul catolic, etc, ci un singur Rai pentru toti oamenii. Apoi, nu oricine ajunge in Rai. Acolo ajung, dupa cum ai spus tu, "virtuosii", a caror principala virtute este, in opinia mea, iubirea pentru Dumnezeu si pentru toata Creatia Sa. De multe ori, noi oamenii, nu putem percepe fericirea si vesnicia Raiului, lucru poate firesc, din moment ce nu am ajuns inca acolo, dar putem crede cu siguranta ca, din moment ce noi tanjim toata viata pamanteasca dupa un strop de fericire, iar Raiul este fericirea absoluta, nu ne vom plictisi niciodata in Rai.

Ce sa ofere fara sa fie plictiseala ? Posibilitate nelimitata de perfectionare, cunoastere, creatie si curiozitate acerba. (punct)

Puah, seamana cu sase ani de medicina; exact asa cum ai descris tu lucrurile, fara nici o clipa de plictiseala!imi place mult ce fac, dar atata perfectionare, cunoastere, creatie si curiozitate e foarte foarte obositoare, si in plus, te poti alege si cu un ulcer sau altceva...
iertati!

Pai, ne mai oprim, ne odihnim, admiram, si pornim iar spre zbor.

Da, asta astept si eu, sa ma mai opresc si sa ma odihnesc.

Daca sfintii au ales sa petreaca zeci de ani, sau toata viata lor, numai cu Dumnezeu (in pustie sau printre oameni), si sufereau enorm cand Sfantul Duh ii parasea temporar, nadajduind si dorind din toata inima Imparatia lui Dumnezeu, daca ei au fost in stare sa renunte la orice placere din lumea asta plina de desertaciuni (vorbesc aici nu numai de placerile grosolane, trupesti, ci si de bucuriile care tin de latura profesionala, prestigiu, etc)-toate acestea imi arata (mie) ca "Imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume"(par Serafim Rose). pe masura cunoasterii lui Dumnezeu si apropierii de El, sufletul se transforma si redevine capabil sa se umple de Dumnezeu. in Rai omul Il cunoaste pe Dumnezeu, si ramane in comuniune cu El,in iubirea Lui. ar mai putea dori cineva desertaciunile lumii acesteia?!
trebuie insa sa ne dezlegam de desertaciunile lumii ca sa ajungem in Rai...

Buna din parti. Nu-ti cunosti propria psihologie. Daca un om face rele astfel încât sa piarda Raiul, el devine un om rau si este urât de ceilalti oameni, deci celorlalti nu le pasa daca el sufera în iad, chiar daca le este ruda. Iar suferinta iadului nu este generata de Dumnezeu ci este un proces psihologic generat de rautatile savârsite.

ce ne poate oferi raiul......
 

axios....incerc sa cred si eu asa cum crezi si tu, dar nu reusesc sa mai cred in ceva, in cineva, sint prea trista pentru asta.moartea si raiul sau iadul cere un tribut prea mare . sint atitea intrebari care ramin fara raspunsuri privind o intilnire cu cei dragi dupa moarte. omul este o materie care in pamint se descompune.....credeam ca timpul inchide rana si cu urma care ramine, poti trai. dar nu este asa. rana se tot deschide si ei imi lipsesc in fiecare zi tot mai mult......

Cu prietenie,Miriam