-deci comparam 1 milion la noi cu 200 de milioane de caini si pisici ucisi in SUA ,Anglia...interesant

Nu este pacat, de ce ar fi? Iubirea si grija fata de animale este pur crestineasca.

Depinde si cat de departe te duci cu grija fata de animale. Totul este sa nu exagerezi si sa le lasi in mediul lor.

Sfantul Serafim de Sarov la un moment dat cand a fost patruns de simtul Adamic, cum am aflat ca este definit, era vizitat in liniste si pace de catre diverse animale, de la soareci, sobolani, iepuri pana la ursi salbatici dar care se simteau in largul lor linga Sfant si se culcau la picioarele lui. El insa nu-i transforma in animale de companie ci ii lasa in Plata Domnului sa faca ce vor in timp ce el isi vedea de treburile lui.
Asta inseamna iubire crestineasca fata de animale, nu sa le pui zgarda, manusi in picioare, sa-i duci la grooming si sa-i incui in apartamente.

Prietene eu am în curte 15 pisici și zece câini, luați/ate de pe străzi abandonati/e. Și ce sa fac sa urmez sfatul unchiasului ortodox sa le las de capul lor? Ca asa sunt cele sălbatice? Voi chiar nu aveți pic de demnitate frate? Pe bune, chiar așa sunt ortodocșii fără pic de milă față de creația lui Dumnezeu? Sa fiți voi bine ca restul nu contează! Sa băgați în voi carne și lactate iar animale ce nu au fost tranșate sa se descurce. Mi-e sila de voi, cum ar putea un zeu sa fie cu voi, e imposibil! Afla ca eu nu renunț la a salva animale, am chiar un măgăruș salvat care mi-a făcut viata mai frumoasa decât toți oamenii pe care i-am cunoscut pana acum. Sa va dea Dumnezeu după inimă, asa ca să fiu în ton cu credința voastră! Amin.

Are logică ce spui și cum descrii exemplul, nu de mult erau circuri care foloseau animale spre amuzament, au cam început să dea faliment.
Romanii foloseau animale să se bată cu oameni sau să-i sfâșie în arene, acum încă mai sunt lupte ilegale între câini, cocoși șamd.

Pentru unii animalul e spre divertisment, spectacol, uluială, uimire șamd.

Din păcate din cauza faptului ca pentru unii animalele sunt pentru divertisment auzim cazuri și cazuri de animale care efectiv sunt abandonate sau chinuite.

Cat despre divertismentul exagerat, e foarte clar ca Internetul e un mijloc acum pentru toți doar sa facă bani de pe urma animalului lor, neuitând cont de faptul că avea un animal nu implica făcutul banului de pe YouTube, Facebook și alte platforme similare. A si sa nu uitam din nefericire de canalele care pretind ca salvează animale, dar nu o fac, ceea ce e și mai oribil.

Steve Works
 

Interesanta treaba, stiu oameni care stau la discutii afective cu programe informatice, vad si aici cum i se exlica unui mic programel de marketing cum e cu crestinismul si animalele. La fel ca "ala" de inchiriaza rable la aeroport. Zilele trecute era un cetatean la o spalatorie de masini, indragostit lulea e propria-i masina, i se scurgeau ochii dupa "dansa" si-mi explica "cate stie saraca sa faca". Acum ceva ani am vazut un film SF, era cu Joaquin Phoenix, se indragostise de un soi de chatgpt, dupa care afla ca sistemul de operare il "insala" cu zecii de mii de oameni si devine gelos, in final e parasit de sistem care intra pe felie cu un alt sistem pentru ca oamenii sunt prea prosti, pai nu prea mai e SF.

Eh,eu de când mă știu duc aceste lupte etice,cel puțin cu mine însumi dar și cu alții,mai ales în privința consumului de carne și chiar produse de origine animală.

Sunt "flexitarian", mergând de la raw vegan la slănină afumată,mai ales când toate vegetale au gust de nisip și îmi amintesc că ardeleanul nu poate funcționa corespunzător fără o bucată de slănină cu ceapă.

După care mi-am descoperit pasiunea de a incuba ouă care ulterior a devenit incompatibilă cu cele 6 pisici care au pasiunea de a ucide pui .

Însă slăbiciunea mea ,care a spart toate barierele psihopatului latent din mine și deschis izvorul unor lacrimi secate a fost un boboc de rață.

Aceata a fost victima unei infracțiuni de vătămare corporală și tentativă de omor din partea unui colocatar pisicuță.

Și rățușca a trecut la terapie intensivă câteva zile,in care chiar am ținut-o lângă mine,in acest timp,in cameră lângă pat noaptea,ziua pe piept,o bandajam,o dădeam cu cremă,cu argint coloidal, îi dădeam să mănânce,o mângâiam etc.

Practic,vorba ăia, mi-a "rupt sufletul", și mi-a adus aminte că am unul.

Ba ajunsesem să mă rog sa trăiască, și vedeam aceasta oportunitate de a dezvolta o legătură puternică cu aceasta rățușcă,ba chiar am zis "ia viața mea că sunt ultimul ratat și ultima mizerie de om și lasă să trăiască un suflet nevinovat care nu a greșit cu nimic....De ce sa sufere mereu cei nevinovați și neajutorați ?".

Am observat că nu mai vrea să mănânce,că gâfâia,era lovită puternic la picioruș,fiind rupt și rănit, avea bandaj, chiar fusese văzută de veterinar.

Se stingea....Nu cred că am fost vreodată afectat în acest mod nici măcar când a fost vorba de oameni,cu excepția tatălui meu sau alte persoane apropiate din familie.

Nu am simțit ură față de inculpata pisicuță, fiindcă asta e natura ei,de a vâna, însă devenisem din nou acel acuzator al ordinii acestei lumi incorecte ,injuste supuse acestor legi care permit suferința.

Eram între Buddha care voia să găsească o modalitate de a scăpa de suferință și Lucifer cel care voia să conteste însăși Creatorul.

Rățușca s-a stins până la urmă,in suferință.... Asta a fost seara,iar noaptea înainte să adorm am plâns...

Din o lecție la care am rămas repetent....

În afara fructelor și legumelor de sezon care sunt și foarte scumpe mai nimic nu are gust.
E o temă falsă asta cu eliminarea cărnii în alimentație, ar dispărea și animalele carnivore multe animale de companie.

Din câte văd și făcând abstracție de noi doi din discuție, e vorba despre hrănirea egoismului la mulți care au pasiune pt animale, e vorba despre cum mă simt eu - EGO și ce stări mi-au dat mie măgărușul, rața, pisicile, nu cum se simte animalul sau dacă e natural pt el să fie domesticit, ținut în țarcuri, hrănit la program și făcut dependent de hrănitor.

Ok, dincolo de unchiesul Serafim...in caz ca asta te-a iritat.
Ai fost vreodata la Istambul? Pisicile si cainii alearga linistiti si cuminti, curatei peste tot. Li se lasa boabe in locuri amenajate pe la colturi de strada si nimeni nu plange dupa ele si alearga sa-i culeaga intrun tarc/curte pentru A FI STAPANUL LOR SALVATOR!
Turcaletii sunt foarte relaxati si iubitori de animalute insa isi vad de negot in continuare fara dorinte de acumulari de pets in casa lor.
Tot orasul este casa lor!

Zic asta pentru ca avem si noi o cunostinta care-si tine ( nu mai stiu numarul) ceva ingrozitor, caini si pisici salvati de pe maidane intr-un perimetru de casa minuscul. Evident deseori cand se intoarce acasa mai da peste o pisica facut bucati de catei. Dar tot continua...si tine musai sa le fie ea "salvatoarea" lor perpetua, indiferent de consecinte.
A fost consultata de toti membrii de familie dar fara succes.
La psihiatru refuza sa se duca.
Ca urmare toti au lasat-o in plata Domnului!

Nu este normal sa tinem animale, mai ales rivale între ele ca specie (câini plus pisici) în același perimetru și intr-un perimetru micuț. Singurul caz în care câinele și pisica se pot înțelege sunt dacă au crescut împreună sau scenarii oricum rarisime în care nu au fost crescute împreună, dar se înțeleg.

Dincolo de asta, trebuie sa conștientizăm ca nu putem tine toate animalele, uneori chiar din aceeași specie. Adică, când puii cresc trebuie sa fie dați către familiile adoptive. La urma urmei, nu putem sa ne facem o armata de pisici în propriul apartament.

Și, sugestia mea, mai ales dacă este vorba de apartament la etaj sau spațiu deficitar, trebuie castrarea / sterilizarea pisicii, astfel încât să nu existe nicio problema pe mai încolo cu "urmasi" ținuți în condiții neprielnice.

asa este Andrei, ai dreptate in ce spui. In cazul descris de mine, however, este vorba de o tacaneala mintala unde femeia singura nu mai realizeaza acest adevar simplu de a nu tine cainii si pisicile strazii incuiati in casa. Unii in casa altii prin mica curticica. Fix ca la Balamuc! Spitalul Voila scrie pe ea, pe bune!
Ea nu-i fata rea, este miloasa, iubitoare, prietenoasa dar din nefericire nu vede Biserica, rugaciunea ca o iesire din acest impas psihic ACUT!

Anumite Boli psihice sunt foarte greu de diagnosticat. Le ia psihiatrilor foarte mult timp sa o faca.

Nu înțeleg cum de funcționează afectivitatea asta dusă la extrem față de niște animale, te crezi cumva stăpânul și un fel de dumnezeu local fiindcă stau bietele făpturi la mila ta să le hrănești ?
Ești dependent de acea autoritate care ți-o conferă faptul că le dai mâncare când vrei, îi plimbi când vrei și ei mai trebuie să dea și din coadă că tu-i condiționezi ?

Știu oameni care au urmat cariere dedicate îngrijirii animalelor, medicină veterinară dar nu exagerează cu nr animalelor de companie, își dau seama când un animal mai poate fi salvat și când nu și nu exagerează nici cu RMN-uri pt animale și alte proceduri scumpe.

Mai avem o cunostinta, om de afaceri, care nu demult ne-a marturisit ca a cheltuit cu pudelul lui cam $US10 000, pe tot felul de tratamente si operatii extrem de necesare dupa parerea veterinarului, dupa care cainele a murit la scurt timp.

Nu ești in ton cu credinta ortodoxă dacă blestemi oamenii de pe forum, una la mana.

Doi la mana, mesajul este unul foarte clar: nu zice nimeni sa abandonam animalele, sau sa nu avem grija de ele, dar ideea este sa nu o facem intr-un mod exagerat, adică un talmes-balmes de animale mai ales dacă nu avem nici condiții unde sa le ținem (țarcuri curate și cu spațiu adecvat pentru găini, vite și asa mai departe), sau în casa noastră. Și, chiar dacă am avea și cel mai mare apartament, ca în New York, tot nu cred ca ar fi o idee rezonabila sa tinem pisicile sau cainii atât de mulți acolo. Urmașii câinilor sau pisicilor trebuie dați spre adopție iar ulterior, sterilizarea / castrarea animalului de companie.

Totuși, ca să dau și spre o nota pozitiva, pot spune doua lucruri: sa iti trăiască măgărușul salvat și doi la mana, continua sa faci fapte bune, la urma urmei, faptele bune ne consolidează comunitatea și ne ajuta sa prosperam și sa evoluam.

Găsesc de vina cultura Internetului, iar în unele cazuri probleme psihice. Când acestea doua sunt combinate, e dezastru. Pe Internet acum am ajuns sa avem canale precum ala cu pisica din New York *Chase* care e atat de pozata și filmata, e pur și simplu exagerat ce e acolo.

O cultura sănătoasă implica exact asa cum ai spus și tu, sa se înțeleagă când animalele nu pot fi salvate și ca nu pot fi salvate toate. La urma urmei, casa noastră sau apartamentul nostru nu poate fi nici lacul din Antarctica pentru foci, sau Ecuadorul pentru Tucani sau alte animale ce au probleme de supravietuire.

Și da, e o diferență între a avea o cariera dedicata pentru îngrijirea animalelor, și alta e ce se întâmplă în cazuri grave care mai mult chinuie animalul, decât sa contribuie la sănătatea fizica și psihica a acestuia, tinandu-l în condiții precare (spatii mici etc.) și forțarea animalului sa împărtășească mediul cu alte specii, uneori specii rivale animalului în cauza.

Am înțeles. E cam aiurea ce se întâmplă, însă, chiar dacă (în funcție de caz) vindecarea problemei psihice în cauza nu se va efectua total, recomand sa spui de câte ori poți, în timpul liber, seara etc. aceasta rugaciune către Sfintele Cuvioase Xenia, Matrona și Maria pentru vindecarea de depresie și boli psihice.

Las aici link și citez si textul:

https://doxologia.ro/rugaciune-catre...e-boli-psihice

Maxima zilei:

Dacă tot iubim animalele, de ce să nu îmblânzim animalul din femeie ?

Cum adică animalul din femeie????

Asta presupunând că am terminat deja treaba cu animalul din noi înșine. Cred că fiecare răspunde de propria menajerie lăuntrică.

Dragă Nietzsche, nu găsesc o contradicție între iubirea ta de animale și cea a Sfântului Serafim de Sarov, însă acolo era vorba de animale sălbatice, în vreme ce tu ajuți animale domestice. În timp ce binele primelor înseamnă să fie ajutate/lăsate să-și ducă viața în sălbăticie, cele din urmă sunt dependente de noi – creștinește este să le oferim cel puțin hrană și adăpost.

Dar chestinea raporturilor om-animal domestic este una mai complexă, mai ales în zilele noastre, iar echilibrul uneori nu e ușor de aflat. Și asta din cauză că lăuntric suntem dezechilibrați. Unii "iubesc" animalele în detrimentul oamenilor, mizantropia făcându-i să-i respingă pe cei din urmă, ori să prefere compania unui animal uneori ca substitut pentru copiii pe care nu se pot decide să-i facă și crească, pentru că cel animalul se mulțumește cu mult mai puțin.

Nu te pripi în a te dezgusta de oameni – ești și tu unul dintre ei, cu bune și cu rele – sau de creștini la modul general, chiar dacă noi de multe ori nu ne ridicăm la nivelul principiilor pe care le clamăm, între care mila, blândețea ori iubirea.

Biblia ne învață că pe om l-a lăsat Dumnezeu stăpân peste animale. Dar dacă Dumnezeu este stăpân peste noi și peste toată Creația, atunci omul trebuie să învețe de la El cum să stăpânească – să fie ca un părinte iubitor pentru cele care-i sunt supuse. Cu milă, cu dragoste, cu atenție, chiar comunicare. În conformitate cu realitatea lucrurilor, însă, adică tratând animalul ca pe animal, nu umanizându-l.

De aia e bine sa ai la curte animale. La bloc e cam greu si locul mic, nu este spatiu de aventurare prea mult pentru caini, pisici, etc.

E bine ca ai grija de animale, nimeni nu contesta asta. Este vorba de idolatrie aici, cand dai mai multa iubire animalului fata de oameni. Iisus Hristos nu s-a intrupat si in animale, ci in om. De asta se spune ca in Rai doar oamenii vor intra, si ca animalele nu au Rai, de aici noi trebuie sa avem grija de animale sa le oferim totul sa se simta ca in Rai, pentru ca ele nu au Rai, dar sa nu ajungem la idolatrie sa spunem "decat sa ma insor sa fac copii, mai bine imi iau un catel acasa si acesta va fi copilul meu".

P.S: mie imi plac cainii, pisicile, sa am grija, pasarile domestice :))))). Cam fugaream pasarile prin curte cand eram copil :)))))) ...si cand ma uit la americani ce bine au grija de gaini, gainile alea veneau singure la stapan, sa fie mangaiate, la mine toate fugeau de mine. E si aici o tehnica de dresaj. Gainile sunt ca femeile pe interes, trebuie sa le dai de mancare, ca altfel nu te vor place hahaha :))) (sper ca nu am fost dur aici, dar e o realitate) haha :))

Ok. Am citit cam toate opiniile voastre, nu sunt de-acord cu ele. În primul rând eu ma plimb foarte mult prin țară și prin Europa dar mai puțin. Pe orice drum național și european pe care am fost am văzut cel puțin 3,4 animale călcate de masini zilnic, incluzând și animale sălbatice. (Apropo domnule Cozia ați fost vreodată in Instambul că l-ati dat exemplu? Știți câte pisici mor zilnic călcate de masini în Istanbul? Enorm de multe, recomand sa va documentați!)
Eu chiar ma plimb mai mereu încât părinții mei se plâng ca ne vedem foarte rar, cam la 4~5 luni, iar cazurile animalelor moarte văzute de mine întra la ordinul zecilor de mii. Ma plimb foarte mult ci bicicleta prin pădure și pot spune că relativ cunosc cam toate pădurile din România, am fost inclusiv în pădurile din jurul Bucureștiului deși eu locuiesc in banat, și cazurile puilor abandonați de creștini prin păduri este incredibil și fenomenal de mare. Adică cruzimea pe care o are omul fata de niște ființe nevinovate și lipsite de apărare este infioratoare! Ce am putut sa salvez am salvat, majuritatea puiutilor ii gaseam morti prin padure, dar am avut și multe cazuri de pui de pisică și căței cu panleucopenie respectiv parvoviroza ce nu au put sa facă fata virusului fiind mult prea mici pentru a lupta cu boala. Toate aceste animalute duse la veterinar, cu tratamente costisitoare mi-au murit în brate deshidradati, având diaree și în unele cazuri scuipând sânge. M-au încercat multe sentimente de-a lungul timpului, de tristețe, disperare, neputință și o ura imensa față de om. Omul este cea mai crudă, haină și violenta specie de pe acest pământ. Să iubesc asa ceva? Niciodată!
Și ma bucur enorm de mult ca suntem în faza reducerii populației mondiale, cu cât mai puțini cu atât mai bine! Am informații în acest scop din surse sigure de top ca suntem în ultimii pași de reducere a parazitilor! Sa nu va mire războiul și foametea ce va veni după, asa o sa fiți și voi în situația acestor suflete nevinovate care suferă și mor neputincioase la picioarele voastre.

Nietzsche, omul pe care îl urăști tu din pricina nepăsării sau chiar a cruzimii lui față de animale nu este creștin – chiar dacă în virtutea inerției sociale își atribuie acest nume. Este, din contră, omul care nu lucrează la asemănarea sa cu Hristos și, ca atare, are o inimă rece, nemiloasă, bolnavă. Cel care Îl iubește sau măcar Îl ascultă pe Dumnezeu nu poate să nu iubească, ori măcar să respecte ceea ce Acesta a creat, și nu din vreun capriciu, ci din iubire.

Dumnezeu nu îl iubește doar pe om, chiar dacă pe acesta îl prețuiește cel mai mult, ci și toate făpturile, căci sunt ale Lui și sunt nevinovate, fără păcat.

Culmea este că pentru om, care nu L-a ascultat și s-a făcut vinovat față de El, Și-a dat viața ca să-l mântuiască, să-l scoată din moarte. Ei bine, într-un fel e de înțeles că poți iubi animalele (e mai ușor) – care sunt incapabile de vreun rău – și nu poți iubi omul: pe acesta trebuie mai întâi să îl poți ierta.

Pisicile se pot înțelege foarte bine cu câinii și pot, de asemenea, învăța cu ușurință să nu se atingă de păsările de curte. Omul e factorul-cheie al acestei înțelegeri, dar de multe ori capacitatea de înțelegere și comunicare a animalelor noi o subestimăm, având prejudecata superiorității absolute față de ele. Dacă, însă, ajungi să le cunoști, vei vedea că sunt foarte atente și capabile să înțeleagă multe.

Atunci când, la țară, mama a scos puișori de găină de la incubator, pisica mea a fost foarte incitată, curioasă, gata să se repeadă asupra lor. Am luat unul în mâini, i l-am prezentat fără să o las să-l atingă și i-am explicat că... e de-al nostru. N-a fost nevoie de mai mult, păsările domestice n-au mai interesat-o de atunci. În ce privește relația dintre pisici și câini, la fel, a fost nevoie doar să le fac cunoștință, după care s-au comportat ca membri ai aceleași familii.

Si exemplele sunt nenumărate. Sunt câini care pot preveni crizele de epilepsie cu 2 minute înainte, sunt pisici care recunosc ce parte a organismului suferă de boală. Una din pisicile salvate, e atât de inteligenta încât înțelege vreo 15 cuvinte la perfecție, inclusiv ne ajută la adunarea iepurilor în adăpost:))
Eu nu aș putea să trăiesc fără animale, fără compania lor la asta mă refer nu la consum.

E tare ultimul pasaj recunosc, doar că păpușarii care se închină răului văd oamenii ca pe niște paraziți, despre război nu știe nimeni când va începe, altfel nu ar fi informație secretă, pur și simplu începe neanunțat.

Nu ai de unde să știi cine va pieri într-un posibil război planetar, contează mai puțin dacă ai buncăr sau alte adăposturi că nu va sta nimeni subteran non-stop la un moment dat va ieși să ia aer.

Bine că ai menționat de paraziți și infecții, o tânără a murit chiar în Banat de leptospiroză, tot așa lua animalele în brațe și se juca cu ele

Cazul fetiței de 12 ani, moartă de leptospiroză, o boală care poate fi luată inclusiv de la câini și pisici. Părinții acuză o eroare medicală. Cum justifică medicii decesul

https://www.libertatea.ro/stiri/cazu...ecesul-5009823

Sunt mii de specii inclusiv tarantule, șerpi, șopârle, amfibii, lumea nu cred că iubește cu adevărat animalele ci doar ce li se pare lor prietenos, blănos, catifelat, gingaș șamd, n-am văzut pe nimeni să iubească rinocerii, porcii mistreți, jaguarii șamd.

Deci asta cu iubitorii de animale e de fapt o altă gogoriță, realist vorbind nu am văzut niciun medic veterinar să exagereze în direcția asta și ei au școală grea.

Oricum în lanțul lor trofic dacă aplicăm treaba cu omul e cel mai crud animal, animalul mai slab e distrus de cel mai puternic, deci care e cruzimea aici, să urâm lupii, urșii, râșii, uliul, rechinii șamd că vânează animale mai slabe ?

Mai studiază! După 20~25 de zile poți ieși la suprafață fără probleme:) Și în 3 luni vremea revine în parametri normali:) E un război controlat nu-ti face probleme, doar orașele mari vor suferi:)))

Într-adevăr, compania animalelor poate fi foarte binefăcătoare. Dacă unii văd în animalul de companie un obstacol între om și Dumnezeu – și poate fi adevărat, dar și un om poate fi acel obstacol, dacă este idolatrizat –, eu îl resimt tot mai mult ca pe o altă modalitate de apropiere/cunoaștere a Lui.

Despre motanul lui, un părinte duhovnicesc spunea: "El este desăvârșit". Cuvântul ăsta putea însemna mai multe lucruri: și că pisica este un animal perfect, și că este fără păcat, dar și că – spre deosebire de om, care are de parcurs un drum lung până la desăvârșire – animalul este deja acolo, neavând un parcurs lăuntric de realizat.

Deși am avut mereu pisici, cred că în ultimii ani am aprofundat mai mult relația cu ele, îndeosebi cu o siameză (acum bătrână și înțeleaptă), care pot spune că mi-a devenit maestru spiritual, pentru că, modestă și fără să mă dădăcească, m-a învățat multe chestiuni despre viața spirituală, mai ales despre liniștire și menținerea ei. Spre exemplu, dacă ați văzut cum sunt capabile pisicile să se deplaseze, imperturbabile, pe muchia unui gard, în vreme ce jos câinii latră înnebuniți. Liniștea cu care continuă să moțăie în pofida zgomotelor – de picamer, elicopter ori dulău – din jur, m-a ajutat să fac și eu asemenea, într-o oarecare măsură: ce nu mă privește nici nu mă deranjează.

De asemenea, contemplativitatea, capacitatea ei de a privi cu orele pe fereastră ori în spațiul din jur, ori privirea liniștită ațintită asupra mea, pe care i-o surprind când mă trezesc din somn, precum și ritualul de tors și frământat pe care îl execută cu religiozitate la trezire și la culcare – rugăciuni fără cuvinte, la care asceții lucrează o viață ca să ajungă – mă fac să mă gândesc că este o ființă, dacă nu profund spirituală în sens uman, cel puțin într-o deplină armonie și comunicare profundă cu Creatorul tuturor, atât al lor, cât și al nostru. Pentru cuvintele rugăciunilor, de altfel, pare a avea o receptivitate deosebită, căci pare să mă acompanieze în felul ei, torcând.

Între doi oameni care se înțeleg foarte bine este de ajuns un schimb de priviri, cuvintele fiind de prisos, ori putând fi chiar greșit interpretate, comunicarea cu ea este dincolo (sau înainte) de cuvinte și, ca atare, desăvârșită; sau aproape, pentru că nu întotdeauna reușește să-mi transmită din priviri sau din inflexiunile mieunatului că nu-i mai place ficatul de pasăre, în schimb o bucățică de pește ar face-o fericită. Dincolo de asta, însă, o privire aruncată printre gene într-unul din nu puținele momente de odihnă înseamnă: "Simpla ta prezență aici mă bucură". Nu-i nevoie de mai mult.

Ființe fără timp, a cărui trecere nu par să o perceapă, te pot ajuta să accesezi, dacă te lași molipsit de ritmul lor, acea zonă atemporală de dinainte și dincolo de lumea trecătoare.

Cred că acea tâlcuire a Sf. Vasile cel Mare la versetele din Geneza prin care Dumnezeu îl îndeamnă pe Adam ca prin toate făpturile din Rai să urce către El, gustând din ele Viața cea adevărată, se potrivește și aici, căci pe Dumnezeu mai bine Îl poți cunoaște din relația cu o făptură vie a Lui decât din tratate de teologie.

Nu-i problemă,ce mai rămâne după apocalipsa nucleara îi rezolvă Elohimii sau așa numitul Mesia promis pentru recuperarea "aleșilor".

Deci distrugerea este prevăzută chiar și în planul teologic creștin,in toate religiile, toate sistemele oculte,esoterice etc.

Practic încă din alungarea lui Lucifer și imediat după el omul plasat în acest sistem închis am fost condamnați.

Din moment ce te naști in "păcat" și condamnat ai stigmatul pierzării pe tine,nu ești niciodată liber aici.

Chiar și salvarea sau mântuirea este doar o altă formă de subjugare.

Practic cel ce te eliberează te condamna unei "fericiri" eterne însă sub forma de sclavie.

Sau veșnică variantă de foc etern, anihilare sau știu eu ce alte forme de tortură imaginate de "programatorii" acestei lumi.

Soluția?

Loading.....

Hihihihhihhihihihihi
tövbe tövbe

@Cristian R sa-ti dea Dumnezeu sănătate, Acela în care crezi tu, căci tu iubești animalele și ai suflet bun. Ma bucur ca ti-am citi sufletul și am descoperit aurul filosofilor. Noi avem o zicală : "un om bun se observa după cum se comporta cu orice ființă ce îl înconjoară!".

Este exclus ca razboaiele sa se transforme in apocalipse, Pur si simplu superbogatii care sunt, cum ar veni, cu degetele pe butoanele rosii nu vor accepta un asemenea final imaginat doar de amarati, saraci, umilitii si obiditii lumii. Spun cum ar veni, deoarece ei( priviti la Trump) sunt prea ocupati sa se simta bine cu familiile lor, copiii, nepotii carora le pregatesc incontinuu, pe sute de ani, un viitor fara griji materiale, cu alimentatie/ferme bio, apa si aer curat, inconjurati de arta si cultura, herghelii de cai, vile uriase, multe dintre ele cu nisipuri albe de coral si apa turquise pentru scufundari si snokeling.
Tu chiar asa de naiv poti sa fi, ca in virtutea unui plan imaginar, sa-i crezi asa de descreierati incat sa-si tai craca de sub picioare, numai pentru ca asa scrie in nise documente plasate "la intamplare" de filistinieni in pesteri in evul mediu? Ti-as spune mai detaliat cu simt ei dar vorba lui Alaric, dau in expresii porcoase.

Din nou distrugerea este prevzuta in mod strict hibrid, in veci de neinteles pentru amarati, Priviti cum nu numai ca cei 99% n-au inteles nimic din capsarile in serie care paradoxal continua, dar si persista in a crede ca tot "efortul" a fost spre binele lor. Vorba ta, solutia? Loading...

Cum sa nu fii liber aici.

Planeta noastra este cea mai desavarsita, superba, misterioasa, plina de incercari si impliniri sufletesti si minunatii, un adevarat Eden pamanesc din tot ce-i documentat despre Univers.

Tot ce trebuie sa facem este sa urmam Legile Universale lasate de Dumnezeu pe Pamant si sa invatam de la Hristos si minunile Sale metodologia creerii prin IRATIONAL a Paradisul pe pamant.

El a invins, EL a putut! Ca urmare putem si noi, insa trebuie sa ii slijim NUMAI LUI nu si Mamonei. Aici este secretul!

asta depinde strict de fiecare si de perceptia lui despre fericire si conceptul de eliberare.

Din nou, dupa cum vezi pe net la Monaco cand coboara din Lamborghiniuri si RolsRoyceuri cat de mult le pasa miliardarilor de aceste variante. Priveste un pic nunta din povesti a lui Bezos ACUM in desfasurare la Venetia si priveste cu atentie "fauna" invitata. Observa-i!

Ii vezi cat de putin ingrijorati sunt ca cica ar trebui sa apese pe butoane rosii?:)) Ei, Stapanii BANILOR nici nu concep asa ceva, sa piara in focuri alaturi de saraci. Ei miliardarii sa aibe aceeasi soarta cu oamenii strazii? What???... Are you kidding me?
Mai gandeste-te cine dintre cei 100 milioane de superbogatii lumii vor acceprta o asemenea injosire. Din nou cand citesti aceste randuri priveste pe mut fastul nuntii venetiene.

Strict referitor la cele 2 puncte: cei care s-au capsat sau erau niște înverșunați ai pușcăriei bio-sanitare nu erau deloc amărâți,
Majoritatea erau niște nenorociți cu ifose, purtați prin școli și străinătățuri, cu salarii cel puțin medii sau peste medie, provenind din medii de oameni înstăriți, unii nici nu lucrau de la birou, ci din fața unui laptop, deci vorbim de niște îndobitociți de digi, euronews, antena 3 și care ascultă ca de Dumnezeu de narativele din presa securității, pe care nu le chestionează deloc.

Culmea e că se aude că și unii din servicii și structuri, au sărit rândul ca să ajungă în față la capsare ei și familiile lor, sau așa spunea Nașultv, asta e foarte grav raportat la capacitatea de analiză obiectivă a informațiilor, la care te-ai aștepta de la ei.

Iar revenind la război, nu știu dacă va fi apocalipsă nucleară nu la asta m-am referit, s-ar putea să fie război în Europa atât și aici să fie un teren de bătaie cu măcel, cu rachete tactice mai slabe decât cele nucleare dar suficiente cât să radă jumătate de județ, cu trupe care trec la sol și iau la rând localitățile.

România e mult mai mică decât Ukraina și ar putea fi străbătută ușor.

Mi se pare cel mai prost animal pisica, caz concret: mașină venind noaptea -faruri aprinse, pisica simte și vibrația de la sol și sare ca proasta în fața mașinii de pe marginea drumului, fără să fie periclitată sau urmărită.

Evident că a nimerit fix sub roți, bufnitură, a mai mișcat puțin din cap, după care amorțeală, ochii holbați și firișoarele de sânge care se preling din gură.

Nu cred că există un animal mai tâmpit care să creadă că ajunge înaintea mașinii pe partea cealaltă, sau să se ia la întrecere cu un utilaj de câteva tone, mașina avea un 60-70 la oră, am văzut de pe margine toată scena.

Iarăși vara când sunt în călduri sunt în stare să-și dea răni mortale cu ghearele, se înfoaie ca niște electrocutate și trezesc tot cartierul, uneori se amenință de la 5-7 metri.

Inteligența pisicii (ca și a câinelui, chiar dacă dezvoltă competențe foarte diferite) este comparabilă cu a unui copil de cca 2 ani. S-ar putea ca și acesta să reacționeze asemănător în fața unei mașini care vine cu viteză.

Lumina farurilor le derutează, nu prea se pricep să anticipeze traiectoria mașinii – sunt neadaptate la genul ăsta de stimuli.

Însă ca să cunoști cu adevărat o ființă vie, de la Dumnezeu la om și mai jos, la animal, trebuie să intri într-o relație afectivă cu acea ființă. Abia atunci dezvolți organul cunoașterii adevărate, subiective (adică între subiecte).

Dincolo de asta, însă, animalele sunt înzestrate și cu calități incontestabile, atestate chiar obiectiv, științific.

Cred că față de toate animalele, inclusiv crocodili ori tarantule sau coropișnițe, trebuie să avem milă și să le recunoaștem ca fiind create de Dumnezeu, prin urmare cu un rost al lor în ecosistem. N-aș putea iubi un păianjen, pentru că iubirea presupune comunicare, relație.

Animalele dăunătoare trebuie să realizăm că nu sunt în rele în sine, ci doar pentru că interferează cu interesele omului. Dacă trebuie să le omorâm, nu e un păcat, dar tot cu milă trebuie acționat, limitându-le pe cât posibil suferința, căci sunt nevinovate.

Mulțumesc, dragă Nietzsche. Sper că în zicala citată "ființă" se referă inclusiv la om. Pentru că abia când aș ajunge să-i privesc pe toți cu inimă bună – așa cum o făceam în copilărie – ar putea cineva să spună că am suflet bun. Dar până acolo mai am cale lungă de parcurs și sper să învăț bunătatea de la copii și chiar de la animale – care nu sunt rele nici măcar atunci când ucid.