Oaie, tu vrei sa ma faci sa mor de ras?! Cum tuna-ma Doamne sa se dea "Emilian/igor", zis si "Nu sunt cine sunt", la Delia?!
Ioan Cezar, Mihnea si Dragos, sunt cativa oameni de care sunt sigur ca ar scrie best-sellere. Ei, acum te bagai si pe tine in lista. Recomandare: ca si DragosP, carti de umor.

Eu tot nu am aflat inca ce este sufletul!Am stat azi de vorba cu un adventist priete si curios mi-a zis ca sufletul este suflarea lui Dumnezeu!Dar nu prea se leaga,pt ca Dumnezeu este nepatimitor iar sufletul patimitor!

Sunteţi minunaţi cu toţii, uniţate în diversitate ca în icoana Pogorârii Duhului Sfânt, fiecare se uita pe unde apuca: unul în sus, altul în joc, altul în stânga, în dreapta, în faţă sau în spate :)

Alin, dar pe tine, trebuie să "te lovesc" puţin, dar o să fiu un picuţ mai intelectual ca tine :) psihologia inversă, dacă reţin bine, spune că omul care vorbeşte despre ceva, în subconştientul lui, se gândeşte şi/sau îşi doreşte acel lucru sau acţiune. De acolo, patologiile, ca dezvolatre de şi în caracter de-a lungul anilor. Depinde desigur, de foarte multe criterii, şi slavă Domnului, sunt remedii, mereu vor fi. Trebuie doar să le respingi constant, ca să nu se poată face nimic pentru tine.
Dar să fiu mai obiectiv:
Ferească Dumnezeu să îmi doresc să fiu popular, din contră, îmi doresc să nu fiu popular, pentru că atunci înseamnă că ai cu adevărat ceva de spus. Nici Hristos, nici Sfinţii Apostoli, nici Sfinţii Părinţi, nici Sfinţii Martiri, NIMENI, nici un creştin, nu a fost, nu este şi nu va fi popular vreodată ;)
Dar pentru tine, prin psihologia inversă, dorinduţi să fi popular, şi eretic fiind, se leagă ceva... no comment... dar e tare tulbure şi întunecat ce se leagă. Să-ţi mai spun să ai grijă, n-are rost, eşti prea mândru ca să asculţi de cineva.
Psihologia inversă, a valabilă şi pentru oiţa care cugetă, că doar gamerii nu prea au iubite, laptopul luându-le locul. Personal, oiţă, eu am prietenă, de 4 ani, nădăjduim să ne căsătorim la vară.

Delia, iartă-mă dacă te-am supărat sau mâhnit, dar nu-mi amintesc, cele ce vorbeşti. Probabil ca o adresare generală, care nu te cuprinde. Pe tine te respect şi te apreciez, pentru dogmatica ta, care e proaspătă în gândire şi acţiune; crocantă aş spune, perspicace şi obiectivă. Felicitări sincere, din partea mea, un om, care şi-a dedicat toată viaţă de până acum, teologiei şi lui Dumnezeu, nădăjduiesc aşa să şi continui, cu mila Domnului.
Ştiu şi am observat implicaţiile tale în topicurile dogmatice, am studiat-o cu interes şi entuziasm, cu bucurie pentru personalitatea ta.
Scăpările tale, sunt totuşi, întro relaxare prea rapidă, care îţi reduce din potenţial. Dar şi aşa, pentru mine, tu şi cătălin, sunteţi cei mai buni dogmaticieni-patristici de pe forum, fiecare întro notă inconfundabilă, mereu fascinantă.

Acum, voi dori, cu mila Domnului, să continui, să termin antitezele, răspunsurile date ereziilor lui "Centesimus".

Aveţi grijă de sufletele voastre.

Toate cele patru etape, cu concluzie cu tot sunt greșite deoarece se bazează pe o supoziție-preambul greșită. Păcat de munca [în zadar] depusă! Ai făcut-o de... oaie.http://yoursmiles.org/msmile/animal/m0286.gif
Păi vezi că teologia nu e joacă, are și ea niște reguli, niște exigențe. Nu se poate să faci abstracție totală de 19 versete (mai sunt încă și altele) și să afirmi contrariul. Cartea Sfântă spune că sufletul moare, iar dumneata hop, ca și când ai sări coarda să zici că e nemuritor.
Pe de altă parte, la Creație, asemănarea cu Dumnezeu nu a însemnat identitate, ori egalitate. Adică Adam nu a fost creat Omnipotent, Omniprezent, Omniscient și... Nemuritor. Doar Dumnezeu este:

”Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.”

Eu nu m-am referit la TM, ci chiar la originalul scris de Moise (cu un mileniu înaintea LXX!), respectiv, așa cum este reflectat în Manuscrisele de la Marea Moartă. Și care apropo, prezintă o asemănare puternică cu Septuaginta.

Ecuația nu e ”adventistă” ci mozaică, adică inspirată de Duhul Sfânt lui Moise și este prezentă atât în versiunea ebraică cât și în LXX, iar respingerea acesteia te-ar pune într-o foarte delicată situație. Ce prevalează pentru tine, Cuvântul sacru al lui Dumnezeu, ori teoria omenească de inspirație aristotelică?

Dar de ce ar trebui neapărat să fie articulat acest substantiv [ψυχή]?

De bună seamă, ai înțeles greșit. Posibil să se fi referit la ”suflarea de viață” și nu la ”suflet”. Suflet [viu] a devenit în urma primirii acestui principiu vital (suflarea de viață).

Aia-i părerea ta, sigur că e greşită, părerea ta.
Teologia userului "oaie cugetătoare", e reală, vie şi personală, unică, fără versete şi citate patristice, dar reală, precum spuneam, în bun simţ practic, obiectiv, şi desigur, logic şi transparent.

Aştept cu drag, să-mi demontezi antitezele, cele 5 de până acum, şi restul, cu mila Domnului, la care lucrez.

Îndumnezeirea este tocmai că Dumnezeu ne face şi pe noi nemuritori, cum este şi El. Din nemurirea Lui, ne facem şi noi, nemuritori:

"ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi, Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte şi în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi," - II Corinteni 1, 9-10.

"Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile." - Matei 19, 17.

"viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor." - II Corinteni 4, 11.

"vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică." - Matei 25, 46.

"Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte." - I Ioan 3, 14.

"Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi" - Apocalipsa 21, 4.

"Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie, Şi să nu ia însutit acum, în vremea aceasta, de prigoniri case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică." - Marcu 10, 29-30.

IOAN 5:
21. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.
24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (viaţa de aici, materială, e numită moarte, iar dincolo, aceea e viaţa adevărată)
26. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
39. Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.

"Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică." - Ioan 6, 47.

"Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă." - Ioan 6, 63. (!)

"Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi." - Ioan 10, 10; 28.

"Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui." - ioan 17, 2

"crezând, să aveţi viaţă în numele Lui." - Ioan 20, 31.

"El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate." - Faptele Apostolilor 17, 25.

"Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune" - Romani 2, 6-7

"vor împărăţi în viaţă prin Unul Iisus Hristos, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă;" - Romani 5, 17-18.

"izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică." - Romani 6, 22.

"dorim să nu ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă." - II Corinteni 5, 4.

"iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică." - Galateni 6, 8.

"Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig." - Filipeni 1, 21 (!)

"Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem." - I Ioan 4, 9.

"Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său." - I Ioan 5, 11.

SUFLETUL ESTE NEMURITOR ! ŢINE MINTE ;)

Observ că sistematic, şi înţeleg de ce, neputinţa ta, eviţi să-mi dai răspuns la postările mele :)

Mă bucur că te lămuresc :)

Emilian, "dogmatica crocanta"? Asa ai scris Deliei. O fi crocanta, da' nu e piperata.
:)))
E cam cum zic eu de distrourile linux care sunt fara mizeria de systemd, ca sunt tzashcoase.

Stai, un pic, Centesimus! Slow down! Ca textul ebraic pe care l-ai pus nu e originalul scris de Moise, ci textul alcatuit de masoreti la 10 secole dupa Hristos.

In timp ce la Septuaginta scrisa in greaca, au trudit separat 72 de invatati, fiecare de unul singur, asistat doar de Duhul Sfant.
La sfarsit, cand au comparat versiunile, ce sa vezi! Surprise! Toate erau identice! Toate cele 72. Fiecarea a scris acolo la Geneza 2, 7 un cuvintel mic, mic, mic, de neignorat, particula eis: kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”.
Apare in fiecare din cele 72 de variante. Ce autoritate mai mare vrei?

Daca adventistii n-ar ignora asta sau n-ar specula eronat ambiguitatea acestei prepozitii „ εἰς (eis)”, folosind-o ca articol nehotarat „un” ca sa le iasa lor erezia adeventista, n-ar face nimeni nici un caz din asta.

Dupa parerea ta, acest mic cuvintel enervant si ambiguu din Septuaginta Gen 2,7 εἰς (eis), poate fi trecut sub tacere, de vreme ce fiecare din cei 72 de invatati care a lucrat la ea, l-a precizat expres?

Da’ hai sa nu scriem doar sa umplem forumul. Ai uitat ca am mai discutat mai demult despre chichita asta gramaticala?
Hai sa ne amintim ce inseamna. Da un refresh.

εἰς (eis) - ca parte de vorbire e prepozitie, si inseamna "intru" sau "inspre", nu e articolul nehotarat "un", asa cum inteleg adventistii.

Conform Lexiconului biblic http://concordances.org/greek/1519.htm

εἰς (eis) - (a preposition) – properly, into (unto) – literally, "motion into which" implying penetration ("unto," "union") to a particular purpose or result.
eis: to or into
Original Word: εἰς
Part of Speech: Preposition
Transliteration: eis
Short Definition: into, in, among, till, for
Definition: into, in, unto, to, upon, towards, for, among.

Si acum, reia te rog, tot versetul din Geneza 2, 7 inclusiv acest minuscul detaliu si vezi cum iese.

s-a facut omul intru suflet viu (in)
s-a facut omul inspre suflet viu (into/unto)
s-a facut omul printre suflet viu (among)
s-a facut omul pana la suflet viu (till)
s-a facut omul pentru suflet viu (for)
s-a facut omul spre suflet viu (towards)

Repet , eis este prepozitie, NU articol nehotarat –un.

De cate ori nu am mai discutat despre asta si despre cum traduce Mitropolitul Bartolomeu? S-a facut omul intru suflet viu. In sensul ca datorita acestei prepozitii de neignorat, nu se poate nega ca suflarea de viata a si invaluit trupul pe din afara, dar a si fost absorbita in interior.

Invaluind trupul pe dinafara, aceasta suflare diafana, nu poate fi limitata, circumscrisa, ci e in permaneta dinspre Dumnezeu si invers, spre si inspre El si pentru El si catre El. Toate sensurile prepozitiei eis sunt aici.

Atunci, cand trupul nu mai poarta in el aceasta suflare, ea se misca spre Cel de la care a pornit.

Biblia Anania - „Sufletul omului (altceva decât „viaţa“) s'a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi „absorbit“: particula eis înseamnă şi „întru“ (înlăuntru) şi „spre“ (direcţie, scop).
Aşadar, omul nu e o simplă fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic, in acelaşi timp exterior şi interior trupului”.

Deci, daca nu-ti convine ideea „invaluirii pe dinafara si a absorbirii inlauntru”, gaseste tu alta, care sa tina cont de aceasta prepozitie eis.

Spor la treaba, Centesimus! Sa nu vii sa zici ca poate fi ignorata, ca doar stii de cate ori ne-ai zis teoria aia cu iota si cirta si virgula de la Luca 23, 43.

Mersi, Igor, da' asa compliment n-am auzit de cand is. "Dogmatica crocanta"?
Pe bune? Sigur nu te gandeai la ceva covrigei?

Da' ce au oamenii astia cu tine de te iubesc atata?

nu pui si-o traducere?
tzashcoase?
Hombre, io n-am cum sa fiu asa condimentata si piperata. Astea-s specialitatea casei la tine, ingredientele tale inconfundabile. Spice boy :) Nu te superi, nu?

Hai! Încerci? Mulțumesc!


Te-am contrazis cumva la partea asta? M-ai terminat cu articolul nehotărât! Dar hotărește-te odată stimată doamnă! Adam a devenit întru/înspre (ce aiurea sună pe românește!) suflet viu/ființă vie ca rezultat al unirii trupului inert din țărână cu suflarea de viață, ori ce? Aplicând confuzia suflet-suflare de viață la textul din Geneza, iasă o babilonie de toată frumusețea! Trupul conține ba suflet, ba suflare de viață, iar ființa umană este ce? Deci hotărește: crezi Scriptura (fie chiar strict Septuaginta pe românește), ori basmele cu spirite, fantome și morți nemuriți

Din nefericire pentru tine, aici nu mai e treabă de o virgulă, ci de 19 texte mari și late (dacă nu-ți ajung, mai aduc) , așa că pe tine te așteaptă o muncă titanică, ca să nu zic imposibilă. Spor la treabă!

Bre dar nu-s gamer, ci ma ocup de sisteme informatice.Dar sa stii ca, "gamerii" au si ei prietene, care vin si pleaca ca dlc-urile.:103:
Nush de ce atuncfi cand auzi de config puternice de pc, te gandesti la jocuri.Probabil, ca numai la jocuri le-ai folosit.

Si ? Asta ar insemna ca ...? Ce anume ? Inseamna ca esti liber, si disponibil
pentru oricine dpdv legal.Adica n-ai nici o o obligatie fatza de nimeni.
.
Frate nu-l pune pe Dumnezeu in ecuatia de flirt.:71: :66:

....Canibal mic :24:

Tu zici ca esti adventist de ziua a sapte?Dar adventistii de ziua a saptea sustin
inconstienta sufletului dupa moartea trupului sau somnul sufletului:adica sufletul dupa moartea trupului intra intr-0 stare de repaos pasiv pana la inviere si in acest timp nu se afla nici in Iad si nici in Rai!dar totusi traieste chiar daca
vegetativ!Iehovistii sustin ca sufletul este muritor!

Nu domnule Rătăcitor, adventiștii nu susțin că sufletul trăiește când el de fapt... moare. Așa spune și Biblia, așa spune și logica. Un om mort, nu poate fi viu între momentul morții și cel al învierii. Altfel, ce sens ar mai avea învierea. În-viereahttp://yoursmiles.org/tsmile/idea/t9204.gif. Te-ai prins?

Pai Igor o zis de tine ca ai dogmatica crocanta. Are metafore pe el, nebunu' mic. ;) :))))
Eu zic de tot ce imi place ca e tzashkos. Nu, nu e nici regionalism, nici arhaism, nici argou. E limbajul meu de alint, vecin cu glosolalia ca inspiratie. Asa alint, de pilda o distributie Linux faina precum Semplice sau altele, indeosebi fara systemd (iti explica fratele Mindful Sheep care e treaba, ca eu ma pun la gatit si apoi la somn; eu gatesc in egala masura cu a mea, ba chiar mai des), sau un nevertrebat cu multe picioare, sau o situatie, sau...bine, nu alint femei in felul/halu' asta, ca imi iau palme.
Da' sa zici de o teologie ca e crocanta, doar fiindca vine de la o doamna a spiritului, asta nici macar nu as face-o. Igor asta, daca si-ar repara unele aspecte importante si foarte importante din personalitate si mental, ar fi putea fi agreabil. Bine, in primul rand nu ar fi fanatic. Acu', sa fiu obiectiv, si eu sunt fanatic: fanatic al neutralismului filosofic si mai ales confesional. :)))))
Cred ca incepi sa dai un nou sens expresiei "rebel fara cauza" (cauza fabricata de altii, desigur) de cand ma stii.

Biblia spune altfel!Iata doar o proba ca sa numai ratacesti nestiind scripturile:

Sfanta Evanghelie dupa Luca cap.16, vers. 19 - 31
19. Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit.
20. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube,
21. Poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii venind, lingeau bubele lui.
22. Si a murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost inmormantat.
23. Si in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui.
24. Si el, strigand, a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti.
26. Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu,
28. Caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.
29. Si i-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai.
31. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti.

Spune altfel că ce? Că sufletul e nemuritor? Dar nici nu apare măcar termenul ”suflet” în acel pasaj scripturistic!

Da! E logic. Adica a murit, dar e viu si constient dupa moarte, si totusi trebuie sa invieze ca sa fie viu si constient... http://img.pandawhale.com/post-31662...if-DA-zNxs.gif

Pai sectarii ignora versetele din Biblie care nu confirma convingerile lor
ratacite(adica versetele care nu sunt in concordanta cu psihozele sau boala
psihica, de care sufera).Au ajuns la un asemenea nivel incat isi scot propriile
biblii care fie nu contin acele versete fie ele exista dar sunt modificate,
astfel incat sa fie interpretate usor, conform psihozelor sau bolilor lor psihice.

De obicei sectarii, inainte sa-ti dea invataturile eretice, trebuie intai sa-ti
schimbe psihicul sa-ti creeze acele psihoze (de care sufera si ei) ca sa poti
sa fi capabil sa le citesti scrierile eretice. Altfel, un crestin dar si un om care
nu are nici o confesiune religioasa, nu suporta acele otravuri.
Omul, fiind rezultatul zidirii Dumnezeiesti(Scanteia care vine de la
Duhul Sfant si da suflare peste pruncul din pantecele mamei), nativ nu
suporta actiuni sau metode impotriva lui Dumnezeu, care este Creatorul/Ziditorul Sau.

Ca vine demonul/diavolul si prin re-educare(adica spalare pe creier)
vine si sminteste omul asta este alta problema.Dar mai este o problema.
Omul trebuie sa-si doreasca asta.Adica trebuie sa accepte invataturile
diavolesti prin liberul arbitru.
Si pentru a face asta, sectele apeleaza de obicei la avantajele materiale
pe care le ofera sectantilor.Adica le cumpara sufletele.De fapt diavolul
cumpara sufletele prin intermediul sectelor.

Vezi tu, de obicei in astfel de cazuri, singurul mod se salvare a unui astfel de suflet(al sectarului)
este exorcizarea.Slujba de exorcizare.Pentru ca sufletul, in cazul sectarilor, este chinuit de unul
dintre cei mai vicleni demoni.Este vorba de demonul arhiconi.Demonii arhiconi sunt demoni ai
ereziilor.Astia au putere foarte mare ca prin glas/gand sa sminteasca din prima pe multi.
De obicei, demonii arhiconi sunt capatenii diavolesti.Adica sunt din "erarhiile superioare" ale Iad-ului.

ei pe bune?! Uite ca si Dumnezeu a murit:
"Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul." (Matei 27:50)
"Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul." (Marcu 15:37)
"Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul." (Luca 23:46)
"Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul." (Ioan 19:30)
"Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja MURISE, nu I-au zdrobit fluierele." (Ioan 19:33)
Cum iti explici asta, ca si Dumnezeu a murit, cu toate ca Biblia spune ca singurul nemuritor este Dumnezeu?

Daca trupul era mort si sufletul bogatului tot mort cine a strigat catre Avraam?

Badie,apoi, cretineala e oboala incurabila pt tine!pesemne ca ticneala vine dela piatra care a lovit-o pe profetesa in nas incat i s-au tulburat mintele sau de la un ofiter de marina care ii mai umplea singuratatea in lipsa sotului spre a o feri de masturbare! Dar capitanul vaporean IOSIF BATES i-a strecurat ideia lui cu sarbatorirea Sabatului in ziua a saptea a sptamanii si peseme ca din princina unor fluturi misunatoi prin stomac fosta domnisoara Harman a avut ideia de a inventa o revelatie!Si uite asa domnule,ai ajuns sa contesti chiar ce zice Mantuitorul de dragul fluturasilor gastrici ai unei doamne cu sechele mentale in urma unei coleziuni cosmice intre o piatra inspiratoare de megaviziuni si nasul preacucernic al unei domnisoare!

pai asa se intampla la ospiciu.Cand nu-ti iei pastilele la ora prevazuta creezi
religii.

:)))))))))))))))))))))
Pai da, pe Oltenitei stau Gorbaciov, Marx, Napoleon si Irod, si probabil si ceva apostoli, la o voroava haotica.
Chestia cu ospiciul m-a propulsat sa ascult Metallica -Welcome home (Sanitarium). Iti poti imagina parintii fondatori ai adventismului, practicand asteptareala in camasi de forta de lux, din bumbac de pe plantatiile din Sud...

Eu zic să faci abstractie de această problemă, că e o bucătură prea grea de îngihitit. Cum a murit Dumnezeul Om? Eu cred că e o taină ce nu o vom putea deslusi în această viată...
Oricum, păstrează gândul pentru topicul €Ce este duhul?€.

Trec peste gândurile tale necurate și peste faptul că mă faci cretin și rețin doar o întrebare asupra căreia ar merita să ne oprim puțin:

Bună întrebare! Și s-ar mai ridica câteva asemenea, cam 31 la număr. În povestirea populară de care s-a folosit Mântuitorul pentru a scoate în evidență câteva lucruri importante (amintite spre finalul narațiunii), așa cum dă amănunte Iosefus Flavius (Discursul lui Iosefus catre greci cu privire la Hades) sunt o serie de inadvertențe printre care și aceasta. Cum ar putea un suflet care în concepția deformată vremii și în concepția ortodoxă are o esență nematerială, eterică, să strige, să înmoaie degetul, etc.?
De fapt, dacă citești cu atenție povestirea, Mântuitorul nici nu a folosit cuvântul ”suflet”.:58:

Aham ..pai daca vine in contradictie cu doctrina noastra, si da cu ea de pamant, nu ne batem capul cu problema asta, o dam la spate.

Sola Scriptura devine "No Scriptura" ca si in cazul cu sabatul tinut de Adam in Rai, ca asa o zis Elena, nu Scriptura.

Macar Iehovistii care au aceleasi teorii ca voi (de fapt si aceleasi radacini pana a urma) au abordat mai onest problema, ajungand la concluzia ca Hristos de fapt nu E Dumnezeu si a murit ca orice om.

Ei sunt ceva mai coerenti decat voi, chiar daca imping eroarea initala si mai departe.

Simplu, este o realitate spirituala traslatata dupa intelesul limitat al omului in trup.

Faptul ca adventistii sugereaza ca Hristos ar fi folosit o minciuna spirituala pentru a descrie o realitate spirituala, arata ca dumnezeul lor e pe aceeasi linie cu "tatal minciunii".

Are daca intelegi corect antropologia omului si ce este de fapt moartea.

Omul este trup + suflet.

Daca Dumnezeu vroia sa-l faca entitate exclusiv spirituala, il facea inger, nu ii mai facea trup.

Moartea este ruperea acestei legaturi, intre trup si suflet.

Invierea, este restaurarea omului, asa cum era in planul initial a lui Dumnezeu, suflet SI trup.

Am mai dat adventistului nostru "studiu biblic" de la fratiorii neoprotestanti care arata ce este moartea, dar nu s-a obosit, brosurelele adventiste sunt hrana suficienta pentru dintisorii slabi.

http://www.bible.ca/d-death=separation.htm

pai atunci de ce sustii chestii la care nu stii raspunsul? Asa cum Dumnezeu a a putut sa moara, in acelasi fel si sufletul poate sa moara, asa cum Dumnezeu este nemuritor, in acelasi fel si sufletul este nemuritor.
ps: o bucatura prtea grea de inghitit PENTRU CINE?

Să continuăm, cu mila Domnului.

Antiteza 6:
"Şi să şedeţi afară din tabără şapte zile; toţi cei ce aţi ucis om şi v-aţi atins de om ucis să vă curăţiţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, şi voi şi robii voştri." (Numeri 31,19 - versiunea Sinodală)
Şi tu spui: În originalul ebraic, scrie "toi cei ce ai ucis suflet(nephesh)".
Dacă suflet nu are înţeles de om, precum traduce Î.P.S. Bartolomeu Anania din Septuaginta, din nou întrebarea copilărească: cum ucizi un suflet, fără să-l depărtezi de trup, fiindcă dacă ucizi un om, ca să ucizi sufletul, trebuie să ucizi trupul, ca să impresia că ucis sufletul. Şi-atunci, ai ucis omul!, nu sufletul. Deci cum? Cum se ucide sufletul?
Deci ţi-e limpede acum că nephesh înseamnă om, că ai ucis omul, adică trupul nu i se mai mişcă şi sufletul nu mai locuieşte în el, în om? Nu înseamnă că sufletul moare, ci înseamnă, că omul ucis, nu mai mişcă, nu mai e din această lume. Trupul din pământ luat, intră în pământ şi sufletul merge în Rai sau în iad.

Antiteza 7:
Când veţi trece peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeţi cetăţile care au să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată fugi ucigaşul care a ucis om fără să vrea. - (Numeri 35,11 - versiunea Sinodală)
Iar tu spui:
În originalul ebraic spune că a ucis nephesh, adică suflet. Uitai ce zice i traducerea Septuaginta:
"i să punei deoparte cetăi pentru voi înivă. Vă vor fi adăpost, ca să fugă acolo ucigaul - toi cei care vor ucide fără voie un suflet." (Septuaginta vol.I, pag. 515 - Polirom 2004)
Da, dar e din nou aceaşi eroare de traducere a sensurilor. Când traduci un cuvânt, un text, trebuie să ţi cont de 5 aspecte mari, generale: cuvântul, textul, contextul, sensul şi semantica traducerii.
Când spui: "era o ninsoare uşoară de ianuarie". Cum traduci asta pentru cei din Africa, care nu au văzut un fulg de zăpadă în viaţa lor? Dar mai ales zăpadă aşternută? De aceea cele 5 aspecte generale mari, menţionate sunt absolut cruciale când traduci.
Şi de aceea când găsim nephes, cu referire la suflet, ştim că exprimarea NU desparte sufletul de trup, ci sunt împreună şi se definesc om, sau omul.
E imposibil ca sufletul să moară, asta ar însemna că Dumnezeu este demiurg, un semizeu, şi ajungem în alte hăuri de întuneric, păgân sau ateu. Doamne fereşte.

Antiteza 8
"Dacă cineva va ucide om, ucigaşul trebuie ucis după cuvintele martorilor, dar pentru a osândi la moarte, nu este de ajuns un singur martor." (Numeri 35,30 - versiunea Sinodală)
Spui: în originalul ebraic se spune "va ucide suflet [nephesh]". Deci... sufletul poate fi ucis, poate fi omorât. Clar.
Nu poate fi clar, când din nou primeşti traducerea autentică că suflet înseamnă om, cum a şi tradus Înaltul Bartolomeu Anania. Sufletul omului, nu poate ucis, nu poate fi omorât, fiindcă e duh, e din lumea imaterială, nu face parte din cele văzute, deşi el aici mişcă, în cele văzute, prin trupul care i s-a dat, la fel ca şi Dumnezeu Treime, la fel ca îngerii lui Dumnezeu şi la fel ca şi dracii. Sunt cu toţii din lumea imaterială, nevăzută. De ce mişcă ei aici pe pământ? Simplu: pentru că ştim, de la ei, că pământul acesta material, e trecător şi temporar. Materia e trecătoare şi temporară. Păcatul la fel. Trupul la fel. Pământul acesta, trecător. Şi astfel, ei se luptă pentru noi, pentru sufletele noastre. Ca să le aibe, pe când cele materiale se vor transfigura, şi vor lua o altă dimensiune, cer nou şi pământ nou, cum spune Biblia. Ce-i aceea cer nou? Alt cer adică. Adică trupul cel nou, va fi imponderabil, ca al lui Hristos, la înălţare. Va călători prin Univers, va trece prin toate, cum Hristos trecea prin uşile încuiate. Sunt multe de zis. Ca o încheiere, ia de exemplu planeta Jupiter. E o planetă gazoasă. Din sistemul nostru solar. Deci nu are nimic material pe ea, e gazoasă. Şi totuşi, e organizată, acele gaze stau şi acolo de mii de ani, şi nu se risipesc, mai au chiar şi unele forme, precum un soi de uragane uriaşe, pete pe planetă ce se văd şi se bănuiesc ce sunt, acele pete care totuşi nu se mai termină de sute de ani, de când au fost observate. E plin pământul de mistere. E plin cosmosul de mistere.
De ce îţi spun acestea?
Ca să înţelegi analogia, să înţelegi sensurile. Comparaţiile şi adâncurile traducerilor celor bune şi vii. Iartă-mă dacă te-am supărat cu ceva.

Acel suflet strigă şi înmoaie degetul, pentru că acel suflet este întrun trup, iar împreună alcătuiesc un OM, căruia om, i se spune suflet.

Mântuitorul A FOLOSIT cuvântul suflet. Fi mai atent când cercetezi Biblia, uite aici:

"Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau; - Marcu 3, 3-4.

Observi din Marcu 3, 3-4 ? Ce observi ?

Că prima dată este numit cu cuvântul OM, cel bolnav ce avea mâna uscată, apoi aceluiaşi OM, Mântuitorul îi spune SUFLET.

Deci e clar, suflete? Oamenilor li se spuneau suflet, suflete, la alcătuirea sufletului cu trupul, ca să scoată în evidenţă partea imaterială, care contează cu adevărat. Cum şi aerul este imaterial şi contează cu adevărat pentru trup, la fel şi sufletul, care primeşte formele de exprimare, ca să-i arate valoarea şi importanţa, în alcătuirea omului.

Acelaşi episod îl avem la, Luca, capitolul 6:

"Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?" - Luca 6, 8-9.

Înţelegi acum ?

Mânca-te-ar Raiul să te mănânce, cât timp vei mai sta în înşelări ? :58: Oare cât timp ?

Mă tot întreb, de ce acceptă oamenii înşelările ???

Refuzi sistematic să îmi răspunzi la posturile mele, nu vrei, mă eviţi intenţionat :58: pentru că ştii că nu mă poţi birui. Nu ai cum şi nu mă poţi înfrânge.

"Cu noi este Dumnezeu, înţelegi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu. Poporul a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu."

Hai, Centesimus, te aştept acasă, în sânul cald şi bun al Bisericii Creştine, azi rămasă singură, ortodoxia...

Frumoasa Mireasă a lui Hristos, Ortodoxia. :58: Iată, te chem: vino acasă. Şi prin tine, pe orice cititor neortodox, care citeşte: te chem, vino acasă !

Ce babilonie, Centesimus? Ti-am zis toate sensurile prepozitiei "eis" ca sa optezi pentru oricare, daca versiunea Anania nu-ti place. (Acestea sunt: intru /inspre / dinspre/ pana la / spre / pentru ).

Versiunea Anania o stii: „s-a facut omul intru suflet viu”, întru suflet care traieste Viata harica

Nu suna deloc aiurea in romaneste, decat pentru cei ce n-au urechi de auzit. Da’ pana te obisnuiesti, poti sa lasi in greaca ca in Septuaginta: “eis psychin zoosan”.

Si termenul "zoosan" are semnificatii mai adanci decat simplul adjectiv "viu". "Zoosan" e verb, nu adjectiv. Verbul "a fi Viu", a trai, a vietui.
Intelesul ar fi ca, prin suflarea de la Dumnezeu, omul a intrat astfel in /intru harul Celui Viu, ca intr-un halou, ca sa zic asa. Si prin asta viaza si el.

Cand Dumnezeu a suflat asupra trupului creat din tarana, suflarea Lui de Viata, aceasta, fiind transcendenta, necorporala, necircumscrisa vreunei ingradiri spatio-temporale, a invaluit, a invesmantat trupul atat pe dinauntru, cat si pe dinafara .

Suflarea de viata a fost absorbita si inlauntrul trupului material de unde iradiaza, dar in acelasi timp, il si invaluie in exterior.

Astfel ca materia si nemateria care il alcatuiesc pe om se impletesc intr-o simbioza tainica. Materia e patrunsa osmotic de o nematerie transcendenta din alta lume.
Tarana trupului e impregnata in fiecare atom cu suflarea Datatorului de Viata, suflare care nefiind masurabila, ori limitata de dimensiuni, spatiu sau timp, tinde mereu inspre sursa ei, facandu-l capabil pe posesorul ei sa vietuiasca intru cele de sus.

Ziceam ca prepozitia "eis" inseamna si dinspre si spre si inspre si pentru.

Sufland Dumnezeu asupra trupului , „s-a facut omul intru suflet care viaza” , adica omul a fost astfel cuprins si invaluit prin suflare ca-ntr-o imbratisare .

Isi face astfel intrarea intru Viata harica din care sa se hraneasca pentru a fi vesnic viu.
Cum sufletul e nascut din suflarea de la Dumnezeu, el nu e material, ci diafan si transcendent, nu e ceva limitat care tine de aici pana aici. Nu poate fi tinut prizonier in ceva material. E pur si simplu transcendent, depaseste spatiul, timpul, nu inceteaza sa existe. Nici cand se desparte de trupul pe care l-a insufletit. Ci se intoarce la Cel care l-a dat (Eclesiast 12, 7).

Invaluind trupul pe dinafara, suflarea lui Dumnezeu se lasa cuprinsa si inlauntrul lui, si astfel, sufletul e permanent in legatura cu Cel dinspre care a venit, la fel cum apa din josul raului e constant in legatura cu apa din susul raului, cu izvorul lui, fiind deopotriva intru el si dinspre el si inspre el.


Asadar, astea ar fi sensurile minusculei prepozitii "eis", de neignorat, din Septuaginta.

Repet, de nu-ti convine, propune tu alta interpretare, dar sa fie inclus musai si acest "eis" din Geneza 2, 7.

Dupa care, trecem mai departe.
Hai, ca nu-i munca titanica!

Pana trece dl. doctor pe aici, iata un caz. Poate unii nu-l stiu.

Monah orthodox de la Athos, plecat la Domnul in 2009. A zambit la 45 de minute dupa ce a murit.


imediat ce a murit
https://vatopaidi.files.wordpress.com/2009/07/31.jpg



dupa 45 de minute de la moarte
http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-co...ndei-iosif.jpg


mai multe info si foto aici http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/...sif-isihastul/

Ai în sfârșit dreptate, vine în contradicție cu doctrina voastră și dă cu ea de pământ.

Și îți este frică să translatezi ”spiritual” înțelesul până la capăt? Te-ai blocat pe ideea de suflet nemuritor în Hades într-o povestire ce nici măcar nu amintește de ”suflet”.

Aici e buba! Dogma nemuririi sufletului pornește de la înțelegerea incorectă a antropologiei biblice (că ”a omului” e pleonasm). Ea, Biblia, spune că Omul e trup + suflare de viață, adică un suflet viu, un om întreg. Și mai spune că retragerea suflării de viață (a duhului) înseamnă moarte, nu nemurire. Deci procesul invers verifică corectitudinea acestei ecuații.

Pentru toți. Noi nu putem înțelege decât ce ni s-a făcut descoperit. Natura și nemurirea lui Dumnezeu nu o putem înțelege. Nici măcar natura umană și secretul vieții și al morții lui nu le putem înțelege, dar trebuie să credem ce zice Cuvântul lui Dumnezeu: sufletul moare. ”Suflet nemuritor” nu am întâlnit în Scriptură. Tu ai întâlnit?

Iar retrăgând Dumnezeu această suflare, sufletul ”murează” - ca să zic așa...

30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului (Psalm 103 - Biblia Ortodoxă)

Deci: [εἰς τὸν χοῦν αὐτῶν ἐπιστρέψουσιν] întru/spre/înspre/ țărână se întoarce orice suflet căruia îi ia Dumnezeu suflarea. Iar înțeleptul zice:

”Şi i-am văzut atunci pe cei nelegiuiţi cum erau căraţi la groapă” (Eclesiasttul 8,10 - Biblia Anania)

Adică [εἰς τάφους εἰσαχθέντας] întru/cătră/înspre groapă conduși fiind.

Daca tii neaparat la zeflemea, poti s-o iei si asa. In sensul ca mucegaieste si se umple de miros pestilential. E ceea ce se numeste thanatos, starea de mucegai si putregai spiritual de care sufera orice duh despartit de Dumnezeu. Diavolii sunt morti, mucezi si putrezi, fiind despartiti de Cel ce da viata. Dar asta nu-i face inactivi. "Murirea ca murare" i-a conservat in starea de dezintegrare perpetua.

La fel se intampla si in cazul duhului omului cand materia din el se desparte de nemateria din el. Omul e si duh (la fel ca ingerii cazuti si necazuti) si materie (la fel ca vietuitoarele biologice).


Hello, Centesimus, poti te rog sa revezi toate sensurile prepozitiei „eis” din Lexicon? E pe acolo si „in” si „la”.

In exemplele tale, se potrivesc intr-adevar acestea.


aici sensul lui eis =eng.to = la
Ca in propozitia "Centesimus goes to Church" sau.. "to cemetery". La alegere.


Focuseaza-te pe „eis”-ul din Gen. 2,7.

Prepozitia “intru”si stihiile grecescului “eis” din Geneza 2, 7

Stii ca era un tip mai vechi de manulale de limbi straine, in care la prepozitii, se foloseau niste ilustratii tipice.
Astfel, pt. prepozitia “pe”, e ilustrata o carte pe masa; pt “sub”, o pisica sub scaun. Pt. “langa”, un copac langa o banca. Pt. “la”, un copil care merge la scoala. In aceeasi idee, pt. toate prepozitiile, “de la”, “catre”, “spre”, “cu”, “ fara”, “in”, “ prin” etc.

Intrebare. Cum s-ar putea ilustra prepozitia unicat "intru” (gr. “Eis” ), inexistenta in marile limbi moderne?

Privilegiul limbii romane de a o avea ne creeaza obligatia de a o si gandi. Cum sa-l reprezinti pe “intru”? Cum sa-l gandesti?

Pe langa situatiile spatiale pe care le denumesc prepozitiile, situatia lui “intru” are ceva inedit. Greu de gasit o ilustratie, fiindca “intru” e o sinteza a tuturor prepozitiilor aproape.

Daca nu ilustratii, cel putin exemplificari.
Ex. Istoricul Herodot vorbind de populatii disparute, zice de o populatie din Africa, care a disparut in urmatorul context: Vantul de miazazi le-a secat apa. Oamenii au pornit razboi impotriva vantului si cand au ajuns in mijlocul nisipurilor, vantul, sufland si mai tare i-a ingropat in nisip.

Oamenii astia, porniti contra vantului, se miscau simultan si inspre el dar si contra lui. Mergeau, chipurile, la el, fiind deja cuprinsi in el. Erau adica “intru”, “eis”.

Situatia lor ilustrareaza perfect ce inseamna prepozitia “intru”.
Inseamna si “a fi in”, dar si “a merge catre”, dar si paradoxal, “a putea merge impotriva”.

In Geneza 2, 7, “eis” inseamna si pornire “de la” (Dumnezeu), si ajungere “la” (om), si poposire “inlauntru”, si invaluire “pe dinafara”, si orientare “spre”, si intoarcere “catre”, si conlucrare “cu”, si libertatea alegerii lui “fara” si “impotriva”. Si revenire inapoi "la".
Toate prepozitiile par sa-si fi dat intalnire in acest “intru” din Geneza 2,7.

Cred ca e mai mult decat suficient. Alege din toata aceasta hermeneutica, ce interpretare consideri ca ar fi adecvata pt. “eis”-ul Gen 2,7. Daca versiunea Anania nu-ti place.

Spor la treaba intru descoperirea adevarului si nu impotriva lui, ci intoarcerea spre el!

Ce bogăţie, ce plinătate în doar o micuţă particulă! Parcă-i soră cu bomba atomică, nu alta!.....:)

P.S. Uimitor cum întreaga viaţă de credinţă e sugerată printr-o mică alăturare de două vocale şi o consoană...:) Cine dăruieşte aşa putere unor biete litere, surioară? Cine, slobozire şi adunare, suire şi adâncire... Cine, aşa horire?
În ciuda vremii ăsteia câinoase, de afară...:)

Da, sigur ca moare exact in sensul in care mor duhurile despartite de Dumnezeu. Adica diavolii. Ei sunt morti. In sensul asta moare si sufletul omului din cauza pacatelor. Si de altfel cum a murit si fiul risipitor, fara sa-i puna nimeni trupul in groapa.

Hai sa-ti zic si eu un basm cu un "viu-mort". Era odata un om care avea doi fii. Intr-o zi, unul din ei s-a dus hai-hui in lume, unde s-a contaminat de pacate si sufletul lui a inceput sa moara.
Dar inainte ca trupul biologic sa nu-i mai functioneze, s-a intors totusi plangand la taica-su, care de bucurie l-a primit, moment in care risipitorul adunat de pe drumuri a inviat. Desi din afara nimeni n-ar fi zis ca e mort si-ar trebui pus in cosciug.
Si a zis tatal: "acest fiu al meu, mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat".

Fiul risipitor era un trup functional dpdv biologic dar sufletul si duhul ii era despartit de Dumnezeu. Asa inseamana a fi mort cu moartea thanatos. De care sufera si diavolii.

Monahul orthodox care a zambit la 45 de minute de la moarte e un trup nefunctional dpdv biologic dar duhul ii e viu fiind hranit de harul Celui Viu. Asta inseamna a fi mort biologic (moartea nekrotes). Asteptand la Parusie invierea trupului.

Care e mortul nemurit? Si viul-mort?