E foarte greu de biruit duhul rău al lumii satanizate care aduce în sufletul şi în gura omului credincios multe hule pe care le pune pe limbă sau le împlineşte în imaginaţia sa fără voia credinciosului, abuzându-l, violându-l sau îl târăşte în implinirea hulei ca să se manifeste în trup sau să fie comunicată prin limbajul trupului şi în gesticulaţie. Eu mă lupt cu acest duh rău de mic copil şi mereu mă biruieşte şi n-am ce face după ce cad în recidive decât să cer iertare Domnului şi eventual victimelor. M-a iertat şi m-a curăţit întotdeauna. Pot să sper liniştit că dacă iar voi cădea în hulire şi iar voi cere iertare Domnul iarăşi mă va ierta şi curăţa de urâciune şi-mi va linişti sălbăticia patimilor.

E păcat şi dacă huleşti cu voia ta dar şi dacă o faci fără voia ta lăsându-te târât ca iar să huleşti: blestemînd, umilind, invocând acte sexuale perverse, incesturi, felaţii, spurcări, ejaculări, crime, răutăţi, batjocuri, răpiri, denigrări, încercând să-ţi recapeţi prejudiciul de imagine sau de demnitate, răzbunându-te cu ură şi violenţă pe aceleaşi victime nevinovate.

E nevoie de multă răbdare divină ca împărtăşindu-te prin Har de răbdarea Domnului să ajungi să te linişteşti şi să poţi să nu mai huleşti ascultând.

Lupta e grea şi dureroasă cu duhurile rele din interiorul omului interior, din mintea, inima şi sufletul său, dar te ajută Dumnezeu iar cine are parte de biruinţă de la Dumnezeu va fi foarte fericit căci pe limba lui nu se va mai găsi minciuna şi hula, răutatea şi blestemul.

Aşa cum au putut şi încă mai pot sfinţii şi drept credincioşii să asculte de Dumnezeu, aşa fiecare om poate avea parte de o şansă la tămăduire de la Hristos... dacă nu chiar la victorie!

Serios ??? Da bine ca il inveti sa dea dracului ce e a dracului si lui Dumnezeu... ???

Ai auzit de razboiul gandurilor ?
Psihiatri sunt la limita asta intre mistic si patologic si nu prea stiu ce e misticul de asta baga in tine pastile pana la loc comanda, pana te sedeaza si nu mai stii de tine.
Un psihiatru nu o sa recunoasca un demonizat de la o posta. Dar o sa bage in el pastile pana nu mai misca. Si atunci "e vindecat".

Vezi ca aruncatul de diagnostice "patologice", biologice, asupar problemelor mistice nu rezolva problemele. Nu totul este patologie cum nu totul este mistica.

Creierul este un organ ce face parte din corpul omenesc. Așa cum toate organele din corp pot suferi de anumite boli, la fel si creierul. Dar având în vedere complexitatea encefalului si bolile de care suferă sunt asemenea.
Acest copil dacă observați este un vechi utilizator sub pseudonimul de "tigerAvalo9", fiind ortodox si apropiat al BOR. Evident ca s a spovedit, împărtășit de nenumărate ori fără rezultatat. Deci dacă cineva e de vină că a ajuns pe mâna doctorilor psihiatri aceea e Biserica Ortodoxă Română!

Oare tu esti contient daca indreptatesti la decadere pe aproapele? Ma indoiesc.
Masturbarea ofera sentimente desarte(negative), iar tu spre masturbare sfatuiesti.
Doamne ajuutaa!

Vorbesti prostii si te aberezi. "Evident ca"... nu eset chiar evident, este completat ca de obicei de sectari petnru a avea munitie de aruncat impotriva ortodocsilor.

Omul este trup si suflet. Si sufletul este bolnav, nu numai creierul. Iar ce noi numim razboiul nevazut nu prea este in tematica sectara a lui "Iisus in inima credinciosilor"...

Nu numai trupul este bolnav, ci si sufletul. Demonizatii din Gadara cum faceau....

Indemni la pacat, invocand curatenia... halal duhovnicie ai si crestinism de forum. Esti pasionat de crestinism...

Bun. Sa ne spună băiatul de când merge la Biserică, ce canoane a urmat, de cate ori s ă spovedit si împărtășit și care a fost rezultatul.
După, Dumneavoastra puteți să i explicați de ce sufletul său este mai bolnav ca al altora si să îi oferiți tratamentul pentru suflet. Nu e mai bine așa?* Că nu suntem aici ca să ne certăm.

@tigeratlantic9 te rog frumos sa ne spui si noua experiența pe care ai avut-o în cadrul Bisericii pe durata evoluției bolii. Si Domnul @gpalama o să analizeze situația, o să ți explice care e problema si o să. ti ofere tratamentul pentru sufletul bolnav.

Acest copil nu are vina ca lumea a fost glazurata de vanitate și narcisism. El are falsa impresie ca trebuie sa fie in randul lumii. Ego ul sau suferă ca viața lui nu e la standardele celor "normali". De aceea i am sugerat să se elibereze de frustrări cand ochiul sau vede opulența. E grasut (120 kg), e schizofrenic si suferă de tulburare obsesiv-compulsiva. Ce mai vreți de la el? Nu e indeajuns? Sa si scoată ochiul, să si taie mâna? O mică plăcere care îi mai alină din suferință. Dar în rândul bigotilor este strigător la cer asa ceva, dracul gol ...

E trist când oamenii în loc să certe duhul rău din drac, indiferent cine ar putea fi dracul respectiv, ajung de se ceartă între ei împlinind defapt ispita şi scopul suprem al răutăţii egoiste şi semeţe care pentru mândrie instigă la ceartă şi răzbunare între creştini.

Practic această stare de nelinişte şi de tulburare vine din gânduri, probabil din vorbirea şi gândirea din interior, a omului cu el însuşi, vorbire care începe să nu mai fie complet a ta, deşi ştii că e a ta pare că vorbeşti fără voia ta, dar cuvintele şi gândurile spun minciuni, lucruri false, greşite, neadevărate, ajungi să vorbeşti pofte-fapte grozave şi răutăţi arogante şi slanguri-imitaţii trufaşe fără să vrei în ciuda dorinţei de oprire a minciunilor, hulelor şi răutăţilor, vorbirea continuă, nu se opreşte şi parcă te violează, îţi începe, îţi continuă şi alunecă sau deraiază afirmându-se defapt alte idei pe care nu ai fi vrut să le spui şi treptat ţi se bagă în discuţia cu alţii sau în discuţia cu tine făcându-te să te simţi neputincios, penibil, ruşinându-te pentru ceea ce iese pe gura ta atât de rău şi urât. Mai mult apar vorbe greşite dar sunt şi fapte rele.

Soluţia nu e să continui cu onania sau malahia ca să-ţi eliberezi frustrările prin răzbunări dulci şi astfel să te minţi după epuizare că aşa o să te ''linişteşti'' dar nici să te învinovţeşti peste măsură pentru câte o onanie apărută din senin în faţa unor scene hot de pe TV sau de pe net ci soluţia cea mai simplă şi eficientă este să ţii post şi să te rogi cu rugăciuni simple.

Trebuie să încerci să nu greşeşti în vorbire, trebuie să te străduieşti să nu greşeşti în vorbirea către Dumnezeu sau către sine. Greşeala repetată e problema şi ca şi orice greşală trebuie să te strădui un pic să nu mai greşeşti şi să nu mai disperi când greşeşti. Nu încerca să corectezi o ''mare'' greşeală căci corecţia ei va fi ca un nisip mişcător în care te vei înfunda tot mai mult ci caută să-ţi împuţinezi greşelile pe care tocmai le faci. Cu cât vei persevera în vorbirea şi scrierea fără greşeli, vei constata că vei fi capabil pe viitor să ai către Dumnezeu sau cu tine un discurs, bun, corect şi fără greşală, fără păcate, fără hule, fără spurcăciuni.

Practic trebuie să-ţi cureţi prin post şi rugăciune vorbirea cu Dumnezeu ca să fie fără greşeli. Împuţinarea greşelilor în rugăciune şi ascultare de Dumnezeu este calea spre îmbunătăţire a credinciosului. Când vei reuşi asta în Credinţă ca dar de la Dumnezeu vei pricepe că nu mai ai niciun fel de boală... psihică sau funcţională.

Raspuns catre catalin
 

Slava lui Dumnezeu pt duhovnicu pe care-l ai! Asculta de el si te vei mantui! Niciun pacat nu este de neiertat daca te pocaiesti si-ti pare rau ca l-ai facut (nici chiar hula impotriva Duhului Sfant)!

Nu e ceva neobisnuit ce ti se intampla, dovada ca in lumea monahala e un subiect de discutie foarte cunoscut. Ca scriu toti sf parinti despre el.

Citeste te rog in fisier, am copiat din mai multe locuri despre hula.

Tare tare frumos ce ai pus in fisier.

Cum se deschide ca n-am reusit? Mi se deschid schite desenate fara text.

Am urmat linkul si a mers.

Știți de unde ne vin gândurile de hulă?
Da-da, de la draci, de la satane, dar și din năravul propriu interior. Îți permiți să hulești și să trufești, să te răzbuni.

Boala se numește lume iar năravul respectiv se numește ipocrism de ipocrism, fariseism de fariseism.

Fariseii au fost certați și mustrați de Domnul pentru aluatul lor de care e bine să ne ferim. De ce? Pentru că ei zic și învață mereu dar nu fac, nu se ating nici cu degetul de vreo ascultare, nu se apleacă, nu pun mâna, osul ca să slujească, nu vor să se supună, în general din lene, îndărătnicie încăpățânată și viclenie.

Dar dacă nu faci nimic din ceea ce-ți poruncește Dumnezeu, de putoare, de ”neputință” atunci de ce mă rog frumos nu aplici ”neputința” și lenea și la tot ceea ce a poruncit Dumnezeu ca să nu facem? Iată că brusc fariseilor nu le mai e lene, nu mai au neputință, cele neporuncite sau cele poruncite a nu fi făcute ei le pot face mereu fie în ascuns sau cu tupeu în public lovindu-te peste obraz, pot fără rușine și plini de viclenie sau de ceartă ei, culmea, pot face fără să se sfiască: furia criminală, hula, pofta de fecioare, de sfinte, blestemul, ispita, sfatul rău și pierzător dat altora. De ce pot toate astea? Păi din ipocrism de ipocrism sau din ipocrismul ipocrismului maxim. Iată deci că un așa fel de aluat spurcat îți dă de mâncat sau de frământat în subliminal dacă-i asculți și-i urmezi că nici nu știi cum după aia, dacă nu-ai fost atent și s-a luat, nu o să mai poți să asculți de poruncile Domnului dar nici n-ai să mai poți să nu faci toate relele adică ceea ce a proruncit Dumnezeu să nu facem: nedreptate, adulter, pofte de fetițe, furie pe Dumnezeu sau pe sfinți sau pe aproape...

Deci de aia hulim, pentru ”norocul” închipuit crezând speriați că cică aluatul fariseic ne scapă de bătaia divină preferând ca proștii ca ”mai bine” să ne bată omul sau diavolul sau duhul răul și bineînțeles că de aia hulim, înjurăm, blestemăm mândrindu-ne căci primim mita semeției ”înțelepciunii” glumeului prin frământarea și coacerea și desăvârșirea ipocrismului, ipocrism de ipocrism, aluat păgân înfiltrat în ortodoxie pe care-l mâncăm sau îl producem pentru a îndrăzni ca de tot ce e rău să ne atingem nu numai cu degetul ci poftind să păcătuim în însăși dragostea din inima din templul nostru, fie înfuriindu-ne pe fratele nostru fie privind câte o ”irodiadă” deși ni s-a poruncit asta să nu facem, să nu ne atingem nici cu degetul și nici cu privirea.

”S-au văzut s-au plăcut,
întro clipă s-au... spurcat,
asta e de lepădat
și apoi de curățat
și mereu de evitat.”

Păcatul ispititor și insistent care iese din tine să se împlinească, dacă-l repeți prea mult ca orbul atunci te nemulțumești de iar-repetare și atunci în mintea ta sigur nu tu ci victima e de vină, ea e vinovată și nicidecum tu care te înfurii pe ea ca scos din minți, iute aprins, deși nu ea ci tu tot repeți fapta rea cu insistență ca orbul mincinos și ipocrit fără să-ți poți opri păcatul și ispita care vin prin tine exact așa cum fariseul ”neputincios”, ca ipocritul ipocriților plin de ipocrism de ipocrism de ipocriți, adică de lume, nu poate să nu facă ceea ce i s-a poruncit de la Dumnezeu să nu facă în timp ce de ceea ce i s-a poruncit să facă nu se atinge nici cu degetul deși toată ziua el ca un stăpân le cere altora să facă punând peste ei sarcini și biruri și juguri grele.

Cam așa cade ”ortodoxul” fariseu în judecată, apoi în hulă, apoi în blestem și apoi în trufie ca la final să fie mândru de tot ceea ce a ”făcut”, vai lui, vai nouă.

Moroco, omul ala vorbeste despre o problema mai complexa nu doar despre ganduri din fire... E putin mai complex aici.

E adevărat că te complici încercând să-ți explici, că pisma diabolică e cea mai vinovată, că ea e principala sursă de hule, însă omul acela cade des în deznădejde iar deznădejdea ce apare în suflet în urma hulelor și a neputinței de a le opri complică lucrurile încât ajungi să fugi de Dumnezeu ca să scapi de hule în loc să fugi LA Dumnezeu ca să te scape El. Cică tot Domnezeu sau fecioarele sfinte sau ortodoxia sau biserica sau preotul e vinovat că e mai bun atunci când te ”bate” sau când te ”chinuie” față de păcatul sau dracul sau omul sau duhul rău la care vrei tu ca naivul să scapi crezând că e mai bun atunci când chiar te bate sau te chinuie până te pierde și te omoară.

Salutare fratilor!

Si eu sufar de ganduri necurate, dar ca sa spun asa m-am obisnuit cu ele si reusesc sa traiesc cu ele decat sa lupt impotriva lor. Stiu ca aceste ganduri sunt de la diavol si incerc sa nu ma mai amagesc prea tare din cauza lor.
Totul a inceput acum 3 ani cand am inceput sa devin credincios si au inceput sa ma rog. Gandurile veneau si ma amageau tot mai tare pe masura ce incercam sa scap de ele. Au fost nopti cand nu puteam sa dorm si ma rugam cerand iertare. Acum am inteles cum sta treaba si nu ma mai supar. Vad totul ca pe o binecuvantare, ca pe o lupta buna. Este mult de povestit, dar incerc sa spun doar ceea ce este mai important.
M-am spovedit, m-am impartasit, am vorbit cu preotul mi-a spus ca este normal si sa nu mai incerc sa fac rugaciuni non-stop deoarece nu asta e solutia. Atunci nu intelegeam, acum inteleg. Odata m-am suparat asa de tare incat am zis: Doamne daca vrei sa mor, omoara-ma! Niciodata nu am avut gand se sinucidere, nici vorba de asa ceva.
Apoi am inceput sa ma documentez mai mult. Rugaciunea inimii o spun, dar tot apar ganduri. Mai spun asa: In numele Domnului Iisus Hristos, pleaca! Apoi ma smeresc pe mine, dupa cum ne invata staretul Iosif Vatopedinul, spunand: "Mai dobitocule, nu ti-e rusine? Tu esti om sau diavol? Ce sunt gandurile acestea pe care le cugeti?". Exista si un clip pe youtube.
Trebuie sa lucrez mai mult la paza mintii si la mandrie. Am inceput recent sa fac asta si de cand am citit toate sfaturile de aici imi este si mai bine, mai ales sfaturile lui Mihail si ii multumesc pe aceasta cale ca a pus textul lui Nicodim Aghioritul. Mai era cineva care spunea ca nu suntem noi in masura sa stim cat poate indura Dumnezeu sau nu, sau cat poate El ierta. MULTUMESC !
Candva am avut intentia sa merg la psiholog deoarece cred ca sufar si de tulburare obsesiv compulsiva, in sensul ca in general imi place sa imi fac mai multe griji de cat este cazul si altele. Deci o forma minora, dar diavolul a vazut asta si profita ca sa ma necajeasca. In fine, la psiholog s-ar inrautati lucrurile deoarece terapia consta in infruntarea gandurilor ceea ce ar insemna sa spun cu voce tare, lucrul care este de neimaginat.
Inca un lucru important pe care l-am omis si l am descoperit recent este am pacatul poftelor tineretii, adica ma uit la alte femei ca si cum le-as admira formele, in loc sa ma uit la fata si atat. Asta cred ca se bazeaza pe faptul ca obisnuiam sa ma uit la filme porno si chiar sa ma masturbez; pacate de care am scapat si ma rog la bunul Dumnezeu sa ma invredniceasca sa nu mai cad in ele. In legatura cu holbatul la femei, incerc sa ma uit la fata cateva clipe si apoi sa nu ma mai uit.
Inchei spunand ca imi este mult mai bine acum si am speranta ca gandurile o sa dispara complet!
DOAMNE AJUTA!

Domnule dragă, cum te-ai putea obijnui, ”împăca” și ”binecuvânta” cu duhul hulei, a gândurilor murdare ascunse? E un blestem ascuns hula și nu o binecuvântare, deci trebuie să lupți mai departe fără însă a-ți face rău fizic, organic.

Șarpele pune pe sfinți sau pe Dumnezeu sau pe ascultarea de Hristos și pe binele de la El o etichetă negativă ca să-L crezi un rău de care apoi te ajută și te silește ca să te lepezi. Te nemulțumește, te frustrează, te înarmează cu cuțit, înjurătură, hulă, judecată și tu te răzbuni ca un furios frustrat din pricina repetărilor și nu poți să nu faci iar și iar ceea ce toată lumea face, nu poți să nu hulești și tu așa ca lumea, ca românii sau ca americanii, mulțumindu-te apoi cu mândrie, trufie, grozăvie, ”odihnă”, ”liniște” și ”pace”... mângâindu-te șarpele de demult și slugile sale pe înălțarea și binele primit ca de la ei din mâncare, femei și răzbunare pentru ca pic cu pic, alegând comoditățile să ajungi nu mai asculți și să nu mai iubești și să nu mai respecți deloc pe Dumnezeu, exact așa ca lumea.

Ca să lucrezi și să lupți pe mai departe trebuie să duci în voire lupta împotriva voirii și dorințelor tale egoist-”altruiste” și împotriva alunecării învinovățirii pe alții ca să nu mai vrei să scapi de Dumnezeu pentru a desfrâna cu satana care te ”mângâie” pe comodități, repetându-ți vorbele divine nu pentru ascultare și pază ci vrând ca să te ia, ca să te ia mai ușor de partea șerpilor și lupilor pentru ca să primești și tu să te învoiești așa ca ei să nu mai lupți cu satanismul, cu lumea și cu sinele trufaș, egoist și mândru ci contra Domnului supărându-te și înfricoșându-te mereu de grijile lumii pentru ca să vrei iar să te lauzi și iar să scapi de El ca de un rău deși răul de care vrei mereu să scapi e doar o etichetă pusă asupra Lui Hristos și ortodoxiei de către satana care e defapt sluga răului absolut, lumea, exact așa cum a păcălit-o pe Eva și pe Adam ca să ia din pomul oprit pentru cunoștiința bineului și răului susținând că știe el șarpele că Dumnezeu e rău și egoist și exclusivist și că defapt Dumnezeu nu vrea să fie și omul ca Dumnezeu cunoscând binele și răul și că de aia le-a poruncit și nu le-a dat voie să mânce din roadele pomului oprit și i-a speriat cu moartea și nu pentru că în ziua aceea în care vor lua și vor mânca din pom vor muri.

Deci acest nărav al hoției și hulei și al ipocrismului superstițios ghinionist te pune să hulești pentru ”dreptate” așa că nu ai cum să te obijnuiești cu el socotindu-l gânduri de hulă așa ca o ”binecuvântare” că cică ar fi de la satana căci pot fi ale tale și murdăria inimii nu e nicio binecuvântare ci e nevoie de curățire.

Nu cu gândurile de hulă trebuie să lupți, cu alea care vin și pleacă ci pe alea lasă-le să plece și uită-le după ce-ți ceri iertare căci hula e o boală grea ce se numește lume ci tu luptă cu năravul cu care te-ai obijnuit, cu gândul sau pofta și faptele rele care persistă pe termen lung și care te ține sclav ca să tooot hulești și să nedreptățești pe Dumnezeu.

Nu scăpa de Dumnezeu și scapă de satana și de hula trufașe cu care te-a obijnuit să te mângâie aprinzându-te și iuțindu-te ca focul ce ”trebuie” stins de mângâierea șerpilor și lupilor. Nu te păcăli că ar fi adevărat răul cu care a etichetat satana iubirea și bunătatea Lui Dumnezeu și mai ales ascultarea de El, pentru ca tu ca fraierul să-L lepezi mai ușor pe Dumnezeu ca pe un rău pe care nu-L mai suporți și pe care nu mai vrei să-L asculți și să-L urmezi cu viața ta și cu iubirea.

Nu ati inteles. M-am impacat cu ideea ca nu pot sa scap de ganduri asa ca prin minune. Nu m-am impacat cu gandurile in sine.
Chestiile astea mi se intampla de ani de zile. E adevarat ce spuneti dumneavoastra ca diavolul vrea sa ma faca sa imi pierd credinta. Asta pot sa afirm si eu ca au fost momente cand m-am indepartat luni bune de la rugaciune si chiar am inceput din nou sa fumez si atunci nu mai aveam nici un fel de gand necurat. Cand m-am lasat de fumat si am inceput sa ma rog iar au aparut gandurile.

Nu-s mai breaz ca tine. Ca și ție și mie îmi vin din iubirea egoistă și pismașe gânduri rele, pofte spurcate, hule, trufii, răzbunări, lepădări... e boala cea grea numită lume, ea te ispitește la semeție și te îngrijorează din orice ca să fi și tu... așa mândru și de grozav, ”bărbați cum trebuie, gust puternic și amărui, încă una și mă duc”, așa trufaș și tupeist ca lumea.

E greu să nu te lauzi și pentru asta e și mai greu să nu ai gânduri de hulă și lepădare. Te înțeleg perfect. N-avem scăpare decât la mila Lui Dumnezeu.

Asa este Moroco. Ce nu e cu putinta la noi este cu putinta la Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Numai prin el avem mantuire. El si-a dat viata pentru noi din iubire si ne cunoaste foarte bine cum suntem.
Referitor la ganduri ti-am zis am speranta ca ele vor disparea. Eu am incercat tot ce am putut la nivelul meu. Sunt un baiat simplu de 31 de ani cu sotie si o fetita de 2 anisori. Nu ma pot compara cu cineva care traieste in sfintenie la o manastire de exemplu.
Insa, de rugaciune si credinta in Dumnezeu, Iisus Hristos nu ma las si ma bucur ca, chiar daca nu am scapat de ganduri, mi-am gasit linistea, altfel inebuneam daca o tineam ca la inceputul gandurilor, acum 3 ani; ca si sotia imi spunea ca ea crede ca am sa o iau razna.
Acum gandurile sunt ca niste caini care latra. Ele latra, eu imi vad de drumul meu, pana vor pleca.

Doamne ajuta fratilor !

Traiesc aceeasi drama din decembrie anul trecut . Am venit ( mai exact revenit) la Hristos in februarie 2018 odata cu prima spovada adevarata. Toate bune si frumoase pana anul trecut in vara, cand pentru prima data am avut de a face cu aceste mizerii la nivel mental. Cumva le-am facut fata, spovedindu le f des, dar din decembrie am inceput sa fac o obsesie din acest motiv, disperat cumva de faptul ca nu treceau. Stau f prost la capitolul rabdare, nu mi imaginam ca mi se poate intampla asa ceva, si ma simt impartit in 2.
Unul care iubeste pe Domul si vrea sa traiasca pentru EL si altul care "se opune cu indarjire"

Faza e ca nu mai fac diferenta daca e gand trimis sau e din capul meu. Rugaciunea, slujbele, viata bisericeasca toate se desfasoara sub auspiciile " daca vine gandu" ! Am citit tot ce era posibil dsp acest lucru, inclusiv latura medicala a lui si anume tulburarea obsesiv compulsiva ( am luat in calcul si acest aspect). Toti spun sa ignori( atat medicii cat si sfintii parinti) . Ideea este ca aceste ganduri imi iau toata puterea, simt ca urmeaza sa se pogoare foc din cer peste mine ( ca sa folosesc un citat dintr un sfant parinte)

Asta ma doboara : sentimentul de culpa si faptul ca fiind ff dese nu mai stiu daca s obsesii ale mele sau sunt trimise . Nu stiu cum e la altii dar stium cum e la mine. Am momente cand la simt uitat de Dumnezeu pentru faptul ca am in cap asa ceva si ideea ca imi apartin ma distruge pur si simplu. Efectiv, Hristos devenise ratiunea mea de a fi ( si este in continuare)

Stiu ca nu le vreau dar impulsurile alea scurte care imi vin si ma "obliga" sa ma gandesc/sau sunt gandurile propriu zis nu mi dau seama- dupa care ma apuca groaza, deznadejdea, culpa, amaraciunea . Am citit si pe forumuri straine, problema aceasta o au si cei cu tulburare obsesiva- acuma depinde de felul de a fi al omului . Eu sunt o persoana ff sensibila, scrupuloasa etc, probabil aici este si problema. Ce mi s-a parut cumva ciudat a fost faptul ca atat sfintii parinti cat si terapeutii moderni spun la fel : nu le baga in seama, nu te lupta cu ele ca nu vei castiga, lasa-le sa coexiste, etc

Doamne ajuta si mila Domnului cu noi cu toti !

Salut nu te mai necaji pentru ganduri. Eu am vorbit cu multi oameni despre credinta si majoritatea oamenilor sunt nepasatori fata de credinta chiar daca le am explicat cat de bine pot eu. Nu vreau sa fiu laudaros, dar un rationament logic ar fi ca noi totusi ne straduim sa facem voia Domnului cum putem noi; deci e mai bine cum suntem noi cu ganduri decat sa te abati de la credinta. Daca tu simti ca sa fi credicios si simti asta din iubire e bine. Dar tu te acuzi pe tine de ceva care nu e vina ta. Gandurile sunt doar niste ganduri, nu te definesc, ele vin si pleaca. Tu trebuie sa crezi in Dumnezeu, nu de frica, ci din propria ta dorinta.

Frumos raspuns si datator de speranta si tot spre speranta raspund eu, insa o speranta putin mai dura, cred eu.

Vreau sa spun ca nu tie iti raspund de fapt, ci lui matador, care (mi se pare) este supus unui asalt de ganduri de hula abia dupa spovada minunata din februarie 2018, nu inainte, adica dupa pocainta, iar asta dovedeste(dpmdv) ca inainte de pocainta nu existau gandurile astea fiindca ele erau atunci "reguli" de viata curenta, adica element de zi cu zi.
Abia dupa intrarea lui Iisus Hristos in inima s-au revelat ca hule ceea ce, evident, inainte era viata desarta.
Aceste ganduri de acum isi au originea in amintirea faptelor de dinainte, atunci cand il defineau, chiar daca nu constient; faptele alea le-a facut el si de... "blestemul" lor nu mai poate scapa chiar daca acum nu-l mai definesc.

Te rog sa ma crezi, matador, ca n-am citit nici pe departe tot ce e posibil despre... hule, insa iti spun din proprie experienta ca de "arhiva" faptelor comise nu ai cum scapa pentru ca ele au fost percepute la vremea lor ca sentimente si s-au cuibarit in amintiri adanci. Despre aceste amintiri se pomeneste in pildele Scripturii referitor la "sparturi in zidul cetatii"; spovada nu repara zidul de spartura pe care tu ai permis-o, insa tu vei veghea(mai ales ca acum stii) sa nu se mai repete alta spartura.

Sunt convins(nu-i asa?) sa toate hulele ce te asalteaza sunt din familia faptelor comise, din fantezii inrudite sau asemanatoare sau din "reactia pacatului" la pocainta . Acum e mai greu de luptat cu ele fiindca ai sperante inchipuite ca vei fi la fel ca inainte, ceea ce nu se mai poate. Inainte nu aveai decat tentatii si slabiciuni, acum mai ai si asalturile amintirilor care atunci ti-au placut.
Inainte erai curat si totusi ai cazut, chiar daca ai fost botezat si ai stiut de invatatura lui Iisus Hristos, insa acum ai primit in inima botezul Duhului Sfant, mai tarziu, asemenea fiului ratacitor, dupa cum spune Scriptura:

5. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.(Fap.Sf.Ap.1,5)

Acum obisnuieste-te cu gandul ca nu mai poti fi cel care ai fost, insa poti fi mai intelept fiindca ai cunoscut pacatul si,prin taina spovezii, ai primit puterea Duhului Sfant, Care este asaltat de frustrarile pacatelor marturisite; n-ai ce face, vei trai cu ele "in spinare", poate rabdarea ta le va mai diminua intensitatea.




P.S. Ce sunt acele "ganduri trimise"? N-am mai auzit.

Intr-adevar, gandurile de hula sunt din "arhiva" trecutului pacatos desfranat, vorbire murdara, etc.
Dupa ce m-am intors la Hristos cu convingere spre o viata intru El acestea au fost luate cu mana cum s-ar zice. De exemplu daca imi venea sa injur ceva ma oprea desi intentia exista, am sters de buna voie si fara regrete toata pornografia din pc de care am fost dependent si am renuntat la fel de buna voie si la toata viata de dinainte fara sa am vreodata vreun regret, chiar ma gandeam serios in urma discutiilor cu duhovnicul meu, sa aleg calea monahala. Toate acestea timp de 1 an jumate. Spovedanie lunara aproape, Sf liturghie tot ce tine de viata crestina. Minunat adica !

De anul trecut din toamna-iarna parca s-a intors trecutul, au reaparut poftele desfranate, vorbele murdare la nivel de hulire, batjocura si f multe altele ce nu credeam sa traiesc vreodata. Parca sunt 2 persoane intr una : unul cel care vrea sa urmeze lui Hristos si celalalt care saboteaza tot: rugaciune, liturghie, cugetare,etc. Din acest motiv, datorita amaraciunii, deznadejdii etc cred ca am dezvoltat si o obsesie pe acest segment, din acest motiv am spus ca nu stiu daca sunt ganduri "trimise" cum spun sfintii parinti ca nu sunt ale crestinului sau sunt ganduri plasmuite de mintea mea deoarece sunt ff dese si nu numai cand particip/practic viata crestina. Simt in mine 2 firi : una care iubeste pe Hristos si alta care huleste. Sunt ca niste impulsuri mentale de a ma gandi la mizeriile astea si dupa ce o fac cad in amaraciune si deznadejde.. plang si disper si apoi iar o iau de la capat ma ridic si tot asa. Totul se petrece la nivel mental si nu fac diferenta daca eu gandesc asa, adica sunt ale mele gandurile, sunt din tagma trecutului meu, dar in acelasi timp le urasc din suflet si mi-as da ani din viata sa nu le mai am. Am momente cand efectiv nu ma pot ruga , citi etc din cauza gandurilor si impulsurilor astea efectiv nu mai suport ce gandesc si ca il supar pe Hristos. Practic ma duc la vale fara voia mea, asta e senzatia ! La orice patima pot pune stop, asta ma doboara

Asta cu "nu le lua in seama, ignora-le etc" nu fct . Cand imi vin/ imi trec prin minte/le plasmuiesc eu ( nici nu mai fac diferenta, ma repet) nu mai sunt om cel putin 1h-2h, simtamantul ca i-am intors spatele lui Hristos ma arunca la pamant si in iadul deznadejdii.

Dupa care imi revin pana in momentul in care istoria se repeta si tot asa....

Doamne ajuta si mila Domnului cu noi toti !

Salut! Am descoperit recent un site in care o fata care este si psiholog si este si credincioasa a descoperit cum sa scapi de gandurile de hula si explica si de ce. Siteul se numeste www.scrupulosity.com, deoarece scrupulosity este fenomenul obesiv specific credinciosilor care se confrunta cu gaduri de hula, obscene, etc.

Recomand si celor care nu stiu engleza sa traduca si sa citeasca aceasta pagina: https://scrupulosity.com/help-for-scrupulosity/

Acest psiholog a suferit de ganduri nedorite de hula timp de 11 ani pana sa se vindece si inca este credincioasa. Ea a gasit in bibile multe pasaje fac referire si ajuta oamenii cu aceasta problema. De exemplu, dupa toate suferintele prin care a trecut Iov deoarece voia sa stie tot, Dumnezeu l-a intrebat de ce a facut asta si el a raspuns simplu si genial: Nu stiu! De aici rezulta ca Dumnezeu nu doreste ca noi sa sa fim atotstiutori. Aceasta este numai o mica parte din articolul de mai sus, unde scrie ca si regele David avea astfel de probleme si ca problemele trebuie lasate pe seama lui Hristos. In articol este prezentat un pasaj din psalmii lui David unde spune ca David nu se lupta cu dusmanii nevazuti si spune ca Dumnezeu pregateste o masa pentru el in fata dusmanilor.

Yea, though I walk through the valley of the shadow of death,
I will fear no evil;
For You are with me;
Your rod and Your staff, they comfort me.

You prepare a table before me in the presence of my enemies;
You anoint my head with oil;
My cup runs over.
Surely goodness and mercy shall follow me
All the days of my life;
And I will dwell in the house of the Lord forever.

In articol spune cand gandurile vin sa nu incerci sa despici firu in patru de ce vin de unde vin... si percepi gandul apoi sa nu te chinui cu semniticatia, ci sa incerci sa gasesti emotia din spatele gandului ca acolo e problema care te supara, faptul cum te simti cand vine gandul. Eu de exemplu ma simt scarbit si rusinat. Apoi dupa ca identifici emotia sa iei gandul si sa iti imaginezi ca stai la masa cu Pastorul nostru, Dumnezeu. Duci gandul acolo iti iei masa in pace, nu te mai lupti tu cu gandul si lasi treaba asta pe seama lui Dumnezeu, Tatal nostru. Sunt mai mult chestii in articol.

Aceasta psiholoaga explica si de ce este foarte grea terapia pt aceste ganduri si de ce daca te duci la psiholog nu reusesti sa scapi de ele pentru ca ei fac terapie care constra in infruntarea gandurilor in mod direct. In aceasi masura daca incerci 100% pe calea bisericii nu reusesti sa scapi pentru ca cu cat de rogi mai mult sa scapi cu atat iti vin mai multe ganduri deoarece tu incerci sa controlezi ceva ce nu poate fi controlat. Esti ca un copil suparat de alti copii care isi bat joc de tine. Cu cat arati le arati ca te supara vorbele lor cu atat ei rad si mai mult de tine. Eu am locuit in Anglia si acolo cand copii rad unii de altii, cel care este victima batjocorilor spune: sticks and stones can break my bones, but words can never hurt me. Adica betele si pietrele ma pot rani, dar cuvintele niciodata.

In fine este mult de discutat. Cititi articolul de mai sus si daca aveti voi si alte solutii postatile aici.

Doamne ajuta!

Multumesc din suflet, tuturor pentru feedback

Problema mea nr 1 este culpa. Cata vreme exista aceasta nu prea ma vad iesit din bucla..

Am citit despre scrupulosity, problema mea asta a fost: am analizat gandurile, le-am disecat, am cautat sens si semnificatie si am pus 1000 de intrebari despre ce o mai fi si asta si probabil d asta am ajuns in acest punct.

Efectiv n-am avut puterea sa nu-mi pese si am cautat raspunsuri si cautand raspunsuri am dat in alte ganduri si mai teribile si tot asa din acest motiv spun ca am dat-o in obsesie deja.

Asa este, nu dispar ,, tu trebuie sa nu le mai dai atentie, dar atata timp cat imi provoaca anxietate, culpa, sentimente de deznadejde etc e greu sa stau linistit cu obsesiile astea in cap. E de-a rasu plansu : practic urasc ceva, imi face rau crancen dar ma prinde de fiecare data, sunt chestiuni de milisecunde practic.

Am citit multe din sfintii parinti referitor la hulire, au fost si care au stat ani de zile, au ajung aproape de disperare cu ele, dar acum sa fim sinceri , cred ca mai degraba problema a devenit una ce tine de tulburare ceva obsesie.

Si ceva mandrie ca este inacceptabil sa ajung in situatia asta eu, deznadejde privind mantuirea in aceste conditii si multe altele.

Salut. Ma bucur ca ti-ai dat seama despre ce se intampla. E o treaba complexa si nu tine numai de credinta 100% ci este si o problema de obsesie pentru persoanele care se procupa prea mult fata de lucrurile neinsemnate. Eu am inceput sa ma simt mai bine si asta iti doresc si tie. In primul rand sa te gandesti cum ar fi viata ta daca nu ai mai avea aceste ganduri si sa aplici toate sfaturile de pe scrupulosity.com . Pana la urma Domnul doreste sa ducem o viata linistia si fericita ca sa il putem sluji in pace. El ne iubeste si vrea sa facem voia lui din iubire, nu din frica. Sper ca si tu, si eu si toata lumea care sufera din pricina acestor ganduri sa ne gasim linistea si menirea in viata. Ca daca stam sa ne facem singuri viata amara si devenim paranoici, cine o sa abia grija de sotiile noastre, de copii nostri?

Doamne ajuta tuturor!

N-aș vrea să vă jignesc, dar sunteți ca niște babe plângăcioase și neputincioase care nu vor să știe, nu vor să vadă, nu vor să mai lupte, nu vor să mai creadă.

Gândurile nu trebuiesc lăsate să vă chinuie ci ele trebuiesc biruite. ”Biruiți lumea!” a zis Hristos ”căci Eu am biruit lumea”. Hula vine din mărirea ipocrită, din frustrare furioasă, din ghinion, e frustrarea gândurilor oamenilor care ar vrea să te închini oamenilor în loc să te închini Lui Dumnezeu. Domnul l-a mustrat pe sf. Petru pentru că mereu gândea gândurile oamenilor, gândurile lumii, iar gândurile oamenilor sunt hule la adresa lucrărilor Divinității.

În mod normal orice om cinstit și corect vrea să-L cinstescă pe Dumnezeu prin cei ce-L ascultă, pe drepți, pe buni, pe muncitori, pe ascultători, pe silitori, pe curajoși, pe iubitori... asta vrea persoana ta cinstită, serioasă, vrea să fie și el un drept și un supus Domnului. Cealaltă persoană lumească nu vrea și nu te lasă să te închini lui Dumnezeu, vrea să te închini idolilor, lumii, ție însuți ca unui idol ca să păcătuiești în mod liber fără constrângeri și dacă nu accepți te hulește, urăște, se răzbună pe Dumnezeu... asta e persoana care se închină și slujește lumii și dorește păcate și comodități ca să parvină la privilegii și se scapă de Dumnezeu și nu se scapă de luxifer-satana-lumeu.

E un fel de schizofrenie, de doi oameni într-unul. Unul vrea să se facă slujitor Domnului și să se închine Lui prin tot ce e drept ca să se integreze în iubirea sfântă, divină, smerită iar celălalt vrea să fugă de lucru, de sarcini, de adevăr, de lumină ca să se închine poftelor și răutăților lumii și să se bucure din minciună și batjocură.

Problema e deci de închinare. Soluția e simplă și se poate deduce din poruncile Domnului: Când dorești, când vrei, când simți închină-te mereu Domnului și împlinește porunca iubirii și pocăinței și nu te închina lumii și eurilor ei celebre care te silnicește să te închini ei, s-o urmezi și s-o lauzi pe ea pentru religiile și cruzimile ei.

În asta constă sursa gândurilor de hulă: te potrivești cu păcatul lăsându-te mituit cu mângâieri satanice trufizante pentru putoreală, mâncare, femei, răzbunare și te înfurii pentru mângâieri mituitor înălțătoare de sine ca să te închinii lumii și răutăților pismașe prin care parvii în loc să te închini Domnului. Tot așa te și pocăiești ca prostul, te pocăiești lumii și democrației în loc să te pocăiești teodemocrației, în loc să te pocăiești Domnului sau slujitorilor Domnului. ”Lumea iubește ceea ce este al ei, pe oamenii din ea, iar sfinții nu mai sunt din lume” așa că cei ai lumii (chiar creștini) îi va hulii pe drepți și va lupta contra lor chiar fără să vrea și fără să-și dea seama.

Nu abandonați și luptați și biruiți lumea și gândurile ei murdare căci Cain n-a vrut să le biruiască și a căzut: ”Vezi că bate la ușa ta gândul rău dar tu caută și biruiește-l.” N-a putut lupta Cain și l-a ucis pe fratele său Abel căci s-a lăsat ca omul dominat de slăbiciuni, de neputință, de necredință, de minciună și ipocrism și a făcut răutatea susținând că nu știe ce face.

Hula ucide ceva mai rău ca trupul, hula ucide pe Dumnezeu, ucide Duhul Sfânt, iubirea, sfințenia, dreptatea, ascultarea, pacea, liniștea sufletească, mântuirea, credința, speranța, comuniunea, sinceritatea, unitatea, viitorul.

Trebuie să lupți, ceasuri, zile, ani, zeci de ani fără să-ți faci rău fizic ție sau altora și te va ajuta Dumnezeu și vei învinge, vei birui împreună cu El!

Trebuie deci să luptăm cu gândurile de hulă care sunt gânduri ipocrite, gânduri travestite, gânduri ascunse, rele tainice. Nici nu știi că te grozăvești, te mândrești, te trufești, te semețești, te spurci, te crezi mai mare sfânt ca alții, mai drept, mai bun, mai puternic, mai putincios, mai bogat, mai ceva și așa te îngâmfi și pieri! Nu mai asculți, nu mai crezi! Cazi și risipești ca prostul.

Nu trebuie să-ți permiți! De acolo începe totul. Îți permiți să faci rău și să trufești hulind susținând că faci bine și nu vrei să știi ce faci! Îți permiți, îți permiți să te răzbuni, îți permiți să te minți, îți permiți să nu ști ce faci.

Oare chiar nu ști că faci rău când faci rău și chiar nu știi că hulești când hulești sau nu știi că poftești să păcătuiești, fata, călugărița, femiea altuia sau să păcătuiști cu Dumnezeu batjocurind fecioara sau călugărița ca să potrivești și să mai bagi bogoiul sau vrerea?

După ce o faci iar nu mai suporți repetarea și recăderea și-ți ieși din minți. Cere-ți iertare și nu-ți mai permite! Stai sub vină, sub vina ta și nu mai aluneca aruncând-o pe alții, pe Dumnezeu.

:44::64::12: ...autopâre mincinoase, furioase, care vor... să le faci pe plac.

Ai zis bine cu cele 2 persoane: in asta si consta lupta mea acum, sa ignor pe "celalalt" care ma bruiaza de 8-9 luni deja.
Faza este ca n am avut in viata mea asa ceva si nu mi doresc nici pe departe sa revin la viata de dinainte, din contra, in ciuda acestor mizerii care imi ocupa mintea obsedant, sunt mai hotarat ca oricand de drumul pe care vreau sa merg.
Din acest motiv am si zis ca sunt 2 firi care se contrazic. Si toate astea au debutat brusc, n-a fost ceva in timp etc
Un exercitiu de imaginatie : leaga te cu cineva de mana si pune-l sa bruieze. sa zica contrariu a tot ce te rogi, sa injure, sa vb batjocuri etc..

Dilema mea este daca e de medic sau este problema duhovniceasca.

Uite ceva similar, intamplat unei fete : https://doxologia.ro/intreaba-preotu...a-lui-dumnezeu

Mila Domnului cu noi cu toti !

Păi psihologul sau psihiatrul te sfătuiește să te lepezi de celălalt susținând că Hristos și credința ortodoxă e un delir mistico-religios și că ar trebui să-l lași pe ăsta răul să se realizeze în viață... lumește... o să vrea să te reintegreze în societate, să socializezi, să fi după chipul și asemănarea ”normalului” făcut de egipsihologii lumii după chipul și firea lumiștilor din lume care se realizează lumește, prin bani, funcții și păcate. Dacă-l ai în tine și pe cel ce vrea să asculte de Dumnezeu urmându-L o să zică că ești schizofrenic sau alte boli și vor încerca să te vindece cu pastile și cu idei și cu tratamente până cedezi și le dai lor dreptate bucurându-te că te-au scăpat de omul lui Dumnezeu din tine... adică de omul cel nou în Hristos.

Nu există schizofrenie(ruperea minții) ci ori ești cu Hristos și te rupi de lume și toți te fac schizofrenic ori ești cu lumea rupt de Hristos și toți te laudă ca să te lauzi... în deșert.

N-ai de ce să te temi... lumea etichetează ca rău, ca bolnav, ca schizofrenic pe cei ce nu mai vor să se închine lumii ci lui Dumnezeu și se scapă de ei căci îi încurcă și în tine lumea crește minciuna, crește așa un trădător, o unealtă a lumii care dacă te învinge o să pățești ca Iuda sau ca alții care s-au lepădat de Hristos. Dacă biruiești și cel bun îl învinge pe cel rău o să fii fericit dar nu aici ci abea în Ceruri unde vei primi răsplată din mâna lui Hristos așa că aici nu primești nimic decât pe omul cel nou în măsura în care poți să te lepezi de omul cel vechi, de lumeu și să rabzi totul pentru Dumnezeu.

Singurul model al normalului este Domnul Iisus Hristos! Vrei să fii normal? Ascultă de El ca să fii ca El, bun și iubitor și jertfelnic, puternic, drept, credincios, sfânt. Te poți inspira după sfinți, după drepți, după ortodocși.

Nici vorba sa fie de medic!

Ma aflu in aceasi situatie chiar si mai rau
 

Salutare, am avut o depresie in cautarea unui job in luna februarie, oriunde ma duceam nu ma simteam in stare si tot asa pana am facut greseala a plati pe cineva online sa mi citeasca in tarot ce se va intampla cu viata mea sau ce viitor voi avea , acela din urma zicand sa mi caut un duhovnic si sa ma spovedesc, zis si facut, dupa ce m am spovedit mi am luat canon ca am tot pacatuit pana acum de toate, ce m a apasat mult a fost desfranarea. De cand am inceput sa citesc canonul usor usor au inceput sa mi vina in minte ganduri de hula ingrozitoare catre Credinta si Biserica, din pacate s-au amplificat atat de tare incat nu dormeam cu zilele asta daca 2 3 ore pe seara sa numeste dormit, pana la avea atacuri de panica puternice si in urma unei crize am ajuns din pacate la psihiatrie. Am primit tratament
pt 6 luni dar parca nu are nici un efect decat pt atacurile de panica, gandurile imi sunt impregnate in minte si de fiecare data cand vad o icoana o cruce, ma duc la biserica sau pur si simplu ma bantuie cele mai terifiante ganduri de hula. Am citit comentariile acestei postari si nu stiu cum sa procedez cel mai ok ca sa scap de ele sau sa le atenuez cumva.

Multumesc anticipat.

Bine ai venit!

Aceste ganduri vin ca urmare a faptului ca sufletul se pocaieste, se curata de murdaria in care traia si nu da satisfactie trupului ca ma inainte. Daca ai trai ca mai demult (cand nu erai preocupat de curatenia sufletului), atunci hula nu te-ar mai deranja ca acum, cand acorzi sufletului atentia pe care atunci o acordai trupului.

17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.(Gal5,17)

Dupa parerea mea nu ai ce sa faci ca sa scapi de ele,nu ai cum sa faci sa nu mai vina, insa de tine depinde sa nu le tolerezi, sa nu le dai ascultare,sa nu te complaci in ele si sa nu le dezvolti. Trebuie sa le faci fata, sa le ecranezi si sa multumesti ingerului tau pazitor atunci cand reusesti, nu te panica fiindca nimeni, repet, nimeni care-i in trup nu se poate sustrage tantatiilor si asaltului lumii materiale; nici Iisus n-a putut deoarece era in trup, insa le-a respins pe toate.

As putea sa sugerez ca atunci cand gandurile de hula vin, sa te gandesti concret la Iisus(ce simte El) cum i Se bat piroanele cand e rastignit, cum e impuns cu sulita in coasta, cum Se roaga catre Tatal: "Iarta-i ca nu stiu ce fac!" (sau altele asemenea)

13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.(Mt24,13)

Sunt cateva concluzii din postul tau.

1. Esti pe cale cea buna.
Duhovnicul tau te-a invatat si ti-a zis bine ce ti-a zis.
Urmeaza in continuare ce ti-a zis.

2. Gandurile de hula nu sunt ale tale.

Nu o sa le scoata nici un doctor si nici o pastila.
Renunta la pastile ca nu te ajuta.
Nu esti singurul si multi cu pacate mari au razboiul asta. Sa re rogi zilnic Maicii Domnului si o sa iti fie mai usor.


3. Gandurile de hula sunt ca sa fii deznadajduit de diavol sa cazi.
Orice ai face si orice blasfemie ai avea fata de biserica icoane (ca aici se duc majoritatea) sa zici: este a diavolului si sa cada in capul diavolului.

4. Or sa dispara dupa ce te impartasesti!!!

Roaga preotul sa te impartaseasca mai repede ca ai razboi. Explica-i problema asta ca el te ajuta mai mult decat doctorul.

5. E un semn ca ai facut pacate mari si ca nu trebuie sa mai intri pe calea aia ca... altfel o sa cazi mai rau.

Ce rugaciuni zici? Ca te lupta serios diavolul.
Citesti Paraclisul in fiecare zi? Ca asta e necesar..

Ajutor termen scurt: Paraclisul si acatiste.
Ajutor permanent: impartasire.

Ai sa vezi cum e dupa impartasire.

Ce rugaciuni zici? Ca te lupta serios diavolul.
Citesc Acatistele date de preot:Canon de pocainta catre ingerul pazitor, Acatistul Sf Cv Mc Tomaida, Acatistul Sf Antonie, Acatist catre preacurata Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare denumita Grabnica Ajutatoare.

Seara inainte de a ma pune in pat tatal nostru

Citesti Paraclisul in fiecare zi?
Nu

Roaga preotul sa te impartaseasca mai repede ca ai razboi. Explica-i problema asta ca el te ajuta mai mult decat doctorul.

Nu cred ca ma impartaseste prea devreme ca a trecut mult timp de la ultima spovedanie sau impartasanie si in canon mi a dat si 1 an de abstinenta de la desfranare, presupun ca atunci ma va impartasi.

1. Citeste Paraclisul in locul unui acatist.

Asta zice Biserica sa cauti ajutor la Maica Domnului impotriva diavolului.

Mai mare putere impotriva diavolului ca Maica Domnului nu stiu cine poate avea. Fii intelept.


2. Chiar daca ai pacatuit zi-i sa aiba mila de tine sa te impartaseasca si sa tina in continuare canonul.

Ca este foarte greu razboiul asta.

Impartasirea se administreaza nu numai pentru curatenie si desavarsire ci si pentru vindecare si aparare.

Esti in canon dar sa te ajute spre vindecare.

Ca altfel e prea greu de luptat impotriva diavolului fara taine.

Ai apelat la astrologi, cititori in stele, in zodii, in tarot, la vrajitori, la cei ce se ocupa cu ”mantuirea” si cu citirea in tot felul de chestii a viitorului si care sustin ca te ajuta in problemele vietii tale, in cazul tau, sa iti gasesti calea, un loc de munca si sa te realizezi in viata. Acestia te-au trimis la biserica ortodoxa sa te cureti, sa te spovedesti si tu i-ai ascultat si iata ca ai fost, te-ai spovedit si ti s-a dat canon de pocainta si curatire. Dupa asta a venit blestemul-hula, multe hule si n-ai mai rezistat nervos, te-ai deprimat si ai deznadajduit si ai intrat in criza si atac de panica. Ai apelat la psihiatrii care te-au infierat cu un diagnostic incurabil (schizofrenie, depresie, paranoe, dementa, etc.) si te-au indopat cu pastile inutile.

Si iata-te ajuns pe forum fara speranta ca sa ne ceri noua ajutorul, ca sa te scoatem noi din groapa in care ai cazut ca o oita ratacita, naiva ce a fost atacata de toti lupii lumii si de toate hulele ei.

Intai trebuie sa-ti dai seama ca omul si lumea e cazuta in blestem de mii de ani si acolo-L huleste incontinuu pe Dumnezeu si fuge de Iisus Mantuitorul, de Hristos-Cuvantul si de trimisii Sai ca nu cumva sa-i gaseasca si sa-i mantuie, sa-i vindece. Nu vor oamenii sa iasa din blestem, din hula ca sa fie cu Domnul si sa locuiasca cu sfintii multumind pentru toate. Oamenii aleg lumea si blșestemul-hula-grija-stresul lumii aruncand tot acest stress pe ortodoxie, pe viitorul ortodox.

Ce inseamna blestem? Ce inseamna hula? Este o mandrie-laudarosenie, o ”putere”, o dorinta rea, o vrere rea la adresa lui Dumnezeu sau a sfintilor si slujitorilor lui Dumnezeu, o forma de ura, de chinuire, tot felul de forme de chinure, crude si scarboase pe care le-ai vrea sa le pateasca si sa i se intample lui Dumnezeu sau apropiatilor pe care vrei sa te razbuni. Invoci si ceri, le doresti, le vrei sa se implineasca, e ca si cum ai vrea sa te razbuni, sa lovesti cu ceva ca sa te defrustrezi, sa-ti manifesti furia-ura-razbunarea crezand ca-ti va fi mai bine si astfel vrerea asta rea ca o tensiune maxima are nevoie de o arma ca sa opreasca ceva ce se repeta, iar si iar apare repacatuirea si caderea in raul care ne face rau si omul huleste si-si inchipuie uraciuni asa ca un blestem, ca o arma.

Practic nu faci altceva decat ca lovesti cu injuratura, cu cutitul inchipuit, cu sulita, cu pulanul, cu piciorul, cu bocancul, cu blestemul-dorinta rea, cu injuraturi porcoase, cu nemultumiri si razvratiri, cu neascultari si vrei sa scapi de greum de stress, de tensiune, de momentul culminant al viitorului care se apropie si te pune sa te inchini lumii, sa faci frumos la sefii cei rai ai lumii, la vicleni si teroristi, la ipocriti.

Deci e vorba de mult armament aflat in dotare pe care il folosesti impotriva Lui Dumnezeu din pricina stressului, fricii, disperarii caci esti terorizat de catre sefii teroristi ai lumii cu aparatul lor represiv si inchizitor.

Acesta hula-blestem-grija a lumii ca o stiinta, ca o proorocie despre viitorul pe care ai impresia ca o sa se intample e defapt o laudarosenie pe care o slujesti ca un fraier si e defapt stressul si grija lumii, putoarea-lenea duhovniceasca pe care o confunzi cu stresul ortodox (post si rugaciune-linistire) care te invie si te onoreaza caci te pune la lucrul duhovnicesc, rugaciune si post si apropiere de Dumnezeu, umilinta, pocainta, imblanzire, linistire, incredere.

Ce crezi ca ai de facut ca sa nu mai hulesti si sa-ti fie tot mai rau?

Spui ca nu poti opri hulele, gandurile, blestemul, stressul, injuraturile caci in momentele culminante esti slab si tradezi, nu faci fata si vine atacul de panica, vine momentul cand trebuie sa poti si stii ca nu poti si cazi disperat in repetarea pacatului si lesini, iti pierzi controlul, iti pierzi mintile si hulesti, injuri ca si cum hula si injuratura te-ar ajuta.

E vorba practic de ghinion ce se repeta. Neghina, neghina-ghinion, negarea Divinitatii, negarea ascultarii te ia si te duce in ispita si nu faci fata si cazi si cazand te dezvinovatesti invinovatind pe altii si hulesti pe Dumnezeu caci il invinovatesti.

Nu trebuie sa dramatizezi, nu trebuie sa te deprimi, nu trebuie sa vrei sa-ti faci rau tie sau altora. Trebuie doar sa accepti ca esti vinovat si gata. Recunosti ca un vinovat ca tu esti vinovatul si rogi cu umilinta pe Dumnezeu sa aiba mila de tine. Atat.

Deci in loc sa te lauzi, sa te mandresti te recunosti vinovat si stai umil si te rogi asa cat mai simplu si linistit si avand CREDINTA in Dumnezeu stii ca va fi bine.

Daca il Crezi pe Domnul Iisus ortodoxia - preotul, daca Il iubesti cu adevarat, daca te stradui sa te tii de Cuvant, daca te lasi de toate rele (desfranari si fapte rele) si daca te micsorezi-umilesti-smeresti permanent cu rugaciune si post ca sa nu mai pacatuiesti si sa-L asculti pe El si nu grija lumii atunci poti fi sigur ca viitorul tau langa Dumnezeu va fi unul bun si fericit!

Ai scris atat de multe si totusi... nimic.

Si totusi nu stii care este problema lui, nu stii care este solutia, si tot ce poti sa faci este sa visezi.

Si sa il si incurci pe om. Nu stii despre ce e vorba dar... totusi produci multe.

@DanutB - rog ignora posturile anterioare ale lui Moroco, si el are problemele lui personale, care incearca sa le rezolve in diferite modalitati.