Of, of, mai, mai Oaie...

1. Adica? Mi-ai raspuns la nu stiu care intrebare cu o nelamurire si mai mare?
Despre care arma vorbesti si in ce context.

2. De ce m-am nascut? Eu nu pot sa stiu. Numai Dumnezeu stie si parintii mei.

3. Da, te protejeaza, dar nu le inlatura. Adica depinde. Poate daca vreun preot bun, cu har iti face o slujba desoebita.

4. La spovedanie nu esti singurul implicat. Trebuie sa te ajute si preotul.

5. Sa te fereasca Dumnezeu sa-ti pierzi un copil, sau pe cineva foarte drag.
Sunt oameni care sunt foarte traumatizati de astfel de pierderi nu mai judeca si simt ca noi ce obisnuiti. Pentru ei pierderea aia este ceva de neexplicat si de neinteles. Poti sa-ti pierzi si mintile.
Ba da, uite ca se poate darama in anumite situatii. Nu mai stii.
Pentru el exista numai faptul ca i-a luat fiica. Punct.
Unii sunt mai tari si nu ajung asa traumatizati. Sau se manifesta altfel.

6. Sunt oameni care asa gandesc. Fiecare aom are sensibilitatile lor. Trebuie sa stii sa lucrezi cu ei. Daca stii poti sa-i castigi si sa faci ceva deosebit cu ei. Daca nu stii poti sa-i pierzi si sa faci mult rau.
E valabil pentru preoti, pentru duhovnici, pentru profesori de religie, manuale etc.

7.Oh, oaie.
Parintele Galeriu iti simtea durerea si ce ai nevoie.
Se ruga cu tine personal, cu fiecare om in parte, profund. Dupa slujba.
Puteai vorbi cu el. Te sfatuia. Te ajuta si la propriu, cu ce putea.
Nu dadea cu bata nici la propriu, nici la figurat, nici cu vorba.
Cam asa vad eu credinta, asa cum era si o facea El.

Spovadania + Impartasania.Cine este mai tare Hristos ? Cine ?
Ca sa te mantuiesti.Ori mantuirea nu se poate face in purpura si vison.
Fierul sa caleste in foc.

Good, pentru nici nu trebuie.Daca le inlatura, crucea ta unde mai este?
Tu ce mai cari pentru mantuire ?

Sa ce ? Sa te traga de limba ?
Am pierdut pe cineva drag.Stiu cum este sa pierzi pe cineva drag.
In martie, anul asta mi s-a intamplat.Dar n-am dat vina pe Dumnezeu.
N-am cartit.Mi l-am facut pe Domnul aliat, nu dusman.Si m-a ajutat.
Mi-a dat linistea si pacea Lui.
Poti.Dar daca alergi la Dumnezeu, nu-ti mai pierzi mintile.Vine Hristos si
ia el din nou durerea ta si-o poarta El, pentru tine.Iar tie iti raman resturi
din aceea durere.Ehe durere in sine este o mare taina.

Dar Dumnezeu intelege si nu-i pune la socoteala cuvintele spuse la durere.

Sensibilitati, oh da, sigur.Dar de aici si pana la partidul babelor bocitoare
e mare diferenta.Pai ce, toata ziua cu batista si mucii la nas, asta este
crestinul ?
Cand e vreme de plans se plange, cand e vreme de bucurie se bucura.

Asta tine de pedagogie.Fiecare cu ale sale.
Mie personal, imi place metoda spartana.Advarul in fata, barbateste.
Exemplu:
"Dragul tatii ai avut in neamul tau un cretin care a facut tot cei mai rau in viata
si nu si-a spovedit pacatele si nici parere de rau a avut,
si acum la tine s-au spart toate in cap.Asta e. Nu exista garantia fericirii in
aceasta viata, insa daca alergi la Hristos exista garantia mantuirii.Alearga si
tu in directia de unde ai garantii.Hai la spovedanie si la impartasanie ca sunt
multe de facut".
Si gata.Nu ne mai ascundem dupa cires.

Offf, am tot citit mesajele voastre si m-am ingrozit. Daca as fi stiut eu inainte sa am copii ca pt binele lor trebuie sa ne spovedim .... Acum imi dau seama ca poate nici parintii nostri nu au facut-o ....

DA ,de acord cu tine!
Totul spartan,fara ocolisuri.

Ce mi s-a intamplat mie in ultimul an si jumatate, ma refer aici la partea rea, nu o doresc nici dusmanilor.

Eu nu m-am gandit inainte de casatorie ca nu ma casatoresc cu el pt ca nu are casa lui sau niste bani pusi deoparte.

Am fost impreuna 5 luni, dupa care am ramas insarcinata, cu gemeni. Am facut nunta, am nascut si la doua luni dupa au inceput necazurile: sotul meu a fost arestat. Sa te trezesti la aproape 30 de ani cu doi copii de doua luni, cu sotul arestat si sa mai afli si ca era plin de datorii pe la banci si CAR-uri, nu e chiar usor .... Stam in apartamentul de 38 mp, cumparat de mine, inainte de casatorie, cu rata la banca. A trebuit sa caut avo at, sa-i mai achit din datorii ... Si lui acum i-au dat vreo 7 ani de inchisoare.

Cunoscandu-mi socrii, tind sa cred ca au avut multe pacate la viata lor, pt care acum trag ambii lor copii.

Nu imi consider sotul o povara, desi pt multi asa pare. Sunt alaturi de el si ma rog zilnic sa vina cat mai repede inapoi acasa la noi.

I-a dat puscarie ca nu si-a putut plati ratele ?

Nu stiam de ce in State,tinerii care au de gand sa se casatoreasca ,pe langa analizele medicale pe care le fac ambii sa se incredinteze ca nu se casatoresc spre boala cu unul/una cu boli sexuale,mai faceau si un raport de credite.
Iar acel raport arata situatia ta personala,financiara.
Normal ca daca ii cereai asta barbatului cu care te intalneai inainte de casatorie,puteai sa excluzi partea asta nasoala din viata ta.

Nu stau sa judec,dar cine te ajuta acum cu 2 copii mici?Ca nici la serviciu nu poti merge daca au cateva luni.
Acum cand ai mai mare nevoie de sotul tau,nu este langa tine pt ca are un viciu major.
Ori asa sa faci copii dar sa nu fii un parinte pt ei,cu sprijin si daruire,mai bine fara...

Nu, a avut ceva probleme la serviciu si pt asta l-au arestat. A fost omul nepotrivit la locul nepotrivit.

Oricum, sunt sigura ca toate astea ni se trag din greselile nostre si ale stramosilor. In familia mea, toti verisorii (10 la numar), au avut probleme in casnicie. Fie au divortat (5), fie nu au putut avea copii (3), deci eram sigura ca eu, cea mai mica dintre ei, singura ramasa necasatorita acum 3 ani , urma sa am necazuri. Si iata, mi s-a dovedit presentimentul meu.

"""Nu stau sa judec,dar cine te ajuta acum cu 2 copii mici?Ca nici la serviciu nu poti merge daca au cateva luni.
Acum cand ai mai mare nevoie de sotul tau,nu este langa tine pt ca are un viciu major.
Ori asa sa faci copii dar sa nu fii un parinte pt ei,cu sprijin si daruire,mai bine fara..""""

Acum copiii au 1 an si 7 luni si i-am dus in weekend la parintii mei in provincie; eu locuiesc in Bucuresti.

Dupa ce s-a intamplat cu sotul meu, cand aveau baietii doua luni, a venit mama (pensionara) sa stea cu noi. Dupa 3 luni, sotul meu a fost arestat la domiciliu si a stat cu noi. Eu ieseam cu copiii afara, eu faceam cumparaturi ... Mama s-a dus inapoi la tata, acsa la ea.

In august anul trecut, cand copiii aveau 11 luni m-am intors la serviciu, seara veneam intr-un suflet acasa, sa scot copiii afara. In noimebrie, chiar de ziua lui, sotul meu a primit condamnarea definitiva, 7 ani, din care speram sa faca mult mai putin. Atunci a venit mama din nou la noi. Iar saptamana trecuta i-am dus la parintii mei, pt ca e si pacat sa nu stea afara, in curte, mamei deja ii era tare greu in apartament. Ii voi da acolo la cresa la toamna, pt un an, apoi, cand vor implinii 3 ani, vreau sa-i iau acsa si sa-i dau aici la gradinita. Sper sa ma pot descurca singura cu ei. Acum erau prea mici ca sa stau doar eu cu ei, sa-i duc aici la cresa ...

Vedem ce ne rezerva viitorul.

Sotul meu mai are un copil de 14 ani, dintr-o relatie anterioara care sta cu mama lui, in alta tara.

Ce ironie: pe acela l-a crescut pana la 6 ani cand a plecat din tara, iar cu ai mei nu poate sta in primii ani ...

Am stiut de la inceput de existenta celuilalt, chiar au venit in tara cand eram eu inca insarcinata, mai vorbim pe net, le-au trimis niste hainute celor mici. Nu am nimic de impartit nici cu copilul, nici cu mama lui, Doamne Fereste.

Imi pare rau !
Nici nu mai luati in considerare comentariul meu de mai sus,am crezut initial ca sotul dvs a fost arestat in urma creditelor neplatite.
Cu Dumnezeu inainte,ce sa faceti ???

Necazuri, da! Cand sotul este in penitenciar exact in perioada vietii cand ar fi mai mare nevoie de el, asta este un necaz. Dar nu e chiar atat de mare ca un divort. Nici ca a nu putea avea copii. Dimpotriva, Dumnezeu v-a daruit doi odata!

Deci, sus inima! Incercarea de acum va trece. Dupa 7 vaci slabe, care pot insemna 7 ani de condamnare, vin 7 vaci grase. Punand necazurile dv la picioarele Crucii, veti gasi acolo resurse sa le indurati cu rabdare si incredere. Vorbiti sotului dv despre copii, si lor despre el. Rugati-va pentru el si cereti-i sa se roage pentru dv. Cristos nu ne-ar fi cerut sa-i vizitam pe cei din temnita daca nu i-ar vizita El insusi. Il va vizita si pe sotul dv. Multi L-au cunoscut in suferita si putini L-au cunoscut in huzur. Numai cu Cristos suferinta poate capata sens, asa cum suferinta Lui a avut sens. Incercarile prin care treceti pot fi mantuitoare sau pot fi, dimpotriva, distrugatoare pentru sufletul dv. Depinde cum alegeti sa le purtati. Daca le veti purta impreuna cu Cristos, de bunul raspuns se vor bucura si copiii dv. Daca le veti purta in contra Lui, nu veti intrerupe lantul problemelor din familia dv, iar pentru sufletul dv va fi inca o ocazie ratata.

In Vinerea Mare, la Ierusalim nu a fost rastignit un singur om, ci trei. Trei cruci au fost ridicate. Dar, cata diferenta in cum s-au purtat fiecare cu crucea data lui! Unul, cel mai din dreapta, si-a acceptat crucea. Nu s-a bucurat ca a primit-o, cine s-ar bucura ? Dar nici nu s-a revoltat. Nu a respins-o, ci a acceptat-o ca fiind pentru faradelegile lui.
Al doilea om, cel din mijloc, Cel care nu avea niciun motiv sa o accepte fiindca nu facuse nici cea mai mica faradelege, incat pana si guvernatorul pagan spusese "Nu gasesc nicio vina in omul acesta" nu numai ca a acceptat-o, dar a si sarutat-o. Nici El nu s-a bucurat ca a primit-o, fiindca in seara de dinainte, cand stia ca urmeaza sa urce pe Calvar, se rugase de Tatal, de este cu putinta, sa indeparteze suferinta crucii de la El. Dar, odata primita crucea, a sarutat-o ca pe un mijloc de mantuire (a noastra, nu a Lui). Si s-a straduit sa urce muntele cu ea pe umeri, desi era batut, scuipat, batjocorit si epuizat de cel mai nedrept proces care a existat vreodata.
Al treilea om, cel mai din stanga, a hulit crucea. El nu a tras niciun fel de folos din suferinta lui, ratand o imensa si ultima ocazie, murind asa cum a trait: in stare despartita de Domnul, sursa vietii noastre.

Laudati pe Domnul!

Eu ii sunt sotului alaturi cu sufletul, ma rog pentru el si pentru copiii mei sa creasca alaturi de ambii parinti. In fiecare seara cand le fac rugaciunelor celor mici (cand eram langa ei ii mangaiam pe crestet, acum o spun in gand cand ma bag in pat) ma rog sa le dea Dumnezeu sanatate, noroc, intelepciune, sa-i ajute sa devina oameni buni si sa aiba grija de ei sa creasca alaturi de parintii care i-au facut.

Ma duc la sotul meu cand pot, cam o data pe luna, ii duc un pachet, ii las bani ca sa ma poata suna, vorbim zilnic la telefon cate 5 minute.

Socrii, desi stau la cateva blocuri distanta nici nu vin pe la mine. Stiu ca au o situatie materiala foarte grea, stau si cu cumnata mea si copilul ei de 15 ani, intr-un apartament la al nostru de 38 mp. Le-am spus ca nu am nevoie de nici un ban de la ei, dar macar asa sa treaca pe la noi o data pe saptamana sa vada ce fac nepotii, imi e si jena de parintii mei cand ma intreaba de ei ..., dar n-ai cu cine vorbii ... Ma rog si pentru ei, ii respect, ii sun, eu imi fac datoria, ii respect.

In rest, suntem sanatosi cu totii, ceea ce este cel mai important. Necazurile mele nu sunt cele mai grave. Mi-a dat Dumnezeu doi baieti gemeni, asa cum mi-am dorit dintotdeauna, am parintii alaturi, ma ajuta cum pot, serviciul e bun, reusesc sa ma incadrez cu banii de la o luna la alta (adevarat ca mai imi "scapa" si parintii din pensie cate un ban pt un bax de scutece sau lapte praf).

Dumnezeu ne da cat putem sa ducem. Trebuie sa ii fim recunoscatori ca suntem oameni normali, sanatosi, ca restul le trecem, mai greu sau mai usor.

Barsaumas, ecclesioscepticul declarat, patriarh?? :)))))
Asta ar fi calea logica de urmat a cuiva care are dreptate in chestiuni de Biologie? Sa fie numit patriarh? Daca tot nu scrie carti despre parameci..

Ce zici Barsaumas? La asta te-ai gandit?
:)))

In primul rand, consider ca ambii parteneri/soti trebuie sa munceasca si sa participe impreuna la intretinerea gospodariei si la treburile casnice!
Este adevarat ca datorita situatiei economice dezastroase de astazi din Romania, se poate intampla ca pentru un timp unul din soti/parteneri sa ramana fara serviciu. In acest caz, una este când omul isi cauta de munca si vrea sa munceasca dar nu gaseste repede un nou loc de munca, si cu totul alta este atunci când persoana respectiva nu vrea efectiv sa lucreze si prefera sa stea cu ajutorul social si eventual sa mai colinde si crasmele!

Iar atunci când se intampla ca unul din soti/parteneri sa se imbolnaveasca ori sa aiba greutati sau necazuri mari, celalalt sot/partener trebuie sa i fie alatuturi neconditionat si indiferent cat de mari ar fi aceste greutati sau necazuri, deoarece atunci când iubesti pe cineva cu adevarat, esti alaturi de persoana respectiva si la bine si la greu! In acest sens, un bun exemplul este al colegei de forum Dana.Popp1988.

N-am auzit pe nimeni inca sa faca puscarie pentru credite neplatite....poate pt impozite, datorii la stat...dar nici macar, repet, inca, dar nu e timpul trecut :(...
Cica vor ai nostri sa dea acum o lege ca pers fizice autorizate (pfa) sa plateasca impozite ( si asigurari) la salariul mediu pe economie pe ultimii 5 ani...( indiferent ca au castigat sau nu atatia bani )... pana acum se platea impozit doar la venitul pe care il declarai, iar Cas era fix, in fctie tot de venitul realizat. Nu-i vrba ca si pe asta a trebuit sa-l platim retroactiv pe cativa ani in urma, si cu penalizari, ca n-am stiut de la inceput ca tb platit :(...
( probabil au gandit oamenii ca daca ai declarat venit x lei pe an, dar ti-ai luat casa si masina...e ceva putred la mijloc, ia hai sa le confiscam noi daca nu platesc...si uite asa trebuie persoanele susceptibile sa isi instraineze ( doneze) posesiunile rudelor, eventual, cei casatoriti sa divorteze si sa le lase sotiilor, iar cei care nu s-au casatorit inca sa nu se mai casatoreasca, ca sa nu se puna sechestru si pe bunurile sotiei :(....)

Ma refeream si la oaie-cugetatoare, la titlul de patriarh. Cand vezi cum le stie pe toate in materie de credinta si ce de sus ne priveste, asta mi-a venit in minte.

Eu raman la parerea mea ca ne lipseste smerenia si intelepciunea. Dar cine suntem noi? Niste muritori amarati...

Dintre cei doi, eu voi vota cu Preafericitul Adrian. Ce patriarh ar fi ! Nu conteaza ca nu este ieromonah, nici Daniel nu a fost calugar la baza.

Pentru Ovis Cogitor rezerv functia de exarh - inspector al asezamintelor calugaresti. Asa nu se mai poate, trebuie pusa un pic de ordine in manastiri si trebuie pentru asta cineva cu autoritate, care stie ce e aia o viata in duh si adevar.

Desigur, pentru asta trebuie sa fiu, mai intai, invitat in sinodul BOR. Deindata ce imi va telefona Francisc (am auzit ca da telefoane credinciosilor) voi cere sa fiu nuntiu apostolic la Bucuresti. In baza bunelor relatii ecumenice, ca nuntiu, ma astept la o invitate la sinodul BOR.

Daca este vorba de Patriarhul Daniel, este calugar din 1987, l-a calugarit chiar Par. Cleopa.

Stim, stim! Iar in 1988, dupa numai un an de calugarie, este protosinghel. In 1990, la mai putin de trei ani de la tonsura, il vedem deja episcop.

Spunea cineva (Napoleon ?) ca fiecare soldat are in ranita bastonul de maresal. Iata ca si orice preot mirean, specialist in ecumenistica, are sub sutana toiagul de arhiereu.

drumul spre iad e pavat cu bune intentii
 

Iata cum poti ajunge o povara pt ai tai, avand initial bune intentii ( cele mai) :
Esti tanar si sarguincios. Mergi la scoala, inveti, mergi la munca...stai peste program, esti pasionat, faci voluntariat, vrei sa inveti mai mulr, sa te perfectionezi....zici ca faci bine, dar, curand, pasiunea ta pentru munca "", devine contraproductiva, chiar paguboasa...precum un viciu :). Ba mai mult se pare ca-ti face si placere, daca esti dispus sa nu iei bani si sa-ti perzi timpul, ba chiar sa investesti... timp in care familia tare are nevoie de mancare, de intretinere, de utilitati....si tu le zici ce vreti de la mine, ca doar muncesc; la munca am fost aseara pana tarziu, nu la distactie...dar nu puteai, iti zic, in timpul ala,sa faci ceva productiv, sa vii cu bani acasa, daca tot iti pkace munca ??? Si chiar au dreptate, oamenii....
Si stiti unde se ajunge? In cele din urma esti nevoit sa renunti la activitatea care o faceau cu atata pasiune, sau chiar esri dezamagit de ea sau esuezi lamentabil...dandu-ti sau nu seama ca te-a dus la pierzanie ( posibil chiar s-o regreti, o vreme, cu toate ca concomitent o si urasti, si pee buna dreptate...)...si trebuie sa teaangajezi in alta, mai istovitoare si mai neplacuta, care chiar dacaar trebui sa fie mai profitabila, nefacandu-ti nici o placere, te istoveste pesre masura, si nici nu esti in stare s-o faci cum trebuie, sa-ti aduca profit maxim...ba din contra, te epuizeaza de resurse....in putina vreme ajungi o epava, nemafind in stare sa te apuci de nimic :(...( bolnav, fizic si pshic, deprimat, dezamagit de tine insuti, de viata, de ceilalti, de lucririle in care credeai,, deznadajduit, etc...si iata ca-n momentul asta esti povara perfecta "" pt familia ta...asta daca nu te reneaga ...multi recurg in acest moment si la alte vicii, bautura, medicamente, pleaca de acasa, daca mai au enrgia necesra se duc sa se distreze in alte parti, cu alte personae, unde cheltuie si ultima bruma de bani/energie; daca nu se inchid in ei, se retrag in lecturi si meditatie, sau intr-o viata spirituala "" exagerata, care insanu le foloseste la nimic nici lor nici familiilor....

Acum poatr are si familia o vina pt ca are marele talent sa iti ceara imposibilul si sa te " ambitioneze", sa te impinga pana dincolo de limita posibilitatilor, pana te secatuieste de vlaga, vrand sa faca din tine unealta perfecta, anulandu-ti propria personalitate; asa ca in unele cazuri poate ajungi o povara " binemeritata", poate chiar Dumnezeu le ingaduie "" sa li se intample una ca asta, pt deosebita lor ravna ""....

Pai daca activitatea care o faceai cu pasiune era cariera, poti sa scurtezi
durata pregatirii si sa intrii in cariera respectiva cu cele invatate pana atunci.
Si asa faci si bani de pe urma pasiunii tale si valorifici timpul pierdut cu
pregatirea.

Ce spui tu pare cam SF.
Realitatea este ca orice tanar, cel putin din clasa medie si chiar nitel sub, are posibilitate ca pana la 20 si oleaca sa nu-si prea bata capul cu munca ci doar cu studiile, urmand ca prin ele sa munceasca ceva mai productiv decat clasa medie.

Parintii nu-l obliga sa renunte la studii pentru a munci pe un salariu de mizerie, cum e salariul minim pe economie de la noi.

Daca isi iroseste timpul asta, eventual face si o facultate SF pe banii parintilor, binenteles ca o sa lucreze pe salariul minim pe economie, si ala luat eventual cu ore suplimentare si binenteles ca nu va fi nici el multumit, nici altii din jurul lui daca aveau cumva asteptari mai mari de atat.

Ca poate pe el l-ar fi distrat job -ul SF pe bani de nimic, e partea a doua, dar vezi tu, dar vezi tu, viata nu e doar o distractie.
Macar trebuie sa te gandesti sa ai bani sa pleci de langa familia care te streseaza, nu?

Asta daca nu chiar tu ti-ai ales-o si atunci e a doua (sau mai mult) alegere gresita, a carei consecinte cine ar trebui sa le suporte daca nu tu?

Spovedania ca gest singular, nu rezolva mare lucru.

Parintii trebuiau sa-ti dea o educatie crestina.
Ca sa stii ce se cade facut si ce nu inainte de casatorie. Cum trebuie sa-ti alegi sotul. etc.
Si daca ei n-au facut asta, tu ca adult trebuia sa o faci, sa-ti pui niste intrebari, etc.

Oricum, nici acum timpul nu e pierdut.
Elementul cel mai important care ti-a lipsit tie in familie - o educatie crestina, o poti face pentru copii tai.

Si sa te rogi pentru tatal lor, ca macar atunci cand va veni acasa sa fie un alt om.

Stii ca afirmatiile astea sunt SF -uri dpdv stiintific, nu?

nope, sunt realitati pe care multi n-au voie sa le cunoasca, astfel incat
sa fiti tinuti in intuneric, pt ca numai asa pot sa faca profit altii de pe urma
ignorantei altora.

Daca am inteles eu bine ideea ei, fallen are dreptate.
Exista profesii care de cand lumea si pamantul nu au fost lucrative, adica prin ele nu te poti intretine nici pe tine nici o familie: in general artele (artisti au fost mereu niste sarmani si muritori de foame) inclusiv scriitori.
Unii foarte talentati sau sprijiniti de familie, se mai descurca si daca au succes sunt recunoscuti in timpul vietii si castiga bine.

Mai sunt si multi oameni de stiinta care au fost saraci.
Depinde si de mediul din care provin si de activitatea lor. Unii chiar nu s-au gandit decat la profesia lor si au fost in slujba omenirii.

Mai sunt si alte profesii care se platesc prost si totusi exista oameni care le fac cu pasiune si cu har.

Cand tinerii ajung sa faca o scoala si sa invete o profesie intervin mai multi factori.
Inainte vreme si acum s-a ajuns din nou la asta, multi parinti nu aveau bani pentru scoala copiilor, nu mai vorbim de facultate.
Sigur, au existat si cred ca mai exista burse.

Au existat perioade in care da, te puteai concentra asupra studiului si apoi lucrai.
Erau putine cazurile de studii la seral sau la fara frecventa.
Astazi se pare ca e tot mai greu, in loc sa fie mai usor...

Sunt destui care prefera sa lucreze pe bani mai putini, dar sa faca ceea ce le place, pentru care au talent.

Nu cunosc bine cazul lui fallen. Am inteles ca este medic veterinar. De ce nu castiga bine, nu stiu. In profesia asta sunt posibilitati sa castigi foarte bine, sa fii bogat. Depinde insa de sanse.
Dar si un medic veterinar are totusi o pozitie si un cabinet unde lucreaza, are un salariu bun. Eu asa stiu.
Ca stiu ca si preturile sunt mari. Si animalele nu au au asigurare de sanatate. totul se plateste la cabinet.
In strainatate medicii veterinari se pot specializa si ei pe diverse domenii, pe tipuri de animale etc.

Eu sunt uimita ce se poate face aici cu animalele si cat se castiga: tot felul de profesii. De ex. specialisti in tratarea problemelor de comportament ale animalelor (am vazut la caini, pisici, cai si papagali).

Da, de multe ori intervin parintii si te trimit sa studiezi nu ceea ce vrei sau unde ai talent ci ceva care sa te ajute sa castigi bine.
De asta si atatia oameni nepotriviti in unele profesii: preoti, medici, juristi.

Exista si unele profesii unde nu stiu cati ar putea sa spuna ca le fac cu pasiune si talent: ingineri, economisti, profesori.

Si eu am pasiune si talent pentru o profesie in care se castiga foarte prost. Si nu m-au lasat ai mei sa studiez asa ceva si de fapt nici nu exista asa o specializare la vremea aceea.
Si am studiat altceva si am mai invatat inca ceva mai tarziu. Cu banii...alta discutie.

In fine sunt profesii care dispar, altele care iau nastere. Este totul foarte dinamic.
In ziua de azi nici nu stii spre ce sa roientezi un copil. Inainte vreme era totusi mai stabil paiata muncii.

Haha, deci argumentul tau pentru fanteziile alea tin exclusiv de teoria conspiratiei.

Sa inteleg ca Sf.Parinti spun sf-uri?

Nu.O sa vezi pana in 2020, ca o sa apara tot felul de terapii si noi ramuri
ale medicinei care vor implica profund analiza adn-ului.
Pana in 2020 , oamenii isi vor face analiza adn-ului si vor merge cu ea
la medic asa cum isi fac acum analiza de sange si merg cu ea la medic.

Din moment ce ADN-ul este un sistem informational, este necesara
o putere uriasa de procesare pt analiza acestuia.In prezent doar
calculatoare quantice, pot face astfel de analize in timp rezonabil.
Problema este ca astea costa foarte scump iar pretul pt cartografierea
amprentei ADN pt o persoana fizica...nici nu se pune problema in acest moment.

Dar pana 2020 , un calculator cuantic va fi in fiecare casa( se vor eftini)
si odata cu ele si o analiza ADN.
Analizele de sange vor fi depasite demult.Nici nu-ti imaginezi cum se va
schimba medicina in 2020.
Ca sa-ti faci asa o imagine:
Folosirea ADN-ului in diagnosticarea si tratarea tuturor bolilor va fi in medicina asa cum a fost microprocesorul in informatica.

Vei fi suprins sa vezi de faptul ca, insusi ritmul respiratie tale se reflecta
in configuratia stucturii informationale ale ADN-ului.

De asemeni pana in 2025, stiinta va "demonstra" ca ADN-ul are o baza fotonica, adica ADN-ul s-a nascut din "lumina", adica noi oamenii ne nastem dintr-o "lumina".(de fapt este demonstrat mai demult dar aceasta se tine la sertar sub
cheitza, si cand va veni vremea manipularii, i se va da drumul, sustinandu-se ca tocmai atunci a fost descoperita, etc
etc)
Dar aceasta descoperire nu va fi spre slava si lauda lui Dumnezeu , ci va fi
folosita pentru etapa a II-a a ereziei Transhumanismului(h+).

Prima etapa a fost cartografierea genomului uman.Aceasta este necesara
pt noua disciplina transhumanista, numita "agumentare."
Mai exact , trebuie sa stii genomul uman pt a putea creea interfete hibride
om-masina, astfel incat omul sa-si poata augmenta diferite parti al corpului
pt a deveni un super-om.
In cazul ca nu stiai scopul transhumanismului este "crearea omului nou"(hmm
oare unde am mai auzit eu asta...), unde omul va fi un super-om iar
scopul fiind ca omul sa fie insusi un zeu, un dumnezeu atat personal cat si
pt altii.
Dar ce crezi ca augmentarea va fi disponibila pt toata lumea ?Nope.
Ci doar pt cei din sistem, restul vor fi sclavii sistemului dar nu in sensul clasic.O sa vezi tu atunci cum.

PS:Aline in 2020-2025 cand va veni medicul si ii va propuna pacientului:
Ai cancer. Ce alegi: iei pastila asta care actioneaza asupra genei-x si scapi de cancer, sau te rogi la Dumnezeu-l tau
sa te salveze? Dar exista o conditie:ca sa iei pilula aia trebuie sa faci parte din sistem.Iar o conditie ca sa faci
parte din sistem va fi sa te lepezi de orice credinta /religie si sa adopti transhumanismul ca religie.
Ce o sa faci ?

Au spus Sf. Parinti de ADN, recombinari, vibratii si restul sf -urilor?
De fapt nu stiu ce intelegi tu prin "Sf. Parinti"...

Poate si oaia noastra o fi vreun sfant parinte.. :)

Am vrut să scriu o replică, dar după cinci minute de uitat la fraza de mai sus, nu mai pot să scriu nimic. Te urăsc, oaie_cugetatoare. Voi merge la culcare cu fraza asta întipărită în minte şi voi visa cu berze cuantice care propovăduiesc, în anul de la facerea lumii 8467, teoria unificată a fotosintezei ortopedice. Mă voi trezi ţipând "ESTE !!!!!!"

Mi-ai stricat somnul de vineri seara.

Reusesc cu greu sa am timp sa apuc sa scriu.
Lasand gluma la o parte revin la subiectul initial:Predica parintelui legat de lipsa de maturitate si pregatirea ptr viata de familie a tineretului din zi de azi.S-a vorbit la un moment dat despre greutatea achizitionarii unei case in zi de azi.Vreau sa revin cu cateva situatii concrete de viata in care vreau sa arat ca problema nu este ca pe lumea asta ar fi prea putine case.Dimpotriva case sunt prea multe.Problema e ca sunt putini oameni.Viata este prea scurta iar cand luam o deciizie uneori implica zeci de ani, decizia respectiva.Da mi se parre un lucru dur dar asta este.Cunoasterea inseamna putere, iar necunoasterea e pacat.

1.Era o familie casatorita de putin timp.Locuiau provizoriu la socrii .Ea ramane gravida.Soacra le spune lor ca nu mai vrea copii ,(fiul ei care era ceva mai in varsta ca ea, mai avea doi copii dintr-o casatorie anterioara)ca ei ii ajunge.
Ea se duce si o intreaba si pe mama ei ,mama ii spune :"Si daca nu o sa stati la ei, veniti oricand la noi,si sa nu renunta-ti la copil!"Fiica ii spune:"Darla voi mai stau si sora cu cumnatul.Oare nu am fi prea multi!"Ea nu stia ca atunci cand dagostea se imparte este singurul lucru care devine mai mare cand este impartita nu mai mic.
Ea inexplicabil, desi avea siguranta mamei exprimata clar,se duce si avorteaza.Sunt lucrruri prea mari cu crimele astea intentionate,si un procedeu prea badaran(avortul-am vazut un film desprea asta mai demult),la un atat de fin "mecanism " care este corpul femei...Nora de atunci regreta treaba asta si in continuarre nu mai poate avea copii.
Ei gasesc o garsoniera si se muta de la tara.Dar la ce le mai foloseste?De atunci vizita norrei este sporadica in casa socrilor si tensiunea va ramane pe toata perioada vietii soacrei.
Ultimii ani soacra sta singura si bolnava.Fiul e singurul carre a avut si el grrija de ea cum a putut.Cei doi nepoti au venit destul de rar sa aiba grija sau sa-si arate afectiunea.

2.Tot asa un fiu se roaga de mama ajuta-ne pana la trei cu copii ca dupa aia ne descurcam noi (ma rog asta a fost mai demult cand nu era concediu doi ani ptr copil).Mama da un raspuns scurt:"Eu mi-am ingrijit copii,fiecare sa aiba grija de ai lui!"Si ii refuza.Tot asa fiul vine singur acasa la mama,situatia de atunci nu s-a mai detensionat sau imbunatatit.Ea(soacra) tot asa este mai mult singura sotul a murit de multi ani.Si intrebati mai multi oameni in varsta (as putea iara sa va dau o gramada de exemple dar nu mai apuc sa termin mesajul)e cumplit sa fii singur fiind batran.
Treceam pe langa o batranica, in sat la socrii(care culmea e vecina cu cea mai de sus)care daca stateam cu ea cinci minute, imi multumea ca am stat cu ea de vorba si imi spunea ce cumplita e singuratatea.

3.Este intrebata o a treia soacrra daca isi ajuta copii cu cresterea nepotilor.Ea raspunde cum sa nu si are de grija de ei, si ii creste cu mai mare grija ca de copii ei.Si imi spune omul:"Orice prostii ar face soacra asta a mea, i le iert fiindca nu am sa uit niciodata ce ajutor si educatie le-a dat in primii ani la copii cand noi am mai avut si servici."O iau iarna si o duc la bloc nu o lasa singura, primavara o duc iara la tara.Au grija de ea ca si cand ar fi si mama lui nu numai a ei.

Lipsa locuintei nu e o problema.Cum bine a subliniat Yasmina,"jumatatea celalta" poate iti este dat sa il intalnesti la momentul "t" cand nu ai poate o locuinta.Dar nu lasati la nici un caz ca omul sa treaca pe langa voi.Am invatat ca sunt momente, care e foarte important sa iei o decizie,iar decizia cum am spus se poate sa cuprinda viitori zeci de ani ,nasterea sau nu ... a unei fiinte umane nevinovate.

Adevarul ca sunt si case si scoli, dar... nu mai sunt copii

Am fost la un curs european, in care se spunea ca europa a realizat, ca astazi pe primul plan trebuie pus factorul uman ,aceasta este cea mai mare bogatie si pregatirea oamenilor.

Mie mi se pare a fi plin de case .Copii sunt putini.Am fost cu un club montan in doua localitati de deal nu foate departe de doua orase.Scolile frumos renovate termopane tot ce trebuie si scolile inchise.Dupa ce au terminat cu renovarea au realizat ca numarul de copii e atat de mic, incat mai bine ii duc cu un microbuz la localitatile din apropiere.

Ziduri destule, oameni... putini.

Mai vorbesc cu un batranel simpatic din corul nostru cateodata.Si la un moment dat imi spune daca nu vreau sa am de grija de el(copii plecati in strainatate).Ii spun ca am si eu mama si soacra ,ca, cumnatul si fratele sunt mai departe si eu trebuie sa am grija de ele.Si nu am cum.Asa un om e o binecuvantare .Si cu siguranta ca el, mai sunt multi altii, la care copii lor sunt departe .Ce trebuie doar grija si ceva rabdare, ca sa ai grija de niste batrani.Dar cum e e omul asta, eu zic ca e o binecuvantare!Cand ai sta cu el in casa,dupa ani... la inmormantare ai plange ca ptr unul de-al tau.

Daca cineva crede, ca la un moment dat ar avea nevoie, si nu e sigur de raspunsul de "DA!", al parintilor in cazul unei nevoi de a fi ajutati, pastrati cele trei cazuri si va rog expuneti-le celor in cauza.Poate ii va ferii de niste anii care nu mai pot fi dati inapoi.Care au o caracteistica comuna:Toata lumea are de pierdut!

Ar fi bine, dar uite ca nu e chiar asa :) . ( daca esti medic rezident, de ex, crezi ca pui capat rezidentiatului si iti deschizi cabinet de specialitatae cand consideri tu ca ai invatat destul :D ?)

Ca sa-i raspund si Sophiei, daca ai studiat medicina nu e musai ca ai automat si cabinet, si salariu, si castigi tu toti banii pe care ii dau clientii :)...
Sunt sanse foarte mari ca primii n ani de cariera sa fii nevoit sa faci voluntariat sau munca necalificata ( sa stergi mese, sa stergi pe jos, etc), pe bani putini evident. Pna cand ? Pana cand la un moment dat poate cedezi, fie ca nu mai ai tu rabdare, fie ca te imping si ceilalti, si renunti si incerci sa cauti altceva, orice din care ai putea castiga putin mai bine, chiar si sofer de taxi...

Ganditi-va si la rezidentii nostri ( cei care termina medicina umana), ce ii asteapta : 5-6 ani de aproape voluntariat, salariu minim sau putin peste, daca au ocazia si au de la cine, acolo unde nimeresc, sa invete ceva, bine, daca nu...e timp pierdut, unde mai pui ca nu e musai sa gaseasca loc la specializarea care le-ar placea si sa mearga la alta cu care sa constate ca nu se inteleg neam; si apoi, la sfarsitul acestor ani, ce-i asteapta ??? Nici o garantie ca vr avea un post asigurat ! Cati nu sunt care sunt nevoiti ie sa renunte la rezidentiat, fie dupa ce-l termina sa se reorienteze spre industria farmaceutica, cel mai frecvent? Cunosc destui care dupa rezidentiat au petrecut ani buni in aceasta forma de comert, sau in structuri ale statului ( directia sanitara), inclusiv medicul cu care o sa nasc eu,, pna au gasit posturi pe specializarea lor sau si-au deschis cmi, acolo unde se poate...mare lucru mi se pare ca nu au renuntat la " prima dragoste"si au avut rabdare atatia ani...insa cei mai multi, nu au mai revenit...unii au nimerit bine si au facut cariera in domeniile in care s-au reorientat, de obicei in vanzari, altii...ori nu au avut talent, ori nu au avut noroc, si au mers din prost in mai prost...ca iarasi nu e musai nici daca ai tu o afacere a ta personala, sa-ti mearga intotdeauna bine, si nici celui pentru care lucrezi, si daca lui nu-i merge, clar ca nici tie...

PS : citind mesajul lui Johny, ma apuca asa o nostalgie...are dreptate omul, asa e ...
Mergand una din weekendurile trecute pe o strada la mine in cartier, pana la hipermarket, intr-o dupaamiaza frumoasa de sambata sau duminca, am vazut la fiecare scara de bloc, pe cate o banca, cate in batran singur...la ultima banca erau doua babe, stateau impreuna. Cand m-am intors de la market, li se alaturase si unul din batrani. M-am bucurat. Insa primul mos, din capul strazii, era tot singur pe banca lui...cine stie, poate ar fi putut merge si dansul la ceilalti, dar nu a vrut, a preferat sa stea acolo singur ? Oricum mi-a inspirat mila si totodata...poate teama ?
Asa vedeam si pe sosele, pe la tara, la unele port cate 2-3 persoane adunate, dar la altele, cate una singura privind la drum....( si asta acuma, vara, oare iarna ce-or face ???)

Sa comentez toate prostiile de mai sus, nu are sens, ar trebui sa ai o baza care din moment ce le-ai acceptat, inseamna ca e minunata, dar lipseste cu desavarsire.

Doar de curiozitate, de pe ce site -uri culesasi "perlele" astea, mai jalnice decat lucrarea unui pierde vara la BAC?

Si a doua, cu ce te pacalira sa te faca sa-i crezi?

Mai usurel nene, ca dai semne de Danielo-Pasluceala-Emiliana :)

Serios, i-am zis-o si lui, de la prima incarnare aici, nu m-a luat in serios si uite unde a ajuns.

Tu poate nu, pari ceva mai solid la etaj, dar clar nu ai toate tziglele pe casa, cu fazele de mai sus, ti-o zic ca prieten.

Halal . . .:44:

Fallen a scris:PS : citind mesajul lui Johny, ma apuca asa o nostalgie...

Fallen as fi vrut sa imi spui mai multe.Intradevar acum un an, cand ai deschis ultimul subiect care l-ai deschis, eu nu eram pe Forum ca sa iti raspund.E totusi un subiect cu 18 pagini, nu m-am lamurit, concluzia, ce a-ti facut?
Te rog spune-mi parerea ta, cu cele doua raspunsuri pe care le-am dat legat de subiectul lipsa unei case inainte de casatorie, daca te-ar fi ajutat cu ceva acum un an ?Oricum cazul e un pic diferit,fiindca voi parca aveati o garsoniera ?
Multumesc

Mai abtine-te din cand in cand. Tot ca prieten..

Tu ai niste probleme personale cu tine insuti.Naspa.
Mda ignoranta este mult mai rea decat prostia si doare tare rau.
Ma tot uit la tine si mi se face mila.Saracu' de tine...
Serios vorbind, ai nevoie de ajutor.

PS:habar n-ai pe ce planeta traiesti.Oare asa sunt si serviciile noastre de informatii ? Ca atunci se explica multe in tara asta.:105:

Chestiile astea trebuie sa le stii cat de cat inainte de a candida la medicina.
De fapt, nu exista meserie in sistemul capitalist care sa nu aiba o doza de risc vs. angajare/salariu.
Sigur, riscurile difera, si de asta e bine sa te gandesti bine inainte de a te angajat la ceva anume.

Majoritatea insa cred ca pleaca de la premiza "mi-ar place sa.." si cred ca realitatea se va plia pe dorintele lor.