Acel duhovnic a procedat foarte bine si intelept.A fost spre binele ei, asa cum ar fi spre binele tuturor sa limitam timpul petrecut in fata calculatorului , sau in unele cazuri chiar sa renuntam la el.

Daca violenta a existat dintotdeauna in lume, si oamenii bolnavi sufleteste, duhovniceste, psihic etc, la fel, stati sa vedeti ce va urma.Cred ca s-au atins extremele in acest sens, vin vremuri fara precedent.Si mai cred si ca internetul, cu libertatea asta(tot extrema) de exprimare(fotografii, filme, texte) e una din inventiile care au constribuit la asta.

Si acum e ok?

Nu stiu sa spun cat e de bine.Parea senina, impacata cu viata ei, dar uneori e o prapastie mare intre ceea ce arata un om si ceea ce e in sufletul lui.

este erezie sa invinovatesti un obiect sau un sistemde comunicare pt a scuza greseala omului!Cu un cutit tai o paine si hranesti un om flamand si cu acelasi cutit poti injunghia un om!Cutitul nu are nici un merit in primul caz si nici o vina in cel de al doilea caz!Daca te numesti crestin si nu intelegi asta practic esti idolatru!Acel duhovnic ar trebui mai intai sa scoata barna din ochiul sau!Din cauza unor astfel de idei lansate de unii clerici fara credinta reala in Dumnezeu ne acuza pe drept uneori protestantii!Si din cauza lor ratacesc multi crestini.Si de aici vin toate schismele!

Nu e vorba de greseli, ci de boala.Bolnavi duhovniceste suntem toti, dar unii sunt mai mult ca altii.Exista fel de fel de psihopatii si slabiciuni sufletesti.Nu ii poti masura pe toti cu aceeasi unitate de masura.Daca pentru un om cat de cat echilibrat(spun "cat de cat" pentru ca nu cred in perfectiune), a pierde timpul pe net e doar ceva pasager, dupa care se poate corecta, pentru cineva profund traumatizat poate fi fatal.Parintele duhovnic ne indruma dupa putintele si neputintele fiecaruia.Sunt situatii in care e nevoie de masuri drastice, pentru a proteja pe cel bolnav(sufleteste, psihic sau trupeste).

Acel parinte duhovnic a procedat bine, din dragoste pentru un suflet chinuit.

Canoanele nu au valoare de dogma, se refera la un caz particular.

Pe de alta parte, lozinca de mai sus nu e 100% adevarata.

Incearca de ex. sa aplici rationamentul de mai sus la o tigara.
Sigur, e la capatul opus al scalei dar si intre ele sunt lucruri care nu sunt atat de "neutre" si care pot ispiti spre o utilizare...neinspirata.

Pentru exemplul cu cutitul: internetul in forma lui actuala, cu libertatea asta totala de exprimare, este rau, distrugator.Un cutit poate ucide cativa oameni, dar o arma nucleara cati ucide?E bun accesul tuturor la aceasta arma nucleara?Pentru ca viitorul omenirii este reprezentat de tineri, nu?Ce tineri vom avea cu mintile sucite de tot ce circula acum pe net?Ce viitor va avea lumea?Nu putem compara un cutit cu forta distrugatoare a netului aspura mintilor si sufletelor tuturor, care este cu mult, cu mult mai mare.Si cand ni se interzice sa mai ne facem de lucru cu el, nu trebuie sa percepem asta ca o pedeapsa, ci ca un medicament si un gest care ne protejeaza.

Alex, pentru ce, atunci, va jucati cu acest buton nuclear al net-ului si scrieti pe forum ? Nu cumva exista contradictie intre caracterul diabolic al net-ului si sutele de mesaje pe care le-ati postat?

Este ca si cum am spune ca nu ne lasam copiii la Biblioteca pt ca sunt si carti deocheate si rele acolo...da,dar sunt si bune...
De asta au copiii parinti ca sa-i invete discernamentul dintre Bine si rau!
Eu una nu am vazut copii rai in familii de oameni credinciosi,care se respecta,se iubesc ,nu se cearta,nu vb pe altii de rau si nu injura in casa.

Nu m-am facut bine inteleasa.Nu am zis ca internetul trebuie interzis.Sunt extrem de multe lucruri folositoare aici.Dar, DA, ar trebui restrictionata un pic libertatea asta de postare: pe internet gasim imagini de o violenta foarte explicita, incitare la tot ce e mai rau, daca vrei, gasesti si cum se face o bomba, trafic de persoane(inclusiv copii) sau de droguri etc.Nu putem nega latura asta neagra a internetului, in forma in care se afla astazi, nu?Sa nu ne mai miram de impactul emotional pe care il are asupra copiiilor(subiliniez: in special a acelor copii iesiti din medii la fel de violente si distructive) si nici de faptul ca multi cedeaza nervos si la un moment dat ajung sa intre inarmati in scoli, licee, facultati etc si fac zeci de victime.Sau adera la fel de fel de grupuri care mai de care mai dubioase.Asta e doar un exemplu din multe.Mai sunt si persoane pe marginea prapastiei, in depresie, in pragul sinuciderii.Ar fi mai bine pentru ele sa aiba grija ce vad si ce citesc pe net.Iar daca acestia nu mai sunt capabili sa aleaga, o fac altii pentru ei( parinti duhovnici, psihologi).La asta m-am referit.

Referitor la contradictie: spunea mai demult Maica Siluana ca putem vorbi foarte frumos despre credinta, impresionant chiar.Dar ce pacat ca o facem din spatele monitorului, Duminica dimineata, cand ar trebui sa fim la Sfanta Liturghie.
Eu nu am spus ca sunt perfecta, lipsita de contradictii, din contra.Ma lupt cu incapatanarea mea in cele rele.Ce imi va spune oare parintele duhovnic cand ii voi marturisi la spovedanie ca, din cauza ca am stat noaptea pana tarziu pe net, Duminica dimineata nu am mai fost in stare sa ma trezesc sa merg la biserica sau am ajuns tarziu, ametita de oboseala?Cu siguranta mi-ar fi fost mai de folos mai multa ravna in cele bune( rugaciune, citirea Evangheliei), decat sutele de mesaje pe care le-am postat.Internetul e adictiv, la fel ca multe alte lucruri, si acele interdictii sau restrictii vizavi de el, sunt si pentru cei ca mine, care nu stiu sa isi puna "frana" cand e nevoie.Tocmai de aceea, ca stiu atat de bine cat de usor te pot sminti astfel de lucruri, nu rezist imboldului de a sfatui pe altii.Adica...vorba aceea: "Schiopul ii invata pe ceilalti sa alerge."

Ai perfecta dreptate.Totul tine de educatie, e foarte clar.Dar ma intreb: cate familii intr-adevar credincioase mai exista in ziua de azi.Destule inca, cu siguranta, insa sunt si foarte multe dezorganizate, in care violenta zilnica e o constanta, fara acele repere morale care sa ii ajute pe copiii dezorientati sa aleaga binele.

Acces la internet da, dar la o varsta mai mare, mai ales dupa ce a invatat ca informatia se afla in carti, documente etc., nu pe google si wiki. Apoi, fara calculator in camera si accesul restrictionat: 1 ora, de ex.

Din partea mea, accesul la internet cat mai tarziu si cat mai putin.Iar jocuri, daca s-ar putea, deloc.Dar nu voi impune lucrurile astea cu forta la copilul meu, pentru ca mai tare l-as impinge spre ele.Sper sa nu avem probleme aici.Cred ca cea mai sigura cale pentru cei mici e sa vada ce trebuie in familie si sa fie invatati sa se raporteze continuu la un sistem de valori sanatos.Asta ar fi idealul.Practic...fiecare cat poate.

wow, cry engine 4 e..film sau joc?! Foarte tare :)

hehe, si eu am jucat doom 1 :)) pe vremea aia aveam un pentium 1 (moama, ce tare era calcu ala la vremnea lui :)), cu memorie pe hard de 2 gb :)))

Yeah, I am preety young; si n-am fost niciodata prea gamer; gasisem catea jocuri, ma jucam o bucata de timp, dupa care abandonam a maplictiseam; heroes 5 (nu mai stiu exact care parte) e singurul care l-am terminat in offline; nfs cerbon, aceeasi treaba, iar in online nu joc jocuri de genuri. Decat jocuri de facebook care-mi mai pun mintea in miscare :))

O fi parand senina si impacata, dar nu stim de fapt cum se simtea; e atat de usor sa te prefacti ca e bine si sa apari impacat, e atat de usor sapari chiar fericit si de fapt sa fi mizerabil; din pacate astea ajung sa se intoarca intr-un fel sau altu de cele mai multeori.

Sanse sa nu doreasca copilul sa se joace pe calculator nimic si deloc sunt destul de mici; pentru ca va merge la scoala si va sta cate o jumatate e zi intre alti copii de varsta lui; si va vedeala ceilalti; si va dori si el sa fie ca ceilalti in anumite puncte; va dori sa se joace pe telefon/calculator, va dori sa aiba cont pe vreo retea de socializare (cine stie ce mai apare pana pe-atunci), va dori sa faca lucruri care le fac si ceilalti; lucruri care nu ii afecteaza viata oricum, daca sunt facute cu masura; iar daca i le vei interzice, tot tie ti se vor sparge in cap la un moment dat in viata. Eu mizez in continuare pe echilibru in toate. Si mizez in continuare pe faptul ca dansl, machiajul, muzica etc sunt activitati neutre care daca nu sunt facute excesiv nu au cum sa dauneze si sa fie pacate.
Mi-e mila deja de dansatorii si cantaretii de profiesie. Saracii, sunt sortiti iadului, ca dansul e pacat...? Sunt si dansatori crestini, sa nu uitam ca de sute de ani duminica dupa biserica la sate se incingea hora...

De fapt, cand a aparut doom -ul, memoria la calculator se masura mai degraba in mega si ceva de ordinul zecilor :)

Oricat de "vanjosi" se dau in teorie parintii vizavi de educarea copilului in contextul Internetului, ma tem ca realitatea da cu ei de pamant pana la urma.
Desi, pana la urma, nu Internetul in sine e atat de mult de vina, cat mai degraba scoate in evidenta deficientele relatiei copii-parinti.

Accesul total nu poti sa-l interzici decat pana la o varsta, nici restrictii aberante nu poti sa pui pentru ca risti sa faci lucrurile mai rele decat sunt.

Monitorizarea si filtrarea continutului sunt absolut necesare, dar din pacate nu multi parinti se pricep la chestia asta sau ii inteleg necesitatea.

https://youtu.be/B4vGAIRkeM4
Sa-l dai 1080p, videoclipul

Da, asa ziceam si eu.

Cred ca nu e copil care, vazand la altii, sa nu isi doreasca sa se joace pe calculator, sau la adolescenta sa navigheze pe net, unde e atata informatie.Interzicerea categorica, in orice context, ar face mai mult rau decat bine.Dar nici sa i le bagi pe gat,ca asa e moda, cand el e asa de mic, ca habar nu are de el.Cand cere copilul, cu masura, cu explicatiile de rigoare etc, cu un program stabilit, il lasi sa se joace.Nu avem ce face.Eu una, consider jocurile electronice o pierdere de vreme, mai ales la copii.Dar baiatul meu se mai joaca uneori, cand vrea(si vrea foarte rar-cel putin deocamdata).Iar daca uita de jocuri, eu bucuroasa nu ii aduc aminte.Mai bine citim o poveste, iesim afara sau ne jucam ceva impreuna.Insa intr-adevar, asa cum e construita lumea azi, nu putem avea o viata ideala.Decat daca ne ducem in varful muntelui, si poate nici acolo.Deci trebuie sa ne adaptam, sa nu fim absurzi.Si sa cautam echilibrul, asa cum bine zici.

Corinusha, daca vrei doar o parere: eu stiu ca la ortodoxi toate astea sunt pacate.La fel ca si purtatul cerceilor, bratarilor, lanturilor, pantalonilor la femei etc.Nici eu nu le respect pe toate, dar stiu ca sunt pacate.Daca vrei intr-adevar sa fii bine informata, mergi la parintele tau duhovnic, care e cel mai in masura sa iti raspunda.Pe forum sunt doar pareri, si de multe ori, contradictorii.Devii si mai confuza.

Astfel de parinti("vanjosi":1:) pot fi trantiti la pamant in orice context, nu doar al Internetului.Astfel de situatii scot in evidenta nu numai deficientele relatiei copii-parinti, ci si lipsurile parintilor in relatia lor cu Dumnezeu.In astfel de cazuri, relele intamplate copiilor pot fi multe: consum de droguri, anturaje proaste, tulburari comportamentale de toate felurile...Cred ca solutia cea mai buna(subliniez: e doar parerea mea personala) e apropierea copilului de Dumnezeu, de credinta(cu tot ce tine de ea: rugaciune , post etc), mai ales cand sunt mici, pentru ca pe masura ce vor creste, vor avea cel mai sigur "indreptar" comportamental, ca sa ma exprim asa.

1. Pai probabil eram eu prea mica pe vremea aia inat sa stiu de calculator si jocuri (in ce an a aparut?), dar cand am dat de el aveam calculatorul de care ziceam mai sus. Era ultimul upgrade la vremea respecitva (desi habar nu aveau nici parinii si nici eu ce mi-au cumparat, eram toti varza murata la capitolul calculatoare)
2.Realitatea da cu noi, parintii/viitorii parinti de multe ori de pamnt, in anumite contexte; nu cred ca e vreun parinte care sa nu e fi simtit trantit la pamant de anumite contradictii intre cum a educat copilul si macar o decizie/un lucru facut de copil in totala contradictie. Dar cu o comunicare buna parinti-copil se poate trece peste multe hopuri.
3.Nu, accesul total e imposibil de interzis, pentru ca, copilul va ajunge sa acceseze internetul pe ascuns, acasa la prieteni, la scoala sau chiar acasa daca prinde un moment cu parintii in alta parte.
4.Cu siguranta, da, mai ales ca asa intra niste adduri total deochiate pe une nici nu iti imaginezi, iar copiii sunt curiosi, insa unele lucruri nu trebuie vazute prea devreme, pentru ca ii poate strica copilului foarte tare ideea despre sine si despre ceilalti, precum si despre modul de a trai etc.

Ok, even I feel old :))) Hmmm, interesant; unde a ajuns tehnologia...

Am vazut si eu in indreptare de spovedanie ca ar fi considerate pacate (dansul nu l-am vazut, dar machiatul si purtatul de bratari, inele etc, parul taiat si/sau vopsit etc da), dar nu stiu...or fi pacate, dar nu-s niste pacate de care as putea sa ma caiesc, pentru ca mie mi se par niste lucruri absolut normale; si ca sa ti se ierte pacatele, trebuie sa iti si para rau ca le-ai facut, or, mie nu imi pare rau ca port pantaloni, ca imi tai parul, ca imi vopsesc parul, ca port verigheta (am vazutintrun inreptar de spovedanie ca e pacat si sa porti vergigheta pe deget in oricare alta zi in afara de ziua nuntii), ca mai port cate un lantisor/bratara la cate o ocazie speciala sau ca ma machiez (discret, de multe ori, alteori colorat tare, dar o fac).
Parinte duhovnic nu pot sa zic ca am, ca apuc sa ma spovedesc la 2 parinti in general, dar cand am intrebat despre aceste lucruri, tocmai pt ca le-am vazut trecute la indreptar de spovedanie, mi s-a zis cam ce am scris si eu; mi s-a zis e excese ca ar fi pacate, iar despre dans ca dansul care nu aprinde imaginatia e in regula.
Si preotii au pareri contradictorii. De exemplu la fumat: unul considera fumatul pacat foarte mare, altul il considera pacat ff mic care se iarta si daca nu il spui la spovedanie (fiind fumatoare ocazional, a trebuit sa intreb, sa vad macar pe unde ma situez); nici macar sexul inainte de casatorie nu mai e considerat de catre unii (ce putin 2, cu care am vorbit) preoti (nu generalizez ca nu e frumos)pacat atat de mare cum a fost/ar fi trebuit sa fie, un raspuns primit fiind: "daca sunteti de mult timp impreuna si aveti planuri concrete de casatorie nu e asa mare pacat", iar celalalt foarte similar; ambii preoti insa au pus accentul pe planul e casatorie apropiata, si conditia ca primul sa fie si ultimul/cel cu care ma casatoresc. Asta fost dilema mea inainte de nunta cu o zi, si la urmatoarea spovedanie, la celalalt preot, ca s-a nimerit sa fiu la bunicamea in saptamana in care preotul a spovedit si impartasit enoriasii.
De atunci e drept ca nu am mai fost la spovedanie, nici nu stiu cand voi merge urmatoarea data; recunosc ca foarte mult din gandirea lui Adrian (Barsaumas - sorry daca ti-am pocit nickname-ul) se regaseste si la mine, in legatura cu institutia bisericii, sfinti etc.

[quote=Corinusha;590857]1. Pai probabil eram eu prea mica pe vremea aia inat sa stiu de calculator si jocuri (in ce an a aparut?), dar cand am dat de el aveam calculatorul de care ziceam mai sus. Era ultimul upgrade la vremea respecitva (desi habar nu aveau nici parinii si nici eu ce mi-au cumparat, eram toti varza murata la capitolul calculatoare)
2.Realitatea da cu noi, parintii/viitorii parinti de multe ori de pamnt, in anumite contexte; nu cred ca e vreun parinte care sa nu e fi simtit trantit la pamant de anumite contradictii intre cum a educat copilul si macar o decizie/un lucru facut de copil in totala contradictie. Dar cu o comunicare buna parinti-copil se poate trece peste multe hopuri.
3.Nu, accesul total e imposibil de interzis, pentru ca, copilul va ajunge sa acceseze internetul pe ascuns, acasa la prieteni, la scoala sau chiar acasa daca prinde un moment cu parintii in alta parte.
4.Cu siguranta, da, mai ales ca asa intra niste adduri total deochiate pe une nici nu iti imaginezi, iar copiii sunt curiosi, insa unele lucruri nu trebuie vazute prea devreme, pentru ca ii poate strica copilului foarte tare ideea despre sine si despre ceilalti, precum si despre modul de a trai etc.
Am vazut si eu in indreptare de spovedanie ca ar fi considerate pacate (dansul nu l-am vazut, dar machiatul si purtatul de bratari, inele etc, parul taiat si/sau vopsit etc da), dar nu stiu...or fi pacate, dar nu-s niste pacate de care as putea sa ma caiesc, pentru ca mie mi se par niste lucruri absolut normale; si ca sa ti se ierte pacatele, trebuie sa iti si para rau ca le-ai facut, or, mie nu imi pare rau ca port pantaloni, ca imi tai parul, ca imi vopsesc parul, ca port verigheta (am vazutintrun inreptar de spovedanie ca e pacat si sa porti vergigheta pe deget in oricare alta zi in afara de ziua nuntii), ca mai port cate un lantisor/bratara la cate o ocazie speciala sau ca ma machiez (discret, de multe ori, alteori colorat tare, dar o fac).e consider primit fiind: "daca sunteti de mult timp impreuna si aveti planuri concrete de casatorie nu e asa mare pacat"[\quote].

Spunea un duhovnic cunoscut ca in zilele noastre, multi mireni au ajuns sa traiasca precum demonii, unii preoti traiesc ca mirenii si unii calugari, ca preotii.Nu prea se mai respecta traditia.De asta e si situatia asta de confuzie generalizata.Repet, tot ce vrem sa stim cu exactitate, cel mai bine e de mers la parintele duhovnic.


Iar cu luare noastra ca unitate de masura pt ceea ce facem(ma simt vinovata/e rau, nu ma simt vinovat/e bine), nu cred ca e o atitudine buna.Am vazut cu totii de-a lungul timpului ca omul , in general, poate face o mutime de fapte nu tocmai bune, fara sa ckipeasca si fara sa aiba nici cea mai mica mustrare de constiin.Tocmai de aceea , cand nu suntem siguri de ceea ce avem de facut, ne ajuta parintele duhovnic.

https://sfantulmunteathos.wordpress....eni-imposibil/


"Recent mănăstirea noastră a fost vizitată de actorul Jonathan Jackson (v. foto). L-am întrebat cum a devenit ortodox. El mi-a relatat că foarte mult l-a ajutat internetul. Pe de altă parte, datorită internetului, creștinii, care se îndepărtase de Dumnezeu, s-au reîntors la credință, și-au descoperit rolul și locul în această lume. Sunt oameni care erau pe punctul de a se dezămăgi de toate, dar după ce au ascultat unele predici pe internet, au găsit puterea duhovnicească necesară, au dobândit speranța, și acum se dezvoltă spiritual.

Mi se pare că astăzi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă o prezență puternică și în rețeaua internetului. Majoritatea oamenilor de astăzi sunt dezorientați, sunt într-un impas existențial. În această epocă, numai cuvântul lui Dumnezeu poate aduce mângâiere omului, îl poate informa și asigura de posibilitatea vieții veșnice. Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin intermediul internetului, poate aduce vindecare pentru oameni."