|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Ca de demonstrat, nu e demonstrata. Si altceva, daca te-ai nascut sa zicem cu un picior lipsa, inseamna ca esti obligat sa stai toata viata in pat? |
Citat:
A cui indicatii ai sa le accepti, a cuiva care n-a mai fost niciodata pe acolo si iti spune la modul teoretic ce ar trebui sa faci ca sa ajungi la destinatie sau a cuiva care a facut deja drumul in cauza? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Trebuie sa intelegi ca efectul pacatului asupra firii umane este atat de dramatic, incat nu exista o alta cale, fara Golgota, Cruce, Moarte si Inviere, omul nu poate veni la Viata.
Actul de credinta este o subscriere totala la acest drum, aminteste-ti asta atunci cand ai sa treci prin propria ta Golgota pe drumul credintei. Poate dintr-o perspectiva exterioara unii primesc un drum mai dificil, altii aparent mai comod, insa angajamentul trebuie sa fie acelasi, nimic mai putin iar Pilda o avem deja. |
Citat:
|
Cea mai bună demonstrație a existenței lui Dumnezeu
O demonstratie cum nu ati mai intalnit. In acest articol veti citi despre o demonstratie facuta de un elev profesorului sau de filosofie. Spun ca este o demonstratie cum nu ati mai intalnit, fiindca au mai fost facute o multime de demonstratii, dar aceasta a ramas in istorie.
http://www.ganduridinierusalim.com/w..._R-590x443.jpg Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie. – Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie. Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare. – Esti crestin, nu-i asa, fiule? – Da dle, spune studentul. – Deci crezi in Dumnezeu? – Cu siguranta. – Dumnezeu e bun? – Desigur, Dumnezeu e bun. – E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice? – Da. – Tu esti bun sau rau? – Biblia spune ca sunt rau. Profesorul zambeste cunoscator. – Aha! Biblia! Se gandeste putin. – Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca? – Da, dle. As incerca. – Deci esti bun. – N-as spune asta. – Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu. Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua. – El nu ajută, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta? Studentul tace. – Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. – Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun? – Pai, da, spune studentul. – Satana e bun? Studentul nu ezita la aceasta intrebare: – Nu. – De unde vine Satana? Studentul ezita. – De la Dumnezeu. – Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume? – Da, dle. – Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect? – Da. – Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. – Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau. Din nou, studentul nu raspunde. – Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? Studentul se foieste jenat. – Da. – Deci cine le-a creat? Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. – Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. – Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Hristos, fiule? Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos. – Da, dle profesor, cred. Batranul se opreste din marsaluit. – Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt. a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus? – Nu, dle. Nu L-am vazut. – Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau? – Nu, dle, nu l-am auzit. – L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu? – Nu, dle, ma tem ca nu. – Si totusi crezi in el? – Da. – Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule? – Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea. – Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare. – Dle profesor, exista caldura? – Da. – Si exista frig? – Da, fiule, exista si frig. – Nu, dle, nu exista. Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice. – Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit „frig”. Putem ajunge pana la 273,15 de grade C sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -273,15 de grade C. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut, -273,15 grade C, inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei. Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan. – Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul? – Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric? – Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa? Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun. – Ce vrei sa demonstrezi, tinere? – Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita. De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. – Gresite? Poti explica in ce fel? – Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta? – Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da. – Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle? Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar. – Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge. – Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. – E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor? Clasa izbucneste in ras. – E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle? Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. – Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu… – Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. – Acum, dle, exista raul? Acum nesigur, profesorul raspunde: – Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul. La asta, studentul a replicat: – Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina. Profesorul s-a asezat… PS: Studentul era Albert Einstein. |
Citat:
* Unii creștini înțeleg prin modul de a Se purta cu Adam, semnul nesfârșitei Iubiri și Înțelepciuni a lui Dumnezeu pentru om. Modul exemplar de a a avea grijă de omul aflat la mare pierdere, la cumplit necaz (și ce pierdere mai mare ar fi putut suferi Adam? Ce necaz mai cumplit ar fi putut trăi?) Găsindu-l deci pe Adam în nenorocirea stării căzute, am putea înțelege că Domnul procedează cu desăvârșită înțelepciune, avînd grija ca mai întâi Adam să își dea seama ce i se întâmplă. Face aceasta, ajutîndu-l să conștientizeze schimbarea radicală a lui și a relației cu Făcătorul lui, vorbindu-i altfel ca de obicei - pe măsura schimbării suferite de Adam. "Unde ești Adame?" ar putea însemna, printre altele, "Iată, Eu nu te mai găsesc împreună cu Mine". Și implicit: Adam, ce s-a întâmplat? Ce-ai făcut, copilul meu drag - înțelegi tu oare, acum, de ce te povățuisem să nu faci acel lucru? Îți dai seama ce e cu tine? Este, implicit, invitația la acțiune, la fapta salvatoare pe care Adam o avea înainte și o putea alege în prezența și cu sprijinul Părintelui său. Este o invitație la cercetarea de sine, la conștientizarea de sine a celui aflat într-o nouă stare pe care, firește, nu putea să o înțeleagă tocmai atunci și numai de unul singur. Ne putem imagina, să zicem așa, că Adam era într-o stare de șoc (am zice noi astăzi cu limbajul nostru psihologist) și că nu putea cu nici un chip să înțeleagă (să își dea seama) ce i s-a întâmplat de fapt. Dumnezeu îl ajută cu întrebări, așa cum un părinte îl ajută pe copil sau cum un profesor îl ajută pe elev etc. Ținta este, deci, conștientizarea de sine și realizarea în conștiință a faptului că trăia ruptura de Dumnezeu. Următorul pas ar fi fost asumarea totală a greșelii, recuperarea responsabilității de sine și, prin aceasta, a puterii originare care stătea în legătura harică cu Făcătorul. Aceasta nefiind însă posibilă fără înțelegerea profundă a schimbării suferite de Adam. Însă Adam nu apucă Mâna întinsă... El alege să se complacă în mocirla schimbării; se complace, alterat deja profund în funcționarea sa sufletească, se complace așadar cu răul, cu lipsa adâncă din "compoziția" noii lui stări. El dă vina pe Eva care îl găsește responsabil pe șarpe etc. Amândoi refuză să își exercite darul responsabilității, resping lucrul cel mai bun pe care îl aveau de făcut - lucrarea de sine, cererea cu smerenie a ajutorului. Într-un cuvânt, recuperarea Puterii. Se închid astfel, definitiv, în propria greșeală. În slăbiciune, în lipsă. Ca și cum, curios lucru, parcă ar prețui-o mai mult decât își prețuiau condiția anterioară... Se vede de aici cât de mult li se alterase deja limpezimea conștiinței, cât li se tulburase inima și ce funcționare stranie aveau de acum puterile lor sufletești... Ceva le lipsea... Cineva... Exact la fel facem și noi de câte ori refuzăm starea de a fi în pocăință, în contact așadar cu Dumnezeu prin rugăciunea cu duh umilit, cu inimă înfrântă și smerită. Ne îndepărtăm de Dumnezeu pentru ca apoi, răniți și jefuiți, să răspundem strâmb la întrebările care ne-ar putea salva de întunericul minții noastre. Ne așezăm în duhul deșertăciunii și al dezbinării (al rupturii de Creatorul și Proniatorul nostru) apoi ne mirăm că Dumnezeu nu ne ajută, nu ne răspunde etc. Ajungem chiar să Îi negăm Prezența. Ceea ce avem de făcut e un singur lucru: să ne ridicăm mintea la El, coborîndu-ne fruntea cu o anumită amărăciune și rușine (îmi e rușine, zic, că am fost atât de prost și m-am lăsat păcălit atât de ușir) dar și cu neștirbită nădejde. Domnul ne ajută deîndată, spontan! O spun din experiență statornică, repetată, slavă lui Dumnezeu pentru Marea Lui Milă! * În concluzie, Cristi, poți nega, desigur, că Domnul este Atotcunoscător. Aceasta ar implica, printre altele, că Scriptura e profund contradictorie. Poți crede și așa. Dar la ce ți-ar folosi? Tocmai spuneai că ești în deznădejde... * Deci, ce voiești de fapt: să ieși din starea de deznădejde? Sau, mai degrabă, să o cultivi... Iată, aceasta ține tocmai de liberul tău arbitru. Poți alege! |
Citat:
Adevarul este ca nu stim sigur daca Einstein era sau nu credincios. Ceea ce stim sigur este ca nu s-a batut niciodata in piept cu credinta lui. Mai stim ca avea un mare respect pentru Biserica. |
Citat:
|
Ce relevanta are daca Eistein era credincios sa unu?
A fost o autoritate intr-un anumit domeniul al fizicii, si nici macar n-a fost infailibil, nu in teologie. |
Citat:
Eu înțeleg că întrebările puse de Dumnezeu sunt forma cea mai potrivită de ajutor pe care o pune înaintea noastră. Prin întrebări, Domnul îi trage pe cei căzuți mai întâi înapoi în realitate. Dar ei fug... Se mențin la distanță, în vălul minciunii. Rămân, așadar, răzvrătiți, adică picați din condiția hărăzită lor. Refuză să își păstreze starea, așezarea în har. Așa înțeleg și, de aici, aflu cum Domnul e prezent mereu lângă om pentru a-l ajuta să revină în relația harică. De ce refuză Adam, Eva, Cain (și ceilalți din lungul și durerosul șir de exemple oferit de textul biblic) să se folosească de cuvintele Domnului, ca de o scară, pentru a reveni în realitate? Să fie oare durerea conștientizării realității păcatului mai mare decât nădejdea recuperării? Să fie frica de pedeapsă mai mare decât nădejdea în iubirea mântuitoare? Să fie alte motive?.... Cert e că dialogurile dintre Dumnezeu și om arată, cel puțin în paginile evocate, că omul tinde să rămână într-o lume străină iar Dumnezeu face tot ce e potrivit ca fiul risipitor să se întoarcă acasă. Dar el nu voiește... * Trebuie că e o mare tristețe aici și o mare nedreptate... Respectiv o adâncă suferință, puternică în mecanismele ei paralizante și, desigur, vicleană foarte... * Mă folosesc de prilej ca să arăt, încă odată, poziția mea față de discursul moralist/moralizator. În încercarea de a-l aduce pe om înapoi la Fericire, Domnul nu folosește un discurs moralizator. Nu pune sus un etalon, nu flutură o poruncă pentru a-l învinovăți pe om, nu îl face responsabil (în sensul de a rămâne dator cu o plată pentru o abatere gravă) ci, dimpotrivă, îl cere înapoi la iubire, la părtășie. Și totuși, omul se poartă de parcă i-ar fi frică de o pedeapsă, de parcă ar fi amenințat. Glasul Iubirii îi sună, acum, ca tunetul care anunță grindina... Cum a fost posibilă o asemenea pervertire a rațiunii inimii? Cum de-a intrat în așa hal frica în oameni de au început ca până și pe Cel al cărui Nume este Iubire, să îl perceapă răsturnat, hidos?.... Despre această Taină ne vorbește întreaga Scriptură, ne vorbește Biserica, ne tălmăcește Hristos prin oamenii Lui. Și mai pricepem noi câte ceva, uneori, ca o fulguială de lumină blândă, în toiul rugăciunii când se lasă aceasta peste noi prin Marea Milă a Duhului Sfânt. O, noi oamenii avem atât de multe și de mult de plâns!...... Și încă mai multe de trăit, din nou! Doamne ajută! |
Citat:
Trebuie sa ai rabdare si sa-ti folosesti gandirea (ca nu degeaba ne-a dat-o Domnul)... Nu stiu ce "dovezi" si argumente ateiste ai gasit, dar trebuie doar sa privesti creatia din jurul tau si o sa il vezi pe Dumnezeu. Natura este atat de complexa incat nu ar fi putut aparea de una singura... Gandeste-te la complexitatea organismului uman : Acum foarte multi ani niste atomi de carbon,hidrogen,azot si oxigen zaceau degeaba si dintr-o data au format legaturi intre ei dand nastere aminoacizilor, monozaharidelor si acizilor grasi. Din aminoacizi s-au realizat proteine , din acizi grasi s-au format lipide... iar lipidele, proteinele,zaharidele s-au aranjat intr-o armonie perfecta formand membrana, nucleul si diferite organite celulare. Iar acestea din urma formeaza celula. Nu mai stau sa povestesc si despre comportamentul celulei cat si legaturile dintre celule. Astfel , alaturandu-se, celulele au dat nastere tesuturilor, iar acestea din urma alcatuiesc diferite organe. Totul se afla intr-un echilibru si armonie perfecta : incepand de la cele mai mici componente ale unei celule pana la cele mai banale lucuri (cum ar fi defecatia care implica o multime de nervi si hormoni). Anatomia, fiziologia , biochimia si biologia celulara cu greu pot fi cuprinse intr-o biblioteca... Iata omul... Iata o mica parte din natura. De obicei, ateii ne acuza pe noi de credulitate fiindca credem in Dumnezeu... dar ei nu isi dau seama (sau nu vor sa-si dea seama) ca ei sunt cei mai mari naivi: sa crezi ca niste elemente chimice, fara vreun motiv anume, s-au combinat si au dat nastere intregului univers - este intr-adevar o dovada de credulitate. In concluzie , nu intra in panica, roaga-te la Domnul si admira creatia Sa, caci privind natura vei ajunge sa vezi slava Lui Dumnezeu. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire -Epistola catre Romani 1,20 Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria -Psalmul 18. |
Citat:
Cum sa contesti ce invata Biserica atat timp cat tu nu stii ce invata? Cum sa ai pretentia ca unii au dreptate, cand nu stii care sunt argumentele celor care nu sunt de acord cu ei? Unii te trimit la duhovnic (cel mai bun sfat), pentru ca nu cred ca ai sa o faci, eu iti recomand sa pui mana pe niste carti. Dar nu dintr-alea unde ai "citit" ca Hristos a spus sa vine peste 2000 de ani (bine nu prea am inteles de cand). |
4 luni ai rezistat ... cam putin! Igor se afla unde trebuie, la fel si tu... toti o apa si-un pamant!
|
Citat:
|
Citat:
Ia citeste Catehismul ortodox: http://www.credo.ro/catehism.php |
Citat:
Ci figură ești, măi Cristi. Ți-a răspuns Ovidiu B., cu exemple patristice, foarte frumos, în răspunsul 9 pe acest post. Adu-le aici, să le vorbim, argumentele alea ale ateilor, că sunt tare curios ce-i de capu' argumentelor lor, dar dacă-s în altă limbă, tradu-le în romînă. Or' mai fi apărut alte "argumente" noi... Nu le-am mai citit, decând eram în seminar, că mă râdeam de ele ca prostu', de mă prăpădeam :) ce poate să mai intre în capul oamenilor... din comoditate, sau nu știu... Și nu le-am mai citit. Hai să le luăm pe rînd deocamdată, pe cele 4 expuse de tine... :) Deci, răspunsuri: 1. Unde spune Iisus că se va întoarce peste 2000 de ani? E o prostie :) Spune că se va întoarce la parusie, să judece lumea, vii și morții, iar când va fi Judecata, sau Ziua Mâniei Domnului și a răsplătirii tuturor, nu știe nici Hristos, care-i Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, știe numai Tatăl, spune Scriptura. De ce? Fiindcă fiecare persoană a Sfintei Treimi, deși sunt un singur Dumnezeu cu adevărat, au totuși atribuțiile personale ale fiecăruia, de acea sunt 3 persoane, întro singură ființă, Dumnezeu Unul. 2. Unde spune că avem doar o variantă de ales? Avem mii și mii de opțiuni care le putem alege în fiecare secundă a vieții noastre. Iar în funcție de cum ne petrecem întregă viața noastră, prin hotărîrile noastre de fiecare zi, așa alegem Raiul sau Iadul. Nu poate fi doar o variantă. Asta-i altă prostie. :) 3. Dumnezeu știa dinainte, dar nu l-a obligat pe satana să dorească să-i ia locul lui Dumnezeu. Dumnezeu știe dinainte toate miile de variante care le poate alege creaturile Sale, dar nu obligă nici pe satana, nici pe oameni să aleagă ceva. Fiindcă orice ființă rațională crează Dumnezeu, cum sunt îngerii sau oamenii, le crează liberi, căci El, este Libertatea. 4. E o întrebare retorică. Dumnezeu știa unde-i Adam, știa de ce este ascuns, dar vroia ca Adam să-și recunoască greșeala, să-și ceară iertare și Dumnezeu l-ar fi iertat. Dar în loc de iertare, Adam îl acuza pe Dumnezeu, că Dumnezeu e de vină că el, Adam, a căzut, din cauza femeii, pe care i-a dat-o Dumnezeu. Iar femeia acuza șarpele, deci tot Dumnezeu era de vină, că a creat șarpele. De ce Dumnezeu nu i-a dat peste mână să-i spună: "Adame, și-am spus să nu mănînci din pomul acesta?" Tocmai, fiindcă de aia era pusă singura poruncă din Rai, ca să vadă dacă Adam ascultă, Adam nefiind încă îndumnezeit, nefiind desăvîrșit, trebuia să fie ispitit, ca să se dovedească calitatea lui. La fel, cum și azi suntem ispitiți, cum și Hristos a fost ispitit. Dumnezeu știe toate miile de variante ce le putem alege fiecare din noi toți, în fiecare secundă, dar nu va veni să aleagă Dumnezeu în locul nostru, precum am spus deja. Mai ești deznădăjduit acuma? :) Of, of, of, greu cu cititul cărților nu? Când avem laptop, mergem la atei, le ascultăm idioțeniile și gogoșăriile, și le înghițim, mai spunem și ce delicioase, sunt, nu? Of, măi copil zăpăcit... :) Hai, te aștept cu drag, bănuiesc că mai sunt și alte "argumente"... Adu-le încoace, toate, toate... :) Or' fi apărut altele noi, sunt tare curios de ele, să râd iar :) că n-am mai râs demult de gândirea ateistă :) Citat:
Păi noi suntem animale? Noi suntem oameni, nu animale. Avem rațiune, voință și sentiment. Numai noi ne sinucidem, avortăm, ceea ce animalele nu fac, numai noi ne sodomizăm: bărbat cu bărbat, sau bărbatul cu femeia, sau femeia pe bărbat, sau femeia pe femeie. Scârbos. Animalele or avea înclinații sodomice, dar toate sunt deocamdată teorii, nu există videori cu animale ce fac sodomie, decât extrem de rare. Ori la sutele de milioane de animele câte există, trebuie să le cauți cu lupa și cu lumânarea să le găsești. Și chiar și atunci, afirm și susțin, noi nu suntem animale. Și exemplele sunt extrem, repet, extrem de rare și de scăzute. Dar sunt date exemple, din cauza propagandei evoluționiste, de încurajare a sodomiei. De ce a prezentat Dumnezeu sodomia ca păcat? De ce a ars sodoma și gomora din temelii? Fiindcă prin sodomie (homosexualitate), omul NU se mai poate înmulți, nu mai poate avea copii, nu mai are atracție către sexul opus, nu mai dorește familie și moare. Iar Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului. Puterile economice ale lumii, care spun că planeta e suprapopulată, susțin aspecte și atitudini pe care le pot lua oamenii, ca să nu se mai înmulțească, ca să nu se mai suprapopuleze planeta: 1. homosexualitatea sau sodomia 2. avortul 3. concubinajul și divorțul 4. sexualizarea copiilor 5. îmbolnăvirea populațiilor și altele. Toate cu un singur scop: să nu mai rămână femeile însărcinate, să nu mai dorească oamenii să-și întemeieze familii, să nu mai aibe morală și idealuri și desigur... astfel, să nu se mai suprapopulaeze planeta. Ăsta-i scopul lor: să lupte împotriva a tot ceea ce Dumnezeu vede și consideră bun și mântuitor, împotriva Lui și a poruncilor Lui. Dar planeta suprapopulată e o prostie mare, însăși natura îi contrazice, alături de studiile de specialitate, fiind o teorie nedemosntrabilă vreodată. Dar aici e alt subiect. Lămurit, frățior ? :) Citat:
A spus asta, pentru a-i testa credința. Și nu a văzut șovăială în credința lui și i-a făcut promisiunea că din coapsele lui va scoate pe poporul ales, lucru care s-a și petrecut cu evreii, poporul fără neam și fără țară, nomazi și călători, cei mai smeriți oameni de pe pământ, asta până la Hristos, când de atunci, creștinii devin acel neam fără neam și fără țară. Deci ne amintim, că a scos din tufișuri un berbecuț, și i-a dat la Avram să jertfească, în locul copilului lui. Ce minunat e Dumnezeu... Cu adevărat. Trebuie doar să crezi în El. Citat:
|
Citat:
- Sanctitate, eu nu mai cred in Dumnezeu. I s-a raspuns : Prefa-te fiule, prefa-te! !! Uneori, si noi astia mai batrani, ar trebui sa facem asa, chiar daca suntem ortodocsi! Adica, mai ales ! Eu sunt Doamne umbra firului de praf iscat in urma sandalei vamesului, milostiv fi mie ! |
Citat:
1. Exista mai multe dimensiuni dupa cum spun tot mai multi savanti. Mai tii minte Geneza? Dumnezeu a facut nu cerul si pamantul cum au tradus gresit unii, ci Cerurile (shamayim) si Pamantul. Cerurile=dimensiunile? Oricum ar fi noi nu avem acces in afara dimensiunii noastre asa ca ne e greu sa ne exprimam parerea cu privire la cum e dincolo. Geneza 3:24 24. Și izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma grădinii celei din Eden și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieții. Putem presupune ca acel pom al vietii se afla in alta dimensiune decat cea accesibila noua. Si atunci cum poate sa vina un "savant" si sa ne spuna ca Dumnezeu nu exista daca el nu a putut verifica toate dimensiunile? Ce nu intelege lumea e ca ateismul este o religie. Ateistul "crede" ca Dumnezeu nu exista. El nu are cum sti, ci doar crede. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
https://media.giphy.com/media/14ocerBBCOlDNe/giphy.gif |
Imi permit si eu sa vin cu o opinie personala..sper ca subiectul sa nu se fi perimat intre timp..Vad ca thread-ul a fost inceput in iulie, si iata azi e 27 decembrie 2015, a treia zi de Craciun.Sper din suflet ca initiatorul,Cristi, sa treaca macar din curiozitate sa vada ce i-am mai scris noi...Desi vad ca este banned..dar bineinteles, asta nu l-ar impiedica macar sa vizualizeze opiniile noastre..
Cristi, ai scris aici pentru ca vrei sa fii ajutat..Mai mult decat orice, postarea ta e un strigat de deznadejde.Vrei sa crezi in Dumnezeu cu toata puterea sufletului tau, pentru ca simti ca asta ar fi salvarea ta.De asta ai venit la noi..:) Viata ta nu este asa cum ar trebui sa fie..E evident ca suferi, e evident ca ai multe neimpliniri, frustrari, complexe de inferioritate si intrebari....Toata lumea a sarit sa te ajute, nu cred ca vrea cineva sa te judece ci doar sa-ti deschida ochii, pentru ca in fond si la urma urmei, toti simtim ca esti un om bun..Doar nu ti-ai gasit drumul corect... Permite-mi sa-ti citez in acest sens un poem drag sufletului meu.Eu personal il prefer in engleza, dar aici voi posta o traducere excelenta- "The Road Not Taken", Robert Frost Drumul pe care nu l-am urmat Se departau in codru doua drumuri, Si trist ca nu pot merge pe-amandoua Si ca sunt doar un singur calator Oprii si lung eu ma uitam la unul Care cotea departe prin padure. Pornii pe celalalt, frumos si el, avand ceva ciudat, imbietor, cu iarba lui, si dornic sa ma poarte; Desi, atunci in zori ele-aratau La fel aproape si zaceau sub frunze Pe care nici un pas nu le-nnegrise. O, mai privi nostalgic catre primul Si-mi promisei c-o sa-l strabat candva... Dar eu stiam ca drumurile-s multe Si nu ma mai intorc din calea mea. Le-oi povesti cu un suspin acestea De-acum incolo secole intregi: Se departau in codru doua drumuri; Eu l-am ales pe cel mai neumblat- Si iata, asta toate le-a schimbat. Ai grija ce drum alegi in viata...De obicei un drum duce la altul si altul si tot asa...si daca vreodata te razgandesti si vrei sa te intorci la drumul initial..cam greu, ca sa nu zic imposibil.Ai dreptul si obligatia de a alege ce-i mai bine pentru tine in viata...Arata-ti ca te respecti si-ti pasa de tine, pentru ai fost cumparat scump..Iisus si-a dat sangele pentru tine,si pentru noi toti. Nu am sa vin cu argumente rationale, concrete si logice..ceilalti membri care ti-au scris sunt mai bine documentati ca mine si au pus punctul pe i. Toti am vrea sa aflam ca ai ales drumul corect si cel mai bun pentru tine. Si daca tu crezi ca numanui nu-i pasa de tine, te inseli amarnic..Atatia oameni ti-au sarit in ajutor,atatia ti-au argumentat pro ..tot din cauza ca ne pasa de tine...Arata-ne ca am castigat un suflet pentru Dumnezeu. |
Foarte frumos poem!
Cu multumiri...) |
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Au fost si altii care au venit cu argumente la fel de logice si solide, cu citate si exemple stiintifice super clare.Poate am pierdut din vedere ca toti ne nastem cu cu un creier dar si cu o inima. Si cateodata inima izbandeste unde celelalte arme esueaza.Cele mai grele lanturi pot cadea printr-un cuvant bun..:) |
Citat:
Nu e vorba de drept/nedrept, ci legatura cauza si efect - e la fel de impersonal ca si legile fizicii. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 05:57:25. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.