Si minciuna justifica o obsesie ?

Deloc, deşi pentru unii justifică o obsesie, ce-i drept, defect profesional. :))

Deci, eu am o scuza. Tu ai ?

Ţi se pare că am dezvoltat o obsesie pe acest subiect? :))

hahahah :))

"Daca Americanii au venit din Englezi, de ce mai exista Englezi?"

:))

Poate fi diferenta intre idolatrie si inchinarea la asevaratul Dumnezeu. Conteaza cui se inchina cineva, nu daca rosteste aceleasi cuvinte.

Catalin, in general fondul conteaza mult mai mult decat forma. Exista o multime de situatii, inclusiv in domeniul spiritual-religios, in care aceasta lege se manifesta cu putere. Un ipocrit si venal crestin e mai prejos de un animist moral si sincer.

...care se închină la pix...

Norocul planetei ca exista crestinii ortodocsi care se inchina Hristosului Adevarat, si Tatalui Sau in Duh si Adevar, Preasfintei, Preafericitei, Preacuratei Fecioara Maria, si tuturor sfintilor care sunt cu adevarat sfinti si nu falsi ca in celelalte religii, moastelor celor adevarate, si adevaratei cruci, si adevaratelor icoane, si nu in ultimul rand, adevaratului cler apostolic si preafericit.

Adevarul nu este vazut de intreaga planeta de la o posta, pentru ca acesta orbeste de la atata lumina, pacatosii de oameni care sunt in inselare, niste pagani idolatri ...

https://s3.amazonaws.com/lowres.cart...lo0053_low.jpg

Ezio a atins nişte aspecte importante şi subtile din raportul credinţă/societate.

Eu nu mă-nchin clerului.

Ok, back ontopic, people.

Poate tocmai aici e problema. Ca trebuie sa "crezi" in ea.
Ca atunci cand ar trebui sa crezi si in Budha. Sau Mahomed.

Sigur, pana la un punct este destul de probabil sa fie personaje istorice, insa "a crede" in aceste context are un sens mult mai extins decat aspectul material/istoric.

Observatii valide stiintific? Verificabile experiemental dupa criteriile stiintei moderne?
Din pacate, nu.

Ba cum sa nu.
Ipoteza "Similia similibus curentur" este prezentata ca o certitudine.
Este ea demonstrata experimental in contextul homeopat? Din pacate, nu.

Savantii homeopati nu au falsificat tratatele lor prin dubla impresiune grafica, nici nu au intoxicat generatii de studenti in medicina prin plastografiile lor prezente pretutindeni, nici nu au indraznit sa spuna ca ipotezele lor despre dynamis ori despre miasme sunt "legea medicala fundamentala".

Sigur ca nu, pentru ca ar trebui sa le si demonstreze.
Ori, stiintific, asta nu se poate.

Asa ca se multumesc sa le vehiculeze ca ceva ce ar exista si functiona, dar pe de alta parte, observ, ca se apleaza la o anume tactica, pentru ca sa nu cada sub acuzatia de escrocherie le prezinta ca un soi de...certitudini incerte.

Daca ati fi spus 99% practica si 1% teorie, se putea tolera afirmatie, ori 0% teorie deja tine de minciuna si reavointa pentru ca asa cum am spus mai sus, sunt enuntate niste principii teoretice, iar partea experiementala tine exclusiv de ridicol, in nici un caz nu e conforma cu canoanele cercetarii stiintifice moderne.

Si care este practica in definitiv?
Tot ce e studiu modern serios, nu arata ca homeopatia ar avea o eficienta net superioara placebo -ului.

Ati enunta exact ceea ce se intampla astazi cu homeopatia.
Pseudo-medicina a atacat si ataca medicina moderna, incercand sa-i ia locul sub diverse forme si mistificari.

Si oare ce s-ar putea spune despre cei care au trecut printr-o scoala de medicina, au invatat bazele medicinei moderne si incaseaza bani pentru servicii facute dupa teoriile unui cel putin ignorant, daca nu sarlatan (Hahnemann)?

Aici nu vorbim despre homeopatie. Ea face obiectul a cel putin alte doua topicuri. Puteti sa infiintati si un altul, de exemplu "Escrocheriile lui Hahnemann". Acolo veti putea infatisa cazurile in care Hahnemann a apelat la dubla impresiune, la desene facute dupa imaginatie sau, dupa cum voi arata maine, la alaturari de oase de om cu oase de maimuta in acelasi schelet, spunand "iata omul-maimuta!".

http://home.uchicago.edu/~rjr6/artic...t%20proven.pdf

Back on topic, un articol mai concis in care argumenteaza impotriva premisei reli-credinte a lui Haeckel.

Concluzie: asemanari sunt, dar au fost un pic exagerate.

Case closed?

Asteptam cu interes postarea speciala cu spumoasele dezvaluiri despre escrocii mistificatori evolutionisti care au falsificat-o pe Lucy.

Cu conditia, bineinteles, ca dumneavoastra sa nu fi facut o mica eroare, confundand-o pe Lucy cu omul de la Piltdown.

Caz in care vom intelege. Errare humanum est.

Nicio grija. Avem doua dosare diferite, cu doua escrocherii diferite, avand autori diferiti. Vom analiza pe rand:
1) escrocheria cu omul de la Piltdown
si
2) escrocheria cu Lucy.

Precum si alte escrocherii, savarsite de alti autori, ale caror singure lucruri comune au fost:
-lipsa socanta de probitate stiintifica
-faptul ca au luat drept dogma teoria evolutionista si s-au considerat misionati sa o raspandeasca in lume
-faptul ca m-au mintit in anii formarii mele

Te-ai gandit ca poate totul a fost un experiment social la scara mare
ca sa vad cat de mult pot "prosti" omul pe fatza.Astfel de experimente
de obicei au scopul de a perfectiona metodele de manipulare.

Si atunci cand avem nevoie de bani multi aplicam acelasi metode dar cu
subiect deferit: "o sa vina asteroidul X" , "am ajuns pe luna", "incalzirea
globala", "votati-l pe Iohannis"( =)) ), etc, etc

O intrebare, aparent pointless: s-a prins cineva de ce i s-a spus "Lucy"?

Probabil pentru că-i copil din flori al lui Lucifer, genitorul tuturor minciunilor....

Foarte aproape. Pentru ca baietii care vor sa impuna evolutionismul si alte teorii corecte politic cu anasana chiar se inchina la Lucifer.

Inainte de cazul Lucy trebuie sa ne ocupam de cazul omului din Piltdown. Acest lucru din mai multe motive: anterioritatea in timp a celei de a doua mistificari fata de prima, faptului ca, in esenta, escrocheria Lucy este o perfectionare si o realizare la scara mai mare a escrocheriei omului din Piltdown, faptului ca Lucy a fost facuta dupa ce "cazul Piltdown" fusese dat in vileag, astfel incat "savantii" evolutionisti au tras anumite invataturi despre cum nu trebuie facut un fals.

Dar ceva este comun ambelor escrocherii. Ele au izvorat din necesitatea disperata a celor care au elaborat religia evolutionista si a celor lor urmatori de a gasi dovezi. Este vorba de cautarea febrila a faimoasei "verigi lipsa", fiindca evolutionistii isi dadeau seama ca, fara o dovada, teoria lor (sau cel putin aplicabilitatea ei la om prin gasirea unui "om-maimuta") nu ar putea convinge. Si, neavand probe, le-au fabricat.

Acuma, insasi observatia ca oameni care se pretind de stiinta mai intai elaboreaza o teorie, apoi cauta probe, ar trebui sa ne puna in garda. Sa ne imaginam ca un judecator de instructie mai intai isi scrie, semneaza si sutine rechizitoriul, pentru ca abia dupa aceea sa se apuce sa caute vreo urma materiala care ar putea sustine lucrarea lui. Desgur, un asemenea individ ar fi considerat de toti confratii lui ca fiind sonat si repede eliminat din lumea magistratilor. Intr-o asemenea situatie s-au plasat unii magistri ai stiintei. Pentru ca nu au gasit probe (fiindca nu exista, sau fiindca nu au fost inca descoperite) le-au fabricat. Dubla impresiune sub nume diferite, portrete robot scoase din burta, marturii false, martori inchipuiti, mutarea urmelor materiale la distanta sau in alt strat geologic ca sa se creada ca de acolo sunt, prelucrarea de fragmente animale sau umane cu acizi, baze, nitriti etc ca sa fie mai aproape de ceea ce ar fi trebuit sa fie potrivit religiei lor, antedatarile, combinarea de parti de urme astfel incat sa para urma unica, nimic nu a lipsit din recuzita comediantilor stiintei.

Cazul omului-maimuta de la Piltdown a fost cel mai celebru, producand o adevarata comotie in lumea stiintifica. Pana la Piltdown-1912, puteai fi foarte bine considerat om de stiinta fara sa subscrii credintei evolutioniste. Mari oameni de stiinta de la sfarsitul secolului al XIX si chiar inceputul secoluli al XX-lea nu au fost evolutionisti. Dar, incepand cu "momentul 1912" si pana astazi, nu numai contestarea, ci simpla indoiala asupra dogmelor evolutioniste nu a mai dat bine la c.v. Insemna ca negi evidenta. Si, timp de patru decenii, evidenta a fost "omul de la Piltdown".

Dar ce s-a intamplat, de fapt, atunci ? Vom vedea deindata.

Dar nu-s oamenii de stiinta.Oamenii adeverati de stiinta li se ordona sa
cerceteze anumite aspecte iar rezulatate se le furnizeze acestor oameni.
Acesti oameni decid ce se ascunde si ce vede lumina tiparului dar mai ales
modul cum este ambalata informatia la tipar.
Scopul lor este sa urmareasca cum reactioneaza diferite tipuri de inteligenta
la metodele de manipulare.SI unde este lucru mai proprice decat mediul
universitar ?

Se spune ca oamenii inteligenti nu pot fi manipulati sau prostiti.Fals.
Daca unul lucreaza cu demon ca sa te manipuleze iar tu nu ai Duhul Sfant
asupra ta, atunci vei fi manipulat, ca nu omul in sine te manipuleaza ci
demonul ala care il invoca acel om.

Culmea este ca Bill Gates a observat ceva asemnator in lumea business-ului, dar a spus-o altfel:
"Oamenii inteligenti au impresia ca nu pot pierde, de aceea accepta orice provocare".

Ma prind ca am facut aceeasi facultate, dar eu de coacearvate nu am auzit; in ceea ce priveste "ontogenia repeta filogenia"- da, ni s-a spus, dar mai mult ca o butada; majoritatea dintre noi proveneam din licee de tip real, deci treaba cu filogenia era cumva ... neaprofundata (ca sa folosesc un eufemism); la Embriologie- treburi despre embrionul uman si atat, iar la examen- Embriologia nu era separata de Anatomie- din cele 10 subiecte, unul era de Embrio, in general nu era subiect greu.
Din ce stiu recent s-a desprins catedra separata de Embriologie (site-ul universitatii nu prea merge si nu am putut verifica informatia).
Dar nu stiu din generatia mea si din cele care au urmat sa fie pus pe undeva accentul pe aceasta teorie; si nu pentru ca respingeau teoria evolutionista, ci pentru ca nu ii interesa.Aveau lucruri mai importante si pragmatice de predat.

Spre deosebire de Haeckel, care era biolog de formatie, ipochimenul de care ne ocupam azi, pe numele sau Charles Dawson, a fost de profesie avocat. El era un arheolog amator. Desigur, asta nu e nimic rau, mai ales daca avem in vedere ca un arheolog amator a descoperit Troia.

Iar "descoperirea" lui Charles Dawson a avut cel putin aceeasi magnitudine. Sapand intr-un tumul din curtea unui conac in apropiere de oraselul Piltdown, Dawson raporteaza ca a descoperit un craniu de om-maimuta. Creatura, pe care a mai si botezat-o "Eoantropus dawsoni" avea bolta craniana considerabil mai mare decat a maimutelor, in timp ce mandibula avea mai degraba caracteristici simiene. Savanti considerati reputati au si "datat" respectivul craniu ca avand o istorie de 500 000 de ani. Prin urmare, Dawson descoperise ceea ce teoria evolutionista prevazuse cu mult inainte. El a fost primul om care a tinut in mana veriga lipsa: un craniu graitor despre cum aratau stramosii oamenilor de acum 500 000 de ani
In realitate, dupa cum aveau sa probeze cercetari din anii 50, Dawson a lucrat cu doua componente diferite. El a altoit, pur si simplu, o bolta de craniu si un masiv facial de om peste o mandibula de maimuta. Dupa darea in vileag a falsului, o noua datare, folosind o tehnica moderna, a aratat o vechime de aproximativ 50 000 de ani.

Acuma, daca in cazul Haeckel, escrocheria a fost descoperita la doar putini ani dupa producerea lui, in cazul lui Dawson intre momentul pretinsei descoperiri si momentul darii in vileag a escrocheriei au trecut 4 decenii. Se naste intrebarea: cum a fost posibil, ce anume a determinat asemenea intarziere ?

Au fost mai multe cauze. Daca escrocul german a produs o carte, de oricine consultabila, escrocul englez a ticluit un craniu, care a fost adapostit la British Museum. Putini au avut acces la original, ceea ce se furniza cercetatorilor era o copie. Pe urma, daca, in escrocheria sa, Haeckel a fost lup singuratec, de exemplarul de "Eoanthropus dawsoni" isi legasera numele mai multi savanti celbri. In sfarsit, "descoperirea" omului din Piltdown parea confirmata de "descoperirea" omului din Neandertal, care a avut loc putin mai tarziu. Ipoteza ca ambele sunt contrafaceri probabil ca nu a trecut multora prin cap.

Si, as spune, nu a trecut prin cap fiindca nu au beneficiat de experienta Congregatiei pentru Cauza Sfintilor din curia Romei. Metodologia Congregatiei este "atitudinea negativa", care se enunta foarte simplu: orice pretins miracol este o contrafacere pana la proba contrarie.

Dar desenul acesta, apartinand lui Haeckel, nu va trezeste nicio amintire ?

http://imagecache5d.art.com/Crop/cro...maxh=614&q=100

Sau acesta ?
https://cdn-assets.answersingenesis....rawings_tn.jpg

Cel din dreapta, celalalt nu...

Eu n-am făcut Medicina, dar de coacervate am auzit, din liceu.

Dar, iata, vedem bine ca s-au gasit unii care despre Haeckel citeaza articole pretins obiective, in care escrocul este prezentat intr-o aura luminoasa, de om dedicat cauzei pedagogice a educarii publicului larg in spirit obiectiv, stiintific, astfel incat buna lui credinta nu este intunecata de procedee precum dubla impresiune sau desene facute dupa imaginatie care pretind ca sunt facute dupa embrioni. Sa vedem cum a functionat buna credinta in cazul acestui autor al epocalei descoperiri a omului-maimuta, de care ne ocupam acum.

Dosarul escrocheriei e atat de spumos, incat analiza lui piesa cu piesa face toti banii.

De la inceputul prezentarii craniului "omului din Piltdown", cercetatorii si-au manifestat regretul ca mandibula este lipsita de caninii superiori, care ofera multe informatii, fiind net diferiti la om fata de maimuta. Ce "intamplare" nefericita, sa descoperi mandibula verigii lipsa fara acest element cheie! Desigur, nimeni nu era mai indurerat de aceasta enervanta lipsa decat Dawson.

Numai ca Dawson, se stia, era un adevarat spirit saxon, care nu se lasa cu una cu doua. Omul s-a facut ca se duce sa racoleasca inca odata tot terenul tumulului de la Piltdown, trecand prin sita intreg santierul paleontologic. Si, la capatul a unui an si ceva de eforturi excavationiste, demne de furnicile lui Harap Alb, a venit, triumfant, cu piesa lipsa: caninul superior. Ce surpriza placuta in auditoriul deja cucerit! Caninul, desi cumva asemanator unui canin de maimuta, avea incontestabile caracteristici umane.

Epilogul s-a produs in anii 50. Dupa mai bine de 4 decenii, s-a dovedit ca acel canin apartinuse unui urangutan, din a carui mandibula a fost smuls. Fusese tratat de Dawson cu nitrit coroziv, el i-a modificat forma prin abraziune, apoi colorandu-l cu dicromat de potasiu ca sa para vechi.

Cand scandalul a izbucnit, "omul din Piltdown" a fost imediat evacuat din British Museum, o institutie care tine la onorabilitatea ei.

Dar, daca in cazul savantului Haeckel, escrocheria cu dubla impresiune nu a fost un caz singular, ci insotita de altele, vom vedea ca nici in cazul autodidactului Dawson lucrurile nu s-au limitat la falsificarea unui craniu, nici la dintele facut pierdut, apoi gasit si inginerit. O, nu! Numeroase alte faptuiri intregesc imaginea acestui campion de categorie grea din panoplia falsa a evolutionismului.

Da, miturile tovarășului/"fratelui" Oparin, al de opărea diverse roci ca să vadă cum au apărut primele basini organice, continand chipurile primii aminoacizi.

Dawson este omul care, in 1907, a anuntat si prezentat o importanta descoperire arheologica: mai multe caramizi romane, stantate cu inscriptia "HON AVG ANDRIA", adica in onoarea imparatului Honorius (Onorie) si apartinand zidurilor fortului Andria. Unii istorici au fost cam sceptici inca de la "descoperirea" lor. Inscriptiile erau cam frumos de bine pastrate. Intr-adevar, o datare din 1970, folosind o tehnica noua (fluorescenta), a gasit ca ele au o vechime de cel mult 100 de ani.

Ca si in cazul "omului din Piltdown", ca si in cazul altei contrafaceri de acelasi autor a unor fosile de Plagiaulax (un mamifer care avea, chipurile, caracteristici de dinozaur): cand ceva e prea frumos ca sa fie adevarat, inseamna ca s-ar putea sa nu fie adevarat.

In total, "cariera" acestui escroc a cuprins nu mai putin de 38 de falsuri identificate pana acum, unele din ele vandute unor anticari pe sume frumusele.

Problema nu e ca el facea falsuri, el le facea ca sa le vanda. Problema e ca evolutionistii au luat falsul fara sa se gandeasca sau sa cerceteze, orice era bun ca sa argumenteze teoria care nu avea niciun argument.

:5: Ca exista sau ca nu exista?

Zise "expertul" in homeopatie. Si acupunctura. Si reflexologie. Hai ca ma doare capul.

În citatul de mai sus, aţi afirmat că "evoluţioniştii, neavând probe, le-au fabricat". De unde concluzia că evoluţioniştii sunt nişte escroci (în fine, dacă am pleca de la premisa, evident falsă, că nu ar fi existat probe pentru evoluţionism înaintea respectivului moment).

Ulterior însă, veniţi si arătaţi că Omul de la Piltdown a fost fabricat de un fel de mitoman al arheologiei, care a fabricat şi inscripţii romane false, şi multe altele asemenea, pe care de altfel le vindea pe bani frumoşi.

Şi astfel vă invalidaţi cu mare succes ipoteza iniţială. Pentru că Dawson nu a fost un "escroc evoluţionist", care a fabricat Omul de la Piltdown pentru că nu găsea altă dovadă în sprijinul teoriei evoluţioniste, a fost un escroc pur şi simplu, care a fabricat un mare număr de falsuri, pentru bani.

Omul de la Piltdown nu a fost un fals făcut de către evoluţionişti, ci un fals făcut la adresa evoluţioniştilor.

Iar în altă ordine de idei, oamenii de ştiinţă evoluţionişti au fost cei care au demontat falsul, dovedind astfel că unul dintre principiile fundamentale al ştiinţei, falsibialitatea ipotezelor, funcţionează, este respectat şi aplicat de către ştiinţa evoluţionistă.

Dar, dacă vreţi să mergem pe maniera de interpretare, vădit tendenţioasă, propusă de dumneavoastră, putem spune, de exemplu, că unul dintre cei bănuiţi a fi fost coautori, sau cel puţin complici, ai falsului, a fost cunoscutul teolog iezuit Teilhard de Chardin, apreciat atât de Papa Benedict al XVI-lea, cât şi de Papa Francisc - un iezuit de-al lui !!! - despre care se ştie de altfel că provine dintr-o lungă tradiţie catolică a ipochimenilor, a escrocilor făuritori şi colportori de plastografii în sprijinul unor idei false - vezi, de pildă, Donaţia lui Constantin.

Mai rămâne să spuneţi că această congregaţie este un organism ştiinţific. Sigur, plecând de la acea definiţie a ştiinţei conform căreia homeopatia este sigur o ştiinţă - citez din D-vs.: 100 la sută practică şi zero la sută teorie - serios, asta aţi înţeles D-vs. că este ştiinţa ?!!, şi conform căreia nu-i exclus ca astrologia să fie o ştiinţă; DAR este exclus ca acea teorie care este acceptată de cvasi-totalitatea organismelor ştiinţifice de pe mapamond (a, şi Sfântul Ioan Paul al II-lea) să fie cumva ştiinţifică.

Alte falsuri le-o fi fabricat pentru bani, dar falsul de la Piltdown nu a fost vandut. Mobilul a tinut de orgoliu. Mai concret, se pare ca omul, prin aceasta "descoperire" a fortat intrarea intr-o societate stiintifica regala, unde avea dificultati sa intre ca amator.

Intr-adevar, evolutionistii au preluat cu entuziasm falsul, fara sa verifice, ceea ce niste adevarati oameni de stiinta ar fi facut. Timp de 4 decenii "dovada" de la Piltdow a tronat in orice manual de-al lor, ca suprema dovada a teoriei darwiniste.

Niet. Persoana care, in urma cercetarilor, a dovedit falsul a fost Kenneth Oakley, un adevarat cercetator si om de stiinta, care in niciuna din lucrarile sale nu s-a lansat in certitudini nedovedite stiintific. Kenneth Oakley a publicat putin si la obiect, descriind ce a vazut si a constatat.

banuiala a fost infirmata de cei care au cercetat cazul. Chiar daca Teilhard de Chardin (cunoscut mai degraba ca evolutionist decat ca teolog) a participat episodic la sapaturi, existand si o fotografie care il surprinde alaturi de escroc, el nu a avut niciun rol in juxtapunerea pieselor si nu a fost prezent cand Dawson si-a comunicat "descoperirea". In aceeasi logica defectuoasa, am putea spune ca si sir Arthur Conan Doyle a fost coator sau cel putin complice, fiindca si el a participat sporadic la sapaturi, alaturi de Teilhard de Chardin. Mai ales ca autorul lui Sherlock Holmes locuia nu departe.

Spre deosebire de escrocheria lui Haeckel, descoperita de oameni de stiinta precum His si Virchow, spre deosebire de "omul de la Piltdawnn", care, asa cum am aratat, nu a fost dovedit ca fals de un evolutionist, ci de un om de stiinta, Donatio Constantini a fost pusa la indoiala de un cardinal (Nicolaus Cusanus) si dovedita ca fals de un alt cardinal (Cesare Baronius). Altfel spus, Biserica Catolica nu este autoarea falsului, ci cea care l-a descoperit.



Nu este un organism stiintific, dar tuteleaza numeroase organisme stiintifice ale Bisericii, care lucreaza in serviciul Curiei Romei.

Ceea ce v-am propus sa faceti despre homeopatie e valabil si despre astrologie. Puteti deschide un topic si spune acolo ce dovezi aveti ca astrologia nu este stiinta.

Cacaia "cvasi-totalitatea organismelor stiintifice de pe mapamond" ? Uniunea Sovietica a murit. In prezent, nu mai avem unitatea de monolit in jurul darwinismului. Nu toti tovarasii sunt de acord, sunt pareri si pareri.
Si, ca sa incepem cu Sf Ioan Paul al II-lea: unde accepta evolutionismul ? Titlul documentului si anul aparitiei, doar sunteti avocat.

E de la meridiane....:)

Dacă tot i-aţi făcut praf pe evoluţionişti şi pentru ca topicul să nu rămână la nivelul unui şir nesfârşit de ironii tăioase la adresa unor oameni care or fi avut şi ei ceva bun în toată munca lor (mă îndoiesc că toţi au fost nişte potlogari sau, cum zic unii, făpturi ale întunericului) aş ridica o întrebare: oare nu e nimic admirabil în vecinătatea/contextul/raporturile afirmaţiei "ontogeneza repetă filogeneza"?
Trecînd de abordarea strictă, tehnică, a afirmaţiei: oare nu conţine nici o sugestie în alt plan, poate chiar în planul sufletesc, ori, mai ştii, chiar în cel duhovnicesc?
Acest tip de gând, în care o realitate individuală este raportată la o alta supraindividuală şi mai cuprinzătoare în sens istoric - e chiar aşa străin de orice merit şi, aş îndrăzni să adaug, nu e întâlnit sub alte forme chiar în cugetarea bisericească?
Întreb cu intenţia, deja, de a susţine că putem vedea oarece fir de lumină tocmai prin analiza nepătimaşă a celebrei afirmaţii ponegrite sistematic pe aici şi aiurea.