banat pentru a 2 oara

Total de acord! Nu ajuţi un om aflat într-o asemenea situaţie, băgându-i pe gât traforaje retorice din lemnul putred pe care-l foloseşti ca suport pentru propriul sistem de iluzii. Când cineva e în pericol de înec, fie sari după el să-l aduci la mal, fie îţi vezi de drumul tău, mulţumind lui Dumnezeu ca un bun fariseu ce eşti, că nu te-au înghiţit pe tine apele ca pe nenorocitul acela. A treia variantă e de o cruzime barbară: să-i predici de pe mal vrăjeli răsuflate despre cum să se salveze învăţând singur să înoate şi despre ce soartă naşpa îl aşteaptă când ajunge în empireul lui Platon, imediat după ce se îneacă.

Mai este o varianta. Cand salvatorul chiar sare in apa sa-l salveze de la inec, dar muribundul ii spune ceva de genul:
"Vezi-ţi de drum, păcătosule, că n-am nevoie de mila ta. Cară-te, nevrednicule!"
Ca in intamplarea de mai jos:


Adica exact genul de om aflat in pericol de moarte, care nu doreste sa fie salvat, de care spunea Alin. Esti de acord ca exista si de astia. Nu?

Concret, foarte concret, in cazul de care vorbeste Alex pe acest topic, ce inseamna exact a sari dupa el, a-l aduce la mal?
Apreciez un raspuns pragmatic. Merci.

Unii vor să se moară în semn de protest pentru cine-ştie-ce nemulţumiri aparent insolubile, alţii se îneacă insistând pe o singură procedură de salvare (refuzând ajutorul de ocazie în aşteptarea "profesioniştilor") sau pur şi simplu percep anticipat umilinţa de a fi salvaţi ca fiind mai rea decât moartea etc. etc. etc. Dar în asemenea cazuri pierzi timp preţios încercând să rezolvi ecuaţii etice cu prea multe necunoscute. Oricare ar fi situaţia îţi pui pielea la bătaie şi intri după el, iar dacă mori încercând să faci ceva, sfârşitul tău are un altfel de sens, decât în cazul în care te-ai stinge clocindu-ţi până la adânci bătrâneţi propriile nevroze.

Nu as sti de ce a fost banat. Oricum e normal asa ceva. Normal ca Ioan Cezar trebuie banat.
Si trebuie lasat Botos Remus-Emilian sa-i invete si pe altii ce inseamna spiritul ortodoxiei. El, aparatorul Bisericii Crestine, fara erezie, (asa cum se prezinta) trebuie sa combata invataturile gresite. El poate sa dea sfaturi de traire ortodoxa. Doar el invata din propria experienta. Doar nu ar putea sa ii indemne pe altii sa faca ceea ce el nu face.
El, cel care indeamna la toleranta si la iubire crestina. El, cu ale sale postari ce mustesc de smerenie, dragoste si intelepciune.

Mai, mai ca o sa se ridice tot forumul si il va propune pentru vreun scaun episcopal (daca va hotari pana la urma sa o lase fata aia care nu ii impartaseste intru-totul sentimentele de piosenie).

Ps: Nu este singurul, dar este exponentul mai multor categorii care "populeaza" forumul fara oprelisti. Si din cand in cand altii sunt banati ca urmare a unor actiuni puerile pe langa cele ale altor ...

Regulile sunt simple.
Adica una, de fapt.
Poti sa "emani" ce idei vrei, atat timp cat o faci in niste limite civilizate si de bun simt si nu sunt rodul unor frustari personale majore care distrug bariera autocontrolului (presupunand ca a existat la un moment dat).

Acum, deschideti si voi un topic, fie si de viata scurta "Banarea lui Ioan Cezar" decat sa intindeti aceeasi idee pe nu stiu cate subiecte de discutie.

Uneori poate ca nu vrea.
Dar alteori, poate ca potentialii salvatori n-au reusit sa ajunga la inima si mintea lui.

Oricum, indiferenta e nasoala, mult mai nasoala decat a incerca sa faci ceva si sa nu reusesti.

La intrebarea anterioara, cand ziceam de un raspuns concret, ma refeream la ce ai face tu in situatia descrisa de Alex?

Sa intelegem deci ca asta e raspunsul tau? Tu, in postura de salvator. Oricare ar fi situatia, te arunci in valtoare dupa el. Nu? Dar concret, ce anume faci, ce anume ii zici unuia aflat in deznadejde? Ca asta inteleg ca intreba Alex.

Daca zici ca n-ai sta pe ganduri, oricare ar fi situatia, nu se distinge prea bine ce-ai vrut sa spui in ultima parte a frazei cu clocitul nevrozelor pana la adanci batranete. De vreme ce spui ca ai fi in stare de o moarte jertfelnica pentru oricine, oricare ar fi situatia… Sau te referi, evident la altii care nu-s capabili de asa ceva?

E o situatie generica, doar ea cunoaste toate detaliile.

Si am ajuns iar la intrebarea initiala. Ce sa faca Alex ca sa ajunga la inima si mintea lui?

Ti-a spus ca nu mai este interesata de discutie.

Iar noi nu cunoastem cazul.

Case closed.

Ma refeream la patologia vointei (nu a credintei ), una din cele 3 puteri sau facultati ale sufletului: mintea, simtirea si vointa.

Parţial ţi-a răspuns un coleg care a fost atent la discuţie:

Răspunsurile la celelalte întrebări presupun un grad sporit de intimitate, inadecvat pentru un forum public şi irelevant pentru persoanele implicate în discuţie. Nu sunt dispus să acompaniez nimănui deranjamentele la orgoliu de tipul celor care generează expediţii interogative stupide şi indiscrete în viaţa privată a altora.

Asta am incercat sa spun de la inceputul topicului, dar nu am reusit asa bine.

E o situatie ca multe altele.Depresie din adolescenta, poate chiar copilarie.Nu are prea mult sprijin in cei din jur.Nu poate avea un serviciu stabil, tot din cauza depresiei si poate din cauza tratamentului.Se simte foarte singur, isi doreste o familie, insa pe langa fatul ca si-a pierdut increderea in toti apropiatii si mai ales in sine, nici viitorul lumii in care traim nu anunta vremuri mai bune etc.

Nu are, desi vrea, incearca.

Asa am scris?Scuze, vroiam sa zic "patologia vointei".O sa corectez.

un gând
 

Din păcate omul trist trebuie ajutat pe termen lung,trebuie să devii prietenul lui, să-l accepti, să vrei să-l ajuti cu simpla ta prezență.Totul depinde de acel prieten dispus să ajute un om trist, om ce se vede pe el însuși inutil.Puțin câte puțin îl poti scoate din starea aceea de melancolie, il poti ajuta să înțeleagă lumea credinței în primul rând, multe lucruri banale pentru alții, petrecându-le împreună cu el au alt efect asupra lui. Timpul petrecut alături de el trebuie să fie constant și întins pe o lungă perioadă de timp ca cel ajutat să conștientizeze într-un final că cel de alături într-adevăr îi vrea binele, îi este prieten....de la inimă la inimă....

Oare?De multe ori avem senzatia falsa ca putem schimba pe cineva.Dar de fapt, daca un om se schimba in bine sau in rau, cel mai mult cred ca tine tot de vointa celuilalt.Intr-adevar, prezenta unui prieten, o vorba buna ajuta mult.Dar am totusi indoieli ca totul depinde de el.Oricum, asta nu inseamna ca trebuie sa se resemneze si daca poate ajuta cu ceva, sa o faca.

Ma refeream la un echilibru intre ratiune si emotie, la acea "coborare" a mintii in inima (terapia isihasta).Doar emotia nu ajuta, normal.La fel si ratiunea. De exemplu pot fi o persoana foarte logica,inteligenta si constienta de faptul ca tigarile fac rau, dar sa continui sa fumez un pachet pe zi.Daca imi lipseste dragostea fata de mine si de Viata, aleg calea aparent mai usoara, in ciuda faptului ca sunt foarte constienta ca imi fac rau.

Mai sunt interesata de subiect, doar ca deocamdata s-a cam spus esentialul si altceva nu mai stiu ce as putea adauga.Pentru ca intr-adevar, pe langa pasii cunoscuti( psiholog/psihiatru, parintele duhovnic, grup de suport, familie, prieteni etc), mai e si vointa fiecaruia.Ce poti face daca cineva, dupa toate astea tot nu gaseste o motivatie, un sens existential?Oricat ar fi de greu, trebuie sa incerce si el, altfel banuiesc ca nu se poate.Sunt multi oameni care au reusit sa depaseasca situatii cel putin la fel de grele.

Nu caut o solutie magica.Speram doar sa fie pe aici forumisti care au trecut cu bine prin situatii asemanatoare( sau care cunosc cazuri asemanatoare) si care sa isi impartaseasca experienta acumulata de-a lungul timpului.Mie imi vin in minte cativa oameni, contemporani cu noi, (parintele Serafim Rose, parintele Rafail Noica, N. Steinhardt, cu al sau "Jurnal al fericirii"), care si-au aflat mangaierea in credinta, dupa o copilarie si o tinerete marcata de suferinta interioara si indoieli.Genul asta de exemple si marturii asteptam.

Psihologul m-a umilit, psihiatrul mi-a umplut sertarul cu medicamente, pe care am renunțat a le mai lua, datorită efectelor secundare pe care le resimt și acum. Mi-a rămas doar preotul duhovnic si cei câțiva oameni din jurul meu care mă sprijină și cărora le mulțumesc.
Da, cred cu tărie că poți schimba pe cel de lângă tine , indiferent dacă îți este prieten sau amic, rudă sau vecin, am citit undeva că Dumnezeu nu te întreabă câți metri pătrați are casa ta, ci câți oameni ai adapostit în ea....mâine mai îmbătrânesc cu un an, dar vreau să cred în oameni și să-i văd frumosi și luminoși.Mă iertați dacă v-am supărat cu ceva.

O intrebare prieteneasca: pe dvs. a reusit cineva sa va schimbe?Sau dvs. ati reusit sa schimbati pe cineva?Daca da, spuneti-mi si mie cum ati reusit, ca eu am incercat asta toata viata cu cei din jurul meu, si nu mi-a iesit nici macar o data.Ba mai mult am fortat lucrurile si le-am(ne-am) agravat starea.Personal, cred ca ultimul cuvant si decizia hotaratoare apartine celui in cauza, care vrea( sau nu vrea) schimbarea.Cei din jur, pana la urma nu pot decat sa il accepte( sau nu) asa.In nici un caz sa isi asume meritele sau culpa pentru schimbare/neschimbare.
"La multi ani!" , pentru ziua de maine(daca am inteles bine).
Imi pare rau pentru experientele triste cu psihologul/psihiatrul.Si dansii sunt tot oameni, uneori avem asteptari nerealiste, uneori mai gresesc si ei(cam des la noi in tara, dar asta e)..Pana la urma, cei mai buni medici/psihologi trebuie sa ne fim tot noi.Si euam avut intamplari triste in ultimii ani, referitor la mediul medical.

multumesc frumos

"Maică, atunci când vedem că o persoană greşeşte cu ceva, cum putem să schimbăm acel lucru?

Maica Gavrilia: Este o mare greşeală să credem că putem schimba o persoană prin simpla noastră încercare. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Se poate face prin exemplul propriei tale vieţi. Nu se poate realiza niciodată sau foarte rar prin efort, vorbind, purtând discuţii în contradictoriu şi aşa mai departe. Schimbarea va avea loc atunci când rânduieşte Dumnezeu. Dacă te schimbi pe tine însuţi, devii un exemplu viu pentru persoana pe care vrei să o schimbi, dacă devii idealul său şi aceasta vede că eşti fericit, atunci se va întâmpla. Este foarte bine să ne rugăm pentru cineva, dar nu trebuie să încercăm să schimbăm acea persoană. Schimbarea stă numai în mâna lui Dumnezeu.

El are un plan pentru viaţa fiecăruia. Pentru toţi oamenii. Suntem liberi, dar ceea ce nu ştim este că El ştie ce vom face. Pentru că El ştie totul. Dumnezeu ştie fiecare pas al vieţii noastre până în ultimul moment. Noi nu ştim.

Şi dacă am încerca mai mult să ne unim cu Dumnezeu, atunci nu ar trebui să facem nimic, pentru că am deveni automat un exemplu pentru cei pe care ne-am dori să-i vedem mergând pe Calea Lui. Este firesc totuşi ca tu, atât de tânără şi cu atâta dragoste pe care Dumnezeu a sădit-o în inima ta, să nu poţi înţelege cel puţin la început, să te simţi dezamăgită şi să spui Ce situaţie! Atât de mult efort şi totuşi niciun rezultat!. Dar te-ai gândit vreodată că Dumnezeu spune acelaşi lucru despre noi? Am iertat de atâtea ori, am arătat îndurare de nenumărate ori... Şi totuşi...

Următorul pas ar trebui să fie rugăciunea. Fără a judeca acea persoană."

(Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014, pp. 245-246)

Multumesc si eu pentru fragment.E foarte la subiect si folositor.Doamne ajuta!

Deviind putin de la topicul initial, cum poate o persoana sa se ajute singura sa treaca peste momentele depresive ce au survenit in urma unor esecuri, precum si de sentimentul de a se simti proasta(la propriu)? Fara insa a apela la prieteni, psihologi, psihiatrii sau pastile....
Prin momente depresive inteleg un amalgam de trairi printre care se numara ganduri negre, indiferenta pt tot ceea ce se intampla in jur, ura fata de propria persoana, tendinta de a plange mereu, etc.

Se duce persoana respectiva la un preot si ii spune ca vrea sa se spovedeasca.
La spovedanie printre altele, le spune si pe cele enuntate mai sus.
Odata spovedita persoana respectiva are acces la Slujba Sf Maslu, pe care
din pacate multi o ignora crezand ca ei sunt sanatosi cand in fatza lui
Dumnezeu nimeni din noi nu este.Mai toti avem o combinatie de boala sufleteasca si boala trupeasca care face parte din propria Cruce.De aici
rezulta ca la Slujba Sf Maslu biserica ar trebui sa fie arhiplina si nu aproape
jumate.
Revenind:
Deci, dupa ce te-ai spovedit mergi la Slujba Sf Maslu.Este important sa iei
cu tine atat undelemn la tine cat sa-ti ajunga sa te miruiesti o saptamana.
Adica putin ulei, chiar daca te miruiesti si de cateva ori pe zi, ulei mult nu-ti
trebuie.(maxim un paharel de ulei pe care il versi intr-o sticla de apa de 0.5l
golita inprealabil:https://metro.scene7.com/is/image/me...=0&printRes=72
)
Apoi altaturi de undelemn fie aduci o painica sau faina in care infingi lumanarea care va fi langa sticla de ulei.Dopul de la sticla de ulei il deschizi
inainte sa inceapa slujba.Este important sa ajungi inaintea de inceperea
slujbei si sticla sa aiba dopul deschis inainte de inceperea slujbei.
Apoi dai un acatist de Sf Maslu(inainte sa inceapa slujba) unde treci inainte pe duhovnicul tau, persoane care au nevoie de ajutor sau dragi tie(mama/tata/sora/etc)

Apoi cand incepe slujba sa fii atenta ca se citesc 7 Evanghelii, insa rugaciunile
de la Sf Maslu sunt foarte puternice.Insusi continutul lor te cutremura.
Cei prezenti acolo practic li se iarta pacatele.Sunt foarte puternice rugaciunile
de la Sf Maslu zise de preoti.

Apoi dupa slujba, vei fi miruita de catre preot cu untedelemnul de abia
sfiintit, undelemn care are Energiile Necreate ale Sfantului Duh.
Acelasi energii le are si uleiul tau dupa slujba.
Este bine ca dupa ulei sa ceri si anafora si aghiasma de la Biserica(exista
un butoias unde in fiecare saptaman sa face aghiasma).

In fieacare dimineatza cand te scoli iei o bucatica de anafora si bei putin aghiasma pe stomacul gol.Spui cateva rugaciuni de multumire/milostevenie
si te miruiesti pe frunte cu proaspatul ulei de Sf Maslu in semnul sfintei cruci.
Atentie ca mana ta sa nu atinga uleiul inainte de ati atinge fruntea sau alt loc unde te miruiesti.
Foloseste un betzisor din ala pt urechi.Dupa ce partea inmuiata in ulei a luat
contact cu tine sa nu cumva sa reintroduci cu aceiasi parte in uleiul din sticla.
Nu.Arunci betzisorul, si iei altul, daca vrei sa te mai miruiesti inca-odata.
http://adevarul.ro/assets/adevarul.r...1400/627x0.jpg

O fi intrat Hristos prin usile incuiate dar Duhul Sfant se opreste intr-un dop.
De la Copacel citire.