Ai văzut frate? :5:

Pai tu ai zis clar ca nu vrei sa o iei de nevasta. Deci nu e nevoie sa o "cunosti".

A doua, in felul ala "o cunosti" abia dupa casatorie - asa zice Biserica.

Daca nu te intereseaza ce zice Biserica, de ce mai pui intrebari ca cele din deschiderea topicului?

Frate, aminteste-ti uneori de vorba "less is more" :)
In contexte de genul asta in mod special.

Poti sa o cunosti "in felul ala" si inainte de casatorie.De asta exista spovedanie, s-a mai modernizat lumea.Cred ca biserica nu interzice asta.

Ba da, interzice si spovedania nu exista ca tu sa ai prilej sa pacatuiesti.
Poti sa te pacalesti pe tine, uneori mai pacalesti preotul dar pe Dumnezeu nu poti sa pacalesti.

Si ai sa vii peste ani sa te lamentezi ca de ce viata ta e distrusa si totul iti merge prost si nu stii ce acatiste sa mai faci si cate lumanari sa aprinzi "sa-ti mearga bine".

Si apoi ai zis:

Memorie cam slaba..

Tu intelegi numai ce vrei.Decat credincios ca tine mai bine pacatos ca mine..

Spovedanie exista de multe secole. Dar, pentru a fi eficienta, o spovada buna presupune ca penitentul sa se pocaiasca, adica sa realizeze starea de pacat in care se afla si sa ia hotararea ferma sa nu mai pacatuiasca, cel putin cu specia de pacat spovedita.

De aceea, spovada se mai numeste "Taina Pocaintei". Contrariul, adica a pacatui cu gandul ca Dumnezeu te va ierta, spovada fara pocainta, defineste pacatul impotriva Spiritului Sfant. Despre acesta, supremul Judecator ne-a spus ca nu se va ierta, nu fiindca nu ar putea ori nu ar vrea, ci fiindca noi nu vrem sa ne dam jos de pe toboganul pacatului care duce direct la subsol.

Eu te inteleg, dar sunt lucruri omenesti de care te desprinzi cu greu si inevitabil le faci.Asta inseamna ca Dumnezeu nu te mai iarta sau ca nu te mai mantuiesti?

Am citat exact ce ai scris tu. Ce n-am inteles corect?

Nu vreau sa mai continui discutia, nu imi place sa ma cert, hai sa ne axam pe subiectul pe care a fost deschis acest topic :)

Greu da, dar inevitabil nu.
Intrebarea e, macar ai pus inceput mantuirii?
Te-ai dus la preot, te-ai spovedit, ti-ai marturisit pacatele de pana acum, te-ai angajat sa nu le mai faci?

Eu vad a dimpotriva, te-ai lasat in seama pacatului, ti-l planifici cu grija, etc.

Da, cu astfel de scuze nu doar nu te mantuiesti ci te indracesti.

E un cinism dracesc sa-ti planifici drumul spre ceva care stii ca nu are nici o finalitate pozitiva spunandu-ti ca Dumnezeu te va ierta pana la urma.
Cei care au mers pe drumul asta de fapt si de drept au sfarsit nu doar fara iertare ci fara Dumnezeu.

Pe masura ce omul e mai indraznet cu pacatul si diavolul e mai indraznet cu omul si ii propune pacate din ce in ce mai mari pe care o constiinta deja amortita si calcata in picioare nu poate sa le refuze, culminand cu lepadarea de Dumnezeu.

Daca ai sa citesti catehismul ortodox, increderea prea mare in iertarea lui Dumnezeu ca premiza pentru pacat, se numeste "pacat impotriva Duhului Sfant".
Si nu se iarta in veci.

Exact asta e subiectul si cred ca a fost tratat cat se poate de bine.

Daca vrei, baga la cap, daca nu, sa-ti fie de bine.

Adminul de pe celalat forum ortodox a fost deja avertizat.

Dar poti sa incerci si pe unul catolic, insa ma tem ca aia de acolo stiu deja.

Mai incearca eventual si pe la vorbitorii de limba engleza ;)

Si totusi, betia, curvia, injuratura de cele sfinte etc nu sunt de loc inevitabile. Vedem bine ca exista atatia oameni, barbati si femei, care nu se imbata, nu curvesc, nu injura de cele sfinte, etc.

A, ca este posibil, ba chiar frecvent sa recazi in pacatul de care te-ai spovedit, cu asta sunt de acord. Dar nu trebuie sa fie un lucru urmarit. In momentul spovezii trebuie sa marturisesti ("in specie si in numar") TOATE pacatele pe care ti le amintesti in urma unui examen de constiinta si, in plus, sa ai hotararea ferma de a nu le repeta. Ca, dupa acest moment al spovezii, din cauza slabiciunii proportinale cu eroziunea spirituala in care te afli, ai sa recazi, se prea poate intampla. Atunci, ca si Petru, ai "sa plangi amar" si ai sa te spovedesti din nou. Preferabil la acelasi preot. Pe masura ce te spovedesti cu eficienta, te impartasesti si indeplinesti canoanele, ai sa constati ca pacatele devin tot mai usoare si mai rare. Chestia asta se cheama "gratia sacramentala". Prin urmare, in urma unei spovezi 1) valide si 2) eficiente, noi primim a) iertarea de urmarile spirituale ale pacatelor, adica Gratia Sfintitoare si b) ca un fel de scuturi cu care ripostam mai bine impotriva tentatiilor, adica un fel special de har lucrator, numit "gratia sacramentala".

Tine minte: jocul nevazut cu puterile care vor sa ne piarda este dur, este de durata si este inegal. Puterea unui diavol depaseste cu mult puterea unui om si experienta lui e la fel de veche ca experienta omenirii. Dar, in esenta, e ca in jocurile vazute, adica video: pe masura ce treci la un nivel superior, dobandesti armura noua si arme noi, mai eficiente. Asta este adevarata barbatie; sa te bati in acest fel de meci. Si sa il castigi.

Bineinteles ca am facut asta.Merg la biserica in fiecare duminica si de sarbatori, ma spovedesc in fiecare post etc..nu vreau sa "ma laud" dar asta ca raspuns la ce ai intrebat.

Nu vreau sa persist in pacate sau sa il insel pe Dumnezeu.Eu doar cred ca El este mult mai intelegator decat credem noi oamenii ca este, cred ca ne judeca dupa mai multe criterii.

Oricum, singurul lucru pe care il vreau este sa imi spuneti unde pot citi ceva concret legat de ce am intrebat eu.Amintea cineva mai sus o carte pe care eu nu o am.Poate este scris si undeva pe internet si ma puteti ajuta.

Ce vreau sa spun este ca dupa ce stai o perioada de timp cu o persoana, va iubiti etc etc nu mi se pare curvie faptul ca cele 2 persoane urmeaza sa faca sex inainte de casatorie.Curvia eu o consider mersul la prostituate si nu mai intru in detalii aici.

"Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte?"

Serios, serios, serios?
Te spovedesti?
Ce dragut.
Si ce zice parintele duhovnic de "gandurile" astea care le-ai marturisit pe aici?

Serios? Cine te-a pacalit?

Probabil saracutul de tine crede ca Iadul e doar pentru cei ca Hitler si Stalin, in nici un caz pentru curvari care amagesc fete fara nici o urma de regret.

Ia du-te si zii duhovnicului: "Parinte, vreau sa curvesc cu o fata pe care nici prin cap nu-mi trece sa o iau de sotie pentru ca eu cred ca dupa ce ma satur de ea, am sa vin la spovedanie si toate pacatlee au sa-mi fie iertate, ce parere aveti"?

Pune intrebarea asta si ai sa primesti un raspuns complet.

Curvia (şi-n general orice) nu e ceea ce considerăm noi ci ceea ce alţii mai înţelepţi şi cu duh de la Dumnezeu zic că e.

Dar tu ai spus ca nici vorba de casatorie. Minti?
Biserica considera curvie "sexul in afara casatoriei". Indiferent de context.
Sau in urma la atata mers la biserica si spovedanii, n-ai aflat asta inca?

Tu esti serios sau faci misto? :)) Nu inteleg de ce esti asa pornit.Preitene, e doar o discutie, ne dam cu parerea, vorbim nu iti iau eu tie religia si credinta...eu pun niste intrebari si cei mai destepti ca mine sa imi raspunda dar prefer sa iti ti parerile pentru tine daca nu stii sa discuti.

Cum as putea sa ma casatoresc daca nici nu sunt major? :))

Cu atat mai mult, atunci ar trebui sa te gandesti atunci cum sa-ti faci un viitor nu cum sa te joci cu .....

Asteptam interes raspunsul de la parintele duhovnic, la cat timp ai pierdut pe aici faceai 10 drumuri si aveai raspunsul dintr-unul singur.

Dar prea putin conteaza ce consideri dumneata sau ce consider eu. Legea morala nu noi am facut-o. Tot asa cum nici legile cetatii in care traim nu noi le-am facut, ci trebuie sa le cunoastem si sa le urmam.

Ai auzit de Garrincha ? A fost, poate, cel mai mare jucator de fotbal al tuturor timpurilor. Pele culegea surcele acolo unde Garrincha taia copaci. Ei bine, Garrincha asta nu stia sa isi depaseasca adversarul decat pe dreapta. Era notoriu. Evident, antrenorii stiau asta. Ii pregateau de fiecare data pe jucatori. "Aveti grija! Garrincha nu a depasit niciodata pe stanga. Va incerca sa va faca sa credeti ca o va face. Va face, probabil, o fenta si va veti spune: "de asta data, vrea sa ma faca pe stanga". Ei bine, nu va lasati prostiti. Cand veti fi in fata lui, amintiti-va ca el depaseste, INTOTDEAUNA, pe partea dreapta!". Degeaba. Ani de zile, jucatori buni, preveniti de antrenorii lor despre asta, s-au lasat pacaliti. Sute de aparatori si-au spus: "De asta data, Garrincha vrea sa ma depaseasca pe stanga".

De ce iti spun asta ? Aminteste-ti de pacatul ancestral. La schema aceea se reduc toate. Dumnezeu a dat primilor oameni o porunca muuuult mai absurda decat a nu fornica inainte de casatorie. Le-a spus sa nu manance dintr-un anumit pom, fiindca, daca vor face asta, chiar si o singura data, vor pierde raiul. Si ei au priceput bine asta. Citeste Geneza cap 3 de la versetul 1 la 5. Ai sa vezi ca:
-mai intai, ispititorul strecoara o indoiala in inima Evei. Sa fi spus Dumnezeu, OARE, sa nu manance din pomul acela ?
-Dar Eva e inca tare pe pozitie. Reproduce ce a invatat de la lectia de catehism cu Dumnezeu. Da, a fost foarte clar ca daca nu vom respecta porunca aia aiurea vom muri.
-Miscarea urmatoare: sarpele nu mai contesta porunca insasi, ci urmarea ei. "Nu, nu veti muri" spune el. Doar n-o fi Dumnezeu asa de crud incat sa va faca sa pierdeti raiul pentru o singura incalcare a unei singure porunci de neinteles! El vrea doar sa va tina in ignoranta. "Stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu". Hai, ca nu suntem in Evul Mediu, trebuie sa mancam din pomul cunoasterii! De fapt, ce poate fi rau in a fi ca Dumnezeu ? Nu e acesta un nobil ideal ? A pacatui e un lucru chiar bun. Si placut. "De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit..."
-ultimul act este propagarea pacatului in lume: transformarea Evei in agent secundar de influenta: "...a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el". Cati dintre prieteni nu au muscat din rodul pomului "bun de mancat si placut ochilor" inaintea ta si nu ti-au spus si tie sa faci la fel ? Ca esti tampit daca nu faci, ca nu esti in acord cu timpul, cu "noile cuceriri ale cunoasterii", doar despre "rodul stiintei" e vorba!

Dumnezeu a zis El, oare, sa tinem legea aceasta ?
Nu, nu vom muri! ne raspunde Tentatorul, azi si intotdeauna.

Daca nu stii, cei ce au relatii intime inaintea casatoriei nu se pot impartasi. Gandeste-te ca Biserica il vede ca un mare pacat, pentru alte pacate se da dezlegare de impartasire. Desigur, se poate impartasi cel ce nu mai face pacatul.
Oprirea de la impartasire inseamna, practic, excluderea pentru acea perioada din Biserica, din comuniunea cu harul.
Asadar, in primul rand e pacat sa ai relatii de acest gen, abia apoi vine si partea cu relatia de rudenie. Legat de relatia de rudenie, gandeste-te ca nici sotul cu sotia nu erau rude inainte, asta nu inseamna ca nu de vine ruda cu cumnatul, de exemplu. E acelasi lucru ca in cazul tau.

Dar ti s-a explicat de n ori unde gresesti si ca nu poti avea o relatie cu fata asta. Mergi la ce preot vrei si ai sa te convingi de adevar dupa ce vei primi aceleasi raspunsuri ca aici. Cei cu care ai vorbit aici sunt oameni care au citit si sunt mai pregatiti decat tine, ai face bine sa ii asculti.

Nu te poti casatori, ok, dar asta e o scuza sa curvesti? Cand te bagi intr-o relatie trebuie sa nu te lasi influentat de titrul hormonal, ci o vezi pe fata respectiva ca pe o potentiala sotie. Daca nu poti face asta si nu te vezi impreuna cu fata si peste 10-20 de ani, mai bine las-o si nu va complicati viata unul altuia.

Acum e perioada cand ti se definitiveaza personalitatea, documenteaza-te, alege-ti un tel si formeaza-ti viitorul. Dar ai grija ce alegi si nu porni pe un drum gresit. Cand te vei mai maturiza iti vei da seama ca toti cei de aici au avut dreptate cu tot ce ti-au zis.

Ti-ar fi de folos sa citesti cate ceva de aici: Relații intime înaintea căsătoriei - http://www.ortodoxiatinerilor.ro/rel...tea-casatoriei

Nu ma pot gandi la casatorie pentru ca inca suntem tineri, abia ne-am cunoscut.Eu nu am pomenit nimic de curvie sau alte prostii, cei de mai sus au adus asta in discutie.In niciun caz nu o vad pe ea ca o prositoata sau altceva ci ca o fata cu care mi-ar placea sa imapratesc niste sentimente de iubire sau oricum vreti voi sa spuneti.

Cu ea oricum nu te poti gandi. De ce, ti s-a mai zis.

1.Sub 18 ani, esti mult prea tanar pt o relatie, mai bine canalizeaza-te pe altceva. Acum te poti lasa pacalit de factorul hormonal si risti sa iei decizii gresite.
2.Pt viitor: ca sa zici ca iubesti o fata, trebuie sa treaca un timp, in care ii observi comportamentul si decizi daca e buna sau nu pt tine.

E bine macar ca omul bate cat de cat inapoi.

Acum nu se mai gandeste la relatii intime si alte nazdravanii numa' bune de taifasuit la spovedanie, acum e doar asa..ceva iubire.

Fetele se maturizeaza mai repede decat baietii. Tu la ora actuala esti un pu... pustulica. Asa ca ai rabdare. Nu te arunca la prima fata pe care o vezi. Trebuie sa cunosti cat mai multe fete, sa intelegi tipologia feminina, ca multe panarame gasesti la ora actuala. Nu te grabi cu casatoria. Ai rabdare. Cand o sa ai experienta o sa iti dai seama imediat care e de casa si care e dupa casa. Si cand o gasesti pe aia care e cuminte, finuta, supusa, o faci nevasta, torni 2~3 plozi si o pui la cratita. Atentie! Sa nu fie prea frumoasa, ca atenteaza altii la ea.

Si cam atat. Asculta aici la veteranu' ...
http://media.giphy.com/media/raw5dxOUTgMOQ/giphy.gif

:))

Nu cred ca vrea sa fuga fetele de el

Mda..., cafeaua era cam slabă..:)

Şi eu care credeam că am spus aproape totul...:)

*
Reformulez: nu există certitudine în alegerea partenerului de viaţă, ci în cel mai bun caz obişnuirea cu faptul că ne-am înşelat în aşteptări. Viaţa în căsnicie e plină de surprize: bune şi rele. (Unele, ce-i drept, sunt bulversante şi tocmai asta e mai minunat pentru un anumit tip de om!)
Şi cred că-i important nu atât cum e nevasta ori ce face ea din tine - asta e doar punctul de start. Lucrarea e ce faci tu cu ceea ce a făcut nevasta cu tine şi din tine. Existenţialism casnic.

*
Dacă un om trage la Dumnezeu nu are nevoie de o nevastă anume. E bună oricare, absolut orice femeie e foarte bună de nevastă.
Ştiu că nu mă crede prea multă lume dar mai ştiu şi că aşa stau lucrurile. Aş putea oferi mii de argumente, dacă mi s-ar cere măcar o sută...:)

Doar daca unul dintre parteneri este vreun sfant, celalalt poate fi oricum ca tot va fi iubit de acela. Nu sunt insa sigura de schimbarea in bine a celui iubit. Cel mai probabil, el va ramane doar mijlocul prin care "sfantul" primeste cununa muceniciei. :) Trist, dar adevarat caci iubirea transforma, in masura in care acceptam transformarea, altfel se ajunge la indracire.

Dar cum iubirea duhovniceasca pe termen lung, indiferent de feedback, pare atipica muritorilor de rand iar sfintenia se dobandeste greu, ramane sa cautam sa avem o relatie bazata pe prietenie, preocupari comune, atractie trupeasca, respect, incredere... Si de ce sa nu recunoastem, o astfel de relatie este mai mult decat multumitoare, poate chiar ideala pentru starea duhovniceasca a multora dintre noi.

M-aş bucura să revedeţi pasajele scripturistice, numeroase, în care ni se revelează clar învăţătura Domnului. Porunca este să fim sfinţi, nu mai puţin. Pare înspăimântător, ce-i drept, căci ne cunoaştem fiecare neputinţele şi trădarea interioară faţă de Hristos. Dar aşa cere Domnul!
Aşadar, dacă credeţi că "o astfel de relaţie este mai mult decât mulţumitoare", eu vă întreb: pentru cine şi înaintea cui? Căci pentru Hristos, nu ştiu şi nu cred să fie mulţumitoare. Nici măcar pentru sufletul nostru, dealtfel!...

*
Schimbarea în bine a celui iubit atârnă şi de partener, ce-i drept. Totuşi, schimbarea e mai întâi treaba fiecăruia. Iar eu cel iubitor sufăr pentru cel iubit însă ar trebui să fim mult, mult mai atenţi cu propria stare iar nu cu starea celui iubit.
Aşadar să nu deplasăm accentul pe altul, în cele ale mântuirii, când aceasta ne priveşte mai întâi pe noi înşine. Travaliul e al meu, personal, înainte de toate.
Cât despre liniile călduţe ale compromisurilor înaintea lui Dumnezeu, ei bine, din ele e schiţat desenul arhitectural al proiectului acestei şandramale a lumii. Nu vă supăraţi, e preferabil să locuim în casă de piatră, pe stâncă tare...:)
Taina Nunţii nu e ceea ce pare - viaţă călduţă, plăcută, cu ochii mereu pe cele de jos şi doar la clipă de moft ori spărietură cu ochii în sus... Nu, nu, Taina Nunţii e aceeaşi cu celelalte şi pe scurt se cheamă iubire jertfelnică. Nevoinţă. Scârbă, răbdării şi răbduroiuri. Tăieri, jupuiri (de pielea şerpească a voii şi hachiţei proprii). Toate acestea luminate şi înălţate, din când în când, de câte un Răsărit de Soare care anunţă răsplata de mai târziu a Însuşi Soarelui Neînserat.

Alegerea partenerului e treaba serioasa, din moment ce unirea va fi pe viata. Nu recomand tinerilor sa-si aleaga orice femeie, ca absolut toate le sunt potrivite, atata timp cat ei trag la Dumnezeu.

Dumnezeu ne vrea fericiti si aici si dincolo. Casnicia - prin ispitele, incercarile, necazurile care apar vrand-nevrand - este o cruce, dar partenerul nu trebuie sa fie el insusi o cruce pentru celalalt ci un liman, o oaza, un sprijin...

Nu orice femeie e buna ci doar aceea care-ti place tie! Aceea de care te simti atras, alaturi de care nu te apuca plictiseala, disperarea sau regretul ca te-ai legat la cap fara sa te doara.

Barbatul e dator sa-si iubeasca femeia iar femeia sa i se supuna. Asadar, e buna doar aceea pentru care barbatul simte ca efectiv cade cerul pe el cand o vede. Si langa un barbat care-si iubeste femeia, nici aceleia nu-i va veni greu sa i se supuna. Odata alegerea facuta, nu mai e cale de intoarcere!

Perfect de acord cu dumneavoastra! In momentul in care doi oameni decid sa se casatoreasca, trebuie sa fie ferm convinsi ca vor sa fie impreuna toata viata (si la bine si la greu), ca sunt fericiti impreuna, ca se completeaza reciproc, ca au pasiuni, aspiratii, principii comune si bineinteles ca exista aceea atractie reciproca, inclusiv cea fizica.
Atunci când te casatoresti, trebuie sa simti efectiv ca o iubesti din tot sufletul pe persoana de langa tine, pentru tot ceea ce este ea/el ca om si ca femeie/barbat.

Ori aceste lucruri si aspecte un om nu le poate simti fata de orice persoana.

si poate doar doreau sa joace table :D de ce le dai idei?

Din cate am inteles de la initiatorul topicului, nu este ruda de sange cu persoana respectiva, deci nu poate fi vorba de incest (ceea ce evident ar fi fost condamnabil).

In plus din ce ati spus, persoana respectiva nu este nici sora prin adoptie, ci este fata unor oameni cununati doar de parintii dumneavoastra, care oameni- in afara gradului de rudenie spirituala- nu au nici un alt grad de rudenie (frati, surori, cumnati, unchi, verisori,etc) cu parintii dumneavoastra si implicit nici cu dumneavoastra.

Acum in privinta a ceea ce spun canoanele bisericii aici cred ca cel mai bun sfat vi l-ar putea oferi un preot.

Dar omeneste vorbind- nefiind vorba de o ruda de sange si nici o ruda prin alianta (sora vitrega), poate gresesc, dar nu vad nici un impediment in a fi impreuna cu persoana respectiva.

Mai da pe la biserica daca vrei sa vezi.