Apropo de ”metafore” și ”poezie” în descrierea Cosmosului din V.T.
 

Dr. Michael S. Heiser demonstrează că știința oficială modernă nu este compatibilă cu informația despre Creație așa cum este prezentată în Biblie.

https://www.youtube.com/watch?v=4gnseYkVUkY
începînd cu 27:46 pînă la 45:47 (nu e nevoie să vedeți tot clipul, nu vă blocați de titlul ales)

De pe Wikipedia:

He received an MA in Ancient History from the University of Pennsylvania, and an MA and PhD in the Hebrew Bible and Semitic Languages from the University of Wisconsin–Madison.

Sfîntul Vasile cel Mare a fost pentru înţelegerea în literă a Scripturilor şi acest lucru este foarte important, deoarece astăzi majoritatea creştinilor încearcă explicaţii din cele mai fabuloase care să împace creaţionismul biblic cu ideile nedemonstrat şi probabil nedemostrabile presupuse de oamenii de ştiinţă. Sfîntul Vasile nu a fost de acord cu înţelegerea metaforică a celor relatate în cartea Facerii şi în toată Biblia, fiindcă subliniază atît de clar:

”Eu, când aud că Scriptura zice iarbă, înţeleg iarbă, când aud plantă, peşte, fiară, dobitoc, pe toate le înţeleg creadă cum sunt spuse. Nu mă ruşinez de Evanghelie.”

Pai conform genealogiei biblice a lui Isus, cica n-ar putea fi mai mult de la Adam pana la Iisus.

Problema este ca Biblia nu spune clar cat a fost de la inceputurile Creatiei la Adam.

Sfantul Efrem Sirul spune: "Nimenea sa nu creada ca zidirea cea de Sase Zile este o alegorie; tot asa, nu este ingaduit a zice ca ceea ce pare, potrivit celor istorisite, a fi fost zidit in sase zile, a fost zidit intr-o singura clipa".

Aici, daca nu se intelege, e vorba ca au fost sase zile, nu doar o clipita. Dar in fiecare zi ceea ce s-a creat a fost intro clipita.

Acelasi: "Desi atat lumina, cat si intunericul au fost zidite intr-o clipita, totusi atat ziua cat si noaptea Zilei intai au tinut cate douasprezece ceasuri fiecare."

Iata ce spune Sfantul Vasile cel Mare: "Si s-a facut seara, si s-a facut dimineata, adica durata unei zile si a unei nopti. [...] Si s-a facut seara, si s-a facut dimineata, zi una. [...] A spus "una" pentru ca voia sa determine masura zilei si a noptii, unind timpul zilei si al noptii, ca sa plineasca durata celor douazeci si patru de ore ale unei zile care cuprinde negresit si ziua si noaptea."

Ce mai spune Sfantul Vasile cel Mare: "La acest cuvant, toate padurile s-au indesit, toti arborii s-au ridicat iute in sus... Toate crangurile s-au acoperit indata de tufani desi, si asa-numitii arbusti ce slujesc la facerea ghirlandelor... care nu erau mai inainte pe pamant, toti intr-o clipita de vreme au aparut."
Si in continuare, acelasi: "Sa rasara pamantul. Aceasta mica porunca s-a prefacut indata intr-o puternica lege a naturii si intr-o ratiune maiastra. Porunca aceasta a savar*sit miile si miile de insusiri ale plantelor si ale arborilor mai iute decat un gand de-al nostru."
Iar Sfantul Ioan Gura de Aur (acestui sfant ii spune "Gura de Aur"): "nu*mai cu cuvantul au fost aduse toate la fiinta, tot asa si acum a spus: Sa scoata apele..., si dintr-o data au fost create atatea feluri de taratoare, atat de deosebite pasari, ca nici nu este cu putinta a le insira cu cuvantul."

Pai din moment ce in Sf Scriptura gasim formulari gen "Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.", inseamna ca nici pentru proroci / apostoli unele lucruri nu le erau clare. Nu indica genul asta de citat ca acestia scriau atat cat intelegeau ei?
Sau nu?

Cătălin dragă, aşa cum ţi-am spus de nenumărate ori tu prefaci în laboratorul tău mintal, după o logică extrem de rigidă şi precară, tot ce vine de la mine şi de la alţii.
Eu nu pot influenţa acest proces, ţine de particularităţile tale personale bătute-n cuie.
Tot ce pot să fac, atunci când miopia şi fixismul tău mă scot din sărite, este să îţi mai trag câte o ironie. Asta ca urmare a faptului că toate celelalte încercări, masiv repetate, au eşuat.
Cât priveşte modul cum văd eu lucrurile, fii liniştit: nu ai nici o şansă să-mi descifrezi mesajele pentru că îţi lipsesc uneltele. Poţi doar să poceşti textul meu, în mod interpretativ şi închistat-rigid.
Sănătate şi veselie!

@Catalin: ignoră-l.
@Cezar: ignoră-l.
Vă rog frumos.

Pentru tine, da.
Pentru unul ca Sfântul Maxim Mărturisitorul, de pildă, când era rugat de Talasie să tâlcuiască "locuri mai anevoie de înţeles" din Sfânta Scriptură, uite că nu era aşa de clar.
Dar ce putem face, unul este Cătălin!

Nu e deloc acelasi lucru, daca urmareai discutiile despre geocentrism vedeai si de ce. De fapt e exact invers, geocentrismul era teoria stiintifica de atunci, la fel cum evolutionismul e teoria stiintifica de azi. Doar ca cei ce sustin geocentrismul (adica un preot si cativa adepti) incearca sa-l introduca in teologie, incercand sa gaseasca pasaje din Sfanta Scriptura care l-ar sustine. Cam la fel se face si cu evolutionismul teist. Sfintii s-au referit la geocentrism nu din punct de vedere teologic, ci ca stiinta din timpul lor. Chiar asa spun in cateva pasaje, mai ales Sf. Vasile.

Şi teologul de doi bani este limitat în cunoaştere. Ba chiar marii teologi, sper că eşti de acord, sunt limitaţi în cunoaştere. Cunoşti vreunul nelimitat?
Păcat că micii teologi nu-şi recunosc această limitare...
În vreme ce oamenii de ştiinţă şi-o recunosc din capul locului, conştienţi fiind că operează cu ipoteze şi cu fenomene care cu greu pot fi developate în jocul misterios al probabilisticii...

Draga Dragos, nu numai ca incerc sa fac asta de cativa ani, dar i-am spus si lui de multe ori. Problema pe care o vad eu este ca unii din cei ce au fost afectati de credintele astea moderniste (adica ecumenism) nu pot suporta adevarul ortodox (pentru ca ei considera ca a lor credinta e cea corecta). Unii mai suparaciosi din fire sar ca arsi si incep sa il atace pe cel ce scrie in acest fel. Mai mult, Cezar cred ca vrea sa imi si impuna aceasta credinta, desi i-am dat de inteles nu doar ca nu o accept, dar sunt impotriva ei. Mai ramane sa-l rogi mai mult pe el.

Draga Cezar, ceea ce scrii tu aici e exact discursul pe care il folosesc toti cei ce au conceptii ecumeniste. Toti cei atinsi de aceasta credinta spun exact acelasi lucru, ca cei ce nu au conceptiile respective, adica ortodocsii, sunt rigizi, limitati, si, mai ales, fara dragoste (pentru ca ei inteleg dragostea prin acceptarea tuturor credintelor celorlalti, altfel inseamna ca ii urasti). Mai mult, tu crezi ca esti original, dar toti cei care au aceste conceptii moderniste spun exact aceleasi fraze, cu mici modificari. Daca nu ma insel am scris odata vreo 10 conceptii pe care le au si le repeta cei ce au aceasta gandire.
Mai rau e ca tu nu intelegi ca esti in greseala si degeaba ti-as spune eu pentru ca nu poti vedea. La fel cum un neoprotestant sau un ateu crede ca el crede corect, poti sa te chinui un an sa-i explici. De aceea e imposibil sa ne intelegem, la orice subiect, totul pare diferit.
Dar ti-am dat cel mai bun sfat si rugaminte, sa te rogi pentru mine. Faci doua lucruri bune in acelasi timp, te ajuti si pe tine si ma ajuti si pe mine.

Nu intotdeauna problema e de partea celui carea asculta.

Pune pe cineva ca-stim-noi-cine sa explice cuiva ortodoxia. Intre doua citate pe subiect ca nuca in perete si mai tranteste si o poveste de spitalul 9 cu trimiter bibliografice la youtube.

Sa nu-mi zici ca e vina celuilalt, pentru ca e neoprotestant/ateu.

Sigur, e un caz extrem si evident (desi nu pentru toata lumea, ca s-au gasit "destepti" care sa ia apararea genului asta de "ortodoxie") dar pana acolo mai sunt si altele, desi (relativ) mai subtile in scapari, tot la fel de problematice.

Depine. Unele erau mai clare, poate altele mai putin.
In orice caz, nu poti de la un citat din atsa sa te declari autoritate vizavi de ce le era lor clar/neclar.

Am vazut.
Un soi de ticneala fixista + mania neoprotestanta de a interpreta in spiritul acelei ticneli texte din care unele nici macar nu erau pe subiect.

Sa zicem ca era mai degraba filosofica.
Treaba cu stiinta (dovezi, experimente, nu era tocmai clara pe atunci).
Nu a existat niciodata vreo dovada stiintifica in directia respectiva.
Ba dimpotriva, pe masura ce au inceput sa se faca experimente a inceput sa se dscopere ca pamantul nu este plat ci rotund, nu este fix ci se invarte, etc.

Nu doar. Si Sfimtii Parinti, chipurile. Deci dupa cum vezi, manipularea poate merge oricat de departe.
Insa acum cateva secole bune, inca mai puteau avea o scuza.

Poate la fel au facut si vizavi de varsta Pamantului si zilele Creatiei.
Acela era consensul "stiintific" de atunci.
De ce nu?

Stai linistit. Nu se declara nimeni autoritate. Dar intriga astfel de versete.

Acel citat este din II Corinteni 12.2-3. Apostolul Pavel se refera la el insusi dar din smerenie prefera o formula descriptiva indirecta. Faptul ca ar fi fost lipsit de senzatii temporale sau spatiale trebuie privit in coroborare cu precizarea restrictiva din versetul 12.4 din aceiasi epistola.Apostolul a trait o experienta imposibil de descris in cuvinte umane, limitate prin natura lor si tocmai de aceea foloseste aceste formulari aparent neclare, fiind o modalitate de a sublinia limitele noastre in fata revelatiei divine.

Bine, nu ma refeream la faptul ca vorbeste despre propria experienta la persoana a 3-a. Ci ma refeream la faptul ca nu ii era clar daca a fost in trup sa in afara trupului.
Credem ca epistola a fost scrisa sub directa povatuire a Duhului Sfant. In acest caz, nu ar trebui sa existe astfel neclaritati. Cel putin in aparenta.

Tocmai Duhul a hotarat aceea formulare :) Curiozitatea umana,bazata pe criterii predominant rationale, analitice,nu este mereu sinonima cu intelegerea.Smerenia calauzeste dorinta de cunoastere, in acest gen de situatii, spre doxologie, inceputul drumului spre adevarata cunoastere.Numai bine va doresc,Dumnezeu sa va lumineze in acest sens.

Multumesc pentru gand.

N-ai înţeles, frate. Teologul nu-L exclude pe Dumnezeu şi tocmai, îşi recunoaşte limitarea pe măsură ce se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Cui dăm întâietate în ceea ce priveşte vechimea pământului, teologului sau omului de ştiinţă?

Aici ai dreptate, îmi pare rău că n-am reuşit să mă abţin de la a face vreun comentariu. Şi iartă-mă, dar nu pot fi de acord cu ideea de a da întâietatea ştiinţei în cazul de faţă. :)

Dacă omul de ştiinţă şi-ar recunoaşte limitarea nu ar mai încerca să-şi explice cum a apărut Pământul şi viaţa pe Pământ, din moment ce aceste aspecte au fost revelate, trecând într-o altă zonă a existenţei, unde nu are competenţă şi nici mijloace de cercetare.

.......:))))
Cătălin dragă, nici acum nu ai reuşit să te abţii...:)) Iar învârţi placa, aceeaşi placă mereu! Te-ar invidia până şi pretinul meu de la semnătură.
Măi, tu numai când îţi aminteşti de mine şi gata, faci "ţac! ecumenistu!"
Păi aş vrea io să fiu ecumenist, zău aşa! Din multe motive. Dar nu pot măi, ce să fac dacă nu pot şi pace.
Ceea ce te prefaci că nu vezi din ce îţi tot transmit eu, şi te piteşti după pancarta aia de om al tufişurilor pe care ai mâzgălit cu pana de gâscă muiată în sângele căprioarelor virtuale "jos ecumeniştii! jos duşmanii adevăratei credinţe!", ceea ce refuzi deci să vezi e că îţi reproşez modul taliban şi gregar în care, chipurile, răspândeşti dreapta învăţătură.
Predicatorul sumbru şi lipsit de onestitate din Braşov, caricatura cugetării creştine crede că se piteşte în dosul altora.
Învaţă mai degrabă să stai lângă ei, creştine, nu în dos...:)))

Şi acuma ia zi-mi şi mie, detectivule: unde ai mai depistat mişcări ecumeniste în tărtăcuţa şi scriitura mea, ei?
Dacă nu poţi să spui clar şi la obiect, înseamnă că iar te-au buit proiecţiile...

Oh, câţi teologi Îl exclud pe Dumnezeu!!! Hoho, stai liniştit, că mai degrabă îţi aduc acum o mie de oameni de ştiinţă care nu Îl exclud pe Dumnezeu decât adun 10 aşazişi teologi care să nu fi uitat demult de Dumnezeu... Sau care nu uită nici un minuţel să spună o groază de tâmpenii despre El.
Frate Ovidiu, o iei pe urmele lui Cătălin? Aţi început să importaţi apă din izvoarele de sub Tâmpa?... Chiar crezi că teolog e unul care rosteşte cuvântul Dumnezeu dînd din cap )sau din pană) aprobator?... Teologul e o stare de spirit, frate, un mod de a fi, iar nu un flecar uitat de Însuşi Dumnezeu în vorbăria lui pompoasă şi absurdă...

*
Întâietate dăm lui Dumnezeu. Ce-or înţelege omuleţii e deja distracţie şi plâns mare... Lămuritu-m-am.
*
Aici te înşeli grozav.
Frate Ovidiu, ia sema bine la ce-ţi spune un pârlit hârşit în rele:
1) Prin menirea lui dată de Însuşi Dumnezeu, omul de ştiinţă cercetează, observă, cugetă, emite ipoteze, verifică, elaborează modele, ordonează etc. Este un iscoditor neobosit care, când şi când, se minunează de ceea ce pricepe sau abia întrezăreşte şi, nu de puţine ori contemplă cu bucurie rafinată, aleasă, măreţia înţelepciunii Dumnezeieşti în facerea şi guvernarea lucrurilor.
2) Omul de ştiinţă are şi îşi fărueşte neîncetat mijloace de cercetare şi competenţe. El trebuie să cunoască, să investigheze, să înţeleagă şi să aplice. Nu poate trândăvi. Ce anume să cerceteze? Totul, absolut tot ce e Creaţia Domnului. O face în felul lui, cu mijloacele lui. Acuma, e altă discuţie cum valorifică toate acestea, dacă le pune în slujba vieţii sau a morţii, a adevărului sau a minciunii etc. Exact la fel cum fac şi teologii. Şi preoţii şi toţi care se pun singuri în ciudată opoziţie cu omul de ştiinţă. Că nu de puţine ori cei care mint şi pocesc cel mai mult sunt nu oamenii de ştiinţă, ci slujitorii (aparenţi ai) Domnului.
Regret că nu cunoşti, precum constat, nimic important din viaţa unui om de ştiinţă. Nu ştii cât de mult regret... Aş îndrăzni să spun, ca să ma înţelegi până la capăt, că asta e cu adevărat un handicap. Unul uriaş. Te lipseşti astfel de o mare frumuseţe, de un mare dar oferit omului de Însuşi cel Care Se voieşte cunoscut nu doar în extaze, ci şi prin contemplaţia naturală şi prin sudoarea frunţii gânditoare.
Hai să nu picăm iar în capcana de a pune în opoziţie pe omul de ştiinţă şi pe teolog. O prostie ca asta e demnă de Cătălin, nu de noi.

De acord cu tine, între teolog şi omul de ştiinţă nu ar trebui să existe conflicte şi aşa şi este. Însă, în cazul Facerii, mă tem că există mereu acest conflict şi, în acest caz, eu nu aş da întâietate ştiinţei. Asta nu înseamnă că nu sunt oameni de ştiinţă care nu îşi neagă adevărata obârşie, cea de la Dumnezeu. Şi atunci dreptul este omul lui Dumnezeu, fie că este preot, teolog, om de ştiinţă, artist, conducător sau slujitor, bogat sau sărac...dar nu uita frate că ştiinţa nu angajează viaţa, de aceea nici n-o poate pricepe şi nici n-o poate crea, lucru vădit. Revenind la subiectul topicului, lămureşte-mă şi pe mine, cu cine ţinem, cu teologii ăştia înguşti sau mai marii luminaţi ai ştiinţei? Mă refer la ăştia care susţin că vârsta Pământului ar fi de 4,3 miliarde de ani.

https://youtu.be/7W33HRc1A6c

Daca tot vb de planeta :4:

Din pacate persisti in a-mi pune intrebari la care prefer, ori nu pot, sa raspund.
Asta e jocul tau, nu al meu.
P.S. Cand spui ca stiinta nu angajeaza viata, prefer sa imi imaginez ca esti beat. Lucru scuzabil la un familist din ziua de azi. E cea mai buna ipostaza in care pot sa mi te imaginez, altminteri chiar e de rau...

Omul de rand e cam confuz vizavi de ceea ce este si cum este stiinta.

Educatia "materialist dialtecta si stiintifica" a facut din stiinta un Zeu si din pacate se pare ca multi si cei mai cuviosi si nu orice cuviosi,, inca din aia cu "intelect", au luat-o de buna.

Si toate parerile lor sunt emise de pe pozitia asta, se luptacu morile de vant facand din pacate, de multe ori, donquijoteasca si credinta pentru care chipurile se lupta.

Hâc ... :)))

Nu chiar. E de fapt un conflict intre o ipoteza stiintifica si o ipoteza teologica.
Asta daca vorbim de varsta Pamantului, ca asta e subiectul.

Foarte bine exprimat.

Şi cărei ipoteze ai da întâietate?

https://archive.org/stream/serafim-r...tului_djvu.txt

Scripturile si Părinţii privesc întotdeauna lucrurile asa cum se văd de pe pământ. Nu te poţi plasa într-un loc ipotetic, în vreo altă galaxie, ca să te uiţi înapoi spre pământ. Acesta e un mod cu totul abstract de a privi lucrurile, fiindcă noi nu ne aflam acolo, ci aici.
Nouă ni s-a spus ceea ce avem nevoie să ştim spre a ne mântui sufletele, nespunându-ni-se nici măcar un singur lucm despre aceşti alţi sori, planete etc. Dacă ne-ar fi fost de folos să le ştim, Dumnezeu ni le-ar fi spus.
(Serafim Rose)

Cred ca poti dormi la fel de bine fara a da nici uneia.

Adica: Evanghelia versus varsta pamantului.
Sa fim seriosi.

Asta daca ai ajuns totusi cat de cat la o maturitate a credintei si ea are temeiuri solide in sufletul tau.
Altfel, orice problema ridicola devine o problema existentiala.

Frate Cezar, mă bucur că ai amintit de părintele Serafim Rose. :)

"Nimeni nu ar îndrăzni să spună că Sfinţii Părinţi, şi creştinii ortodocşi, în general, sunt "împotriva ştiinţei", adică potrivnici cunoaşterii ştiinţifice, în măsura în care ea este, cu adevărat, cunoaştere a naturii. Întrucât Dumnezeu este atât autorul descoperirii dumnezeieşti cât şi al naturii, nu poate exista vreun conflict între teologie şi ştiinţă, atâta vreme cât fiecare din ele este autentică şi rămâne în domeniul care îi aparţine în mod firesc. Mai mult, acei Sfinţi Părinţi care au scris tâlcuiri la Cartea Facerii nu au şovăit a se folosi de cunoaşterea ştiinţifică a naturii din vremea lor, în măsura în care se potrivea subiectului."

(Din "Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor", Cuv. Seraphim Rose, pag. 179-180)

Ştiinţa – formă de cunoaştere inferioară

Creştinul ortodox nu este "împotriva ştiinţei"; dar el aşteaptă de la ştiinţă numai acea cunoaştere pe care ea este capabilă să o dea prin natura ei – nu teologie, nu o filosofie de viaţă. Însă, în vremurile noastre de confuzie intelectuală, când "ştiinţa" a dobândit un asemenea prestigiu în gândirea obişnuită încât a ajuns sinonimă cu cunoaşterea însăşi, prea adeseori se întâmplă ca oamenii de ştiinţă să aibă pretenţia de a preda ceea ce nu au învăţat defel prin mijloacele ştiinţei; asemenea savanţi vorbesc, de fapt, ca teologi.

Ştiinţa modernă se socoteşte a fi "cunoaşterea" prin excelenţă şi, în faţa prestigiului ei, credincioşii ortodocşi şovăie, scuzându-se adeseori pentru că ei cred ceea ce pare a fi "neştiinţific", mulţumindu-se cu pietismul sau "simţămintele religioase", singurul loc unde comunitatea ştiinţifică oficială îngăduie astăzi credinţa.

Dar adevăratul creştinism ortodox este cu totul altfel. Nu este legat de nici un curent al gândirii modeme; este o cunoaştere superioară ştiinţei şi nu are, în nici un caz, nevoie să-şi ceară scuze de la o formă de cunoaştere inferioară.

Ştim că Dumnezeu a făcut lumea cu măsură şi cu număr şi cu greutate (înţelepciunea lui Solomon 11, 20); dar Dumnezeu nu a dezvăluit omului amănuntele zidirii sale orânduite, iar cei ce scrutează "tainele firii" descoperă doar o nespus de mică parte din tainele care vin din nesfârşita înţelepciune a lui Dumnezeu. Ştiinţa modernă a dovedit că omul căzut nu e în stare să folosească bine cunoaşterea pe care a dobândit-o.

Dar ştiinţa modernă nu este numai cunoaştere. Ea s-a despărţit de descoperirea dumnezeiască şi astfel s-a pus singură la dispoziţia teoriilor şi filosofiilor eretice, necreştine şi anticreştine. Adeseori, ele intră în conflict cu descoperirea dumnezeiască, fiindcă pătrund pe tărâmul deschis numai teologiei.

La fel este şi cu învăţătura despre întâiul om. Dumnezeu nu a descoperit multe amănunte despre starea dintâi a zidirii Sale, dar ele sunt suficiente spre a judeca speculaţiile filosofico-religioase ale evoluţioniştilor. Învăţătura ortodoxă despre creaţie nu a fost cunoscută în Apus; doctrina romano-catolică este cu totul diferită.

(Din "Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor", Cuv. Seraphim Rose, pag. 183-184)

Sunt cu totul de acord si sunt bucuros ca ai ales acest pasaj lamuritor, luminos din Serafim Rose.
Da, asa cred ca merita sa gandim chestiunea.
Foarte multumesc, Ovidiu!....:)

Ca sa nu par, insa, cine nu sunt (adica un credincios "feroce", ortodoxist/fanatic etc.), as dori sa imi reiau un gand mai vechi prilejuit de multe ciondaneli forumistice. Astfel, vreau sa imi lamuresc, sper ca inca mai clar, pozitia.

Mie imi este clar raportul dintre teologie si stiintele lumesti. Inclusiv dintre teologie si psihologie. Spun ca imi este clar in sensul ca nu am dubii in privinta catorva criterii de evaluare. Am zis adeseori, de pilda, ca in raport cu teologia, psihologia ar trebui sa se tina la rolul ei de slujitoare, cel mult. De folos mi-a fost aici, dincolo de reflectiile si descoperirile personale, precizarea parintelui Rafail Noica - acesta afirma ca psihologii sunt ingaduiti de Dumnezeu prin pogoramant, pe masura starii noastre in care am ajuns in ultimul veac... Excelenta remarca, zic eu. O pastrez ca reper valid si foarte important.

Mai spun si azi ca o stiinta care se vadeste scormonitoare, iscoditoare fata de Tainele Dumnezeirii este luciferica. In rest, stiinta poate si trebuie sa cerceteze orice. Toata creatia este camp al investigatiei stiintifice, avind cel putin doua finalitati centrale: a potoli oarecat (si a spori!) setea de cunoastere, fireasca, a omului; a ajuta la rezolvarea multor probleme si la imbunatatirea/infrumusetarea vietii (intre anumite limite, dar asta e alta discutie). Pe langa acestea doua, eu as adauga inca un rost: contemplarea ratiunilor dumnezeiesti din lucruri, din natura, din om. A intui ceva, cat de putin, din maretia lui Dumnezeu pe calea efortului de cunoastere stiintifica a Creatiei este adeseori o mare delectare si un prilej de cutremuratoare uimiri. Si-un excelent imbold spre pocainta.

Pe de alta parte imi displac mult nu numai scientistii care isi baga nasul in treburi duhovnicesti (practicind un reductionism pueril, de-a dreptul), dar si teologii sau credinciosii obisnuiti care dispretuiesc stiinta si pe oamenii de stiinta. Aroganta celor din urma imi este inca mai neplacuta (date fiind asteptarile mai mari) decat infantilismul primilor.
Consider o dovada de prostie crasa sa arunci etichete globale, de extrema generalitate, spunind ca oamenii de stiinta sunt nu stiu cum sau de-a dreptul ca stiinta este nu stiu cum. Jenant... Cu totul jenant si ma rusinez de prostia oamenilor care fac astfel de afirmatii la fel cum ma rusinez de propriile mele idiotenii pe care le comit deseori.

Discutiile despre raportul dintre cunoasterea asazis stiintifica si cunoasterea teologica ar trebui, cred, sa se poarte in cu totul alti termeni. Chestiunea e foarte complexa, solicitanta, importanta. Avem la Serafim Rose un astfel de exemplu, dupa cum intalnim la multi oameni ai Bisericii cugetari vrednice de lauda legat de aceasta problema.
Sa nu uitam cati oameni de stiinta de prima clasa au fost si sunt crestini!
Sa ne amintim si cati dintre teologi si chiar sfinti au fost si mai sunt oameni de stiinta, la propriu. Medici, istorici, arhitecti etc.

As incheia cu precizarea ca, daca aruncam o privire in salile de curs ale facultatilor de teologie ortodoxa, nu zarim altceva decat, in primul rand, o intensa activitate stiintifica. Pur si simplu!
De la stiintele conexe cu domeniul istoriei, la disciplinele stiintei filologice, trecind si prin vecinatatile sociologiei, pedagogiei si psihologiei si ajungind la stiintele slujitoare ale artei bisericesti (muzica, pictura) - toata lumea face ori incearca sa faca stiinta. Pe care, cred eu, o pune in slujba cunoasterii teologice. Sau ar trebui s-o faca.


In concluzie, ramane surprinzator si dezamagitor ca, in lipsa evidenta a unei preocupari intelectuale elementare pentru intelegerea conditiei crestinului cugetator, multi credinciosi se pun pe critici si injurii la adresa semenilor lor scientisti si la adresa stiintei. Sa nu le fie lor pacat de-al prostiei si invidiei, rog eu pe Bunul Dumnezeu!

Deci daca "stiinta" descopera ca o piatra este mai veche de 7500 de ani, intra in domeniul filozofiilor de viata?

Excelenta intrebare, prietene.

Adevarul este ca de fapt "emite ipoteza ca e mai veche de 7500 ani" pe baza unor experimente si asumtii filosofice.

Trist când văd lumea că, consideră Biblia ca și manual de știință.