Dincolo de certurile si neintelegerile si motivele de nemultumire dintr-o casnicie, absolut nimic NU scuza un barbat care-si loveste sotia!

Sub nici o forma nu pot intelege acei asa-zisi barbati care isi lovesc sau isi bat sotiile ori partenerele!

Ca in orice casnicie sau relatii mai pot aparea divergente sau neintelegeri este adevarat (nimeni nu-i perfect), insa acestea trebuie rezolvate cu calm si prin discutii reciproce.
In momentul in care se ajunge la violenta fizica intre soti, nu stiu ce s-ar mai putea salva si nu stiu cum o casnicie ar mai putea continuua.

Mai exista si reversul medaliei..mai rar ce-i drept dar...Cand femeia il agreseaza pe el pentru ca n-a primit flori de 8 martie..
http://stirileprotv.ro/stiri/socant/...arbatului.html

Curios lucru cum ea este cercetata pentru agresiune, dar el nu, desi o bate de multa vreme, si exista martori, vecinii. Nu stiu unde mai este dreptate in tara asta.

Depinde...
Daca e doar o palmuta la fundulet cred ca s-ar si indragosti pentru a doua oara.. :24:

Pai si-a facut ea singura dreptate..poate ajunsese si ea la exasperare, cine stie...Morala:Dragi domni, sa nu uitati sa luati flori de 8 martie..!

E si o nota comica in toata afacerea asta, daca nu ar fi extrem de trista pentru ca arata nedreptatea si felul in care sunt tratate femeile in Romania, batute zilnic de barbati betivi si violenti, si cand, din disperare si instinct de aparare femeile riposteaza, sunt ridiculizate si tot ele acuzate si cercetate iar barbatii scapa basma curata.
Personal nu cred ca femeia a facut ce a facut din motivul acela, ci din disperare dusa la extrem.

Sau obisnuinta?

Daca intr-o familie se ajunge la astfel de lucruri, aia nu stiu daca mai poate fi numita familie!

E=Florinvs;617001]Daca intr-o familie se ajunge la astfel de lucruri, aia nu stiu daca mai poate fi numita familie![/quote]

O să fiți surprinsu, dar unii, chiar și de pe forum, o considera totuși familie, și recomanda femeii să stea să fie bătută pentru ca nu poate divorța decat din motiv de adulter. Chiar și preoți și călugări recomanda , deși poate ca ei în locul femeii, nu ar sta să fie bătuți.

Nu a recomandat nimeni "sa stea batuta", imaginatia ta bolnava care a mai produs si alta data popi burtosi si cu masini scumpe e de vina.

Nu mă refeream la d-voastra. Ci există curentul asta pe forum. Să stea femeia să se roage ca poate o ajuta Dumnezeu să nu mai fie bătută. Și între timp să nu se despartă de sot, ca strica familia.

Nu a zis ca e batuta. Cred ca nici macar nu te-ai obosit sa citesti.

Eu răspundeam la cazul femeii care și a agresat soțul de 8 martie, știu ca doamnă care a deschis threadul nu este bătută.

In cazul asa nimeni n-a recomandat nimic, pentru ca nimeni nu stie care e situatia de fapt.
Doar tu esti destul de credula si dornica sa tragi concluzii din informatii sumare dintr-o singura sursa.

Da' ca sa mai radem si noi:

Planeta Moldova - Femeia fatală

https://www.youtube.com/watch?v=03-oY2P0Bgc


Cu dedicatie. :24:

Doamne, Aline....:) Nu mai pot de ras..!

Da, îi răspundeam lui florin care susținea ca acea familie în care este violență, nu mai este familie, în fine. Fain. Tot timpul m-am întrebat de ce moldovenii beau așa de mult, poate din cauza apropierii de ruși.

Sau poate imaginatia ta e de vina.

Mi-ar placea sa am timpul fizic pentru a raspunde punctual tuturor, din pacate uneori nu reusesc decat sa intru sa citesc raspunsurile voastre. Am stat si am analizat putin, strict pe problema crizelor de furie ale sotului, si mi-am dat seama ca desi se enerva si inainte si trantea lucruri, o usa, o haina etc., adversitatea concreta fata de mine a aparut doar dupa ce a ajuns bebe acasa...toate momentele astea au pornit de la copil, la ma gandesc ca o avea un fel de problema de adaptare, sau il copleseste responsabilitaea...Noi am avut un moment urat, a treia zi de la nasterea lui bebe, cand in spital fiind copilul plangea necontrolat, la un moment dat tremura tot..si am disperat amandoi asa toata ziua, asistentele ziceau ca e normal, ca unii copii plang, dar al nostru nu se oprea deloc..la un moment dat ajunsesem sa credm ca o fi avand vreo boala, ca are epilepsie ca sotul, sau atacuri de panica ca mine..La primul copil fiind, ne-am imaginat orice. Copilului ii era foame, pt ca nu se satura, si i-au dat completare cu lapte praf. Ne-a marcat pe amandoi acea zi..pe mine m-a luat cu atacuri de panica in acea noapte..el nu mai suporta sa-l vada si auda plangand. S-a si mutat pe canapeaua din bucatarie ca sa nu-l auda noaptea.Oricat i-am explicat eu si alti apropiati ca e normal sa mai si planga copiii, cand il aude ca incepe sa moftureasca se agita, se enerveaza, in 90% din situatii. De asta am si fost ft atenta si cand avea colici, si alte probleme, sa-l tin eu si sa-l linistesc cat mai repede. Pe de alta parte, desi vad ca-l iubeste si-l pupa seara cand vine de la munca, nu stie sa diversifice putin activitatile lui cu copilul. La inceput il adormea, tinandu-l in brate si plimbandu-l prin casa, si doar atat face si acum, il plimba...dar copilul e mai mare, are 8 luni imediat...nu mai adoarme la 8 si vrea si joaca..ca daca nu plange..Aseara dupa ce s-a enervat din nou ca maraia bebe in brate, l-am lasat sa se calmeze si l-am invatat sa se mai si joace cu copilul.Cred ca asta ar fi un prim pas..sa-l integrez mai mult in viata mea si a copilului, sa nu mai fie doar leaganul de seara. Mai multa munca pt mine, pt ca abia asteptam sa mi-l tina fie si jumatate de ora, dar asta e, e pt binele tuturor.
Referitor la relatia fizica intre noi, am uitat un aspect care cred il influenteaza, faptul ca nu am voie sa raman insarcinata 1an jumatate dupa cezariana, iar sfatul duhovnicului a fost umpicut ambiguu, nu deteliez pt a nu intra in detalii prea intime, oricum o varianta mai stresanta pt el, sa zic asa.
As mai raspunde d-nului care m-a sfatuit sa nu merg la Prislop. Eu merg acolo de la 15 ani, si cu toate astea in prima tinerete nu am reusit sa fiu un monument de credinta. Mama mea in urma despartirii de tata a ramas cu mine mica, era bolnava fizic si sufleteste incat i-a promis lui Dzeu ca nu se mai casatoreste niciodata, numai sa traiasca ca sa ma poata creste. A umblat vreo 10 ani pe la vreo 60 preoti si calugari, in toata tara, inclusiv in Sihastria, pana a ajuns in '97 la Prislop unde si-a gasit linistea si a primit raspuns la framantarile ei in invatatura parintelui Arsenie. Am sa tin cont de lucrurile pe care mi le-ati spus, in privinta acestui aspect, in toata aceasta vreme Parintele Arsenie, mi-a facut bine, ca de nu poate ajungeam mai rau.
Doamne ajuta!!

La ce ca referiți?

Vesnicele tipare ce tin de o gandire superficiala.

Preotii sunt burtosi si cu masini scumpe, sunt corupti, moldovenii beau mult, etc.
Le-ai presarat peste tot unde ai avut ocazia.

Tu crezi ca lumea este dupa 2-3 titluri din ziare.

Nu este exclus ca intr-o zi sa o incasezi de pe partea celalata, crezand ca anumite lucruri sunt mai bune decat in realitate.

[quote=Carina Laura;617055]Mi-ar placea sa am timpul fizic pentru a raspunde punctual tuturor, din pacate uneori nu reusesc decat sa intru sa citesc raspunsurile voastre. Am stat si am analizat putin, strict pe problema crizelor de furie ale sotului, si mi-am dat seama ca desi se enerva si inainte si trantea lucruri, o usa, o haina etc., adversitatea concreta fata de mine a aparut doar dupa ce a ajuns bebe acasa...toate momentele astea au pornit de la copil, la ma gandesc ca o avea un fel de problema de adaptare, sau il copleseste responsabilitaea...Noi am avut un moment urat, a treia zi de la nasterea lui bebe, cand in spital fiind copilul plangea necontrolat, la un moment dat tremura tot..si am disperat amandoi asa toata ziua, asistentele ziceau ca e normal, ca unii copii plang, dar al nostru nu se oprea deloc..la un moment dat ajunsesem sa credm ca o fi avand vreo boala, ca are epilepsie ca sotul, sau atacuri de panica ca mine..La primul copil fiind, ne-am imaginat orice. Copilului ii era foame, pt ca nu se satura, si i-au dat completare cu lapte praf. Ne-a marcat pe amandoi acea zi..pe mine m-a luat cu atacuri de panica in acea noapte..el nu mai suporta sa-l vada si auda plangand. S-a si mutat pe canapeaua din bucatarie ca sa nu-l auda noaptea.Oricat i-am explicat eu si alti apropiati ca e normal sa mai si planga copiii, cand il aude ca incepe sa moftureasca se agita, se enerveaza, in 90% din situatii. De asta am si fost ft atenta si cand avea colici, si alte probleme, sa-l tin eu si sa-l linistesc cat mai repede. Pe de alta parte, desi vad ca-l iubeste si-l pupa seara cand vine de la munca, nu stie sa diversifice putin activitatile lui cu copilul. La inceput il adormea, tinandu-l in brate si plimbandu-l prin casa, si doar atat face si acum, il plimba...dar copilul e mai mare, are 8 luni imediat...nu mai adoarme la 8 si vrea si joaca..ca daca nu plange..Aseara dupa ce s-a enervat din nou ca maraia bebe in brate, l-am lasat sa se calmeze si l-am invatat sa se mai si joace cu copilul.Cred ca asta ar fi un prim pas..sa-l integrez mai mult in viata mea si a copilului, sa nu mai fie doar leaganul de seara. Mai multa munca pt mine, pt ca abia asteptam sa mi-l tina fie si jumatate de ora, dar asta e, e pt binele tuturor.
Referitor la relatia fizica intre noi, am uitat un aspect care cred il influenteaza, faptul ca nu am voie sa raman insarcinata 1an jumatate dupa cezariana, iar sfatul duhovnicului a fost umpicut ambiguu, nu deteliez pt a nu intra in detalii prea intime, oricum o varianta mai stresanta pt el, sa zic asa.
As mai raspunde d-nului care m-a sfatuit sa nu merg la Prislop. Eu merg acolo de la 15 ani, si cu toate astea in prima tinerete nu am reusit sa fiu un monument de credinta. Mama mea in urma despartirii de tata a ramas cu mine mica, era bolnava fizic si sufleteste incat i-a promis lui Dzeu ca nu se mai casatoreste niciodata, numai sa traiasca ca sa ma poata creste. A umblat vreo 10 ani pe la vreo 60 preoti si calugari, in toata tara, inclusiv in Sihastria, pana a ajuns in '97 la Prislop unde si-a gasit linistea si a primit raspuns la framantarile ei in invatatura parintelui Arsenie. Am sa tin cont de lucrurile pe care mi le-ati spus, in privinta acestui aspect, in toata aceasta vreme Parintele Arsenie, mi-a facut bine, ca de nu poate ajungeam mai rau.
Doamne ajuta!![/QUOTE

Cum se manifestă atacurile acestea de panică, eu nu am mai auzit de această boala?

Mi se pare ca d-voastra gândiți superficial, eu tot ce am vb, am vorbit din experiență proprie. Am explicat ca nu pot avea încredere în preoți, având experiențe negative cu ei în mod direct atât eu cât și familia mea și cunoscuții mei, deci nu vorbesc nici din cărți nici fin ziare nici de pe facebook.
Nu am spus ca toți moldovenii beau, dar mulți o fac și îmi puneam întrebarea de ce. D-voastra ori ăți avut experiențe extraordinare cu biserică, exact ca florin cu comuniștii, și atunci nu puteți crede ca unii au avut experiențe negative, fiind prea subiectiv și axat doar pe propria persoană. Ori vorbiți numai de dragul discuției și ca să ca contraziceti

Cred ca in definitiv, fiecare are parte de ce merita.

????????????????? Să înțeleg ca eu merit să fiu tratată rău pentru ca sunt femeie deci rea și pacatoasa?

Am o veste proasta, draga aubergine,fara preoti nu exista mantuire...Acum stii.

PS:Ai scris ortodox la religia ta,probabil doar pentru ca esti botezata,caci daca nu stiai acest adevar (ca fara preot nu te poti mantui) singurele tale tangente cu credinta sunt ouale rosii , pasca si Mos Craciun.

Eu credeam ca fara Hristos nu este mantuire....sa inteleg ca cei care cred orbeste in preoti se vor mantui, orice altceva ar face.
Eu nu imi permit sa va judec starea d-voastra, sa o faca Dumnezeu.

Daca ati fi citit despre mine fara sa judecati superficial ati fi vazut ca am avut legatura stransa cu biserica dar nici un preot nu mi-a spus ca nu ma pot mantui decat prin ei, dar probabil ca d-voastra stiti mai bine ca ei.

Nu iti permiti sa ma judeci pe mine dar "iti permiti" sa ii judeci pe preotii lui Dumnezeu ? Probabil te simti indreptatita sa arunci cu piatra caci esti curata lacrima in fata lui Dumnezeu.Dumnezeu la judecata nu te va intreba despre ce au facut unii preoti, ci despre ce ai facut tu insati.

Nu inteleg,ce legatura stransa ai avut cu Biserica daca nu cunosti cele mai banale notiuni despre credinta?Daca ajuti la curatenie in biserica sau faci o coliva,nu inseamna ca ai legatura stransa cu biserica.

Nu imi permit sa judec cat de des mergeti la biserica, fiindca nu va cunosc, d-voastra va permiteti sa ma judecati, desi nu ma cunoasteti deloc si nu ati citit nimic din ce am scris.
Nu ma consider curata ca lacrima. Eu am spus din experienta mea si a cunoscutilor parerea mea, nu din auzite.
Asteptam un comportament mai frumos din partea unui cunoscator de credinta si bun credincios ca d-voastra. Nu scrie niciunde ceea ce afirmati d-voastra nici un preot nu a spus ca prin el este mantuirea.
Nu e frumos sa ii dispretuiti pe oamenii saraci care fac curatenie, si ei ajuta in biserica cu ceva si nu sunt de dispretuit, eu nu fac acest lucru dar daca as face nu mi-ar fi rusine.
Sa stiti ca si Hristos poate ca o sa va intrebe de rautatea d-voastra si de felul in care ii tratati pe ceilati fara sa ii cunoasteti.

Daca considerati ca am spus-o cu rautate (se prea poate) poate il credeti pe parintele Arsenie Papacioc care nu o spune cu rautate,referitor la judecata preotilor si la faptul ca fara preot nu e mantuire.

https://www.youtube.com/watch?v=YFBlKYaUJsw

Taina mantuirii omului se afla in cruce, asta a spus, nu a zis ca mantuirea e prin el.

Si normal ca isi apara fratii si spune sa nu ii judecam, ei sa fie intangibili , sa poata face tot ce vor ei, sa nu ii traga nimeni la raspundere.

A zis la inceput ca putem sa criticam dar sa nu judecam, deci s-a constrazis, spre final a spus sa nu judecam, ca noi suntem vinovati pentru tot ce se intampla rau in lume, daca judecam vom fi acuzati si de pacatele lor, si suntem vinovati ca nu ne-am rugat pentru ei.

Ei se scuza pentru orice fac si ii acuza tot pe ceilalti ca sunt de vina pentru ce fac ei, nu sunt de acord cu atata lipsa de modestie si de nerecunoastere a propriilor greseli.

Sa stiti ca totusi ati reusit ceva bun cu postarile d-voasta, ati reusit sa ma faceti sa vad si ceva bun in preotii cunoscuti de mine, ei sunt mai modesti si mai buni decat acesta, sunt mai smeriti.

Alții, însă, au avut parte și de altfel de experiențe. Am avut fericirea să cunosc preoți vrednici, foarte vrednici și chiar și din cei în care prezența harului devenise evidentă.
Nu sunt toți așa, e adevărat. Dar a generaliza părerea rea despre preoți este un păcat față de cei care n-o merită. Și iarăși este păcat pentru că cei slabi în credință se vor sminti, crezând că preoții sunt toți corupți și prin urmare mincinoși.

Nu stiu cum ati fi reactionat daca ati fi fost in locul meu, sa iti moara o ruda apropiata si preotul sa minta ca nu poate veni la inmormantare ca e plecat si apoi sa il gasesti pe acelasi preot in oras. Sa mergi la altul, sa fii indurerat si sa trebuiasca sa il astepti sa isi inchida afacerea, magazinul ca apoi sa binevoiasca sa vina sa te serveasca.

Sa nu vina ani de-a randul sa de boboteaza, desi il chemi in mod repetat si daca apelezi la un alt preot sa iti spuna ca nu are voie pentru ca numai preotul care e arondat zonei tale poate veni.

2 cazuri de inmormantari am avut la care preotii s-au sustras de la indatoririle lor, Boboteaza ani de-a randul nu au venit, spuneau ca vin la o anumita ora si nu veneeau deloc, nu respectau ce scria pe program, tineau corul in frig sa repete la minus nu stiu cate grade afara si ei se lafaiau in caldura in casa si altele ca e pre atarziu sa le scriu pe toate.

Nu contest ca altii au avut experiente bune, eu nu pot sa ii mai vad in ochi.

Nu vreau sa smintesc pe nimeni, doar ca sunt extrem de revoltata de comportamentul lor si de faptul ca nu isi respecta meseria si nu o fac. si toat celelalate pe care le-am scrsi pe parcurs.

Vai,vai...acum ai demonstrat ca nu esti ortodoxa.N-ai nici o legatura cu ortodoxia .Am avut dreptate inca din prima postare.E plin de sectanti p'aci.

Fireste. Cu ditamai barna....

Care meserie, doamna?
Cine v-a invatat ca slujirea preoteasca este o meserie?
Pe ce lume umblati?....

Ațata orbire de când sunt nu am mai văzut. Eu va spun adevărul, de ce am pățit și tot pe mine mă acuzați. Cred ca sunteti plini de superstiții ca, dacă ati spune ceva de rău, va bate Dumnezeu. Nici măcar un sfat nu îmi dați de cum asi putea să mă descurc în cazuri de cele pe care le-am povestit. Dacă există nereguli grave în biserică, un om nu are la cine să apeleze pentru ca pe preoți nu îi controlează nimeni. Nu are altceva ce să facă decât să schimbe biserică, cu speranță ca va găsi preoți mai buni. Dar cei care fac nereguli, nu sunt trași la răspundere chiar dacă comit lucruri grave pentru ca sunt scăpați de superiori. Iar cei care scit lucrurile la iveală sunt tot ei blamați

La felul în care se comporta ei, o considera simplă meserie.

..,.......,....................................

Domnul, preotul acela a zis cât se poate de clar ca taina mântuirii sta în Cruce, am ascultat clar ce a zis. Să știri ca și sectanții ăștia sunt și ei creștini, nu trebuie să va comportați ca și cum ar fi ciumați.
Chiar dacă nu sunt de acord cu unele lucruri și nu susțin nici cazul Barnevernet, ortodocsii am văzut ca îi susțin pe penticostali și în acest caz și în altele. Credincioșii de rând sunt problemă, ei sunt plini de ură, sectarism, chiar și unii ortodocși fanatici se comporta ca sectarii. Eu nu merg la ei la biserică dacă la asta va referiți, dacă mă duceam, spuneam, nu aveam de ce să mă ascund.

Of of, unde am ajuns cu discutia...Acum va spun parerea mea, tot din experienta proprie...Am scris ca mama mea a trecut pe la vreo 60 preoti pana sa ajunga la Prislop, cautandu-s i linistea...eu asa am crescut, nu m-a carat dupa ea prin toata tara, ca eram mica, dar stiu experientele ei, pt ca povestea deschis in casa. E drept ca cei la care a fost erau oarecum cunoscuti, adica cutare sau cutare dna ii zicea mergi si la parintele de la....Sihastria, Dates, Miercurea Ciuc, etc.pt ca e bun...Altfel spus, nu aveau cu sa fie chiar din cei care refuza slujbele, desi nu ma indoiesc ca exista si asa, mai apar si la stiri uneori. Daca a adunat 60, nu inseamna ca pana la Prislop, toti au fost "rai" ci doar ca niciunul nu i-a gasit o rezolvare definitiva si nu i-a dat un raspuns complet, care sa-i linisteasca sufletul pe deplin. Ce cred eu? Si preotii, la un anumit punct sunt tot oameni, si ei gresesc, de aceea ca si noi au duhovnic, se spovedesc, nimeni de pe pamant nu e fara pacat..insa noi nu putem trai fara preot, nu fiindca ar fi sau nu pacatos, ci fiindca Dumnezeu i-a dat Harul sau de a dezlega pacatele prin Taina Spovedaniei, fara de care nu se mantuieste nimeni. Citisem undeva ca daca vezi preotul chiar mort de beat in sant, sa mergi sa te spovedesti chiar si la el, pt ca nu el, preotul iti asculta si dezleaga pacatele, ci insusi Hristos. Preotul isi va primi mustrarea si judecata cand si cum va hotara Dumnezeu. Eu, din pacate, nu imi simt duhovnicul de aici din It, tocmai pe sufletul meu, exista o nepotrivire pe undeva, as avea mare nevoie de un duhovnic adevarat pt mine, din fericire am un astfel de preot in tara, cu care ma consult prin tel, dar e mult prea putin, as avea nevoie de dumnealui aici, din cauza distantelor, nu pot nici sa caut un altul, asa ca merg, ma spovedesc, fac canonul primit, iar in chestiuni in care nu ma linistesc cu sfatul dansului, cer un sfat si de la cel din tara. Nu e ideal, dar e solutia mea in acest moment. Si va mai spun ceva...duhovnicul care iti e pe suflet, il simti la un moment dat ca si pe parintii naturali, reprezinta acasa, eu spre ex, am un sentiment de liniste si siguranta, cand ma gandesc ca orice s-ar intampla, ma pot intoarce acasa, la mama, ca il mai am si pe parintele, si intr-un fel sau altul cu ajutorul lor voi merge inainte si voi depasi orice greutate. Nu e intrutotul corect sa-ti pui nadejdea in oameni, unui om cu adevarat credincios i-ar ajunge Dumnezeu, dar pana sa ajung acolo, inaintez cum pot. Nu va obliga nimeni si nimic sa credeti in preoti, dar e important zic eu, sa credeti macar in unul, si sa incercati sa nu-i judecati pe ceilalti, chiar daca gresesc. Daca insusi Dumnezeu le ingaduie sa faca parte dintre slujitorii lui, si ii rabda, cu toate ca stie vatamarea ce o aduc oamenilor, cine suntem noi ca sa ne impotrivim. Judecatile Lui nu ne sunt noua cunoscute, in iconomia intregii lumi, or fi avand si astfel de situatii rolul lor. Auzisem un caz in care in 2 ani, intr-o famile care erau preoti din tata in fiu, au murit 4 preoti in accidente.Cum ingaduie Dumnezeu asa ceva? O fi fost vreun blestem pe familie zic unii, cine stie, dar daca Dumnezeu a ingaduit un rost o fi avand. Parintele Arsenie zicea ca daca vrem preoti mai buni, sa-i nastem, ca avem preotii pe care-i meritam. Si mai citisem undeva ca preotii sunt mai ispititi de catre diavol decat noi, pentru ca prin ei de Dumnezeu lucreaza mantuirea oamenilor.
Despre atacul de panica nu va spun nimic, se gasec usor informatii pe net, pentru ca nu vreau sa-mi fac rau gandidu-ma la el.
Doamne ajuta!