Sa nu uitam Experienta Imparatului OTTO al III-lea, 300 de ani FANTOMA
 

Dr. Ilig din Germania a descoperit posibila una din cele mai mari MINCIUNI din Istoria Europei.

Timpul Famtoma, 300 de ani inventati se pare de Imparatul romano-german OTTO III si Papa din acel timp.

Dr. Ilig ne spune dupa ani de cercetare a istoriei: Imparatul OTTO al III-lea traia pe la anul 700 dupa Cristos. El era un mare iubitor de Isus si mare aparator al Crestinatatii. In iubirea lui pentru crestinism a dus la convertirea in acei ani a intregii Europe, mai bine zis cu ajutorul lui militar au fost crestinizate Polonia si Ungaria si restul Europei vestice care mai aveau si un strop de paganism.

Dr. Ilig ne spune ca in acea Vreme se credea ca la trecerea a 1000 de ani de la Nasterea Mantuitorului Cerurile se vor deschide si Isus se va pogora pe pamant. De acea se pare ca Imparatul l-a rugat pe Papa prin calugarii singuri la acea vreme care aveau voie fara sa fie pedepsiti sa scrie si sa citeasca, acesti calugari au inventat 300 de ani din ISTORIE.

Dr. Ilig ne spune ca anul 600 a devenit anul 900. Au ascuns trecerea prin faptul ca au schimbat nu CALENDARUL ci numaratoarea ANILOR, pana atunci numarau DE LA FACEREA LUMII, iar de la anul SCHIMBARII, pe atunci anul 700, la noi in istorie acum anul 1000, au inceput sa numere de la NASTERA LUI ISUS.

Pentru noi ROMANII, aceasta Teorie ne explica de ce la noi in tara au disparut oamenii si ISTORIA intre anii 600 si anul 900. Anul 600 se stie ca un General Bizantin a trecut prin Transilvania...iar urmatoarea data Istorica despre noi este in anul 890 cad un Calugar scrie ca au trecut Oigulii-Magiari la nord de Transilvania spre tinutul unde au fost chemati si li sa dat drept de sedere si anume AUSTRIA de azi pana la Salzburg, adica atunci Granita ORTODOXO-.-ROMANO-CATOLICA.


Sursa in limba Germana: http://www.fantomzeit.de/

Dragi Parinti nu va grabiti ca si Imparatul. Minciuna se spune la noi are picioare scurte...

Esti mai nasol decat conspirationistii aia cu cipurile.

Puse una langa alta, Incep sa-i vad pe aia ca fiind rezonabili acum :24:

În cadrul sesiunii inaugurale a Sfântului și Marelui Sinod de luni, 20 iunie 2016, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a adresat un cuvânt în care a subliniat importanța respectării sinodalității nu doar la nivel local, ci și panortodox. Omilia Preafericirii Sale a fost apreciată de Patriarhul Ecumenic și caracterizată ca fiind profund teologică.

Sanctitatea Voastră,
Preafericirile Voastre,
Înaltpreasfințiile Voastre,
Onorați participanți la acest Sinod,

Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe este în același timp un eveniment rar și începutul unei normalități, deoarece sinodalitatea este o regulă canonică a vieții Bisericilor locale, pentru a exprima unitatea credinței ortodoxe, a vieții sacramentale și a disciplinei canonice a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Dacă sinodalitatea este o normă canonică la nivel local, ea trebuie să fie o normă și la nivel panortodox sau universal.

Sinodalitatea se împlinește în concelebrarea sacramentală a Sfintei Euharistii, pentru a exprima simultan unitatea de credință ortodoxă și însăși taina comuniunii Bisericii cu Capul ei, Domnul Iisus Hristos.

Autocefalia Bisericilor Ortodoxe exprimă libertatea lor administrativă și pastorală, în timp ce comemorarea euharistică panortodoxă și sinodalitatea panortodoxă exprimă unitatea întregii Ortodoxii.

Activitatea pastorală și misionară a Bisericii trebuie să țină cont astăzi de problemele și provocările contemporane. Totuși, scopul principal al lucrării Bisericii este sfințirea și mântuirea oamenilor, adică dobândirea vieții veșnice în iubirea și lumina Împărăției Preasfintei Treimi.

În acest sens, Sinodul nu trebuie să formuleze noi dogme sau sfinte canoane noi, ci trebuie să aibă o semnificație pastorală și misionară actuală, pentru a mărturisi iubirea lui Hristos pentru Biserica Sa și pentru întreaga umanitate. Duhul Sfânt este Duhul Adevărului și al Comuniunii. Dacă mărturisim împreună dreapta credință, atunci primim bucuria comuniunii în iubirea Preasfintei Treimi, pe Care o sărbătorim astăzi.

†DANIEL

Patriarhul României

Iubitilor despre activitatea misionara a Bisericii.
Misiunea trebuie facuta de cei ce sunt vrednici de misune. Iar vrednicia o da sfinetia si induhovnicirea. Asadar, daca voim ca toti catolicii sa revina la Biserica cea adevarata, daca voim ca toti oamenii de pe pamant , care nu cunosc ortodoxia, sa o cunoasca, nu e nevoie de intalniri la mese rotunde si discutii ale inaltilor ierarhi. nu. o spun sfintii. Sfintiti-va si toti cei din jur se vor sfintii.
Asadar misiunea pastorala a Bisericii este aceea prin care preotul se apleaca asupra turmei, o curata de erezii , de superstitii, de new-ageisme si aduce fiecare ortodox la sfintenie, prin cele Sapte Taine sfinte. Numai atunci , fiecare ortodox , acolo unde se afla va deveni lumina si va arata lumii minunatia ortodoxiei.

\ideea ecumenista de intalniri si discutii ale unor ierarhi , sau preoti, cu scopul indreptarii catolicilor, este diavoleasca. Dovada sta sutele de ani, lipsiti de rod al acestor intalniri. Nimic nu s-a facut , din contra, s-au smintit ortodocsi, dintre cei caldicei si necunoscatori ai propriei credinte.
Si asta pentru ca au plecat la misiune de la coada la cap. inainte de a se sfinti si induhovnicii prin traire patristica.
Loviturile catolicilor si nu numai, ce le dau Bisericii ortodoxe, tocmai de aici pleaca. De la faptul ca ortodocsii, majoritatea, sunt plini de patimi, pe alocuri de eresuri, nu isi cunosc credinta si au inceput sa aiba o credinta amestecata si necurata.

Asadar , cu toata pompa, Sinodul nu este ce trebuie sa fie. S-au dus acolo, si se vor intoarce. Asa cum s-au dus. De 2000 de ani de la Hristos ortodoxul stie cum trebuie sa se comporte cu ceilalti care nu sunt ortodocsi. Ne invata sfintii. Iubeste pacatosul si uraste pacatul. E simplu. insa sa ajungi aici e nevoie de sfintenie. Nu de documente parafate care sa arate ortodocsilor cum sa numeasca pe cel ce nu marturiseste Crezul ortodox.

O sa se intoarca dragii nostri ierarhi si vor trebui sa se mai induhovniceasca si poate asa vor gasi solutii adevarate pentru problemele strigente ale Bisericii ortodoxe cum este \ucraina, cum sunt crestinii ucisi in Siria, cum sunt problemele diasporei de organizare, a Moldovei si Bucovinei, etc.
Sa ii ajute Dumnezeu sa se intoarca cu bine si sa ii lumineze Dumnezeu sa vada si sa rezolve problemele cu care se confrunta ortodocsii nostri dragi.
Cat despre reuniunea ce are loc in Creta, iaca s-au intalnit, nu toti, ca sa nu sufere de dor.

Care ai mă un harometru și înduhovnicimetru de vânzare?
Vreau să-mi măsor episcopul, când s-o întoarce din Creta...

Vorba cipofobilor, "iată încă un semn al sfîrșitului"
 

Cum au profețit adve de ziua enșpe și ufolatrii noului coruscant, pardon, noua pucioasa, "pluto in Taur, marte în Balanță; focul caniculei cade din cer și periplaneta americana marsaluiresc noaptea pe strazile jegoase ale capitalei: samanii au VAZUT! DA! Alin si Antonia devin prieteni!". Dar fratilor, adevaratul intelept va cunoaste vremea cu adevarat cind Alin ajunge homeopat. Atunci omenirea va fi salvata, cu akasha cu tot, in cloud. Claudu' lu' Oort.

https://saccsiv.wordpress.com/2016/0...-marele-sinod/

https://saccsiv.wordpress.com/2016/0...marelui-sinod/

Ce sa-i mai masuram? Sa faca bine, la intoarcere, sa paseasca pe ape si sa intre in biserici prin usile inchise!!!!

Şi musai să învie nişte morţi.

eu zic ca daca vrei sa afli masura tuturor celor prezenti acolo, fa o excursie in Ucraina, fa o excursie prin Siria.

Insa poti face altceva. sa aduci aici concret un subiect arzator al Bisericii ortodoxe care este dezbatut si rezolvat in Creta. Absolut nimic consistent.

http://www.teologie.net/2016/06/14/i...jul/#more-5043

"În concluzie, vreau să spun că parțial au dreptate şi cei care-şi doresc organizarea Sinodului şi cei care nu-şi doresc. Bineînţeles, Sinodul se organizează tocmai pentru a rezolva problemele şi nu doar pentru a arăta o falsă unitate. Dar, în condiţiile în care nu s-a formulat nici o bază canonică pentru a rezolva problemele inter-ortodoxe, Qatarul va rămâne o problemă bilaterală între Antiohia şi Ierusalim, Estonia şi Ucraina vor rămâne o problemă bilaterală dintre Moscova şi Constantinopol, Mitropolia Basarabiei va rămâne o problemă bilaterală dintre Moscova şi Bucureşti, iar Timocul dintre Bucureşti şi Belgrad. Nu există (şi nici nu se doreşte să existe) vreun mecanism care prin vot panortodox să hotărască aceste probleme, trecând peste interesele înguste ale unuia sau altuia. Va da vreodată Moscova autocefalie Ucrainei sau Belgradul Macedoniei? Iar dacă le vor da, va recunoaşte oare Constantinopolul aceste autocefalii (deşi nicăieri nu scrie că ar fi nevoie de recunoaşterea lor)? Sau cum să recunoască Constantinopolul autocefalia Bisericii Americane (OCA), din moment ce singurele eparhii vii (adică cu venituri pentru Fanar) pe care le mai are sunt anume în SUA? Şi atunci ce aşteptăm? Nu putem să ne aşteptăm la nimic!

Avem nevoie de oameni duhovniceşti şi pragmatici. Fără oameni duhovniceşti, hotărârile dogmatice vor fi bănuite de erezie, iar hotărârile liturgice şi canonice nu vor avea nici o autoritate în faţa preoţilor şi a poporului. Acum nu mai avem împărat cu armată, care să impună dogmele şi canoanele despre care unii sau alţii au reuşit să-l convingă că ar fi adevărate. Avem o altă situaţie, care necesită o altă abordare, iar fără o implicare a oamenilor duhovniceşti, orice schimbare, fie ea şi bună, nu va fi acceptată. Iată în 1923, într-un context asemănător cu cel pe care-l vom avea în Creta peste câteva zile, nişte oameni cu reputaţie duhovnicească foarte îndoielnică au decis schimbarea calendarului, iar în 1924 acesta a fost impus şi în România. Dacă România n-ar fi avut rege cu jandarmerie, nimeni nu era să primească calendarul nou, chiar dacă în sine el nu este greşit. Despre aceasta e suficient să citim scrisorile lui Nae Ionescu sau presa anilor ’30, mai ales din Basarabia. După 1944, odată cu venirea comunismului, un singur om, părintele Cleopa de la Sihăstria, a reuşit să convingă poporul despre „adevărul noului calendar” atât cât n-a reuşit regele cu toată armata lui. Şi asta nu pentru că lumea ar fi înţeles prea multe despre calendar, ci pentru că părintele Cleopa reprezenta o autoritate duhovnicească!

Evident, pe lângă viaţa duhovnicească, ierarhii trebuie să fie şi oameni pragmatici şi curajoşi, pentru a putea depăşi clişeele şi bizantinismele amorfe. Astăzi nu mai avem împărat care să organizeze şi să legitimeze un Sinod, iar încercarea patriarhului turc de a lua locul împăratului este pe cât de comică, pe atât şi de ineficientă. Vrem noi să recunoaştem sau nu, dar la moment e nevoie de un mecanism modern, ca să schimbe din temelie unele principii, pentru că prea mult trăim cu trecutul. Organizăm sinoade şi vorbim despre întâietăți de parcă nici n-am şti că de 1300 de ani trei patriarhii (Alexandria, Antiohia şi Ierusalimul) au rămas doar pe hârtie, iar de aproape 600 de ani de ani, patriarhia capitalei imperiului (care continuă să se creadă prima, deşi nu mai există nici imperiul şi nici capitala), a rămas şi ea fără credincioşi şi doar cu ierarhi onorifici. La moment, Antiohia şi Constantinopolul se bazează pe diaspora (care ar trebui să devină autocefală), Ierusalimul pe pelerinii ruşi şi români, iar Alexandria pe misiunea în centrul Africii, sponsorizată de greci. Dar în vechile lor teritorii, din păcate, toate aceste 4 patriarhii sunt aproape moarte. Cum se reflectă această situaţie în canoanele noastre? În nici un fel…

Iată de ce, la moment, e mai bine să nu avem nici un fel de sinod, până nu va veni altă generaţie de oameni, care să gândească problemele Bisericii nu doar prin prisma trecutului (care artificial este asociat cu Tradiţia Bisericii), ci şi prin prisma funcționalității reale în prezent şi viitor.

Nu mi-ai raspuns la intrebare: Duhul Sfant s-a pogorat cand apostolii erau impreuna sau s-a pogorat cand nu erau impreuna?

Da. Pot să mă rog şi să te rog şi pe tine să te rogi, nu s-o dai ţăţeşte-n bârfe pe care nu le înţelegi. Mă rog, pe care 99,99% nu le înţelegi. Şi ca tine, mulţi!

În rest? Sănătate, pace şi la vară (adică acu') cald. Foarte cald.

P.S. Cum o fi-n Creta? :39:

În această dimineață, 21 iunie 2016, Sfântul și Marele Sinod a aprobat, cu amendamente, primul document presinodal din cele de pe ordinea de zi. Este vorba de Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană.

întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe (Chambésy, 21-28 ianuarie 2016) – Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, a fraternității și a dragostei între popoare și la înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură

Biserica lui Hristos trăiește „în lume”, dar ea „nu este din lumea aceasta” (Ioan 17,11;14-15). Biserica este semnul și imaginea Împărăției lui Dumnezeu în istorie, pentru că ea anunță o „făptură nouă” (2 Cor. 5,17), „ceruri noi și pământ nou, în care locuiește dreptatea” (2 Petru 3,13), o lume în care Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi, nici plângere, nici strigăt, nici durere” (Apocalipsa 21,4-5).

Această așteptare este deja trăită și pregustată în Biserică, în special de fiecare dată când este oficiată Dumnezeiasca Euharistie și când se întrunesc „în adunare” (1 Corinteni 11,20) fiii risipiţi ai lui Dumnezeu (Ioan 11,52), într-un trup, fără deosebire de rasă, sex, vârstă, origine socială sau orice altă formă de separare, acolo unde „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască” (Galateni 3,28, Coloseni 3,11), într-o lume reconciliată, de pace și de dragoste.

Biserica trăiește, de asemenea, această pregustare a „făpturi celei noi”, a lumii transformate prin sfinții săi, care, prin asceză și prin virtuțile lor, au devenit încă în această viață chipuri ale Împărăției lui Dumnezeu, arătând și dând asigurare astfel că așteptarea unui lumi a păcii, a dreptății și a dragostei nu este o utopie, ci „încredințarea celor nădăjduite” (Evrei 11,1), care este posibilă prin Harul lui Dumnezeu și prin lupta duhovnicească a omului.

Inspirată continuu prin așteptare și prin această pregustare a Împărăției lui Dumnezeu, Biserica nu rămâne indiferentă față de problemele omului din toate timpurile, ci, dimpotrivă, ea participă la temerile și la problemele lui existențiale, căci preia, ca Domnul său, durerea și rănile sale provocate de răul care lucrează în lume și, precum bunul samarinean, leagă rănile sale, turnând pe ele untdelemn și vin (Luca 10,34) „prin cuvânt de răbdare și mângâiere” (Romani 15,4; Evrei 13,22) și prin iubire vie. Cuvântul său pentru lume nu are scopul principal de a denunța, de a judeca sau de a condamna lumea (Ioan 3,17;12,47), ci de a-i oferi drept călăuză Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, nădejdea și încredințarea că răul, în orice formă ar fi, nu are ultimul cuvânt în istorie și că nu trebuie să-l lase să-i dicteze cursul.

Bazându-se pe aceste principii și cu ansamblul experienței și al învățăturii tradiției sale patristice, liturgice și ascetice, Biserica Ortodoxă participă la grijile și la temerile care preocupă pe omul epocii noastre, dorind să contribuie la rezolvarea lor, ca astfel să ofere lumii pacea lui Dumnezeu „care covârșește orice minte” (Filipeni 4,7), reconcilierea și dragostea.

《continuare》
 

A.Valoarea persoanei umane

1.Valoarea persoanei umane, care decurge din creația omului după chipul lui Dumnezeu și din misiunea sa în planul lui Dumnezeu pentru om și pentru lume, a constituit o sursă de inspirație pentru Părinții Bisericii Ortodoxe, care s-au aplecat asupra tainei iconomiei divine. Sfântul Grigorie Teologul subliniază în acest context că Creatorul „a plasat pe om pe pământ, ca pe o a doua lume, microcosm în macrocosm, ca un alt înger, o ființă dublă, creată pentru a-L adora, un supraveghetor al creației vizibile, un inițiat al lumii inteligibile, o ființă stăpânind peste ființele pământului(…) o ființă vie în această lume aspirând la o alta, încununarea tainei, apropiindu-se de Dumnezeu prin îndumnezeire (theosis)” (Grigorie Teologul, Cuvântarea 45,7. PG 36, 632AB). Scopul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu este îndumnezeirea omului. Hristos, înnoindu-l în El Însuși pe vechiul Adam (cf. Efeseni 2,15), „a îndumnezeit, astfel, omul întreg, ceea ce constituia începutul împliniri nădejdii noastre” (Eusebiu, Demonstratio Evangelica, 4, 14. PG 22, 289A).

Căci așa cum în vechiul Adam a fost cuprins întreg neamul omenesc, tot așa, în Adam Cel Nou a fost recapitulat întreg neamul omenesc („Fiul Cel Unic al lui Dumnezeu s-a făcut om … pentru a recapitula și a restaura în starea originară neamul omenesc care era căzut”, Chiril al Ierusalimului, Comentariul la Ioan IX, PG 74, 273D-275A). Această învățătură a creștinismului privitoare la sacralitatea omului este sursa inepuizabilă a oricărui efort creștin pentru apărarea valorii și a demnității persoanei umane.

2.Pe această bază, este indispensabilă cooperarea intercreștină în toate domeniile, pentru a apăra valoarea omului și, bineînțeles, în aceeași măsură, binele care este pacea, în așa fel încât eforturile pacifiste ale creștinilor, fără excepție, să dobândească mai multă greutate și forță.

3.Recunoașterea comună a valorii înalte a persoanei umane poate servi drept premiză a unei colaborări mai largi în acest domeniu. Bisericile Ortodoxe sunt chemate să contribuie la dialogul interreligios și la cooperare și, pe această cale, la înlăturarea tuturor manifestărilor de fanatism pentru întărirea prieteniei dintre popoare, la triumful libertății şi al păcii în întreaga lume, pentru binele fiecărei persoane, indiferent de rasă şi de religie. Se înțelege de la sine că această cooperare exclude orice formă de sincretism, ca și orice tentativă din partea unei religii de a se impune asupra altora.

4.Suntem încredințați că, împreună lucrători cu Dumnezeu (1 Corinteni 3,9), noi putem progresa în această slujire împreună cu toți oamenii de bine, care se consacră căutării păcii lui Dumnezeu, pentru binele comunității umane, la nivel local, național și internațional. Această slujire este o poruncă a lui Dumnezeu (Matei 5,9).

continuare
 

B.Libertate și responsabilitate

1.Darul dumnezeiesc al libertății este unul din cele mai mari daruri făcute omului, înțeles atât în calitate de purtător al chipului unui Dumnezeu personal, cât și în calitate de membru al unei comunități de persoane în unitatea neamului omenesc, prin harul, viața şi comuniunea Persoanelor Divine în Sfânta Treime. „Dumnezeu a creat pe om la început liber și autonom, cu o singură restricție în legea poruncilor” (Grigorie Teologul, Cuvântarea XIV, 25, PG 35, 892A). Libertatea îl face pe om capabil să progreseze nesfârșit spre perfecțiunea spirituală, dar implică, în același timp, pericolul neascultării, adică abandonarea ascultării de Dumnezeu și, în consecință, al căderii, de unde vin și consecințele tragice ale existenţei răului în lume.

2.Consecințele acestui rău sunt imperfecțiunile și neajunsurile, care predomină în lumea contemporană: secularizarea, violența, degradarea vieţii morale, fenomene negative precum flagelul drogurilor și alte forme de dependenţă ce pot fi observate în cazul unor tineri, rasismul, cursa înarmării, războaiele și catastrofele sociale cauzate de ele, discriminarea unor grupuri sociale, comunități religioase şi popoare întregi, inegalități sociale, limitarea drepturilor omului în domeniul libertății de conștiință și, în mod special, al libertății religioase, dezinformarea și manipularea opiniei publice, înapoierea economică, distribuirea disproporționată sau absenţa completă a elementelor esenţiale pentru viață, foametea care afectează milioane de oameni, deportările forţate de populaţii şi traficul de fiinţe umane, folosirea necontrolată a biotehnologiei genetice şi a biomedicinii la începutul, pe timpul și la sfârșitul vieții umane – toate acestea întrețin angoasa nesfârșită în care se zbate omenirea zilelor noastre.

3.În fața acestei situații, care a dus la degradarea noţiunii de persoană umană, datoria Bisericii Ortodoxe consistă astăzi în a pune în valoare, prin predică, prin teologie, prin cultul său și prin activitatea sa pastorală adevărul libertății în Hristos. „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Iar conştiinţa, zic, nu a ta însuţi, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conştiinţă?” (1 Corinteni 10,23-24;29). Libertatea fără responsabilitate și fără dragoste duce în final la pierderea libertății.

continuare
 

C. Despre pace și dreptate

1.Biserica Ortodoxă recunoaște și subliniază în mod diacronic locul central al păcii și al dreptății în viața oamenilor. Însăși revelația în Hristos este caracterizată ca „Evanghelie a păcii” (Efeseni 6,15), căci Hristos „instaurând pacea prin sângele crucii Sale” (Coloseni 1, 20), „venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape” (Efeseni 2, 17). El a devenit „pacea noastră” (Efeseni 2,14). Această pace, „care covârșește orice minte” (Filipeni 4,7), este, după cum Hristos Însuși a zis Apostolilor Săi înainte de Pătimirea Sa, mai mare și mai importantă decât pacea pe care o promite lumea: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14,27) Căci pacea lui Hristos este rodul deplin al tuturor celor recapitulate în El: al demnităţii şi măreţiei persoanei umane ca chip al lui Dumnezeu; al manifestării unității organice a neamului omenesc și a lumii în Hristos; a universalităţii în trupul lui Hristos a idealurilor de pace, de libertate și de dreptate socială; şi, în cele din urmă, al rodirii iubirii creștine între oameni şi popoare. Adevărata pace este rodul triumfului pe pământ al tuturor idealurilor creștine. Este pacea care vine de Sus, pe care Biserica Ortodoxă o solicită totdeauna în cererile din rugăciunile sale zilnice, cerând-o de la Dumnezeu, Care pe toate le împlinește și Care ascultă rugăciunile celor care vin la El cu credință.

2.Cele prezentate arată în mod clar de ce Biserica, în calitate de „Trup al lui Hristos” (1 Corinteni 12,27), se roagă totdeauna pentru pacea lumii întregi, care, după Clement al Alexandriei, este sinonimă cu dreptatea (Stromata 4, 25. PG 8, 1369B-72A). Sfântul Vasile cel Mare adaugă: „nu mă pot convinge că sunt vrednic de a mă numi slujitor al lui Iisus Hristos, dacă nu sunt în stare să iubesc pe alții și să trăiesc în pace cu toată lumea – cel puțin atât cât depinde de mine” (Epistola 203, 1. PG 32, 737B). Acest lucru este, după același Sfânt Părinte, atât de natural pentru un creștin, încât se poate spune „că nu este nimic altceva mai specific creștin, decât de a lucra pentru pace” (Epistola 114. PG 32, 528B). Pacea lui Hristos este forța tainică ce își are sursa în reconcilierea omului cu Tatăl lui Cel Ceresc, datorită purtării de grijă a lui Iisus, care lucrează toate în toți, care creează o pace inefabilă destinată de la începutul timpului și ne împacă pe noi cu El Însuși și prin El Însuși cu Tatăl (Dionisie Areopagitul, Despre numele divine, 11, 5. PG 3, 953AB).

3.Trebuie să subliniem, în același timp, că darurile spirituale ale păcii și ale dreptății depind și de sinergia umană. Sfântul Duh acordă daruri duhovnicești, atunci când omul caută prin pocăință pacea și dreptatea lui Dumnezeu. Aceste daruri, al păcii și al dreptății, se realizează acolo unde creștinii fac eforturi în direcţia credinței, a dragostei și a speranţei în Iisus Hristos, Domnul nostru (1 Tesaloniceni 1,3).

4.Păcatul este o boală spirituală ale cărei simptome vizibile sunt conflictele, discordiile, crimele și războaiele cu consecințele lor tragice. Biserica încearcă să vindece nu numai simptomele vizibile ale acestei boli, ci și boala însăși, care este păcatul.

5.În același timp, Biserica Ortodoxă crede că este de datoria ei să încurajeze tot ceea ce este în mod real în slujba păcii (cf. Romani 14,19) și care deschide calea spre dreptate, fraternitate, adevărata libertate și dragoste reciprocă între toți fiii Unicului Părinte Ceresc, ca și între toate popoarele, care constituie familia umană. Ea împreună pătimește cu toți oamenii, care, în diferite părți ale lumii, sunt lipsiți de binele păcii și al dreptății.

Dar pana la urma care e scopul acestui sinod ?

continuare
 

D.Pacea și împiedicarea războiului

1.Biserica lui Hristos condamnă războiul în general, căci ea îl consideră drept consecință a răului și a păcatului în lume: „De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?” (Iacob 4,1). Fiecare război constituie o amenințare distructivă pentru creație și pentru viață.

Mai ales în cazul războaielor duse cu arme de distrugere în masă, consecințele ar fi îngrozitoare, nu numai pentru că ele cauzează moartea unui număr incalculabil de ființe umane, ci, mai mult, pentru că viața supraviețuitorilor ar deveni insuportabilă. Acestea ar cauza boli incurabile, mutații genetice și alte efecte negative, care ar afecta grav generațiile viitoare.

Nu numai armamentul nuclear este foarte periculos, ci și armamentul chimic și biologic, precum și toate formele de armament, ce trezesc o iluzie de supremație și de dominare a lumii înconjurătoare. Acest tip de armament întreține un climat de frică și de lipsă de încredere și devine cauza unei noi curse a înarmărilor.

2.Biserica lui Hristos, considerând principial războiul ca o consecință a răului și a păcatului în lume, încurajează orice inițiativă și orice efort de evitare și prevenire a războiului, prin dialog și orice alt fel de mijloace potrivite. În cazul în care războiul devine inevitabil, Biserica va continua să se roage și să poarte grijă pastorală de fiii săi care sunt implicați în conflicte militare pentru apărarea vieții și a libertății lor, depunând toate eforturile pentru restabilirea păcii cât mai repede posibil.

3.Biserica Ortodoxă condamnă în mod ferm toate formele de conflicte și de războaie, motivate de fanatism, bazat pe principii religioase. Tendința permanentă de creștere a represiunilor și persecuțiilor împotriva creștinilor și a altor comunități datorită credinței lor, în Orientul Mijlociu și în alte părți, ca și dezrădăcinarea creștinismului din leagănul său istoric suscită o preocupare profundă. Astfel, sunt amenințate relațiile interreligioase și interetnice existente și, în același timp, mulți creștini sunt forțați să-și părăsească țările lor. Ortodocșii din lumea întreagă suferă împreună cu frații lor creștini și cu toți ceilalți persecutați în această regiune și fac apel la găsirea unei soluții echitabile și permanente a problemelor din regiune.

Biserica Ortodoxă condamnă, de asemenea, și războaiele provocate de naționalism, precum și pe cele care provoacă epurări etnice, schimbări ale granițelor statale și ocuparea de teritorii.

continuare
 

E.Biserica Ortodoxă în fața discriminărilor

1.Domnul, Regele dreptății (cf. Evrei 7,2-3), dezaprobă violența și nedreptatea (cf. Psalm 10,5), condamnă comportamentul inuman față de aproapele (cf. Marcu 25,41-46; Iacob 2,15-16). În Împărăția Sa – a cărei imagine şi prezență în lume este Biserica – nu este niciun loc pentru ura între popoare şi nici pentru dușmănia și intoleranța de vreun fel (cf. Isaia 11,6; Romani 12,10).

2.Poziția Bisericii Ortodoxe față de acest subiect este foarte clară: Biserica Ortodoxă crede că Dumnezeu „a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului” (Faptele Apostolilor 17,26) și că în Hristos „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi” (Galateni 3,28). La întrebarea „cine este aproapele meu?”, Hristos a răspuns prin parabola samariteanului milostiv (Luca 10,25-37). Astfel, El ne-a învățat să înlăturăm orice barieră de dușmănie și de prejudecată. Biserica Ortodoxă mărturisește că fiecare ființă umană – independent de culoare, religie, rasă, gen, naționalitate sau de limbă – este creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi este un membru egal al comunităţii umane. Potrivit credinței sale, Biserica refuză discriminarea sub formele enumerate mai sus, care presupun o deosebire în demnitate între persoane.

3.Biserica, respectând principiile drepturilor omului și tratamentului egal al oamenilor, urmărește să aplice aceste principii în lumina învățăturii sale despre Sfintele Taine, despre familie, despre locul bărbatului și al femeii în Biserică și despre valorile tradiției bisericești în general. Biserica își rezervă dreptul de a da mărturie și dă mărturie despre învățătura sa în spațiul public.

continuare
 

F.Misiunea Bisericii Ortodoxe ca mărturie de dragoste în slujire

1.Îndeplinind misiunea ei de mântuire în lume, Biserica Ortodoxă poartă grijă în mod activ de toți cei care au nevoie de ajutor, de flămânzi, de cei în nevoi, de bolnavi, de persoane cu dezabilități, de persoane în vârstă, de cei oprimați, de captivi, de prizonieri, de cei fără adăpost, de orfani, de victime ale catastrofelor și conflictelor armate, ale traficului de ființe umane și ale oricărei forme de sclavagism al epocii contemporane. Eforturile Bisericii Ortodoxe pentru depășirea sărăciei extreme și a nedreptății sociale sunt o expresie a credinței sale și o slujire adusă Domnului Însuși, Care se identifică, astfel, cu toți oamenii, mai cu seamă cu cei în nevoi: „întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25,40). Biserica poate coopera cu toate instituțiile sociale în întreaga diversitate a slujirii sale sociale.

2.Antagonismele și ostilitățile care stăpânesc în lume conduc la nedreptate și inegalitate în ceea ce privește participarea oamenilor și a națiunilor la bunurile creației divine. Ele privează milioane de oameni de bunurile de primă necesitate și duc la sărăcirea personalității umane. Ele provoacă migraţii masive de populații, dau naștere la conflicte etnice, religioase și sociale, care amenință coeziunea internă a societăților umane.

3.Biserica nu poate să rămână indiferentă la procesele economice care influențează de o manieră negativă întreaga omenire. Biserica insistă asupra necesității de a fonda economia pe principii morale și, de asemenea, de a servi activ, prin aceasta, omul, urmând învățătura Apostolului Pavel „căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua” (Faptele Apostolilor 20,35). Sfântul Vasile cel Mare scrie că „scopul pe care trebuie să-l urmărească fiecare în lucrarea sa este, deci, de a veni în ajutorul celor nevoiași și nu de a se îngriji de nevoile proprii” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile cele mari, 42. PG 31, 1025 A).

4.Decalajul dintre bogați și săraci se adâncește în mod dramatic din cauza crizei economice, care, de obicei, este rezultatul unei speculații necontrolate din partea anumitor reprezentanți ai unor cercuri financiare, a acumulării de bogăție în mâinile unui număr mic de persoane și a unei activități economice falsificate, care, fiind lipsită de dreptate și de sensibilitate umană, nu servește în final necesităților adevărate ale omenirii. O economie viabilă este o economie care combină eficiența cu dreptatea și cu solidaritatea socială.

5.În aceste condiții tragice, se poate înțelege imensa responsabilitate a Bisericii în lupta împotriva foametei și a tuturor formelor de sărăcie, de care este plină lumea. Acest fenomen al epocii noastre, când țările trăiesc într-un sistem de economie globalizată, scoate în evidență criza gravă de identitate a lumii moderne. Foametea nu pune în pericol doar darul dumnezeiesc al vieții pentru popoare întregi, ci afectează, de asemenea, demnitatea înaltă a persoanei umane și, în același timp, aduce ofensă lui Dumnezeu Însuși. Din această cauză, dacă grija de propria noastră hrană este un subiect material, grija de hrana aproapelui nostru este un subiect de ordin spiritual (Iacob 2,14-18). Este, deci, o datorie a tuturor Bisericilor Ortodoxe să se arate solidare și să organizeze ajutorarea de o manieră eficientă față de frații în nevoi.

6.Sfânta Biserică a lui Hristos, care uneşte în trupul său sobornicesc multe popoare, promovează principiul solidarității umane și o cooperare mai intensă a popoarelor și a statelor pentru rezolvarea pe cale pașnică a conflictelor.

7.Biserica este preocupată, în acelaşi timp, de impunerea asupra omenirii a unui mod de viață din ce în ce mai consumist, lipsit de orice suport al valorilor morale creștine. În acest sens, acest consumism, combinat cu globalizarea secularizată, tinde să ducă popoarele la pierderea rădăcinilor lor spirituale, a memoriei lor istorice și la uitarea tradițiilor.

8.Mijloacele mass-media cad adesea sub controlul ideologiei globalismului liberal și devin promotoare ale unei ideologii consumiste și ale imoralității. Cazurile de tratare fără respect, chiar blasfematorii, a valorilor religioase provoacă discordii și revolte în sânul societății, suscitând o anumită neliniște. Biserica previne pe credincioșii ei de pericolul manipulării conștiințelor prin mijloacele mass-media, de folosire a lor nu pentru apropierea între oameni și popoare, ci pentru manipularea lor.

9.În transmiterea învățăturii sale și în împlinirea misiunii sale mântuitoare pentru omenire, Biserica este din ce în ce mai confruntată cu manifestări ale ideologiei seculariste. Biserica lui Hristoseste invitată să exprime și să pună în evidență în lume mărturia sa profetică față de lume, bazându-se pe experiența credinței și amintind astfel adevărata sa misiune pentru popor, „proclamând” Împărăția lui Dumnezeu și cultivând conștiința unității turmei sale. Perspective largi se deschid astfel în fața ei, căci, ca element esențial al învățăturii sale eclesiologice, ea descoperă lumii fragmentate comuniunea și unitatea euharistică.

10.Voința unei creșteri constante a prosperității și a unui consum neînfrânat antrenează în mod inevitabil o utilizare disproporționată a resurselor naturale și o epuizare a lor. Lumea, creată de Dumnezeu pentru a fi cultivată și păstrată pentru om (cf. Facerea 2,15), este supusă consecințelor păcatului omenesc: „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde […] se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum” (Romani 8,20-22). Criza ecologică actuală este legată de schimbările climatice și de încălzirea pământului și face imperativă obligația Bisericii de a contribui, prin mijloacele spirituale de care dispune, la protejarea creației lui Dumnezeu împotriva efectelor lăcomiei umane

Lăcomia de a satisface nevoile materiale duce la sărăcirea spirituală a omului și la distrugerea mediului înconjurător. Nu trebuie uitat că bogăția naturală a pământului nu este proprietatea omului, ci a Creatorului: „Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea” (Psalm 23,1). Astfel, Biserica Ortodoxă subliniază necesitatea protejării creației lui Dumnezeu, cultivând sensul responsabilității față de mediul înconjurător, care este un dar al lui Dumnezeu, evidențiind valoarea virtuților cumpătării și autocontrolului. Trebuie să ne amintim că nu doar generațiile actuale ci și cele care vor veni au dreptul la bogăţiile naturale pe care ni le-a dăruit Creatorul.

11.Pentru Biserica Ortodoxă, capacitatea de cercetare științifică a lumii constituie un dar al lui Dumnezeu făcut omului. Însă, în același timp, Biserica Ortodoxă subliniază pericolele pe care le implică anumite realizări științifice. Biserica Ortodoxă consideră că omul de știință este liber nu numai să facă cercetări, ci şi să stopeze cercetarea atunci când principiile creștine și umane sunt încălcate. „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (1 Corinteni 6,12). Sfântul Grigorie Teologul: „Binele nu mai este bine, dacă mijloacele sunt rele” (Cuvântarea teologică 1, 4 PG 36, 16C). Acest punct de vedere al Bisericii se dovedește a fi din mai multe raţiuni indispensabil pentru a delimita în mod corect libertatea și pentru a pune în valoare roadelor științei, pentru care se prevăd realizări în aproape toate domeniile, în special cel al biologiei, unde, sunt de preconizat atât succese, cât şi pericole. În acelaşi timp, subliniem caracterul sacru de necontestat al vieţii umane, de la conceperea sa până la moartea sa naturală.

12.Pe parcursul ultimilor ani se remarcă dezvoltarea fulgerătoare a ştiinţelor biologice, precum şi, legate de acestea, a biotehnologiilor cu multe realizări, dintre care un mare număr sunt considerate benefice pentru om, deși altele provoacă dileme de natură morală sau sunt considerate că ar trebui respinse. Biserica Ortodoxă afirmă că omul nu este un simplu ansamblu de celule, de țesuturi și de organe și că el nu este determinat numai de factori biologici. Omul este creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,27) și va trebui să fie tratat cu respectul care i se datorează. Recunoașterea acestui principiu fundamental duce la concluzia că, atât în timpul cercetărilor științifice, cât și al aplicării în practică a noilor descoperiri și invenții, trebuie apărat dreptul absolut al fiecărui om de a fi tratat cu respect și onoare în orice stadiu al vieții sale, ca fiind voința lui Dumnezeu, așa cum aceasta a fost descoperită în creație. Cercetarea trebuie să țină cont de principiile morale și spirituale ale vieții și de valorile și tradiţiile creștine. În același timp, trebuie arătat respectul imperios pentru întreaga creație a lui Dumnezeu, atât în timpul folosirii sale de către om, cât și în timpul cercetării, urmând porunca pe care i-a dat-o Dumnezeu ( cf. Facerea 2,15).

13.În aceste vremuri de secularizare, se observă în mod special necesitatea de a sublinia importanța sănătății vieții în perspectiva crizei spirituale, ce caracterizează civilizația modernă. Confuzia între libertate și viața libertină duce la creșterea criminalității, a distrugerii și a profanării locaşurilor de cult și la dispariția respectului față de libertatea aproapelui său și față de sacralitatea vieții. Tradiția ortodoxă, fiind formată prin experiența practică a adevărurilor creștine, este purtătoare de spiritualitate și de morală ascetică, ce trebuie evidențiate și promovate în mod special în zilele noastre.

14.Grija pastorală specială a Bisericii pentru tineret şi copii continuă în mod constant, având drept scop educarea lor în Hristos. Prelungirea responsabilității pastorale a Bisericii față de instituția dumnezeiască a familiei este de la sine înțeleasă, căci ea s-a bazat întotdeauna și în mod necesar pe sfințenia Tainei Cununiei creștine, ca unirea dintre un bărbat și o femeie, care reprezintă unirea dintre Hristos și Biserica Sa (Efeseni 5,32). Aceasta devine actuală, în special, în contextul tentativelor de legalizare, în anumite țări, și de justificare teologică în anumite comunități creștine, a formelor de coabitare opuse tradiției și învățăturii creștine.

15.În perioada contemporană, ca de altfel în toate timpurile, glasul profetic și pastoral al Bisericii se adresează inimii omului și îl îndeamnă, împreună cu Apostolul Pavel, să adopte și să trăiască toate „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit” (Filipeni 4,8), dragostea jertfitoare a Domnului Său Răstignit, singura cale spre o lume a păcii, a dreptății, a libertății și a dragostei între oameni și popoare.

Chambésy, 26 ianuarie 2016

Semnează:

SS Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, Președinte

PF Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei

În numele PF Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei, Mitropolitul Isaac

PF Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului

PF Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii

PF Irineu, Patriarhul Serbiei

PF Daniel, Patriarhul României

PF Neofit, Patriarhul Bulgariei

PF Ilia al II-lea, Patriarhul Georgiei

PF Hrisostom, Arhiepiscopul Noii Justiniane și al întregului Cipru

În numele PF Ieronim, Arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade, Mitropolitul Gherman de Elis

În numele PF Sava, Mitropolitul Varșoviei și al întregii Polonii, Episcopul Gheorghe de Siemiatycze

PF Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei și al întregii Albanii

PF Rastislav, Arhiepiscop de Presov și Mitropolit al Ţinuturilor Cehiei și al Slovaciei

Începând cu orele 15.45, Centrul de Presă al Sfântului şi Marelui Sinod a susţinut un briefing de presă transmis în direct online, în deschiderea căruia Arhiepiscopul Iov de Telmissos, reprezentantul Secretariatului sinodal, a anunţat că astăzi părinţii sinodali analizează problema Diasporei Ortodoxe.

Diaspora Ortodoxă este cel de-al doilea subiect pe ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod. Documentul presinodal pe care îl analizează şi urmează să îl valideze membrii Sinodului priveşte organizarea şi regulamentul de funcţionare a Adunărilor Episcopale în Diaspora Ortodoxă.

Aceste Adunări vor fi alcătuite din toţi episcopii fiecărei regiuni, aflaţi în comuniune canonică cu toate Bisericile Ortodoxe şi vor fi prezidate de ierarhul Patriarhiei Ecumenice din acea jurisdicţie.

Regiunile în care vor fi validate Adunările Episcopale, conform documentului presinodal, sunt:

America de Nord şi Centrală;
America de Sud;
Australia, Noua Zeelandă şi Oceania;
Marea Britanie şi Irlanda;
Franţa;
Belgia, Olanda şi Luxemburg;
Austria;
Italia şi Malta;
Elveţia şi Lichtenstein;
Germania;
Ţările Scandinave (fără Finlanda);
Spania şi Portugalia.
În cadrul aceluiaşi briefing de presă, Înaltpreasfinţitul Părinte Iov a menţionat că toate documentele aprobate vor fi prezentate public de Secretariatul Sfântului şi Marelui Sinod, de îndată ce vor fi introduse amendamentele propuse şi validate de membrii Sinodului.

La briefing au participat şi au oferit răspunsuri şi reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale:

John Chryssavgis (Patriarhia Ecumenică);
Mitropolitul Alexandros de Nigeria (Patriarhia Alexandriei);
Dr. Ionuţ Mavrichi (Patriarhia Română);
Episcopul Grigorios de Mesaoria (Biserica Ortodoxă a Ciprului).
Dl Ionuţ Mavrichi, consilier special în delegaţia Patriarhiei Române, a făcut referire la afirmaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel privind intrarea în normalitate odată cu întrunirea Sfântului şi Marelui Sinod. De asemenea, dl Mavrichi a subliniat faptul că nu toate problemele contemporane pot fi abordate la prima întâlnire de acest fel. Aşadar, este nevoie de întâlniri periodice ale Sfântului şi Marelui Sinod.

O altă idee evidenţiată a fost aceea că deşi nu toate Bisericile Ortodoxe locale sunt prezente la eveniment, unitatea şi comuniunea nu sunt excluse.

Si, daca n-or putea, atunci macar sa-i cateriseasca pe cei care inca mai tin dreapta credinta asa cum se cuvine, iar prin rugaciunile lor inca se mai fac minuni! Si sa-i declare eretici! Ca acum sinodul trebuie sa ne spuna cum sta treaba cu ortodoxia! Daca sinodul s-a autodeclarat ,,sfant", apoi cum sa le permita altora sa aiba vreo bruma de autoritate duhovniceasca?

Periculoasa aceasta pozitie! Lasa loc unor surprize neplacute in viata Bisericii!

Brrr! Nu s-a definit ce inseamna ,,fanatism", ci doar s-a hotarat ,,inlaturarea tuturor manifestarilor de fanatism". Cam ce ar insemna asta? Ierarhul are voie sa organizeze saptamani de rugaciuni comune cu cei de alte confesiuni. Iar ortodoxul, daca nu se duce ori daca semnaleaza erezia, este considerat fanatic, probabil. Cum anume vor fi inlaturate toate manifestarile astea de fanatism? Vom vedea. Pe pielea noastra, probabil!

Odata s-a pogorat Duhul Sfant, asupra Apstolilor. Ierarhii nostri nu sunt Apostoli, iar Biserica nu se intemeiaza acum. Ceea ce zici e sofism inselator. Nu am vrut sa iti raspund , insa daca vrei neaparat, am raspuns.

Astazi Duhul Sfant lucreaza si in plan personal , individual si in cadrul unui grup de ortodocsi, exemplu monahii unei manastiri sau chiar membrii unei familii cat si la nivel de intreaga Biserica.

In Creta, cum sa fie. asa cum e cand lipsesc cativa ierarhi insa reprezentanti a cam 70% din numarul total de ortodocsi. Privind intreaga Biserica ortodoxa, in Creta se afla reprezentantii a 30% din ortodocsii din lume.

Antonia, tare neliniștită ești și multă neliniște ții să le aduci și altora. De când a te ruga împreună cu eterodocșii este erezie? Ce te face, oare, să te hrănești cu toxinele unor tabloide ale internetului ca saccsiv și altele asemenea - care nu fac decât să semene și să alimenteze frici imaginate - refuzând apa curată a Bisericii, în același timp? De unde atâta frică de contaminare? A avut Hristos așa ceva, El, care a vorbit și S-a rugat în mijlocul păcătoșilor și ereticilor vremii?

E trist să vezi că, din nou, diavolul își râde de noi, semănând discordie și abătându-ne atenția către lucruri neesențiale, dar răcind dragostea și sporind o dată mai mult distanțele dintre sufletele celor care ne numim creștini.

Atunci cand pe anumite site-uri gasesc citate din Sfintii Parinti care nu sunt de acord cu ceea ce se intampla astazi, e firesc sa-i cred pe sfinti. Daca se dorea o unitate placuta lui Hristos, se putea realiza. Deocamdata semnalez ca asa am inteles eu mesajele sinodului. Si imi doresc sa fi gresit eu. Doamne ajuta sa ne putem vedea fiecare greselile, iar fata de abaterile de la dreapta credinta sa manifestam trezvie si dreapta socoteala, nu iubirisme!

Duhovnicii voștri ce zic?

Al meu imi zice ca este o ispita si sa-mi vad de canon, ca Dumnezeu stie El mai bine decat noi ce face cu biserica Sa.
Si ca astfel de provocari au mai fost si vor mai fi.Daca nu se poate dezbina din exterior atunci se incearca din interior.

Nu stiam ca "Sfintii Parinti" au Internet.

Dar mai sti, poate l-ati promovat pe "Saccsiv" la categoria "Sfintii Parinti", asa se explica, altfel nu vad.


Nu stiu la ce dumnezeu te inchini tu, dar se pare ca nu prea iti asculta rugaciunile ca te iubiresti cu aberatii saccsiviene de numa' numa', in ceea ce priveste trezvia si dreapta socoteala, nu cred ca mai are rost sa le mentionam in ceea ce te priveste.

Ce, ce, ce...?
Apostoli nu, istoric vorbind e imposibil, dar au exact functia lor, atat administrativa cat si duhovniceasca.

Tu, saccsiv si restul echipei categoric nu aveti, oricat v-ati stradui.

Lunga vorbarie pe Internet, postari masluite si altele, va pot mangaia orgoliul si crea iluzii si parare de sine, adevarul este ca pana la urma sunteti o minoritate insignifianta si ridicola, o tentativa ridicola de manipulatori cu apucaturi sectare.

Suntem acum la al 4-lea Versiune al celui de al 8-lea SINOD ORTODOX.

Primul in 1274, la 70 de ani de la POGROM

Al 2-lea in 1369 la 70 de ani de la POGROM

Al 3-lea in Ferrara in anii 1439 inainte de POGROM

Al 4-lea in CRETA la 70 de ani de la POGROMUL inceput in anul 1914 si sfarsit in anul 1945 prin VICTORIA PREOTULUI ORTODOX STALIN in Berlin.

Iar cuvantul de Deschidere nu este original ci seamana cu cel din al 3-lea Varianta al 8-lea Sinod Ortodox:

Das Konzil von Konstanz verabschiedete am 9. Oktober 1417 das Dekret Frequens, demzufolge Konzilien "häufig" (die Übersetzung des Anfangswortes des Dekretes) tagen sollten.

Sinodul din Konstanz a decis la data de 9 octombrie 1417 Decretul Frequens, potrivit acestuia SINOADELE trebuiesc tinute "des, in mod regulat" ( traducerea primului cuvant al decretului).

Sursa: https://de.wikipedia.org/wiki/Konzil...errara/Florenz

Masoara acuma cand este in Creta.

Sau adunat 170 de Episcopi ortodocsi, din tarile aflate in sfera de influienta vestica lipsesc cei bulgari restul sunt inafara sferei vestice si lipsesc.

"Le style c'est l'homme" spunea Pascal. Stilul de mai sus est foarte "pe linie", ca sa nu zic ca are un iz masonic de te trazneste. Nu imi amintesc de vreun document bisericesc care sa vorbeasca de "sex" cu sensul de "barbat sau femeie". Iar cand aud de "lume reconciliata", parca aud un ecou al Sinodului Vatican-2.

Este un stil nou, altul decat cel al Bibliei, altul decat cel al Sfintilor Parinti, un stil care vine din lume. El este aplicat unor adevaruri evidente si pe care nu le contesta nimeni, astfel incat, cand extragi ideile principale, ramai cu cateva platitudini.

Eu ma astept ca aceste sanctitati, preafericiti si preainaltati care nu s-au intrunit de cateva secole sa aiba ceva mai interesant de discutat, ca pana acuma e cam putin pentru un gogeamitea sinodul panortodox, mare si sfant.

Este doar drumul cel larg si drept.

Odata ce pasesti pe el nu mai este cale de intoarcere.

Uite ca au patit evangelicii:

"In Berlin-Branderburg la fel...

Die Evangelische Kirche Berlin-Brandenburg hat beschlossen, bald auch homosexuelle Paare zu verheiraten. Pfarrer mit Gewissensbissen müssen dies zunächst aber nicht tun.
http://www.zeit.de/gesellschaft/fami...-kirche-berlin

Biserica Evangelica Berlin-Barnderburg a hotarat ca in curand sa casatoreasca si cuplurile homo. Preotii cu probleme de constiinta nu trebuie sa o faca la inceput.

Preotii si Comunitatile care nu vor pot sa ceara un ragaz de 5 ani, pe urma trebuie sa oficieze casatoriile."

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=18427&page=3


Deci iti dau 5 ani de gandire....
Berlinul nu este un oras oarecare, ci daca ati urmarit evenimentele poate fi considerat CAPITALA ...poate si a noastra.