Deciul ăla vă cam amăgeşte pe voi ateii.

La care mănăstire trăia Ioan Botezătorul? Era una făcută din heruvimi şi sera-fimi.

Nu sunt încă sfînt dar bineînţeles că voi fii. Nu mai e mult. Deci nu-ţi fă probleme de ''minciunile'' mele!

Deci cel ce te minte e un deci care defat nu e un deci!

Si tu crezi ca vreun sfant a zis vreodata asta?

Oare nu ţi-am răpuns la toate întrebările din linkurile tale? Ba ţi-am răspuns cu vîrf şi îndesat, este topicul respectiv drept mărturie. Biserica creştină universală la Biserca Ortodoxă. Acolo stau toate răspunsurile... degeaba fiindcă tu nu ai pus întrebări ci tu nu faci decît să te auto-îndreptăţeşti aşa ca ... bogatU'. Le repeţi ca şi cum nu ţi-aş fi răspuns... n-ai decît, repetă-le, nimeni nu te opreşte să le repeţi auto-îndreptăţîndu-te pînă la Cer.

Practic vorbind, cel ce neagă sau încurcă pe Domnul Iisus care Trîmbiţează prin Cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice este o satana oricît pare că merge el înainte împreună cu sfinţii părinţi... deci dragul meu te rog să mă crezi că tu eşti cel ce te auto-înşeli... exact aşa ca Saul din Tars.

Dar curînd curînd ţi se vor deschide ochii... crede numai... numai în Domnul Iisus Hristos şi Cuvîntul lui Dumnezeu... din NIP!

Nu te lăsa tîrt ci citeşte şi te lămureşte şi crede. Eu te-am sfătuit de bine, nu am dat cu parul... Tu iată că vrei să fugi crezînd că aşa o să scapi găsindu-ţi 100 de argumente... şi de motive cu care să te pierzi de Hristos.

NIP e Hristosul!... cel de acum 2000 de ani prigonit aşa ca azi!.. de bogaţi!

Mai adă nişte citate scripturistice prin care să te auto-convingi şi să-ţi auto-îndrepătţeşti înşelarea...

Du-te deci de învaţă, mergeţi deci de învăţaţi... ştii tu: ''Milă Voiesc şi nu jertfe!''... deşarte.

Toţi păcătoşii care au auzit glasul Domnului: ''Fiţi sfinţi pentru că Eu sunt sfînt şi poporul meu este un popor de sfinţi!''

Dacă n-aş crede că mă face Dumnezeu sfînt atunci ce sens ar avea să-L urmeze cineva?
Deci voi fi sfînt! Un călugăre sfînt. Amin.

Sfinţenia e binele! Minciuna şi păcatul e răul.

Minţi. N-ai răspuns nimic. Te-ai eschivat. Ai spus că-ţi atac credinţa, ăsta a fost răspunsul tău, necredinciosule. Te invit pe topicul tău, la noua pucioasă ierusalimă, să-mi răspunzi CONCRET, la fiecare întrebare în parte, din cele 3 raţiuni-argumente, în total 12 întrebări.

Şi erezia ce e ?

Taci ma.....=)) Esti in delir poate.
Si de cand calugarul are femeie ? =))

Parca ai fi exact ca acel calugar din patericul egiptean care s-a trezit peste noapte ca este preot si vroia sa liturghiseasca.
Slava Domnului ca era acolo Antonie Cel Mare si l-a pus la punct.

Nu fratior, nici vorba! Ai afirmat o enormitate, sa ma ierti de opinie. Intrucat L-ai facut pe Dumnezeu ex-terior sau epifenomen Lui Insusi. L-ai scos in afara Fiintei... Or El nu a fost asa nici cand S-a intrupat in ex-istenta!
Si ai grja ca baiatul ala pe care il citezi era mult mai priceput ca noi la filosofie si Teologie...

P.S. Poate ai vrut sa spui, eventual "Eu (faptura) exist fiindca Dumnezeu Este (Iubire)" - asta da, ar mai avea vreo noima, poate...

Miiiiiiint? Adică după ce am stat pînă noaptea în vreo 3-4 zile ca să-ţi răspund pe îndelete la tonele tale de întrebări zici că m-am eschivat? Păi se vede că nici n-ai citit răspunsurile din moment ce îmi repeţi aceiaşi postare cu întrebări la care sigur ţi-am răspuns demult. Deci aşa ţi-a păsat ţie de răspunsurile mele... ca pălincii de copii.

Nu că mi-ai atacat credinţa a fost vorba ci că ai înjosit sfinţi, credincioşi, călugări... deci pentru că ai înjosit şi ai minţit şi ai făcut insinuări hulitoare... deci poentru că nu ai atacat onest credinţa mea ci în mod viclean şi josnic de aia te-am repezit... ca să te păzesc de hulele pe care îţi permiteai să le arunci în totală necunoştiinţă de cauză... doar aşa ca să te aflii în treabă... de parcă ai ştii tu mai bine ca mine, ca Dumnezeu şi ca oricine. Nu ştii dar afirmi tot felul de răutăţi şi josnicii... deci de aia am zis că tu vorbeşti aşa din necredinţă, pentru că nu crezi... şi iată că tu mă faci pe mine necredincios.

Păi crezi tu în Trîmbiţarea celor 7 sfinte trîmbiţe Apocaliptice care sunt Adevăruri şi învăţături şi proorocii pentru oamenii şi credincioşii veacurilor acestea şi pentru cele din urmă?

Nu crezi şi eu cred şi ţi-am recomandat şi ţie să citeşti, să te lămureşti şi să crezi... şi în loc să faci asta fugi la chilia altuia? Ce călugăr vei fii? O satană acoperită ce slujeşte serv-viciile şi este potrivnic lui Dumnezeu? Nu-ţi doresc!

Deci ascultă-mă că eu te iubesc şi îţi vreau binele şi nu alţii... eu ştiu că în tine e ceva ce nu te lasă să te linişteşti. E îndemnul satanic...

Biruieşte-l şi citeşte şi te lămureşte fie că rămîi fie că pleci!

Dacă ai citit atîtea cărţi şi patristică şi dogmatică nu pricep ce te costă să citeşti ce ţi-am recomandat? Ţi-e frică să crezi sau că o să crezi cu Adevărat? Păi asta este un călugăr, un creştin ce crede cu Adevărat!


Te rog pune 1-2 întrebări şi nu 12 deodată... dar să fie întrebări de ale tale şi nu să-mi aduci pe cap toate închipuirile altora sau toate răstălmăcirile şi neghinele şi îndoielile întregii gLumi.

Deci te aştept dar ai grijă să nu vatămi pe cineva că mă supăr!

Păi aia e că nu ştii ce e erezia dar vorbeşti şi răstălmăceşti. E de rău... deci erezia e un amestec foarte toxic... şi e greu de explicat cine şi ce sunt ereşii înfiltraţi, acoperiţi, ce slujesc serv-viciile. Dar o să-ţi explic şi ţie aşa că nu-ţi fă probleme.

Frate Ioan, mulţumesc.
Înţelegeţi cât şi ce poţi.
Maxima mea, e transpusă filosofic, deci limitat, gândită pentru raţionalul explicabil în ateism, spre a cărui vindecare ţinteam. Dacă afirmam teologic, cu limitarea în infinit, nu mai dădeam cugetarea filosofică în prealabil, "cuget deci exist", că-i o prostie mascat atee, ci spuneam direct: "Eu sunt Cel ce sunt" şi eşuam să mai fiu raţional explicabil în ateism. Dar "exist, fiindcă Dumnezeu există", are "fiindcă" sinonimul lui "pentru că", alegându-l pentru atributele lui "a fi" şi "fiinţă", dovedind o maximă existenţialistă, puerilă. Mai putem spune "Dumnezeu există, deci eu exist" şi am scos "fiindcă".
Iertare.

P.S.: "vsovi", te refuz politicos să-ţi mai răspund aici în topic, unde prefer să vorbim despre călugărie, hai să mergem la tine pe topic "biserica cretina universala" şi acolo promit că-ţi voi răspunde, ţi-am şi răspuns deja.

Emiliane, pentru calugarie trebe multa smerenie.

Ori, sa te crezi mai destept si mai tare in filosofie ca Descartes numai smerenie nu arata. Mandrie draceasca, poate....

Apropo, cat ai citit din Descartes ? Cat ai inteles, nu te mai intreb, ca e clar: nimic.

Delir mistic? Iar te dai psihiatru? Sigur că sunt călugăr... tu dacă nu eşti călugăr ce eşti? Ştii tu ce este un călugăr? Nu ştii! Atunci cum de mă contrazici şi-mi spui că delirez? Păi sunt aşa, un călugăr mirean! Simplu!

Păi n-am femeie ci nevastă... deci sunt un călugăr mirean cu nevastă. Ok?
Păi chiar era preot chiar dacă nu era hirotonit doar că de liturghisit se ocupă preoţii mai mari. Tot poporul este un popor de preoţi deci era preot doar că unul mai mic care nu avea voie să-şi impună voia sa ca să se apuce el de liturghisit peste alţii. Există o rînduială sfîntă, liturghiseşte cel mai cuvios... dar dacă chiar voia, sigur sf. Antonie l-ar fi pus să liturghisească şi el... dar nu împreună cu dracii ci cu îngerii! Deci tu delirezi dacă ţi se pare că şi eu sunt parcă aşa ca acel sărman călugăr amăgit.

Da-da! Slavă Domnului că era şi este nu numai acolo!

Tu esti calugar mirean la fel cum este triunghiul patrat si femeia barbat.

Păi despre călugărie ţi-am vorbit... dar dacă vrei să vorbim despre NIP o poţi face fie aici fie pe topicul respectiv... dar maxim 1-2 întrebări, dar de ale tale... dacă ai vreo nelămurire sau dacă chiar te interesează ceva cu Adevărat. Altfel, decît să aud întrebări inchizitoriale pline de josnicii... atunci politicos te sfătuniesc să nu îţi permiţi să îndrăzneşti.

Călugăre... de ce nu eşti tu călugăr? Şi unde anume vrei tu să mergi ca să fi călugăr? ''Vulpile au vizuini iar păsările cerului cuiburi dar Fiul Omului n-are unde să-şi plece capul... e prigonit şi de proprii Săi călugări.

Ai zis-o şi pe asta şi ai perfectă dreptate deşi tu ai crezut că spui ceva imposibil. Ei bine ai spus Adevărul şi la Dumnezeu toate sunt cu putinţă!

Ai dreptate, este exact aşa!

Pătratul (dreptatea) e defapt un triunghi (Sf.Treime) iar femeia (fecioară) e şi ea un om, un bărbat în Credinţă fiindcă a fost luată din bărbat şi pentru că omul este parte bărbătească şi parte femeiască făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! Poate n-ai citit bine scriptura, dar dacă ai fi citit măcar prima pagină ai fi înţeles... cîtă dreptate ai deşi tu crezi că ai scos în evidenţă ipocrizenia mea absurdă.

Deci ai dreptate... nu pot să nu aprob!... deci exist.... fiindcă Dumnezeu există. :))
Parc-am fi în gLumea lui Gaiţă. E şi aia o lume cu pătrate şi cu triunghiuri, cu bărbaţi şi femei. :)))

Surioară "Crincrin", aştept cu drag, te rog, răspunsul tău, de ce ai pus acele postări cu "tipuri de persoane pseudo-duhovniceşti", "cauzele şi formele falsului misticism", anume să răspunzi măcar la câteva din întrebările care te-am întrebat, că nu înţeleg deloc acţiunea ta... Poate să justifici puţin, să spui scopurile pentru care ai pus acele postări, sau să spui ce vrei tu...

Mulţumesc mult. Pomeneşte-mă.

Ar fi chiar simplu sa fie asa.

Asta merge la loc de "cinste" langa soarele semisferic de piatra si luna de gheata.

Nevasta e mireana sau si ea calugarita?

Iti inghite povestile cu luna de ghiata macar asa formal, sau te-a lasat cu ele in plata Domnului, renuntand sa te mai cicaleasca sa-ti iei medicamentele?

ai uitat de femeia cu barba?

Mai bine să nu glumim cu lucrurile aşa mari. Vedem că în mândria lor (mândria e şi bucurie demonică, mincinoasă) care-i ţine legaţi în secta de la pucioasa, nu vor să se vindece, nu ne este de ajuns, atâţia care se rătăcesc acolo ?

Să nu căutăm cu glume vindecarea lor. Doamne miluieşte. E suficient că o să vină şi-o să-şi verse minciunile pe aici, ca de fiecare dată, să nu ne batem joc de neputinţele lor, dacă nu putem să-l ajutăm, mai bine să plecăm, să-l lăsăm în pace, că şi-aşa suferă cumplit din cauza răzvrătirii, să ne fie de ajuns durerea ce o au de la lanţurile cu care s-au legat.

E mireană mai mult... dar se străduie şi ea să devină călugăriţă astfel încă împreună ne călugărim viaţa ascultînd de Cuvîntul lui Dumnezeu... care a spus ca tot creştinul să-şi călugărească viaţă şi să mai lase mîndrele şi nevestele... dacă nu pot nicicum, atunci să doarmă separat.

Practic împreună am lepădat orice problemă şi orice idee ce ţine de sex şi de organe socotind-o josnică! Acum însă nu prea fac faţă ideilor sexuale de prin filme şi de prin gLume care mi se amestecă în limbaj şi în închipuiri ca prin bordeluri. Deci păcătuiesc în minte şi în poftă şi în suflet sau inimă mai mult ca pe vremea cînd aveam raporturi sexuale obijnuite şi normale cu nevasta însă cu toate astea prefer să lupt sperînd că atacurile poftelor şi plăcerilor josnice vor înceta.

Nu i-am spus, nu i-am mărturisit fiindcă nu-i interesată. Practic celor care le-am spus nu au putut pricepe oricît de simplu le-am arătat deci nu am putut decît să le înţeleg pînă la urmă neputinţa deşi nu e greu de priceput. Cred că nu pot să-şi depăşească condiţia umană şi se mulţumesc să creadă aşa cum crede toată gLumea... în teorii false şi deşarte.

Eu am fost astă vară pentru prima dată pe la NIp şi i-am cunoscut. Nu sunt deloc mîndrii ci foarte, foarte smeriţi. Tu i-ai cunoscut? Ai fost vreodată pe acolo? Dacă nu atunci precis satana ţi-a deschis ochii căci eu i-am văzut şi i-am cunoscut şi sigur sunt foarte foarte smeriţi şi cuminţi şi drăguţi şi frumoşi şi buni.

Deci NIP nu e sectă şi poporul Domnului este smerit.

Păi sunt o mînă de oameni şi mulţi dintre cei chemaţi au dat bir cu fugiţii ajungînd să osîndească aşa ca tine pe Domnul. De exemplu, pe net, cel care a scris toate minciunile despre NIP că e sectă şi altele e defapt unul care a fost acolo, unul dintre ei şi nemaiputînd asculta şi răbda şi făcîndu-i-se poftă de gLume s-a răzvrătit şi a fugit şi apoi a lansat atîtea denigrări justificative dîndu-se mare apărător al ortodoxiei iar aici pe forum şi-a luat nume de fată: Maria-Margareta. Toate, toate pe care le-a scris sunt numai minciuni şi aberaţii, răstălmăciri ale Cuvîntului. Adică te ajută el să pricepi aşa cum vrea el să pricepi, adică taman absurd şi pe dos. Poate ai citit şi tu de acolo şi de aia vorbeşti fără să cunoşti... despre mîndrie şi despre sectă... că altfel, dacă ai fi citit cinstit şi i-ai fi cercetat atunci i-ai fi cunoscut cu adevărat că sunt foarte buni şi smeriţi şi plini de duh sfînt. Eu aşa i-am găsit azi vară.


Tu te auzi ce scrii şi ce vorbeşti?
Ce minciuni o să verse ca de fiecare dată? Păi ei n-au intrat şi n-au scris nimic aici ci doar eu am scris care nu sunt un locuitor al NIP. Vorbeşte gura fără tine, fără dreptate şi fără Adevăr.

Nu sunt ei răzvrătiţi şi nu suferă deloc ci locuiesc în pace şi dragoste unii de alţii şi întru sfinţenie. Lanţurile respective sunt defapt ''jugul Meu cel bun şi uşor care duce la fericire veşnică dacă-L luaţi asupra voastră.''

Practic dragul meu prieten, dacă vrei să te lămureşti cu adevărat de ce nu citeşti tu măcar un an sau cîţiva ani de pe site-ul lor şi abea apoi să vi să-ţi exprimi o părere cinstită? Tu nu faci altceva decît să dezinformezi crezînd că eşti de folos ortodoxiei sau mîntuirii cuiva. Ei sunt Cuvîntul ORTODOXIEI care Trîmbiţează de la Dumnezeu!

Citeşte, viziteză-i, cunoaşte-i cu bună credinţă şi apoi vino de emite vreo părere pe forum. Tu stai cu nasul în cărţile de dogmatică şi patristică şi emiţi sentinţe despre unii şi alţii? Păi drept eşti tu să procedezi în felul acesta lovind în sfinţi? Ştiu că nu-ţi dai seama ce faci. Aşa eram şi eu la început. M-am luat după Cleopa şi Papacioc şi după Brancianinov şi alţi ruşi sau greci şi totul era rău şi sectă şi erezie... ştiau ei mai bine ca Dumnezeu cine se înşală şi cine nu, cine e mîndru, cine e în neascultare sau cine e în necredinţă. Nu pricepi că toţi erau purtaţi de interese? Interesul poartă fesul turcesc! Deci în loc să osîndeşti fără să ai habar de vreo judecată dreaptă nu mai bine ai cerceta tu şi te-ai lămuri singur sau împreună cu cine vrei tu? De ce ştii tu mereu mai bine ca Dumnezeu că cică Domnul Iisus e sectă sau lucsiferic sau şerpilian sau pitoneasă? De unde te informezi tu aşa de bine? Cine-ţi transmite ţie toate ''ştirile'' astea? Asculţi radio Erevan sau eşti abonatla revista arici pogogonici?

Te rog deci să nu mai calomniezi şi nici să denigrezi sau să înjoseşti ci te informează citind, vizitînd, stînd de vorbă... şi aşa te vei lămuri şi ţi se va curăţi credinnţa de minciună şi de influenţele lucsiferice ale bogaţilor în tot felul de ''ortodoxii''.

Mai creştin ortodox ca şi Domnul din NIP nu e nimeni... deci nu este nimeni mai ortodox ca Iisus Hristos şi Cuvîntul lui Dumnezeu... aşa că nu mai faceţi voi pe ortodocşii fiindcă e clar că nu sunteţi.

Ţi-am răspuns la tine pe topic, te rog să-mi răspunzi acolo. Chiar am mare nevoie de răspunsuri... Te rog nu mă abandona.

Aştept cu drag:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=10271&page=74

Astea nu par motive pentru care sa vrei sa te calugaresti. Par motivele pentru care te miri ca nu esti inca trecut in calendarul ortodox. :)

Nu cred ca iti este potrivita calugaria, mai degraba un pic de smerenie, si un car de minte. Sa-ti intelegi exact care e locul si talantul tau si sa nu te mai crezi mult mai mare decat esti si indreptatit sa-i indrumi pe altii. Cred ca suferi de pacatul lui Narcis de care suferim multi dintre noi (inclusiv eu) dar la tine este o faza foarte avansata a acestei suferinte. Sa dea Domnul sa scapi si sa devii intr-o zi crestinul simplu care ar trebui sa devii.

Mulţumesc pentru gânduri, frate iuliu.

Aceaşi întrebare : Hristos a fost şi El... narcisist? Apostolii? Sfinţii Părinţi? Sfinţii Mucenici?
Deci n-au fost. Dar au avut măsura care o vedem în Sfânta Scriptură.
Nu oare, noi toţi creştinii, trebuie să imităm pe Hristos? Pe Apostoli? Să mărturisim? Să fim ca ei, să-i avem exemple de urmat? Şi să-i urmăm cât mai fidel? Şi chiar să-i depăşim. Că spune: "mai mari decât cele ce le-am săvârşit Eu, veţi săvârşi voi". N-am pretenţii. Vreau doar să fiu creştin, că în lumea lipsită de Hristos, e tot mai greu.

Şi-apoi : narcisistul e cel cu atenţie excesivă şi dragoste faţă de propria persoană, care degenerează în psihopatii, depresii, anxietăţi, etc. Fiindcă omul nu se smereşte, nu iubeşte, nu e mulţumit.
Aşa mai văzut tu pe mine, narcisist? În fine, oricum ar fi, îţi respect opinia. Monahul (şi orice creştin) la ocări şi laude, să fie ca un mort (adică să nu-l afecteze).

Şi-apoi mai e o taină: "iubeşte-l pe aproapele tău, ca pe tine însuţi". Deci te ispitesc acum: ne invită Biblia să ne iubim pe noi înşine? Încurajează Biblia la patologii, la narcisism? :) În fine, nu-ţi răspund, firesc că ştii răspunsurile duhovniceşti.

Deci aşa văd eu măsura mântuirii: când vrei să ştii dacă tu sau alt om a făcut bine un lucru, sau l-a făcut rău, întreabă-te:
Hristos ar fi făcut la fel acest lucru? (ce fac şi zic eu, sau ce face şi zice omul ăla, x) Sau Apostolii? Părinţii? Mucenicii? ar fi făcut şi ar fi spus la fel?
Dacă da, hai să-l fac şi eu. E bine. Înseamnă că şi omul acela face bine şi spune bine.
Şi-aşa îţi dai seama şi dacă altul greşeşte sau nu. Aşa lucrezi, întro măsură copilărească, cu harul Duhului Sfânt. Punându-L pe Hristos în toate, pe Sfinţi, Biserica, vei primi mai repede dragoste, rugăciune, smerenie, discernământ, asceză şi orice contruieşte persoana ta, către Hristos. Şi vei primi cu unicul scop: să dai tot ce-ai primit, la alţii.
Şi nu, nu-l judeci, ci apoi ştii să alergi în ajutorarea lui, poate a-l apropia de Hristos şi de Biserică mai mult.

Ce m-a întristat enorm, e că sora "crincrin" a postat acele "persoane pseudo-duhovniceşti", "tipuri de patologii", "fals misticism", când eu practic n-am cerut nimic de la nimeni. N-a fost creştineşte ce-a făcut. Nu mă afectează răutatea ei, dar vin cei mai mici ca noi, neputincioşi, neştiutori, fără poate, nici măcar fundamentul de creştini şi citesc câteva rânduri din prima postare, apoi trec la a lui "crincrin" şi vor zice: "a, igor ăsta-i nebun, e patologic, e psihopat." Şi i-a smintit. I-a îndepărtat. Pe ei. Asta a făcut cu acele postări. Şi în loc să se întărească, se pierd. Ştiu că cei de bună credinţă, nu vor gusta din veninul ei, (neputinţa ei, neînţelegerea, necceptarea ei, poate aceaşi luptă a ei, ca a tuturora, cu mândria) dar pentru ceilalţi mici şi slabi, mă îngrijorez.

În fine, forumul e un loc pentru multe şi mulţi, întuneric sau lumină. Fiecare vede şi înţelege, una din două. Mereu.

Poemenşte-mă şi iartă-mă, frate iuliu. La sfârşitul lunii acesteia, voi fi plecat, cu mila Domnului.

Pai bineinteles ca ii putem imita pe sfinti si pe Hristos in multe dar nu inseamna ca trebuie sa devenim toti invatatori. Ca altfel oricum nu o sa mai avem pe cine invata, o sa stam sa flecarim toata ziua si o sa ne miram ca nu ne asculta nimeni invatatura noastra inalta. :)

De aia am vorbit despre talant. Fiecare dintre noi crede ca este mai bun decat este - mai destept, mai frumos, mai inalt si asa mai departe. Cat timp ne pastram in niste limite rezonabile nu ar fi nici o problema, dar tu deja ai depasit cu mult masura. Si nu doar ca iti irosesti talantul tau dar s-ar putea sa-l cheltui si pe al altora. De aia iti spun inca o data - incearca sa fii mult mai modest decat esti si intelege ca nu esti potrivit ca sa-i inveti pe altii si ca are cine sa faca acest lucru.
Tu cauta sa-ti faci particica ta si prin asta cauta sa devii un bun crestin. Nu te ingriji de zecile de mii de hectare ale altora ci cauta sa muncesti, sa dobandesti tu 10 si doneaza 5 unor saraci. La fel si cu milioanele si cu multe altele. Si in felul asta ii imiti pe sfinti mult mai bine decat sa flecaresti ce ai face tu cu banii si cu pamantul altora. Lasa aia pe seama politicienilor si tu vezi-ti lungul nasului. :)

Aşa spunea taică-meu: cunoaşteţi lungul nasului :)
Frumoasă pledoaria, iuliu.
Mulţumesc sincer.
Totuşi, niciodată nu m-am considerat învăţător, doar mărturisitor, cum suntem chemaţi de Hristos, toţi, care ne numim creştini, să mărturisim pe Domnul înaintea oamenilor, fără să ne ruşinăm şi va mărturisi şi Domnul pentru noi înaintea Tatălui.

Tocmai de aia mă călugăresc, printre multe alte motive, că văd că nu sunt bun să învăţ pe alţii şi trebuie să mă opresc. Până nu e prea târziu. Nu pot şi nu trebuie să devin preot. Nici ca monah, nici preot de mir. Fiindcă nu dau randament, nu sunt bun de preoţie. Mă văd pe mine că nu ştiu să fiu preot. Nu sunt bun, nu sunt capabil, nu pot, efectiv şi simt asta, mă văd că sunt dezastru şi numai rău aş face ca preot, vai mie, de nicio slujire în Sfântul Altar, de nicio ghidare, nicio învăţare. Şi-atunci decât să fac rău oiţelor, Doamne fereşte, mai bine să mor de mii de ori. Deci nu sunt bun de preot, categoric.
Şi fiindcă şi sufăr cumplit, din toată nimica, nu de răutatea oamenilor faţă de mine, că o merit din plin, nu-i răutate, e pedagogie, sunt trimişi de Domnul să mă vindece, dar sufăr cumplit de răutatea ce şi-o fac unii altora, nu pot efectiv, să particip la aşa ceva...
Dar îl rog pe Domnul, cum am spus, să mă lase şi să mă ajute să reuşesc să devin creştin. Atât vreau: să fiu creştin. Să fiu pe placul Domnului, că pe placul oamenilor văd că nu pot fi, ştiu că sunt foarte mândru şi nu vreau să fac rău altora, destul şi prea mult smintesc.
Îmi doresc o chiliuţă mică, undeva, în isihie şi liniştire, să mă vindec de mândrie, cu rugăciune, ducându-mi zilele şi poate se va milostivi Domnul, măcar în ceasul morţii să reuşesc să fiu creştin, să nu mai smintesc, să nu mai fac rău. Mult rău am făcut şi fac tuturora.
Iar dacă va veni cineva, ispitit şi căzut şi trimis de satana, să mă caute la chilie, să caute un cuvânt de înţelepciune de la mine, o să-l alung, să nu-l smintesc, are destui episcopi, preoţi, diaconi, aceia să-i fie învăţători şi Părinţi, nu eu, stricatul în toate, care nu caut decât vindecare şi mântuire, nu să învăţ pe alţii.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă.

Bre Emilian, un calugar bun nu are o parere asa de grozava despre el, spune 2-3 fraze si se retrage, nu scrie pagini intregi. Aia face ori cineva care se crede invatator ori profet. :)

Omul vroia sa devina actor, n-a renuntat la visul lui :)

Am regăsit o bună postare a fratelui Mihail cu privire la călugărie, care ar putea să-i fie de folos și lui Igor. Se află aici.

Dragul Meu preiten Emilian aflat în botoşei. :)
 

E foarte bine să scrii foarte mult, cît mai mult tot aşa cum e foarte bine să imiţi cît mai mult viaţa călugărilor şi a sfinţilor părinţi. Asemănarea prin imitaţie e o cale foarte bună, dacă nu o faci ironic, dacă nu o faci ca să primeşti slavă de la oameni, dacă nu o faci ca să joci un rol ce ascunde în el false trăiri.

Eu mă bucur sincer (dorindu-ţi mîntuirea) şi apreciez că scrii foarte frumos, foarte duhovniceşte, patristic, monahal, mă uimeşti atunci cînd se poate vedea că ai citit cărţi duhovniceşti, că ai înţeles multe lucruri şi trăiri şi simţiri pe care vrei să le urmezi întocmai.

Deci e foarte bine că vrei să-ţi călugăreşti viaţa vrînd să lupţi sub comanda Domnului împotriva păcatelor şi mîndriei.

Problema ta este că eşti deprimat, fricos şi necredincios în ascuns... iei tu ca să acoperi carenţe mai puţin nocive ca ale mele, iei tu asupra ta toate grijile gLumii şi le transformi într-un coşmar amarnic.

Eu sunt mai fricos, mai necredincios şi mai păcătos ca tine şi mă mir de Dumnezeu cum de mă poate răbda cînd eu nu mă mai pot răbda de multă vreme. Răbdarea Lui infinită mă îndeamnă să mă rabd şi eu pe mine... să mă rabd mai ales pe mine... să mă rabd dar să nu mă împac cu păcatul şi să nu mă împrietenesc cu gîndul mîndriei necredincioase. Păcătuiesc mult prea mult pentru un sărman, mai mult ca toţi. Deci mă mir că mă rabdă iertîndu-mă deşi îi mărturisesc şi vede mereu la mine lucruri şi fapte de neiertat... pentru care zic şi eu ca David: ''Merită să moară!'' (Chiar merit să mor!)

Tu ai luat deja hotărîri măreţe vrînd să ai o chilie, vrînd să ai unde să te rogi, ca să mai citeşti şi să ai de cine să asculţi... vrei practic ceva bun... pentru tine dar tu nu ştii că un călugăr se duce la luptă? Vin diavolii, vin viciile, vin neascultările şi toate necredinţele şi moartea şi toate toate te duc în nepăsarea cea mai negră şi amară şi te crezi ca în sînul lui Avraam cînd defapt o să-ţi dai seama că defapt ai ajuns BOGATUL LAZĂR! BOGATUL NEMILOSTIV!

Un Călugăr nu dă bir cu fugiţii, nu-şi caută chilia ca scăpare ci PE DUMNEZEU...

Unui Călugăr îi e suficient Domnul Iisus Hristos ca şi Chilie!

Dacă vrea să asculte de cineva, să facă ascultare, atunci ascultă de oricine cu discernămînt, cu smerenie... şi nu are neapărată nevoie de un mare duhovnic foarte îmbunătăţit ci ascultă ca un copil de stareţul cel mai rău şi urît şi pe îla îl caută de stăpîn ca să-şi încredinţeze faptele bune aceluia... dar şi pe acela nu-l ascultă orbeşte ci tot cu discernămînt, cu mult discernămînt dar nu cu necredinţă ci cu inima deschisă, sinceră, curată înaintea lui Dumnezeu.

Deci ceea ce mă mir este cum de ai fost tu pînă acuma altceva decît un călugăr?

Dar ai fost, şi eşti deja călugăr fiindcă citind vieţile sfinţilor şi cărţi filocalice nu se poate să nu fi deja făcut după chipul şi asemănarea lor doar prin faptul că trăind prin lectură ceea ce au trăit ei ai şi devenit demult un călugăr.

Probabil că te supără trăirile călugăreşti în timp ce nu eşti un călugăr propriuzis şi din pricina asta te simţi că înşeli, că trădezi, că porţi viaţa monahală în suflet aşa cum poartă un student la medicină halat alb ca medicii, sau un hoţ haine de poliţist sau un mirean haine de preot...

Nu ai de ce să te tot lamentezi şi să te plîngi mereu de parcă ai greşi Domnului sau cuiva cu ceva prin faptul că ţi-ai călugărit viaţa încă de mic... viaţa interioară. E cel mai bun lucru înaintea lui Dumnezeu să iei asta în serios, viaţa sfîntă, dreaptă, Adevărată.

Problema e că în lupta asta te pui tu pe tine căpetenie, te pui tu pe tine strateg... te bagi tu la înaintare şi porţi tu lupte mult prea mari pentru tine şi atunci te răneşti atît de rău încît sfîrşeşti prin a te plînge, a te lamenta şi în a-ţi arăta public lamentările şi luptele crezînd că sunt de folos.

Eu cred că sunt de folos, dar nu aşa cum crezi tu că ar fi de folos. Sunt de un real folos toate scrierile tale.

Deci dacă vrei să ajungi călugăr, atunci caută o mînăstire unde au internet şi acces la net şi scrie-ne şi nouă pe forum ca să ştim de tine... că am impresia că tu nu călugăria o cauţi ci sinuciderea.

Ca sfat îţi spun de la Trîmbiţa AB, a treia Apocaliptică, îţi dau sfatul să cauţi mereu sinuciderea... dar nu aia rea ci BUNA MURIRE!.. căci asta e Calea Împărăţiei!

Eu am impresia că tu n-ai de lucru şi te doare prea tare că eşti şomer. Şi eu am fost multă vreme. Nu-ţi fă probleme că stai pe spatele cuiva... încît să te deprimi. Toţi stăm pe spatele lui Dumnezeu, unii e drept că mai şi lucrează. Posteşte mai mult şi fă şi tu cîte ceva şi nu te îngrijora! Nu de muncitori are nevoie Dumnezeu ci de credincioşi! Dar să ştii că Domnul îi iubeşte pe slujitorii şi lucrătorii care se străduiesc să facă mereu binele şi numai binele aşa cum se jură unii că vor spune adevărul şi numai adevărul.

Dar te întreb: Eşti decis să juri? Să votezi? Păi Domnul a zis ''voi să nu juraţi ci ceea ce este Da să fie DA şi aşa să fie Aşa şi ceea ce este NU să fie NU şi tot ce trece de asta vine de la cel rău'', adică vă ispeteşte satana să vă juraţi grozăvindu-vă şi crezînd voi că veţi putea. ''Fără Mine nu puteţi face nimic... '' dar asta este un ţel, un ideal, căci dracul şi omul poate face orice, absolut orice... şi cel mai trist lucru e că poate face şi roade bune şi roade rele... chiar în acelaşi timp! Deci ''Pomul bun nu poate face roade rele tot aşa cum pomul rău nu poate face roade bune'' şi asta e diferenţa între Dumnezeu şi păcat! Omul însă şi dracul le poate face pe toate după minteres. Minteresul poartă fesul... şi e turcesc, e păgîn şi eretic dar nu-l deosebeşti şi pare ortodox, pare creştin.

Eu sunt călugăr mirean dar dacă m-aş face călugăr în mînăstire nu aş vota ca jurămînt... mi-e frică apoi să nu mă înghită iadul care o să mă tîrască de jurămintele mele direct în cel mai adînc tartar. Ţie nu ţi-e frică?

Iuliu, paginile nu sunt pentru mine, sunt un ajutor pentru cei ce vor să se călugărească. De altfel aici pe forum, n-am venit pentru mine, şi în călugărie, nu mă duc pentru mine. Omul decând devine creştin, cel puţin teoretic, ar trebui să înceteze să mai existe pentru sine, ci pentru ceilalţi.

Cristian, am citit cu atenţie. Mulţumesc pentru jertfa şi dragostea ta. Intenţiile lui MihailC., sunt bune, spre mântuire, dar modul cum pune problema, cum priveşte lucrurile, nu ca exprimare, ci ca ideologie, ca filosofie, nu-mi place deloc, mintea lui e ca un mecanism de avertizări, parcă e un matematician care schimbă macazul şi devine profesor de retorică, simt printre rânduri, în ce citesc, că expune problemele fără să aducă nicio soluţie, nicio rezolvare, iar unele probleme sunt inexistente, doar imaginate de el.
Nu vreaa să despic firul gândirii lui, că trebuie să apelez la critică, cu ajutor scripturistic şi patristic, şi va trebui să arăt neputinţele lui, spre vindecare, primul pas este asumarea sau recunoaşterea existenţei unor neputinţe ce trebuiesc vindecate, de aceea trebuie amintite, vorbit despre ele, de ce există, de unde vin, rădăcina, tulpina, frunzele, fructele şi astfel, pe mine mă voi pune apoi în slavă deşartă, şi nici nu mă ajută la mântuire, voi fi privit ca un arogant, cum sunt privit de fiecare dată când vreau să ajut, şi da, sunt foarte pătimaş, vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie şi apoi nici pe el nu-l va ajuta cu nimic, fiindcă nu-şi caută şi nu doreşte o măsură mai bună.
Oricum are intenţii bune, dar atât poate el, atât vrea el, asta-i măsura lui şi aceste sfaturi le-a dat. Ultimul a fost cel mai frumos, să se ducă sora aceea, la duhovnic.
Deci chiar şi monah dacă ajungi, sau pustnic, diacon, preot, episcop, fiecare îşi dă măsura lui în Hristos, la fel cum un medic îşi dă măsura lui în medicină, avocatul în drept canonic, juridic, bucătarul în nebuniile şi grandomaniile culinare, etc.
E prea mult de scris şi sunt foarte obosit, în plus şi mai ales, cei ce vor să se călugărescă, au Noul Testament, au Sfinţii Părinţi, Sfintele Canoane/Dogme, duhovnicul, conştiinţa lor, dacă în iubirea lor, nu îşi dau o măsură "din slavă-n slavă" în Hristos, eu, beşică de puroi, cu ce să ajut? Iar de primit, am primit din acel text a lui MihailC., incertitudini, metode de a găsi probleme, nesiguranţă, frică multă şi chiar minciuni. Mai bine citesc din Sfinţii Părinţi, şi doresc să mă umplu de râvna lor cea sfântă, să o înţeleg, să o doresc, să o primesc, la o măsură dorită de mine, apoi să o înmulţesc şi toată să o dăruiesc.

"vsovi", mulţumesc pentru osteneală, te minţi singur şi confunzi călugăria cu căsătoria, eşti uşor de amăgit, mai ales când refuzi, respingi: smerenia, dragostea, iertarea, mulţumirea şi peste toate, loveşti Biserica lui Hristos, oiţele şi mântuirea lor, ca şi pe-a ta.

Iertaţi-mă.

Vsovi, imi amintesti de un amic din studentie..., el spunea ca, muncind, noi risipim un timp prea pretios...:)

Cu anii mi-am dat seama ca nu degeaba e comparata Biserica cu un organism sau cu un stup de albine.
Uite, in corp sunt felurite celule. Nu doar ca forma ci si ca treaba/functie/rol.
Unele stau ca proastele (de nu crezi, intreaba-l pe doctorul Dragomir), altele secreta/sintetizeaza cu harnicie binecuvantata tot felul de substante folositoare, altele fac fulgere micute, altele ... contempla, canta, deseneaza...:)
Vezi, asadar, ca poate Igor e o celula din aceea secretorie... Fie si mucus, de-o face, s-ar putea sa fie de folos vreunei trahei, de pilda. Poti sa-ti imaginezi ce ar fi aparatul respirator fara nici o secretie? Sau, poftim, tubul digestiv!

Asa ca fiecare are locul si rolul lui in organismul Omului. Totul e sa si-l respecte, sa si-l onoreze.

Cand organele, tesuturile si celulele se bat intre ele .... tztz... nu-i a buna. Viata e cooperare. Sistemica. Frumos dirijata, ca aici:
https://www.youtube.com/watch?v=Tku8ceGJ4dk

Igor asta ti-am spus si eu ca nu ai scris pentru tine ci ai scris ca un invatator sau profet. Pentru ca asta te crezi, tu vrei sa fii vedeta. Crezi ca stii foarte multe si ca altii au de invatat de la tine.

Dar daca feedback-ul pe care il primesti nu este pe masura asteptarilor, nu crezi ca este posibil sa nu fii chiar potrivit pentru a fi invatator ? De asta ti-am spus ca ai nevoie sa te smeresti un pic si sa intelegi ca nu iti este potrivit rolul de vedeta.
Nu doar tu trebuie sa revii cu picioarele pe pamant. Si altii si chiar si eu avem momente in care ni se urca gargaunii la cap si ne credem mai destepti decat suntem si in masura sa le spunem celorlalti cu ce se mananca orice pe lumea asta. Toti trebuie sa intelegem ca nu suntem chiar asa de destepti si ca nu ar fi rau sa ne dorim o statuie mai mititica, nu cea mai mare din tara macar daca nu din lume. :)
La tine e doar mai evidenta dorinta asta de a face lucrul pe care ( in opinia mea) nu esti potrivit sa-l faci ( sa-i inveti pe ceilalti ). Cred ca mai mult pacatuiesti incercand sa faci asta pentru ca s-ar putea sa obtii exact efectul contrar - sa-i faci pe oameni sa se departeze de ortodoxie mai degraba decat sa se apropie.

Sa stii ca apa este necesara vietii si daca nu bei apa mori. Dar mori si daca bei mai multa apa decat trebuie - mori mult mai repede decat daca nu bei apa deloc. In cateva ore creierul s-ar putea sa cedeze.
In opinia mea, asta faci tu. Crezand ca esti potrivit sa-i potolesti omului setea, il indopi cu apa. Eu zic sa te gandesti bine la ceea ce faci si sa te gandesti daca nu-i mai bine sa iti cauti un loc mai modest. Cred ca sunt destui oameni cu har care pot potoli setea celor care cauta apa de baut. Recunosc ca nici eu nu ma numar printre ei dar nu am scris niciodata in felul in care o faci tu, nu m-am crezut niciodata potrivit pentru rolul acesta.

Daca prin erezie intelegem sa vorbim in cuvinte diferite decat cele din cateheza, atunci poate fi asa precum zici. Nu cunosc foarte bine invatatura de credinta, nu am studiat la modul impecabil (precum colegul Catalin, de exemplu, care umbla cu cateheza pe paine in loc de unt si gem), nu sunt sigur ca mi-am insusit nici macar intelectual putinul pe care l-am studiat etc. Dar am inteles, cu vremea, ca erezia apare tocmai la aceia care cred (nu stiu in ce baza definitiva) ca ei au inteles bine Cuvantul iar ceilalti nu au inteles...
Ereticii, cred eu, au intotdeauna convingerea ca invatatura lor formala, livresca, in orice caz nedeplina (si cine poate fi sigur sub soare ca detine Invatatura deplina?) tine loc de cinste - indiferent de roadele acesteia in vietuirea lor concreta.

Acuma, sa cunoastem Cuvantul... ehe, e lucru mare.
A desparti invatatura de credinta de toata vietuirea crestina cred ca este, deja, inceputul ereziei.
Oare cuvantul drept, in duhul Evangheliei, poate fi asteptat de la unul care desparte, fie si pe ici pe colo, vorba de fapta? Oare de la un neintelept ori de la un om nedeplin imbunatatit putem astepta cuvant deplin spre invatatura crestineasca? Te intreb si ma intreb.

Asa incat, tocmai siguranta asta a ta ca, pacatuind neincetat si felurit nu te abati, totusi, de la invatatura dreapta... mie imi da serios de gandit. O fi posibil, nu zic nu, dar cum se poate asta, totusi?...
Sa fie Evanghelia doar un text pe care il poate baga in gusa orice neispravit? Si gata, dupa ce l-a ingurgitat, s-a facut bun invatator? (intreb asta asa, de principiu, nu neaparat cu referire la tine)

Igor, fara a stapani fenomenul dar fiind mereu in cunostinta de cauza, am zis repetat pe forum ca noi cei de azi suferim de livresc si rationalism, printre altele...
Adica avem asa o credinta intelectualizata, de te doare mintea. Doctori suntem!, docenti in invataturi deastea telectuale, insa cand e vorba sa distingem dreapta de stanga ne incurcam lesne... Cu atat mai rusinos si pagubos cand nici macar nu banuim ca asa ni se intampla...
Ce sa fie asta, daca nu tocmai dovada concreta, practica, a ereziei! Crezi ca eretic e doar acela care nu stie Crezul pe de rost? Iar cel de-l stie, totusi, crezi ca e scutit de erezie?...
Aminteste-ti, intrucat ai citit mai multa Patristica decat mine, ca inceputurile ereziei au stat mereu intr-o vietuire precara/ intr-o practica nedesavarsita, intr-o poticneala efectiva ici sau colo.
Voim invatatura dreapta? Vrem sa fim siguri ca nu suntem in erezie? Atunci sa luam aminte cum vietuim, mai intai. Proba bunei si temeinicei invataturi este dovedita prin dreapta vietuire. De esti sigur ca o ai pe aceasta, atunci te felicit: probabil ca poti fi bun invatator crestin.

P.S. Eu stiu ca sunt invatator prost tocmai pentru ca imi scrutez vietuirea si asta imi e reper bun. Ca mai fac pe aici galceava, e altceva. Nu am pretentia ca sunt invatator, decat in unele mici chestiuni, pe care le-am asimilat binisor. Si, inca, nici acolo nu am certitudine deplina, iti marturisesc! Fac valva doar din neputinta de a-mi controla pohta de galceava, asta-i tot. Dar constiinta limitelor mele grozave o am. Si nu ma mandresc deloc cu asta...
Deci iti propun sa te intrebi serios: oare chiar poti afirma cu siguranta deplina ca nu esti pandit de erezie si ca te-ai inaltat suficient de sus si de stabil asupra eresurilor?...
Gandeste-te bine! Daca binevoiesti.

Atunci cum se face ca, totusi, ai deschis nenumarate threaduri in care ne-ai fericit pe toti cu minunate texte si talcuiri etc.? Si nu doar ca ai pus citatele, dar le-ai prelucrat tovaraseste, cu multa ravna...:)
Nu erai tu colegul care ne-ai luminat si cu icoanele si cu eresul catolic si cu Sfantul Botez?
Nu scriai tu cum trebuie sa intelegem in lumina dreptei invataturi cutare si cutare lucru?
Or, daca astea nu sunt tocmai treburile unui invatator, atunci care mai sunt, frate?
Rasfoieste-ti si tu postarile si vezi de nu cumva, in majoritatea, ne invatai pe toti ce e aceea dreapta credinta, iubire crestina, ce e adevarata ravna si masura etc. Pana si pe Mihai, care e un om bine legat de catargul mantuirii, l-ai gasit cam lipsit de invatatura, cu prea multe intrebari etc. Adica, pe scurt, un neinvatat, acolo...:)
Si zici ca nu te consideri, totusi, invatator. Atunci, daca-i asa, nu mai raspandi invataturi!
Sau mai bine accepta ca, totusi, te vrei invatator. Foarte bine!, cu Mila Domnului. Invata sa faci asta din ce in ce mai bine (si prima conditie este sa nu incetezi, tu insuti, sa inveti mereu si sa te consideri cu adevarat un elev aflat abia la inceputul descoperirilor).
Succes!

Pai asta e problema, dorinta de a iesi in fata depaseste cantitatea invataturii, ca daca e sa vorbim si de calitate care e mult in urma.

Ce e bun: se vede ravana, dar exista ravna buna si ravna ne-buna si chiar si una nebuna.

Cand ajung sa inveti impotriva a ceea ce Invata Biserica: Augustin nu mai e fericit ci un fericit-eretic, Sf. Ap. Pavel devine purtator de felon sau Duhul Sfant intra in prosoape si magari, Sf. Scriptura devenind talmacita in cele mai nastrusnice feluri, nu e greu sa vezi ca e o mare problema acolo care depaseste ordinarele pacate ale gandirii in care inevitabil toti mai cadem.

O astfel de "ravna" mai gasesti doar la sectari, care vor sa-i mantuiasca pe toti, da' daca se poate cat mai original, fie si pe langa Corabie in ultima instanta

Frate drag, dar cum crezi ca vei inmulti comoara sfintilor, ca apoi pe toata sa o daruiesti (nobil gand!), fara a trece mai intai prin ce-ti pare ca ai gasit la Mihai?

Daca doar citim din Sfintii Parinti si nu experiem incertitudini (greu e drumul Golgotei, Igor!), frici si chiar minciuni: cum crezi ca dobandim ceva din Comoara?

Voiesti certitudini de-a gata fara sa treci prin moara incertitudinilor? Voiesti liman fara framantarile care sa te duca acolo?
Gasesti nefolositoare metodele de a gasi probleme? Dar nu in asta consta o buna parte din descoperirea de sine? Nu e omul neimbunatatit un ghem de probleme, dintre care pe unele habar nu are cum sa le formuleze, macar, desi le traieste din plin? Si ce bucurie mai mare sa ai, atunci cand muncesti la imbunatatirea de sine in sensul pocaintei, decat ca iti descoperi probleme ascunse pe care nici nu le banuiai dar care iti mancau seva vietii? Nu stiai ca dusmanul ascuns/necunoscut este si cel mai periculos? Si atunci de ce fugi de metodele descoperirii problemelor cand ar trebui mai degraba sa le cauti?...
Ti-e frica de nesiguranta? Pai n-ai citit ce povestesc sfintii despre asta?... Vrei sa sari direct in bratele Domnului ca sa te simti in siguranta deplina? Oho, pana acolo (iarta-ma ca iti dau vestea proasta) trebe sa te obisnuiesti cu muuuulta, foarte multa nesiguranta.. Abia dupa ce inghiti un ocean de nesiguranta s-ar putea sa simti si o lingurita de apa vie, datatoare de siguranta... Nu fugi ca un bebe repejor la mamicuta; cata mai degraba sa te deprinzi cu nesiguranta pe care o presupune orice mijire a unei autonomii sanatoase. Altfel ramai dependent de prea multa ocrotire externa, in sensul maladiv la propriu.
Frica multa, spui? Dar iarasi zic: obisnuieste-te cu ea, pana o inlocuieste, cu vremea, cu nevointele si cu Harul, cealalta frica: sfanta frica de Dumnezeu.
Minciuni? Toata mintea noastra e plina de minciuni, desi citim adeseori cuvintele Adevarului, pana la ceasul cand se gaseste curatita, innoita, stralucitoare. Dar cum sa ajungem acolo daca fugim de toate incercarile si aruncam cu ocari in acesti inamici subiectivi care ne sunt, insa, partenerii indispensabili intru indreptarea cea buna?

Ce întărire e asta? Ce dojană-i asta? Ce cuvinte străine de Hristos sunt astea? Asta-i măsura ta? Atât vrei? Atât poţi?
Dacă vroiam să fiu preot, aş fi fost preot din timpul facultăţii, cum e şi canonic, puteam să mă căsătoresc încă din seminar, alegeam una din cele vreo 2-3 cărora le era drag de mine, o amăgeam, mă căstoream cu ea, fără s-o iubesc prea mult, numai să alerg după preoţie.

Şi ajungem preot şi eram "vedetă", în parohie. Sfinţii nu sunt "vedete"? Nu oare trebuie să dăm o măsură cât mai bună, repet, cât mai bună pentru mântuirea noastră şi a aproapelui nostru, care-i orice om? Şi să-i avem exemple pe Sfinţi, pe Domnul Hristos, "vedeta", şi să-i urmăm? Nu suntem vedete dacă vrem asta? Şi facem asta? Pentru unii vedete, pentru alţii nebuni, dar eu o numesc starea de normalitate. Singura normalitate, unica şi adevărata normalitate, este viaţa în Hristos, cu luptă pentru o măsură cât mai plăcută lui Hristos. Că spune Domnul: "Eu n-am venit să mi se slujească, ci am venit ca să slujesc". Deci acea măsură care-o dă fiecare este... "vedetism"? Nu. Şi-atunci ce facem? De ce ne adunăm aici pe forum? Dacă unii cred că ne adunăm aici ca să ne etalăm ceea ce practic nu-i al nostru, ci al Domnului, aceia sunt în înşelare demonică, în mândrie, în neputinţă, nemulţumire. Şi între preoţi există o invidie a unora pe alţii, nerostită, că un preot e mai bun ca altul. În loc să înveţe de la el, să-şi înmulţească râvna şi lucrarea, ori devine indiferent, ori motivează aiurea măsura lui cea puţină, ori direct luptă împotriva celuilalt preot. Astea-s înşelări.

Deci starea de normalitate, măsura, nu sunt vedetisme. Când am citit în seminar (eram a 10-a) Tratatul Sfântului Ioan Gură de Aur, "Despre Preoţie", îl am în raft, la capul meu, şi acum, la jumate de metru de mine, deci am încremenit de frică şi emoţie, mi se făcea părul găină pe tot corpul, la fiecare magină, de aceea am şi ales facultatea de teologie didactică, nu pastorală, fiindcă nu vroiam să mă fac preot (am făcut pastorala, când am fost cu fosta mea prietenă, vroiam preoţie, dar ea n-a vrut să tragem la acelaşi jug) deci îmi este frică de preoţie, efectiv, îmi este frică de rugăciune, când eşti conştient că faci cel mai mare lucru de pe pământ, să fi creştin, o vai şi să fi preot, o vai, să te rogi Domnului, adică să vorbeşti cu Creatorul, să-ţi îmbunătăţeşti măsura prin rugăciune, şi o vai să slujeşti pe alţii care au nevoie de tine, ca preot, acestea sunt adevărate taine, din Universul infinit al Domnului.

Deci când am văzut cum a fugit Sfântul Ioan de preoţie, 7 ani în pustie şi cum s-a îmbolnăvit, abea s-a însănătoşit şi înainte de asta, fiindcă i-a fost plătit de Sfântă mama sa Antuza, şcoală înaltă şi bună în vremea aceea, din banii tatălui lui, (şcoală care azi e gratuită, facultatea în orice domeniu, cum să nu alegi teologia? măcar ca şi cultură generală) şi fiindă erau puţini creştini, păgânismul încă înflorea atunci şi nu se găseau candidaţi atât de buni ca el, chiar dacă Sfântul Ioan a fugit de preoţie, totuşi au venit să-l caute şi din ascultare şi multa lor râvnă şi insistenţă, l-au amăgit practic, l-au înşelat că-l vor face diacon şi l-au hirotonit preot, iar de acolo apoi, văzând măsura, râvna şi dorinţa lui, poporul l-a ales, episcop al Constantinopolului. Iar de acolo lupta lui cu împărăteasa însăşi, şi alte biruinţe ale lui, se cunosc. De aceea eu ştiu că nu doar că nu sunt vrednic, dar nu sunt oare atât de mulţi alţii, mult mai vrednici ca mine? Toţi sunt mai vrednici ca mine! Nu mă făţărnicesc, aşa este. Ce frumos slujesc şi se jertfesc 99% dintre preoţi. Mai eu lipsesc... fix eu, precis...(ironie)

Sfântul Vasile cel Mare, la fel, el la 29 de ani, nici nu era măcar creştin, nu era botezat. Se botează la 29 de ani, şi după botez, pleacă direct în pustie, apoi la 1 an după, la 30 de ani, scrie Regulile monahale, după care se va ghida Biserica timp de 1600 de ani şi se ghidează şi astăzi. Apoi porneşte şi deschide vasiliadele, pentru prima dată pe pământ, deschide un spital, un orfelinat, un azil de bătrâni, o cantină socială şi un adăpost pentru orice nevoiaş. Apoi după alt puţin timp, scrie Molitfele împotriva diavolului, exorcizările.
Ce-ar fi fost să-l întrebe unii şi alţii, fraţii şi colegii de la studii, că şi el avea studii înalte, a fost coleg cu viitorul împărat Iulian Apostatul, deci la 29 de ani, după Sfântul Botez când pleca în pustie, să-i spună: "Măi frate Vasile, eşti proaspăt botezat, nu crezi că eşti prea mândru, să mergi în pustie? Eşti vedetă? Stai liniştit, coboară cu picioarele pe pământ." sau "Ce? Ai pornit să dechizi vasiliadele? Revino-ţi. Te lupţi cu morile de vânt. Crezi că tu schimbi lumea? Măi băiatule... vino-ţi în fire." sau "Ai scris blesteme împotriva diavolului? Deci gata, tu chiar eşti deplasat, eşti dus de acasă, eşti psihopat, eşti patologic. Ai 31 de ani şi tu scrii blesteme împotriva diavolului? Eşti bolnav mintal." etc.

Deci repet, n-am cerut nimănui nimic, nici diaconie, preoţie, nimic. Şi nici de-acum înainte nu voi cere nimănui nimic, ba din contră, vreau să fug dacă cineva se gândeşte să mă hirotonească ceva. Nu sunt nici citeţ, mă străduiesc să fiu un simplu creştin, mirean. Şi eşuez lamentabil. De toată jena şi de tot râsul sunt. Abea mă rog câte ceva. Şi eu să vreau ce? Nu vreau preoţie, nu vreau şi nu pot fi "vedetă", nu vreau să învăţ pe ceilalţi, scriu doar ce se ştie, ce ştim preabine, pentru a fi de folos, dar mă opresc şi din asta, că oameni nu vor, iar dacă nu vor să primească, nu-i obligă nimeni să-i mântuiască, să le dea Împărăţia cu forţa. Tocmai, fiindcă nu vreau să îndop pe nimeni cu apă, şi cu nimic, au atâta belşug de învăţătură şi binecuvântare, eu nu mai vreau să aduc nimic nou. Dacă ce este deja, nu este dorit, urmat, trăit, dăruit, ce să mai fac eu, atunci? Nu cred că sunt potrivit pentru "rolul" de preot, că repet, abea poate voi fi potrivit pentru rolul de creştin. Ce taină, ce minunat este să fi creştin.

Deci când noi ştim ce prigoană, ce secerare este în Biserică, ce multă cădere, ce balaur imens se vede la orizont că vine, ce înşelare, ce abis de iad, cum n-a fost nici în timpul comunismului, cum spune Scriptura, la sfârşitul veacurilor, Biserica va fi prigonită cum n-a fost şi cum nu va mai fi." Fiecare set de prigoană este cum n-a fost şi nu va mai fi, tot mai crunt, dar totuşi creştinii cei drepţi, ortodocşi, Biserica, Sfânta Liturghie, a ţinut pământul. Pentru cei ce vor să se pocăiască, ţine Dumnezeu pământul, pentru "nebunii" din mănăstiri, din pustiuri sau din sfinţitele apartamente, ale iubitorilor de Aghismă, Anaforă, Tămâie, Mir, Lacrimi, Icoane, Noul Testament, Biblia, Cărţile Sfinţilor, pentru aceia ţine Dumnezeu pământul.
Şi tu vi şi vorbeşti de vedetisme. Nu-i bine. Nu-i voie. Avem nevoie (nu eu, vai mie) de cât mai multe "vedete", cât mai mari, cât mai mulţi atleţi ai lui Hristos, cât mai antrenaţi, de oamenii iubirii, ai dojanei, ai mărturisirii, ai iertării, ai soluţiilor, să le pese, să acţioneze, ai ascezei, asceţi, oameni ai răstignirii, ai dăruirii, ai rugăciunii, smereniei, discernământului. Aşa să fie creştinii. Toţi! Sau cât mai mulţi. Aşa să se molipsească unii de la alţii. Aşa să înflorească în Hristos !

Matei 5 :
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

Iertaţi-mă.

Ioane frate... Respect şi închinăciune vârstei frăţiei tale. Dar ia seama să nu ajungi la bătrâneţi ruşinoase, lipsite de Hristos. Eşti un ecumenist ascuns, pregătit şi în fiecare zi te antrenezi în ideologia gândirii şi exprimării pentru o unirea mincinoasă între erezia catolicilor şi Biserică, cu scopul aducerii apoi acolo şi pe protestanţi şi neo-protestanţi. Poate nu direct, dar indirect, doreşti asta, te simt, citindu-te printre rânduri.
Revin.
Deci dacă tu nu cunoşti învăţătura de credinţă, precum tu bine spui (rău spui) atunci cum vei cunoaşte ce este erezia? Şi unde este? Şi cum să te porţi cu ea? Şi cum să o vindeci? Şi cum să te fereşti de ea? Tu şi turma lui Hristos, oiţele? Cum vei reuşi asta? Dacă vei reuşi. Dacă vrei, dacă îţi pasă. Ce scopuri ai? Ce ţeluri? Dar mijloacele, ce mijloace ai? Ce vrei să ai? Cum te daptezi? La ce? Ce este adaptarea? Ce este propriuzis, prin ochii iubirii, erezia? Căderea, nemulţumirea, mândria, lăcomia, lipsa ascezei, dialogul, blândeţea, dojana, discernământul, duhovnicia, ce sunt acestea? Ca mădular al Bisericii, ce, cât şi cum faci pentru mântuirea ta şi a celorlalţi apropiaţi ai tăi? Aproapelui tău? (orice om)...
Ioane frate... Psihologia asta, îţi consumă mintea cea dreaptă în Hristos... în loc să te slujeşti de ea, pentru mai binele turmei Domnului... Măsura...

Biserica !
Amin !
Biserica, sub soare, deţine învăţătura deplină.
Biserica primeşte în Duhul Sfânt, toate soluţiile de care are nevoie omenirea în acea vreme, fie orice secol, soluţiile economice, sociale, distributive, şi de orice natură şi formă şi organizare. După descoperirile pentru mai binele omenirii, pe care Domnul îngăduie în libertatea desăvârşită dăruită tuturor oamenilor, să le aibe, să le deţină, cât timp este credinţă şi dragoste pentru toţi oamenii.

Dar cine să vrea soluţiile Bisericii? Nu le vor. Le urăsc. Fiindcă Biserica vindecă. De lepra sufletului, mândria, lăcomia, aristocraţia, preluate chiar de Biserică, prin care au căzut, atunci Apusul, sub papalitate sau papalism, iar azi în dorirea celor materiale, care ar trebui organizate în milostenie şi dăruire.

Biserica vindecă "supravieţuirea celui mai în formă" (darwinismul evoluţionist), a celui mai tare faţă de cel mai slab, Biserica vindecă dorinţa ca cel superior să se hrănească cu cel inferior, cum dă exemplu din natură, Charles Darwin. Nu, noi nu suntem animale. Nu ne comparăm cu animalele. Deci oamenii, vor să se vindece de Biserică.

Când unui alcoolic nu-i dai alcool, intenţionat şi supravegheat îl ţii departe de alcool, va deveni violent. Mai ales unui drogat. La fel, când celor bolnav de dorinţa îmbogăţirii materiale, bolnav de bani, de putere, stăpânire, conducere, când acelor oameni, le iei banii, le împarţi puterea, (le-au împărţit deja puterea, politic, celor care doar cred că au vreo putere) deci le iei banii ca să-i dai la alţii, muritori de foame, şi când nu le mai dai posibilităţi să-şi facă rău unii altora (prin tehnologie militară, de exemplu), vor sări ca arşi, vor îndepărta totul, pe toţi care-i vor să-i despartă de patima lor, chiar cu violenţă îi va îndepărta.

Cum să iei banii celor mai bogaţi, să-i dai la muritorii de foame? "Contractul de proprietate", nu? Filosofia lăcomiei. Oh, câte-aş spune... Dar cine ascultă? Cine împlineşte? Cine caută mântuirea mai mult ca mine? Cel care iubeşte pe Domnul mai mult decât Îl iubesc eu. Pe forum cel puţin, nimeni din voi, nimeni nu iubeşte pe Domnul mai mult ca mine. Şi mă întristez de asta...
De aceea nu vor soluţiile Bisericii, nu vor pe Domnul. Că nu vor să se vindece.

De aceea, orice şi oricine nu este în Biserică, este în erezie. De aceea nu se vor mântui. Că nu vor pe Domnul şi îşi fac proprii domni, hristoşi mincinoşi, slujind întunericul, în măsura fiecăruia. Nu Domnu-i bagă-n iad, ei singuri se pun acolo. Începând de aici, din viaţa asta, care este posibilitatea fiecăruia de redobândire a Raiului. Nu Domnul i-a dat afară pe diavol cu ai lui, singuri sau dat afară. Apoi Domnul l-a reprimit, oridecâte ori vrea să vină, să revină. Îl vedem pe diavol, înapoi în Rai, ispitind pe Adam şi Eva, îl vedem pe diavol înapoi în Rai, "sfătuindu-se" cu Domnul, despre Iov, îl vedem pe diavol, cerând de la Dumnezeu Tatăl, pe Apostoli, să-i cearnă ca pe grâu, iar Hristos, zice chiar El, s-a rugat să nu piară credinţa lor. Deci singur să dă afară, de fiecare dată. Se excomunică.

De accea apocatastaza lui Origen e erezie. Fiindcă vrăjmaşul are inima împietrită, nu mai vrea în starea de har, că ştie cum e acolo, ştie ce-i acolo, de acolo a căzut, acolo îi e permis să revină oricând, şi refuză, luptând cât de bine poate, în limitările lui, fiind creat de Domnul (la început bun, iar prin libertatea lui, a devenit rău, adică respinge binele) şi luptând împotriva a toată creaţia, fiindcă nu îl numără Domnul şi pe el, printre Sfânta Treime, nu-l face Creator, creatura niciodată nu va creator, de aceea Hristos nu este creatură, ci creator, şi arianimsul e erezie şi martorii lui iehova de azi, şi dochetismul şi maniheismului sau catolicismului, azi, şi alte erezii.

Şi de aceea spunea acel Părinte, în Patericul Egiptean, întrebat fiind: "Părinte eşti păcătos? Sunt. Eşti desfrânat? Sunt. Ai patimi? Da, mă lupt cu multe patimi. Eşti eretic, Părinte? Sunt orice, cu mintea, cuvântul sau fapta, fac orice păcat, dar eretic nu sunt."
Atât de simplu.

Fiindcă capul Bisericii este Hristos Dumnezeu în Sfânta Treime, şi Maica Domnului şi Sfinţii, nu un Sinod, care poate greşi, nu un episcop, preot sau diacon, care poate fi chiar eretic, ca Arie, ca episcopul Nestorie, sau alte grupuri de eretici în Sinodul Bisericii, sau toată Biserica poate cădea în erezie, precum a fost în timpul Sfântului Maxim Mărturisitorul, care era un simplu monah, şi el cu câţiva ucenici, mai erau singurii, unicii creştini de pe pământ, în rest toţi din Sinod, erau eretici, căzuţi în monofizitism şi monotelism. Nu se poate face, de exemplu un sinod, unde să hotărască 10 oameni.

Deci revin. Ce sunt ei? Episcopi, preoţi, diaconi? Slujitori. Ai Bisericii. Ca şi crâsnicii, cântăreţii, şi oricine din suflarea creştinească. Cei din cler, sunt doar reprezentanţi ai lui Hristos, cei ce păstoresc şi slujesc turma, oiţele, slujitorii noştrii, care ne slujesc pe noi, care când se adună, şi hotărăsc împotriva Bisericii, cum ar fi ecumenismul, sau altă erezie, atunci Biserica e cea care se ridică să-i păstorească pe ei, că ori s-au îmbolnăvit, ori au căzut în neputinţă, sufletească, a inimii, a minţii sau a trupului.

Iar în Biserică, toţi, sunt egali unii altora, se diferenţiază doar prin slujire, care este jertfă, dăruirea, asceza, nu o oră, sau 5 ani, toată viaţa.

De aceea sunt egali în faţa Domnului, şi Domnul nu caută la faţa omului, spune Scriptura şi mai spune că Domnul "Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină." - 1 Timotei 2, 4 şi Domnul "nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu" şi deci sunt egali unii în faţa altora, sunt păcătoşi care se întorc să fie vii, care doresc să se mântuiască şi la cunoştiinţa adevărului să vină. Se diferenţiază doar prin dăruire, cei care slujesc cel mai mult tuturor, cei mai jertfitori, cei mai asceţi, aceia sunt cei mai mari.

Şi avem exemplul din cearta Apostolilor pentru întâietate, că spune la la Marcu 9:
34. Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare.
35. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.
Şi de aici, cei împătimiţi ai Bisericii, după lăcomie şi stăpânire, vor spune: vezi? au spus doar celor 12 apostoli, nu tuturor. Da? Dar răspunsul în Duhul Sfânt, pentru vindecarea lor este: nu întâmplător şi-a mai ales Domnul şi alţi 72 de Apostoli, arătând dăruirea creştinismului pentru întreg pământul. Iată Biserica, care nu stă întrun singur om, (erezia romano-catolicismului) sau doar întro grupare de oameni în Sinod (erezia ecumenismului) ci în toţi ai lui Hristos. Aşa creştea şi se întărea Biserica.
Şi mai spune la Marcu 10:
43. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
44. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.
Dar şi la Matei 20:
26. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă.

Dar mergem şi mai profund: