Tocmai de aceea am scris ca nu vreau sa intru in pacat, poate asa ajung la o intelegere cu mine insami. Iar el nu crede ca ar avea o pb, se simte bine asa cum e si chiar daca stie ca mi-a facut viata un calvar, nu mi-o recunoaste niciodata, insa altcuiva a spus-o si acel cineva mi-a zis mie. De ce? Pentru ca, ori ii las, ori e orgolios...
In sfarsit a cam vazut ca nu asa se traieste si ca omul are nevoie nu numai de bani ci si de dragoste, dar nu poate sa se lase de alcool, nici vb. Zice ca e normal sa consume in fiecare zi o cantitate care sa nu il afecteze. Niciodata nu a stat nebaut, doar atunci cand s-a intamplat sa faca tratament si atat. Bea alcool din placere.

Tocmai aici si vreau sa ajungeti, sa inceapa el sa vorbeasca, dar din pacate se apre ca nu o poate face cu tine de aceea ar trebui sa vina aici intre noi, cei care le-am facut pe toate si continuam sa le facem. Avem aici reprezentanti ai tuturor pacatelor si cu totii intr-un fel sau altul incercam sa ne vindecam. Avem si curvari si betivi, hoti si drogangii, homosexuali si lesbiene, si toti putem prin "experienta" acumulata sa ajutam intr-un fel sau altul. Asa sa-i spui!
Vindecarea vine din momentul cind esti pus fata-n fata cu tine insuti si incet, incet incepi sa-ti vezi pacatele unul cite unul. Acolo unde este unul sunt si altele si care fac pui daca nu le constientizezi( adica daca nu ne pocaim)... Insa tu cind vorbesti cu el sa nu le spui pacate sau pocainta ci... probleme si ajutor.

draga doamna lili,

nu stiu de ce ne povestesti despre viata ta? sa te judecam? sa invatam ceva?

ok. atunci ii dau drumul.

sunt doua prezumti: esti un caz teribil de autoindulgenta si tot ceea ce ti s-a intamplat este un lucru care merita sa ti se intample. ti-ai pierdut viata si ai oferit sansa unui copil sa aiba un tata betiv.

sau cazul numarul doi: nu inteleg de ce sotul tau a preferat sticla in favoarea ta. trebuie sa fie undeva o chichita.

ca sa rezum: ti-ai pierdut viata si ti-ai facut zile negre singura in speranta ca tot chinul asta iti va aduce mantuirea. exista divort. si cei care nu sunt de acord cu divortul in astfelm de cazuri atunci trebuie sa realizeze ca nefericirea si-au ales-o ei insasi.

sacrifica-te draga lili. ce rost are viata. ai trait ani in mizerie de ce sa ai parte de cealalta parte de viata in liniste. trebuie sa suporti sotul ala. tu estio femeie si trebuie sa le inghiti pe toate. tu esti femeie si trebuie sa accepti. tu esti femeie si pentru asta esti aproape nimic.

barbatii sunt iertati foarte usor pentru tot ceea ce fac. daca un barbat bea e ok. daca un barbat are o amanta, aha, si ce? insa daca femeia bea? nenorocita......... daca vemeia are amant este tarfa.

de ce demnitatea femeii trebuie sa fie calcata in picioare de barbati? doar pentru ca ei pot sa loveasca mai tare? pentru ca se pot impune mai bine? doar pentru ca pot sa bea mai des si mai mult?

ma intreb cati dintre voi ati gandi asa daca ati intr-o sitatie similara?

barbatii de pe forum au spus "suporta". o fata pe forum a avut o "gica contrara" si testosteronul a tasnit sub forma de "taci naibii, femeie".

nu stiu de ce ma gandesc la ipocrizie.

Nici nu pot sa ma gandesc sa-i spun. Mi-ar reprosa ca stau la calculator sa il fac pe el de ras...mai ales ca nu recunoaste c-ar avea o pb. Poate ca nici eu nu as fi scris tot din cauza asta, dar eu zic ca am facut bine. Nu stiu daca as fi facut fapta pe care am relatat-o, chiar daca as fi dorit din inima(sper sa nu aiba prea mult de suferit), insa credinta in Dumnezeu nu ma lasa si apoi nu as vrea sa apar altfel in ochii celor apropiati si mai ales ai copilului.
Cred ca menirea mea e sa-l sprijin eu si nu el pe mine... Cred ca s-a nascut cu noroc si cu fericirea pe care o percepe el facandu-ma pe mine NEFERICITA.
In ce priveste discutia cu el, nici nu vrea sa auda de asa ceva, el considera ca nu e pacat ca bea si multe altele...oricum multumesc pentru tot!

Draga Lilia,

Bine ai venit printre noi! Eu sunt cam curioasa din fire, asa ca as dori sa stiu cateva lucruri ca sa pot sa-ti dau parerea mea:

1. Ce calitati crezi ca are sotul tau?
2. Ce defecte crezi ca ai tu? Sau ce defecte observa ceilalti la tine?
3. De ce crezi ca sotul tau considera ca a fost un martir langa tine?
4. Cat comunicati voi?
5. Esti sincera cand ceva nu merge intre voi ca sa-i spui (aici nu ma refer la eternul subiect despre bautura, ci la alte aspecte)?
6. Ce alte defecte are sotul tau pe care le vezi tu?
7. Ce ti-ai dori de la el?
8. Cat sunt de influentate perceptiile tale de faptul ca ai intalnit o alta persoana care te cam pune pe foc?
9. Cum ti-ai manifestat tu iubirea fata de el? Cum l-ai odihnit tu pe el?
10.Cand ti-ai cerut iertare ultima data de la el cand ai gresit cu ceva?
11.De ce spui ca a avea copilul a fost o neatentie?
12.Ce doresti tu de la viata? Ce sens are viata ta?
13.Ce crezi ca ti-ar aduce ipotetic vorbind celalalt barbat?

Cam atat pentru moment. Suficient, nu?! :) Poti sa-mi raspunzi printr-un mesaj privat, iar de nu doresti sa raspunzi, totusi incearca sa-ti raspunzi tie si lui Dumnezeu. Cand adevarul e spus pe jumatate nu mai e adevar, ci minciuna, iar tatal minciunii e diavolul. Sa fii mereu in adevar ca sa fii cu Adevarul vesnic!

Elena

Nu am de ce sa nu raspund atata timp cat mi-am facut publica povestea mea de viata, chiar daca nu vroiam, dar am facut-o...asta e!

1. daca stau bine sa ma gandesc, doar ca a contribuit financiar, pentru el a fost suficient...
2. nu cunosc si nu stiu ce vb altii despre mine.
3. el, martir pentru mine? eu ce sa mai zic... ce am fost langa el, persoana pe care a considerat-o sotia lui doar cu numele, ca sa fie si el in rand cu lumea si, din fericire pentru el, am rezistat??
4. comunicare... nici vorba, nu am cu cine, nu accepta asa ceva. Am suferit toata viata mea si din pricina asta.
5. da, dar nu sta la discutie, pleaca si gata.
6. sunt destule: faptul ca e independent fata de mine, cred ca spune totul.
7. sa accepte realitatea pe care nu o vede si comunicarea.
8. faptul ca pot comunica si ca nu bea.
9. sotul a fost parte din mine, chiar si cu viciul pe care il are, sperand ca va renunta odata si-oadata la el, insa el nu a facut sa inteleg ca si el e la fel pentru mine. S-a detasat prin indiferenta pe care a avut-o. Deci a trait si traieste independent de mine in orice pb., nu a fost interesat vreodata de ceea ce mi s-a intamplat in viata, singura m-am zvarcolit in neputinta si mai tarziu m-a ajutat Dumnezeu ca sa trec si peste indiferenta lui.
10. Intotdeauna recunosc cand gresesc, dar daca am dreptate nu accept sa fiu contrazisa. Insa el nu recunoaste nicodata chiar daca nu este asa, ce sa mai ceara iertare, NICIODATA nu l-am auzit, mi-a si zis-o in fata ca nu recunoaste, sa nu pice pe locul 2...
atunci mi-am dat seama ca nu mai am de ce sa mai perpelesc atata timp cat e f orgolios si am luat lucrurile ca atare. Eu insa, intotdeauna ii zic daca e cazul "scuze daca am gresit"
11. pentru ca de atunci bea si nu am vrut, dar daca s-a intamplat a trebuit sa stau sa il cresc asa cum se cuvine si apoi am iubit copilul mai mult decat viata mea.
12. ce sa mai doresc...doar intelegere, am fost si suntem diferiti.
13. am mai spus, comunicare , intelegere in orice.

Vai, abia acum am vazut si eu subiectul asta.
Religia ortodoxa iti da voie sa divortezi daca e un viciat notoriu. Precis viciatul are si amante, nu o sta asa de atatia ani. Sa fii sigura de asta! Ai liber si acordul din partea bisericii si religiei in care te-ai nascut sa te eliberezi de viciat, de ce nu ai facut-o mai devreme?, ce mai vrei mai mult de atat? Nu ai servici si stai din banii lui? Oricum e obligat de lege sa dea pensie alimentara eventual sa va lase si casa, viciatii in starda! sau la amante! Daca intra asta pe mana mea vedea iadul de aici inca!
Iar tu trezeste-te macar acum la batranete, poate sa va aduca si SIDA! si multe alte boli.
Nu pot sa inteleg sub nici o forma de ce nu bagi divort! Incearca sa castigi casa, e in totalitate dreptul tau! Trezeste-te macar acuma, D-zeu ti-a dat minte sa gandesti, vrei sa-ti bage si in sac sau vrei sa apara insasi D-zeu sa iti zica din nou legile lui, printre care si faptul ca religia ortodoxa da voie la divort in caz de viciu de genul asta? Poti sa te casatoresti de 3 ori, citeste si informeaza-te, asa prevede religia ortodoxa, mai ai 2 sanse conform ortodoxiei, ce faci cu ele?, le dai la gunoi impreuna cu viata ta? E dreptul tau sa te recasatoresti, sau crezi ca D-zeu te va trimite in iad daca te recasatoresti conform posibilitatii extrem de necesare acordate de religia crestin ortodoxa? Ce ai invatat din toata treaba asta e faptul ca prostia sa plateste cel mai rau! Foloseste-te de drepturile tale conform ortodoxiei!

Draga Consuela,

Esti tare prapastioasa. Aceste lucruri si aceste boli si nenorociri se pot intampla si atunci cand traiesti cu un barbat cu care aparent te poti intelege super bine.

Ortodoxia nu iti da drepturi....ortodoxia e un mod de viata, nu o constitutie cu drepturi, obligatii, etc. Ortodoxia te indeamna mai ales la o gandire profunda, dupa care poti lua o decizie.

Oricum, nu te gandi ca noi ii vom da solutiile Liliei. Sunt doar sugestii, pareri...de aceea nu inteleg de ce te-ai agitat atat de mult.

m-am agitat pentru ca tin la dreptate mai mult ca la orice!
Aceste boli sa le capeti din senin (de ex la dentist) ai sanse de 5% iar de la un viciat notoriu de 99%. Fiecare are cap sa judece ce vrea de la viata asta, spitalul si boala sau sanatate. Si copilul se poate inbolnavi de la ta-su si fizic nu numai psihic asa ca: trezirea!

ilia, nu fugi. Spune-ne mai bine in ce sitiuatie te mai afli, sa te ajutam cu informatii. Exista avocat on line sa vezi si tu ce drepturi ai, apara-ti drepturile singura ca altii te calca in picioare. Nici copilului tau nu o sa ii convina cand va creste si va afla ce probleme ai avut si ce va trage si el daca nu iei decizia corecta.
Iar cine o sfatuieste sa sufere degeaba sa aplice asa ceva pe copiii lui,pe fetele lor sa vedem daca asa ar mai spune acelasi lucru!

Consuela draga,

1. Nu vad unde s-a spus ca acest om e un "viciat notoriu". Nu am sesizat ca Lilia a zis ca el ar trai cu altcineva ca sa se ajunga cum spui tu la situatie de adulter si sa aduca SIDA in casa. ??? Eu zic sa vedem datele problemei asa cum sunt, nu imaginatii de-ale noastre. In plus, chiar daca nu-l cunoastem pe acest om, nu putem sa aruncam cu noroi in el, fiindca el este ca noi, este copilul lui Dumnezeu si la Judecata toate acestea le va cunoaste si el. Sper sa nu-i fie nimanui rusine atunci.

2. "Trezirea" de care vorbesti tu conduce cu viteza maxima la adormirea constiintei. Vorbesti de o trezire in care dreptatea est facuta de avocati. Ce loc mai are Dumnezeu in toata situatia asta? "Sa-i ia casa", "sa divorteze", "sa-i ceara pensie alimentara", "sa apeleze la avocat online", "viciatii in strada sau la amante"...toate astea reflecta un duh al neoranduielii si al lipsei Duhului Adevarului. Dumnezeu este Cel Care a unit in Taina Casatoriei pentru eternitate, Dumnezeu este Cel Care da cele necesare, Dumnezeu e Cel Care face dreptate, Cel Care il ia pe pacatos si-i sterge pacatele si-l repune in inima Sa in acelasi loc ca inainte de cadere, Cel Care vegheaza ca omul sa nu mai cada, dar nu se poate impotrivi voii noastre. La EL trebuie alergat, nu la avocati, draga Consuela.

Cunosc 2 familii. Una cu 5 copii, cu un tata betiv notoriu, care rareori era vazut treaz. Nici nu se preocupa de copii, de nimic. Totusi sotia a avut cei 5 copilasi. La un moment dat ii venise gandul sa divorteze. Au insistat copiii spunandu-i "Mama, totusi e tatal nostru, daca noi il lasam, cine o sa mai aiba grija de el si sa-i dea putina dragoste. Nu-l putem arunca asa in strada". Si femeia a ramas cu el. Dupa vreo 20 de ani (copiii acum au intre 14 si 35 de ani), acest om s-a lasat de bautura si e un om care nu stie cum sa mai multumeasca pentru iubirea in care l-au purtat copiii si sotia, un om care traieste intr-o pocainta continua ca toti il stiu ce "poama" era. Deci femeia aceasta a stiut sa-si duca crucea si a avut credinta ca exista iesire din rau, iar copiii au ajutat-o sa duca crucea aceasta deloc usoara.

Cealalta familie cu 4 copii, tatal cu aceeasi patima. Sotia a fost un exemplu de tacere si iertare, de iubire revarsata si jertfire. Nu l-a batut la cap de fiecare data, ci I-a spus lui Dumnezeu suferinta ei, nu le-a spus celor din jur, ci I-a spus numai Lui ca Dumnezeu sa poata sa ajute. Si acest om dupa mai mult de 20 de ani traieste ca un om normal, mai bea din cand in cand dar moderat.

E o cruce grea, dar daca sensul vietii noastre este mantuirea, atunci ne punem mereu problema ca maine sau azi putem sa murim. Si atunci cred ca luam cele mai intelepte decizii. Domnul sa ne lumineze pe toti!

Elena

adica tu crezi ca daca se recasatoreste, ceea ce e conform cu ortodoxia, (are si cu cine), D-zeu o arunca in iad ca a folosit o varianta acceptata de ortodoxie?
Sau tu crezi ca daca individul nu a mai avut nici o relatie fizica cu ea a stat asa, fiind si viciat de betie de 20 ani ?
Fii serioasa!

mai in exeplul dat de tine poate tipele alea vor sa devina sfinte, poate ea vrea doar sa duca o viata normala si sa intre si in rai, nu pe rolul de sfant.

Sfintenia este menirea fiecaruia dintre noi. Cei care se considera crestini si nu isi doresc sfintenia nu sunt crestini, n-au inteles din pacate sensul vietii. Cand te apropii sa te impartasesti spune Preotul "Sfintele Sfintilor", adica Trupul si Sangele Mantuitorului care sunt "Sfintele" se dau "Sfintilor", adica noua.

Omul se minte pe el insusi crezand ca poate avea un loc in rai dar sa nu fie Sfant. Ca si cei care zic ca ei sunt crestini (ortodocsi) dar nu sunt practicanti...de fapt nu sunt nici crestini, nici ortodocsi, nici practicanti. Deci daca vrem sa traim in adevar, bine ar fi sa ne convertim la crestinism, dar la unul bine inteles, nu la unul caldicel care incet, dar sigur ne duce in iad. Oare sa minta Scriptura si Dumnezeu ca "pe cei caldicei ii voi scuipa din gura Mea"? Sigur NU!

Elena

Lilia draga,

Sa ne rugam si sa postim cu totii si sa te pomenim la rugaciune sa ca putem avea lumina sa-ti spunem ce Dumnezeu ar dori sa-ti spuna. O sa fiu sincera in ce spun desi doare: eu simt ca adevarul spus de tine e partial, poate fiindca nici tu nu-l mai constientizezi in totalitatea lui, poate fiindca il ascunzi din cauza impulsului tau de a rupe legatura cu sotul tau si de a fi cu altul. Tu stii mai bine.

Gandeste-te totusi la cateva aspecte. Marile defecte pe care le vezi la el sunt faptul ca bea si lipsa de comunicare. Printre sute de pacate, betia este unul. Ce ma doare e ca nu vezi si partile lui pozitive care eu cred ca sunt multe. Si nu vezi ca lipsa de comunicare ti se datoreaza si tie. Si iar nu vezi niciun defect de-al tau. Si il vezi pe el f. orgolios, dar crede-ma ca nici tu nu esti departe. Acel "scuze daca am gresit" e o forma impersonala de a-ti cere iertare. Cand simti cu adevarat ca vrei sa ceri iertare il rogi pe celalalt: "dragul meu, imi dau seama ca am gresit cu acest lucru, imi pare rau si te rog sa ma ierti". Astfel ar invata si el cum sa faca. Deci fii tu exemplu si o sa se transforme si el!

E perceptia pe care o am pentru moment, de cateva zile ma tot rog sa inteleg situatia ta. Poate o sa se faca lumina mai multa in inima mea, dupa cateva zile de post mai adevarat si de rugaciune. Te imbratisez si poate pe curand. Dar nu uita ca divortul de sotul tau nu e o cale, calea e sa divortezi tu de pronirile gresite din tine si astfel o sa se schimbe si el!

Elena

Foarte profund spus Elena. Ai crescut si mai mult in ochii mei.

Asa este trebuie sa ne cerem iertare cu sinceritate, uitindu-ne adinc in ochii celui caruia i-am gresit si daca o faci din inima cu siguranta o sa simti lacrimi in ochi.

Un exemplu bun care-mi vine in minte pentru cine nu stie cum sa o faca este felul profund Ortodox de a cere iertare aratat in filmul "Ostrov"
Daca nu stim cum sa invatam de la acei calugari si sa luam aminte.

Imi amintesc ca rusii ,de regula, dupa orice conversatie avuta isi cer iertare in cazul in care in timpul conversatiei au gresit cu ceva( chiar daca LOR li s-a parut ca nu au gresit cu nimic) si roaga frumos prietenii sa nu-i pomeneasca de rau.

Draga Consuela,

Iarasi te-ai agitat! Si stii ca atunci cand suntem agitati, rareori reusim si sa gandim corect. Nu e atat de simplu! Aici e vorba de unitate realizata prin casatorie care s-a deteriorat, insa nu s-a distrus, motiv pentru care ei sunt impreuna. Consider ca ar trebui sa iei in seama si faptul ca Lilia a gasit pana cum resurse in Dumnezeu pentru a merge mai departe. Si daca Dumnezeu i-a dat aceste resurse, asta inseamna ca El o vrea pe aceasta cale si ii este alaturi.

Solutiile tale pe cat de moderne si de aplicabile ar fi sunt total nepotrivite, cel putin pentru momentul acesta din viata Liliei. Noi ne dam cu parere, subliniez. Suntem lipsiti de experienta Liliei, pentru ca aici nu sunt doar niste deduceri logice, aici este vorba si de anumite sentimente, fie ele mai mult sau mai putin active, e vorba de un copil, e vorba de o viata intreaga, e vorba de multe lucruri.

Divortul nu este in acord cu invatatura ortodoxa! Faptul ca se ingaduie si a doua casatorie are cu totul si cu totul alte semnificatii. A doua casatorie nu mai este o taina in sine, este o binecuvantare care se da din slabiciune omeneasca pentru ca nu-i tine in afara Bisericii pe cei care nu si.au putut indeplini obligatiile.

Insa Lilia are o forta deosebita si o credinta vizibila in marturisirea ei. Aceasta credinta se cuvine sa o respectam si sa nu i-o ignoram, apeland la viziuni care exclud exact acest punct esential din viata ei.

Lilia,cauta un "om al lui Dumnezu",un Parinte foarte induhovnicit(sun destui la noi in tara) daca inca nu stii ce sa faci,iar el CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU,TE VA INVATA CE SA FACI...???.Dar,te rog sa te duci cat poti tu de repede,NU MAI AMANA!

Consuela, nu am de ce sa fug, ma chinui de catva timp sa pun un mesaj, dar merge f greu netul.

Se pare ca Iosif a inteles ce e in sufletul meu.

Ce sa mai zic, toti aveti dreptate. Multumesc pentru ele si pentru rugaciuni, chiar aveam nevoie, probabil ca eu nu mai aveam puterea s-o fac si sa trec peste...
Daca faceam vreun pacat nu stiu cum mai "dadeam ochii" cu duhovnicul meu oricum o sa-i spun. Omul cat traieste este supus tentatiei mai ales cand are si un motiv intemeiat...sper sa ma "vindec". Doamne ajuta!

depinde ce boala ai Caci a fi nefericita intr-o casnicie ratata mi se pare destul de bolnav...

Calator, sunt complet de acord cu tine

O casnicie aparent ratata la un moment dat, poate devine o mare implinire! N/aveti de unde sti care este situatia, de aceea e bine sa fiti mai rezervati in astfel de comentarii...parerea mea! Ne-o cere insusi bunul simt!

superb. iti doresc sa imi spui peste vreo muna cum rugaciunea ti-a dezalcolizat sotul si te-a facut fericita. presupun ca asta este urmatoarea etapa.

Sigur ca poate deveni atata timp cat faci ceva in acest sens dar sa stai intr-o situatie nefericita in ideea ca "poate deveni" "la un moment dat" este o atitudine necastigatoare.

Pana la urma fiecare isi traieste viata pe care si-o doreste si pentru care este pregatit afectiv dar cel putin sa fim sinceri cu noi si sa ne asumam responsabilitatea acestui lucru nu sa ne amagim ca Dumnezeu vrea sa fim fericiti sau sa ramanem langa o persoana care nu ne bucura/ implineste. Mai mult chiar sa credem ca prin faptul ca le ramanem altaru am dat dovada de curaj , sacrificu etc Curajul, sacrificul are valoare atata timp cat se concretizeaza in roade folositoare. Dar sa stai langa un sot care bea si el sa bea in continuare si tu sa stai si sa -ti plangi de mila langa el nu consider a fi o forma de curaj si nici un mod de a ti arata credinta sau dragostea pentru Dumnezeu.

Avand in vedere ca au fost unii care au scris ca Dumezeu a vrut comunismul faptul ca acum se sustine ca Dumnezeu vrea sa stam in astfel de situatii nu ma mira. Ce dragoste este aceea ce se manifesta doar in situatii de tortura psihica, situatii limita, situatii de gen comunsite si nefericite....

Lilia, toate parerile mele de rau, nu sunt in locul tau si sunt de acord ca nu se compara starea pe care o ai tu cu ce simt eu acum. Dar pot face o afirmatie obiectiva: ceva tot se va intimpla - si asta dupa cata putere mai ai sa rezisti sau nu, dupa cata vointa ai in ceea ce alegi sa faci incluzand si faptul ca Dumnezeu nu te va lasa sa inebunesti, ci doar te trece printr-o proba de foc ca sa zic asa.
Iar acum o parere de a mea subiectiva: daca tot ai ajuns pana aici si totusi te-ai "calit" prin modul asta de viata, o idee buna zic eu ca ar fi sa ramai tot cu el, pentru ca intr-un fel sau altul orice ai face de acum incolo fericirea aceea pe care o doreai nu o vei mai avea pentru ca ai alta varsta acum, percepi altfel acum viata, dar daca insa nu poti incearca sa mai iei legatura si cu acel individ ca sa mai ai si "ferestre de respiratie temporar".
Apropo de faza cu barbatul pe care l-ai cunoscut, vreau sa-ti zic ceva: este posibil ca acel barbat sa te simpatizeze doar pe tine si atat, dar nu si pe copil.
Si nu in ultimul rand gandeste-te ca daca iti vei duce aici crucea doar vremelnic, dupa
ce vei muri vei avea fericire vesnica. Nu uita ca mare poate fi rasplata ta in CERURI!

Dumnezeu ma pune la incercare, dar viata mea este insasi o incercare...ceva de genul: nu conteaza cum traieste, hai sa vedem daca face fatza. Se pare ca fac fatza, dar vai de viata aia cu incercari!! Cred ca si de-asta sunt un pic egoista pe mine acum. Daca tot nu am rupt casnicia cand a trebuit, acum nu as mai vrea fericire tocmai ca o pedeapsa ca nu am aceptat-o cand a trebuit. Din cauza asta sunt in dilema cu mine insami referitor la barbatul care ma doreste. Pe buna dreptate ca ma simpatizeaza si ar vrea sa fie cu mine...dar se pare ca daca nu e sa fiu fericita ca asa e destinul nu voi fi si voi renunta pentru ca mi-e mila de sot- of, of! ce multe as mai scrie, dar nu o mai fac ca tot nu am curajul sa rup casnicia...

sotul asta viciat te afecteaza atat pe tine cat si pe copil in plus e un focar de boli venerice . Daca esti asa convinsa ca vrei sa renunti la viata ta complet pt D-zeu, divorteaza de viciat, si stai numai cu copilul tau fara barbati, nu ai nevoie de asa ceva. Nu esti singura pt. ca ai copil.

pt iosif: raspunde sincer daca sotia ta ar fi umbla cu toti barbatii pe care ii cunoaste si pe tine te-ar refuza mereu timp de 20 de ani ce ai face? Sa zicem ca ar fi si betiva.

Lilia,dar de la inceput a dost asa insensibil la dragostea ta sau s-a schimbat pe parcurs?Si de la inceput a existat lipsa asta de comunicare inre voi?E grava lipsa comunicarii!Pentru ca va afecta copiii!Nu sunt pentru a-ti parasi sotul.Daca nu te bate si nu te jigneste,gandeste-te foarte bine inainte sa iei o decizie.Eu cred ca sacrificiul si munca ta vor trebui sa mearga in sensul comunicarii dintre voi.Vorbeste-i mult!Chiar daca nu te asculta!Mia fa un sacrificiu in plus!Sigur il macina si pe el ceva,chiar daca nu isi da seama!Si raspunde-mi,te rog,la ce te-am intrebat!

De unde a reiesit ca are relatii cu toate femeile? Daca o refuza dintr-un motiv pe care nu-l poate spune? Daca alcoolismul l-a adus in imposibilitatea de a avea relatii in continuare? La posibilitatea asta te-ai gandit?

Si in cazul extrem indicat de tine, cu siguranta ca as renunta la o astfel de relatie. Cred insa ca nu e cazul Liliei.

deci lilia, daca sotul tau are amante ar fi bine sa actionezi astfel:
citat iosif "cu siguranta ca as renunta la o astfel de relatie".

Lilia,trebuie sa va vindecati amandoi.Amandoi suferiti si din cauza unei probleme inca nedeslusite,s-a agravat situatia voastra.Ai un copil,sa-ti traiasca,si trebuie sa te concentrezi mult asupra lui.Te inteleg,pt ca si eu am 2 copii,si sunt o bucurie,chiar ai un prilej sa te "ascunzi" de o suferinta,alungandu-ti momentele de tristete sau de neputinta.Deci cauta in propriul copil "un sprijin".Vorbeste mult cu el,radeti mai mult,fiti mai apropiati si fa-l sa inteleaga bine situatia ta,daca este destul de mare ca sa priceapa ceea ce te apasa(si poate si pe el).Dar in acelasi timp ARATA-TI AFECTIUNEA SI FATA DE SOT...???.ici nu realizezi ce mult face acest lucru.Azi un pic,maine un pic mai mult,poimaine mai mult...;):).Nu este inca obisnuit cu asa ceva de aceea iti trebuie RABDARE.Daca simti ca e rece,NU TE DESCURAJA,incearca si mai tarziu,si cand simti ca este intr-o mai buna dispozitie...:).and nu mai oti tu,trimite-l pe copil,sa simta si de la el atasament,ci nu repulsie.Iar cand vezi ca vrea sa se refugieze "in bautura"incearca sa-l indepartezi printr-o plimbare.Daca reusesti acest lucru iar unde popositi va dori sa bea ceva,lasa-l sa bea,dar cumpara-i chiar tu ceva usor,si mai putin decat bea de obicei.In acest caz,nu sta la taina prea mult ca sa nu fie tentat sa-si mai doreasca inca "o sticla".Distrage-i mereu atentia cu cate ceva(o mangaiere,un sarut,o vorba buna,un zambet,sau alte lucruri mai serioase cerandu-i si lui sfatul,bineinteles).Trebuie sa-i dai MAI MULTA IMPORTANTA,intelegi...;):)?

dar daca l-ar lasa si nu ar mai fi cu nimeni,asta cum s-ar numi?

excelent spus!!!:)

la ideea asta m-am gandit de foarte multe ori.daca trebuie sa ne macelarim interior pentru a nu destrama o familie,atunci inteleg ca asta ar fi calea noastra pentru orice situatie.si ca popor in fata unei dictaturi sau in fata unor cotropitori!renuntarea totala,nu?voi ce spuneti?asa trebuie sa fie?

ACUM, mai nou, am aflat, si stiu ca problema este in mine, in totalitate. Daca am fost cununat cu o asemenea persoana, o sa-mi duc aceasta cruce pina la capat chiar daca acest pas inseamna renuntare la "fericire". Dar din nou, asta este parerea mea personala.
In schimb daca sotul/sotia doreste sa paraseasca casnicia atunci nu prea as avea ce face...