Si eu neg vehement ca ati citit cu interes intelectual.

Ieşirea - a doua carte a lui Moise
Cap. 20
5. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam,
Cap. 34
7. Care păzeşte adevărul şi arată milă la mii de neamuri; Care iartă vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieşte; Care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor până la al treilea şi al patrulea neam!"

Numerii
Cap. 14
18. Domnul este îndelung-răbdător, mult-îndurat şi adevărat, iertând fărădelegile, greşelile şi păcatele şi nelăsând nepedepsit, ci pedepseşte nelegiuirile părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.

Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise
Cap. 5
9. Să, nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc.

cum am spus mai sus, nu e crestineste ce spuneti, as avea multe de spus, dar nu vreau sa va spun clar de ce tineti mortis sa santajati, sa terorizati oamenii cu o astfel de idee ce vine din VT, pe vremea cand credinta evreilor avea nevoie, poate, de asa ceva. mergand dupa putina voastra minte as putea sa spun ca holocaustul a fost o pedeapsa divina, multi dintre voi, in talibanismul vostru, chiar ati putea crede asa ceva.
deci, iata citatul exact:

"13. Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
14. Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.
15. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.
20. Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul. "

Petre primeste adevarul de la Dumnezeu, din acest moment facem trecerea, Petre este primul crestin. gata cu razbunarile, gata cu blestemele, crestinism inseamna iubire pentru aproapele tau, nu blestemarea lui si a copiilor lui.

continuati sa promovati acest terorism ortodox, o sa ramaneti numai voi.

...:) Sunteţi naiv, mă iertaţi. În orice caz, foarte slăbuţ la istorie.
Orice fel de terorism are noi şi noi adepţi. Toate imbecilităţile lumii sunt azi mai active, mai virulente ca oricând!
Nenăscuţi deocamdată, teroriştii de mâine vor veni val după val, mereu, cât va fi lumea....

P.S. Ortodoxia nu promovează terorismul, deşi aşa e percepută de către terorişti. Ea promovează dragostea eroică, lucidă, foarte inconfortabilă pentru mulţi, pentru mai toţi...

Off, aveti dreptate, si istoria ar trebui sa fie punctul meu forte. Va rog sa ma credeti ca resimt o durere chiar fizica cand citesc pasajele alea.

Acele pasaje au şi alte înţelesuri. Există o întreagă tradiţie (sau tradiţii) de tâlcuire a Scripturii.
De ce nu căutaţi tâlcuirile, mai întâi?
Sunt oameni care au altă modalitate de înţelegere decât avem noi cu mintea noastră profană/uşuratică/convenţională/comodă.
Iar Scriptura nu e doar cum pare la o primă lectură ci, aşa cum sunt toate cărţile bune (iar Biblia e mai mult de-atât), se deschide mereu unor noi şi noi lecturi.
Chiar aş îndrăzni să afirm, mă iertaţi, că Scriptura nu e, cum cred mulţi, o carte de răspunsuri. Ci mereu şi mereu un izvor de întrebări care învie, mângâie, poartă, ceartă, orientează, dezorientează etc. pe omul cititor...:)
Toate cele bune!

Amice, primul crestin este Dumnezeu.Apoi ia reciteste tu ce a dat Demetrius.Este vorba despre cei care
il urasc pe Dumnezeu ("ce Mă urăsc pe Mine").
Apoi matale uiti ca Dumnezeu este si un Dumnezeu al dreptatii.Daca omul inchide ochii si poate spurca Adevarul contra unor sume de bani sau alte chestii Dumnezeu nu se poate lepada pe Sine de dragul lui Lancelot-Naivul.

Ce faci cu aia care striga la Dumnezeu sa li se faca dreptate pentru suferintele pe care l-au patimit pe nedrept in numele Sau ?
Pe aia tu ii uiti eh ? Deja aia nu mai conteaza pt tine.

Spuneai undeva ca VT nu mai are nici o legatura cu Ortodoxia.Stai linistit.
In orice biserica in Sfantul Altar dupa Crucea Mantuitorului sta sfesnicul cu cele 7 brate :
http://www.icoaneortodoxe.com.ro/php...%20Mineid=3150
Ia uite VT este chiar in Sfantul Altar pe Sfanta Masa.

Apoi tu ziceai de terorismul "ortodox". Bre nu tu erai cu bagatul la puscarie pe parintii care refuza vaccinarea ?
Ba da bre ,tu erai.Sa inteleg ca la tine puscaria inseamna manifestarea dragostei crestinesti, exact cum credea si Securitatea anilor 50 .

Deasemnea bre fara sa vrei esti cam comic asa in naivitatea ta.
Lancelot era cavelurul mesei rotunde , asta cica avea ca meserie , ca orice cavaler, sa bage sabia in om la ordinul lui peste prajit.Apoi Lancelot asta facea preacurvie cu panarama aia de Gunivere .

Tu esti ceva de genul : " crestinismul inseamna iubire, flower-power nu inseama violenta, primitivilor", Semnat :Macelarul de oameni caruia ii place preacurvia. :21::21::21:

stiu ce vreti sa spuneti, dar am inteles exact, cred, despre ce este vorba in acele pasaje. mie imi face rau chiar posibilitatea in sine, pornind de la topicul acesta, ca suferinta copiilor sa se datoreze unui asemenea teribil blestem/pedeapsa.

eu chiar asta sunt, teologul lu' peste prajit, dar stiu cu siguranta ca nu este crestineste ceea ce sustin aici johny si demetrius. si vad ca si tu o faci. si am spus ca VT devine istorie, asta nu inseamna deloc ca nu mai are legatura cu crestinismul, dimpotriva chiar.

discutia intra pe un fagas in care nu ma pot descurca, ma puteti bombarda cu tot felul de lucruri si n-am sa pot procesa pentru ca ar trebui mai intai sa le invat, asa ca ma opresc aici. cum, de exemplu, e sa-mi spui ca primul crestin este Dumnezeu. cum spune dl Ioan, e prea mult pentru mine...

edit. copacele, tata, in afara de draci, oriunde si oricum, ai o pasiune in a descoperi si pacatele oamenilor....

Dar nu-s vorbele lui Demetrius.Demetrius ti-a aratat ce spune Dumnezeu.
Intelegi ?
VT n-are cum sa fie istorie, din moment ce VT este prezent in slujbele laudelor zilnice.Majoritatea laudelor zilnice sunt facute pe baza VT + tropare.

Nu e nicio pedeapsa/blestem, e legea dreptatii in imparatia lui Dumnezeu.

eu inteleg, tu nu intelegi, sau intelegi, dar iti place sa fii terorist. Dumnezeu spune acele lucruri evreilor, nu crestinilor.

Nu dragul meu, ci le spune tuturora, inclusiv si diavolilor.Vezi si Apocalipsa, DOOH...

Lancelot, un cavaler n-ar trebui să se sperie aşa uşor...:)
Acuma, ce să zic, nici mie nu îmi surâd acele pasaje (şi multe altele) şi, pentru că nu mă pricep la tâlcuirea Scripturii, am destule dileme dintre care unele chinuitoare.
Dar mă mângâi cu parte din scrierile sfinţilor, cât ajung şi eu să citesc şi să pricep oleacă.
De pildă, multă mângâiere şi orizonturi nebănuite ale cugetării aduce Ioan Gură de Aur. În Omilii la Matei, carte de care ar trebui să nu ne despărţim, sfântul vorbeşte mult despre iubirea lui Dumnezeu, care covârşeşte pe toate...

Un lucru însă îmi e reazem când citesc Scriptura: Dumnezeu a iubit mereu pe om, cum nici nu ne putem închipui!
El scrie mereu acele scrisori de dragoste şi se poartă cu încăpăţânaţii Lui copii, cei împietriţi la inimă şi tari de cerbice, ca un părinte care nu mai ştie cum s-o scoată la capăt...:) Citeşte, te rog, scrierile VT şi prin această perspectivă: cum roagă Domnul, cum promite, cum ameninţă, cum pedepseşte chiar, pentru ca mai apoi să îşi retragă presiunea - doar,doar copiii s-or mai înţelepţi niţel şi or alege Viaţa...
Mă uimeşte mereu cum se arată Dumnezeu un părinte desăvârşit. Căci peste toate e marea Lui Milă, înţelepciunea negrăită, iubirea... Cum nu sesizăm asta atunci când citim Scriptura?

Deci, atunci când dau peste pasaje care, luate în sine, par incacceptabile şi neîndurătoare, îmi amintesc fondul de nezdruncinat al istoriei Iubirii: Domnul ceartă şi mereu iartă pe oameni, pentru că ne voieşte vii şi întregi în Împărăţia Lui. Noi, care avem pe Fiul Său răstignit pentru noi, ar trebui să fim primii - dintre toţi căutătorii lui Dumnezeu - care să Îi întrezărim, măcar, Dragostea şi să nu ne îndoim de ea. Pe acest fundal, orice interpretare a VT, orice receptare a ei, capătă deja alte nuanţe, unele cu adevărat tulburătoare, chiar cutremurătoare. Iar pentru cei mai iubitori dintre noi, acestea pot fi cu adevărat mântuitoare.

P.S. Dumnezeu nu e pedepsitor ca noi, în felul nostru. Noi, din păcate, suntem pedepsitori dea-n boulea şi căutăm să înzestrăm până şi pe Dumnezeu cu modul nostru barbar şi hâd de a ne purta cu semenii şi cu noi înşine. Puterea noastră pedepsitoare, spre deosebire de a Lui, nu este aducătoare de vreun spor real al Vieţii. Pedepsele noastre nu duc pe om în Împărăţie, nu ne aşază la Masă cu El, nu ne oferă vreun Ospăţ. Nu reaşază, nu vindecă şi nu învie. Nu întremează şi nu înnobilează. Ci mai degrabă ruinează....
Iar Domnul nu este aşa...
El nu este ca noi, deşi ne cheamă mereu să fim noi ca El... El este cu adevărat un cavaler, Lancelot!...:) În Scriptură e vorba de dragostea Lui, camuflată şi exprimată în chipuri de neimaginat, iar nu despre amărâtele noastre neînţelesuri şi gafe necontenite, de care, vai, suntem atât de legaţi.

Expun 3 puncte incontestabile despre "blestemarea" copiilor prin parintii lor:

1. Bolile cu transmitere genetica
2. Temperamentul
3. "Cei sapte ani de acasa".

poate nu m-am facut eu corect inteles. eu am plecat de la topic:


are rost sa amintesc cat de multi copii ai planetei sufera zi de zi si ceas de ceas? de la cele mai cumplite boli la foamete si abuzuri? si vin talibanii astia si-mi spun ca ii pedepseste Dumnezeu pentru vinile parintilor? haida-deh... oi fi eu habarnist in ale teologiei, dar nici sa-mi scuipe-n fata astfel de terorisme precrestine... asta ma ingrozeste, cu tot ce inseamna asta, asa se explica atatea si atatea crime facute in numele credintei de-alungul timpului.

as vrea sa stiu si punctul de vedere iudaic, o sa-mi fac timp intr-o zi si o sa caut pe net, banuiesc ca catolicii, care sunt oameni destupati la minte, nu impartasesc talibanismele ortodoxe in aceasta polemica.

Da, Lancelot, Dumnezeu il pedepseste pe om pentru pacatul lui. De la bunic la nepot. Desi suntem fiecare dintre noi unicati suntem celule dintr-un fir neintrerupt de la Adam pana la ultimul om care se va naste pe acest pamant.

Ce cauti? O religie care sa justifice de ce se intampla toate atrocitatile din lume? O scuza pentru Dumnezeu? "Nu stiu frate, Eu am creat lumea, apoi vad ca au scapat lucrurile de sub control, dar nu e vina Mea".

Sau atrocitatile te fac sa il renegi pe Dumnezeu. Caci, iti zici, daca Dumnezeu ar exista, acum am trai intr-o lume fara suferinta, utopica. Da, credem si in aceasta lume, in crestinism ii zicem "Ierusalimul Ceresc" care va sa vina la sfarsitul veacurilor.

Realitatea este dura, iar mantuirea nu este usoara. Dar si sa vrem nu putem trai doar pentru noi. Suntem umbra parintilor si a bunicilor nostri, continuarea firului de la inceputul lumi. Nu puteam sa fiintam izolat intr-o existenta intre 0 si 1.

Si te rog nu arunca cu jigniri asociindu-ne cu termenul de "taliban"...

Toate cele bune!

Problema suferinţei, mai ales la cei nevinovaţi, e una care îi pune pe mulţi pe gânduri şi îi tulbură, pentru că nu e uşor să poţi pricepe cum un Dumnezeu bun şi atotputernic se poate împăca cu durerea şi cu pedepsirea celor fără putere şi chiar fără vină.

Dacă vrem să-L cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum este, e normal să ne referim mai ales la Noul Testament, acolo unde El ni Se revelează cel mai adevărat, în persoana lui Hristos, în care Îl cunoaştem bun, foarte milostiv, mângâietor şi vindecător, iubitor până la jertfă de Sine. Nu ne apare, însă, în atotputernicia Sa, ci sub forma unui om vulnerabil, căruia îi este foame, frig, sete, care refuză să se apere, care primeşte suferinţa fără cârtire şi chiar moartea.

Şi atunci te întrebi: Cum ar putea un astfel de Dumnezeu – care cunoaşte atât de bine suferinţa omenească şi care a venit să mângâie – să pedepsească, şi încă nişte copii fără vină, pentru păcatele părinţilor?!

Eu nu cred că de la venirea lui Hristos mai este valabilă această pedagogie veche pedagogie divină. Omul era sub lege înainte pentru că era încă sub puterea păcatului, trăia în tragedia căderii, iar Dumnezeu îi dădea nişte leacuri şi nişte îndreptări, mai alinându-l şi învăţându-l cum să crească spre a-l primi pe Hristos. Chiar şi atunci, însă, îndurarea Lui era mult mai mare decât pedeapsa. Dar de la venirea lui trăim în har, adică liberi de moarte. Tot ce este durere şi suferinţă sunt reminiscenţe ale păcatului, ale morţii duhovniceşti – cu consecinţe şi în trup – ce a urmat neascultării lui Adam.

Pe Dumnezeu noi nu-l întâlnim ca autor al bolii, durerii şi morţii, ci ca pe Unul care compătimeşte şi care alină în boală şi durere, şi care ne scoate din moarte. De altfel, mai ales în suferinţe Îl cunosc mulţi, şi asta în mod deosebit după ce El însuşi a pătimit ca unul dintre noi.

Dumnezeu este atotputernic, dar nu este dictator. În general tindem să considerăm că El dirijează mersul lumii şi că este răspunzător pentru toate, prin urmare. Dar asta e din cauză că nu-L cunoaştem cu adevărat, că avem o imagine neconformă în ce-L priveşte. Deşi de milenii ne învaţă că ne este Tată şi, prin urmare, are şi dragoste de tată, şi pedagogie la fel; iubeşte fără să încorseteze, fără să limiteze, lăsându-ne toată libertatea, însă nu fără să ne înveţe cum să alegem binele. Este atât de gingaş în iubirea Lui, încât Se lasă trecut cu vederea, alegând să fie văzut doar de cei care-L iubesc şi ei, la rândul lor.

Da Lancelot, cata vreme nu ai studiat si trait credinta crestina, nu ai dreptul sa ne etichetezi ca talibani.
Eu cred ca esti troll, ptr ca ti s-a explicat prea frumos aici.Copacele mi-a placut,si nu numai Copacel.
AlinB ii simtea imediat ,"simte mirosul lor in aer".Daca era aici cred ca spunea rapid "Troll,nu hraniti trolul!"

Pentru oameni ca dta am sa revin mereu pe acest forum, multumesc.

Exprimarea pentru crestini e in alti termeni, daca ai sa citesti Evangheliile vei intalni pasaje despre "aruncat afara, unde este plansul si scrasnirea dintilor".

Deci consecinte exista.

Nu se mai pune accentul pe consecinta faptelor personale asupra urmasilor - din punctul asta de vedere, in VT este vorba de poporul evreu, un caz special, un popor care a primit o misiune si multe binecuvantari dar in acelasi timp a stat mereu sub semnul unor sanctiuni severe care s-au intins chiar peste generatii atunci cand s-au dovedit nedemni de ceea ce li s-a oferit, de chemarea care li s-a facut.

Si chiar acele sanctiuni, nu erau o pedeapsa arbitrara de dragul de a pedepsi, ci pur si simplu incearcarea de a curata de ceea ce este vechi si a crea un rasad nou, cu roade mai bune decat generatiile trecute.

Ar trebui sa ai putina rabdare sa intelegi punctul lui de vedere si pe urma sa oferi un raspuns adecvat.

Eu zic, daca am inteles bine, ca obiectia ridicata este asupra formularii ca "Dumnezeu pedepseste copiii pentru pacatele parintilor".

Nu a obiectat in nici un caz asupra faptului ca propriile pacate au consecinte, inclusiv peste generatii.

Dar nu poate concepe - si eu la fel, ca Dumnezeu raneste in mod deliberat fiinte inocente pentru a interveni asupra parintilor.

Acest lucru, nu e greu de vazut, ca vine in contradictie atat cu bunatatea cat si cu dreptatea Lui.

De fapt, asa cum spunea un parinte, e mai coret sa intelegem nu ca ii raneste in mod deliberat pe pacatosi, ci mai degraba permite diavolului sa aiba putere asupra lor, datorita faptului ca ei insisi au ales sa se plaseze sub aceasta influenta, alegand pacatul in detrimentul virtutii.

Si chiar in aceasta permisivitate exista o intentie mantuitoare, pentru ca omul gustand din roadele amare ale neascultarii, sa se intoarca, poate, totusi, spre cele bune.

Mai Ioane, e putin mai complicat...si greu.De multe ori citind unele comentarii nu mai stii care e trolul.Nu mai stii care musca mai tare.Trolul parca are mai multe "justificari" , decat unul care se crede ortodox ,dar se comporta ca si cum ar fi oglinda trolului.Orice trol merita niste sanse,daca ne mai amintim ca si noi am fost troli (constient sau ...involuntar)la un moment dat.

Te rog, lărgeşte-ţi perspectiva!
Doar când vei călca pe resturile inimii vei descoperi Inima Domnului.
În rest, lasă-i pe talibani. Ţi-am mai zis, nu s-a născut încă nici şeptimea lor....:(
P.S. Ia aminte, prostul nu distinge nivelurile, pe toate le crede otova.

Într-adevăr, va fi o judecată. Iar cum va fi ea cel mai bine tot de la Hristos înţelegem: ''căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi'' (Ioan 12, 47-48).

Deci nu vine ca judecător, ci ca vindecător, eliberator (de păcat şi consecinţa lui, moartea), iar dacă în altă parte spune că toată judecata i-a fost dată Lui de către Tatăl (cu referire la Judecata de Apoi), mai sus ne spune şi cum va fi această judecată: Ni s-au dat cuvintele Vieţii şi nu le-am primit. Ni s-a spus că vom fi de-a dreapta sau de-a stânga după cum am văzut sau nu în orice om suferind chipul lui Hristos, cerând de la noi milă şi iubire.

Iar ceea ce ne va arunca în întunericul cel mai din afară iarăşi nu este Dumnezeu, ci propria noastră alegere. Pentru că prin viaţa noastră am ales întunericul şi n-am iubit Lumina.

Pedeapsa nu e altceva decât întunericul şi frigul (sufletesc, spiritual) care nu sunt ceva în sine, ci care înseamnă, ca şi în spaţiul cosmic, depărtarea de Sursa de lumină şi de căldură. Neant, nimic; resimţit extrem de dureros pentru că e potrivnic vieţii. Durerea e doar consecinţa depărtării de Viaţa cea adevărată, care a început aici şi acum şi care se eternizează şi se amplifică dincolo de moartea trupului, sufletul continuându-şi mişcarea în sensul pe care i l-am imprimat noi, cu faptele noastre, derivate sau nu din ascultarea de Dumnezeu.

Asta nu poate decât să mă bucure şi să mă îndatoreze, totodată.

Şi pentru că mi-a mai rămas un gând: Mulţi încă păstrăm o frică faţă de Dumnezeu, şi de aici iarăşi o nelinişte: Cum să împaci frica cu iubirea? Cum crezi că Dumnezeu este Iubire, dacă tu te temi de El?

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii, spune Solomon. Un alt înţelept (nu ştiu precis cine) a adăugat: iar sfârşitul este iubirea.
Dar nu orice frică, nu una terifiantă, pentru că nu credem într-un Zeus capricios şi răzbunător, care tună şi fulgeră şi nu cunoaşte mila.

Ne este în general frică de Dumnezeu-Tatăl, mai puţin de Fiul, deşi în altarul bisericilor El este reprezentat pe tronul Judecătorului, aşa cum reiese din Evanghelie. Toată judecata Tatăl I-a dat-o Fiului ne spune Hristos.

Iar pe Tatăl tot Iisus ni-L face mai bine cunoscut, căci cine altcineva este Tatăl iubitor care-l iartă pe fiul risipitor şi renunţă chiar la slava Sa, alergând în întâmpinarea păcătosului iubit, pe care-l iartă chiar înainte ca acesta să apuce să spună ceva şi îi redă slava de odinioară, harul Său?!

Deci pentru ce să ne fie frică? Mai rămâne să ne temem doar de nestatornicia noastră, de gândul nostru rău de a fugi de acasă, să ne temem că ne-am putea depărta de iubirea lui Dumnezeu, că prin păcatele noastre L-am întrista.

Una este frica de Dumnezeu si alta frica de consecinta faptelor.

Ne este frica de Dumnezeu pentru ca este Infricosator, "mai tare decat temeliile Lumii". In fulgerarile Duhului, prezenta Sa este mai luminoasa decat un miliard de sori la un loc.

IL iubim pe Dumnezeu pentru ca este de o frumusete rapitoare, de o dulceata sublima, de o bunatate coplesitoare.

Fascinati, ne temem si IL iubim in acelasi timp, desi nu IL vedem.

Ultimele doua fraze sintetizeaza foarte bine ceea ce cred si eu despre problema asta.Cand noi prin ceea ce facem , ignoram legea lui Dumnezeu celui rau ii este ingaduit sa aiba puteri asupra noastra,puteri care au o influenta nu numai asupra noastra ca persoana ci si asupra noastra ca familie,avand urmari in ceea ce se va intampla cu noi ca familie.

S-a dat un link de catre Copacel care ulterior l-am pus si eu dar Lancelot nu l-a citit. Link-ul dat este util, o carte de un autor rus cunoscut:
K.V. Zorin, De ce sufera copiii, Editura Sophia, Bucuresti, 2006
Acolo s-a raspuns la multe intrebari.
SE dau exemple multe din vechiul Testament incepand cu Imparatul David,Solomon ,Roboam .E bine lecturate de fiecare dintre noi pasajele respective.
Hristos a venit sa ne scoata din robia pacatului DAR daca noi de bunavoie nu vrem sa iesim de acolo?Oare nu ne lasam singuri in voia celui rau, cu implicatii cum am spus si asupra celor din jur.

Un fragment din cartea amintita:
"Vom preciza inca o data urmatorul fapt: copiii nu platesc ,,pentru pacatele parintilor cu pretul sanatatii lor” dar pot suferi in virtutea urmarilor acestor pacate. Nefiind raspunzatori pentru faradelegile neamului lor, urmasii sunt legati de stramosii lor genetic, psihologic, social, cultural si duhovniceste. Ambele generatii (atat cea tanara, cat si cea mai in varsta) se influenteaza reciproc, negativ si pozitiv. Aceasta nu este karma, nu este razbunarea oarba a sortii pentru anumite fapte savarsite in timpul „vietilor anterioare”, ci este rezultatul unirii fizice, sufletesti si duhovnicesti dintre parinti si copii."

Sunt adeptul exemplelor practice, care arata mai exact ceea ce vreau sa spun:
Era in urma cu vreun an-doi la actualitati.O femeie foarte necajita ii spune reporterului ca barbatul ei a murit ,de necaz mai mult decat de o boala, acum un an de zile.
Ce s-a intamplat. Ei erau doi oameni in varsta,pe care o familie i-a imbrobodit, ca ii ia in intretinere, ca sa le ramana lor casa dupa ce ei vor muri.Ei s-au increzut in familia respectiva care au adus un avocat le-a dat hartiile sa le semneze ei oameni simpli i-au crezut pe cuvant actul a fost de vanzare cumparare si ei practica au ramas in drum ,ei erau tolerati de fapt in propria casa.
Ve-ti spune de ce nu au fost atenti cand au semnat?
Sa zicem ca aveti dreptate DAR exista un mare dar!
Zice ca trebuie sa aiba rugaminti mari ca sa ii mai ia cate o paine sau ceva catre ei. Ei puteau macar atat sa aiba grija de ea macar un minim.
Ma intreb ce ar fi cu femeia asta daca ar fi picat paralizata la pat.
Parinti astia nu le vor lasa copiilor lor o casa.Le vor lasa mostenire o "BOMBA" .Da o bomba cu efect intarziat.
Dar miniciuna se ascunde cu alte minciuni.Probabil copilor lor le-au spus ca ei le-au platit casa batranilor.
Zidurile astea nu le vor fi de folos celor dupa ei.
Voi ce zice-ti?

Flying Internetul este printre cele mai slabe forme de comunicare.Daca ai putea vedea ochii celui cu care vorbesti, poate nu s-ar ajunge la atatea discutii in contradictoriu.
Fiecare am avea datoria,cred,sa citim unele din sursele care ni se recomanda de cel cu care discutam.Sa nu raspundem inainte de a vedea ce vrea sa zica cineva.Omul care vine aici totusi cred ca ar trebui sa asculte si sa nu eticheteze ,te miri cum imediat inainte de a asculta o vreme.

Nu stiu daca troll e cel mai bun cuvant.Cred ca mai bine mi s-ar potrivi de pacatos, care nu constientizam pacatul.Nu a avut cine sa ma constientizeze de asta . Dumnezeu in mila Sa cea mare mi-a aratat la un moment ca gresesc, si ce greseam, si treptat cu greu m-am indreptat.

Foarte buna postare, iar pasajul biblic e cum nu se poate mai potrivit ales. Am citat-o ca sa o readuc in "cap de lista", sa nu se piarda in noianul postarilor, macar un timp. Excelent, CristianR! Si, ca sa raman la obsesiile mele etimologice, cand spun "ex-celent" spun "din cer"...

1. Si mie imi plac postarile lui CristianR.

2. Ne-a spus si noua preotul ca prea a ajuns Dumnezeu un "bau-bau".

Eu pe de o parte ii dau dreptate lui Cristian cand spune ca-l iubim pe Dumnezeu Fiul si ne este frica de Tatal.
De fapt exista o singura fiinta in Treime. Si totusi noi percepem trei persoane diferite. Tatal a actionat asupra Fiului, in diverse feluri.
Oare si Lui ii era frica de Tatal si de ce? Sau ii era frica mai degraba de ceea ce era scris - tot de Tatal pana la urma (sau nu?)

Ma deranjeaza cand citesc comentarii de genul unora care condamna omul si spun ca "noi suntem vinovati, ca ne lasam raului, ca noi alegem raul si ca ne indepartam de Viata adevarata si etc."

Eu as spune ca ne este teama de necunoscut mai intai. Noi nu stim judecata in sine a lui Dumnezeu. Nu stim cum ne vede Dumnezeu si cat de vinovati ne vede. Poate ca unii se inchipuie mai vinovati decat sunt si altii invers.
Nu avem bine definit notiunea de pacat si nu evaluam si binele din noi si din faptele noastre. Si balanta se rastoarna in mod inevitabil pe partea raului.

Pe urma nu stim ce ne asteapta, cum va fi. Nu s-a intors nimeni la noi sa ne spuna cum este in alte locuri.
Nu intelegem bine nici scripturile care sunt foarte mult interpretate in tot felul.
Incercam (inclusiv oamenii bisericii) sa intelegem si sa facem cum credem noi ca este scris si ca e bine, dar poate gresim.

In general nu stim nici care este consecinta unei alegeri a noastre, pentru ca nu suntem clarvazatori. Una este sa stii ca te arzi daca atingi flacara si alta este sa stii cum iti va fi viata daca urmezi o profesie sau alta, sau daca pleci in orasul sau tara aleasa, sau cum va fi viata cu un partener (si daca era mai bine sa alegi pe altul sau nu) etc.
Sunt multe lucruri unde nu putem aprecia consecinta alegerii noastre.

Si sunt convinsa ca nimeni nu alege in mod deliberat raul. Ma rog, or fi si exceptii, dar acolo sunt alte probleme.
Noi oamenii suntem slabi, ne lipsesc unele puteri. Daca aveam puterile lui Dumnezeu, era toata lumea un Rai.
Si alegerile noastre nu sunt usoare. Mai ales in materie de credinta.
Da, sunt oameni care aleg alt drum, care nu au credinta, sau vad lucrurile in alt fel. O fi numai vina lor?
Eu spun ca nu. Este rezultatul unui proces indelungat in timp. Si participa acolo multi factori: educatie, rude, mediu, preoti, constructie psihica si fizica, traume, etc.
Sunt multi oameni care (la fel ca si noi ce de aici, spun eu) traiesc framantari, ganduri, nelamuriri, intrebari fara raspuns.
De aceea eu nu indraznesc sa judec pe nimeni si sa fac anumite afirmatii asupra vinei noastre.

Avem frica nu de Dumnezeu si de bazele credintei, de ceea ce ne-a invatat Iisus, ci de anumite lucruri impuse de oameni in numele Lui.
Poate ca Dumnezeu nu ne va judeca dupa ceea ce mancam sau imbracam, dupa iubirea adusa sotului/sotiei intr-o zi sau alta, sau mai stiu eu. Poate ca ne va judeca dupa alte criterii, dupa suflet, dupa faptele noastre raportate la puteri etc.

Judecata lui Dumnezeu este alta decat a oamenilor si probabil ca sentinta la fel.

La oameni exista parinti severi care pedepsesc aspru greseli mici (nota mica, stricat ceva, etc.). Inainte vreme copiii aveau frica de parinti, de corectiile aplicate, de profesori chiar.
Si totusi ii si iubeau.
Astazi nu mai este frica asta. Nu mai exista pedepsele.

Se spune ca Dumnezeu pedepseste in alt fel. In timpul vietii da suferinte, dupa aceea cu Iadul.
Se spune ca ne da suferinte pentru ca ne trebuie pentru mantuire.
Ca platesc copiii si nepotii pentru greselile generatiilor anterioare. Depinde.
Ne explica Iisus in pilda cu orbul. Chiar Il intreaba ucenicii lui pentru ce plateste si raspunsul il cunoasteti cred.

In fine ni se cere la biserica o anume frica ("...cu frica sa ne apropiem..."), dar aceea este in sens de respect.