Unde spune Hristos că sunt două căi ale mântuirii? Călugăria nu există în Scriptură, referirile la fameni și oameni necăsătoriți sunt despre oameni trăind de capul lor, nu în ascultare.

Să fim serioși, cine se căsătorește din dorința de ascultare? Iar ascultarea în cadrul monahismului este un un simplu regulament menit să mențină această instituție. Dacă cele trei voturi monahale ar reprezenta virtuți creștine, ar însemna că ea, căsătoria este un păcat.

Nu mai încurcați lucrurile și nu mai veniți cu reguli scoase din burtă. Poți să trăiești singur înafara monahismului, nu există nici o prevedere bisericească că oamenii ar trebui să fie ori căsătoriți ori călugări.

Pe viitor, când mai exprimi păreri precizează dacă sunt doar opiniile tale sau reprezintă punctul de vedere al Bisericii, idei luate din lucrări teologice. Iar dacă este al doilea caz dă referințele necesare.

Tu cand lansezi o idee o spui din perspectiva laica sau te intereseaza in primul rand din punct de vedere al invataturii crestin ortodoxe?
Din punct de vedere laic ce spui tu e ok...chiar iti dau dreptate. Dar daca tin cont de mantuire atunci chiar pun problema conform invataturii bisericii. Eu cand am spus de casatorie nu am spus sa te casatoresti cu primul intalnit de pe strada...ci cu jumatatea ta pe care o cunosti, cu care ai multe in comun si cu care te completezi. In atare situatie nici nu se pune in discutie ca celalalt sa se opuna devreme ce aveti acelasi mod de a gandi si a trai.
Ca idee pentru tine nu sunt chiar tanara si am trecut prin destule incercari, am cunoscut si viata laica si viata de manastire si singuratatea in lume dar am si cautat sa aprofundez credinta mea si sa ma cunosc pe mine. Iar eu incerc pe cat pot sa nu judec ci sa trag niste concluzii, sa imi exprim o parere si cine vrea sa inteleaga bine, cine nu..nu. Fiecare isi croieste singur drumul in viata spre mantuire.

Iti multumesc Sophia, ca ai dezbatut problema fara ,,spume,,.
Parintele Nicodim Mandita spunea despre curatie ca e calea celor vaduvi, adica nu mai esti feciorelnic, nu mai esti casatorit dar ca vaduva pot sa duci o viata curata, sa traiesti in curatie.
Eu am expus un caz asa cum il stiu si nu am putut sa las de batjocura felul acesta de a trai, in care ambele cai si calugaria si casatoria sunt excluse.
Ascultarea o implinesti fata de duhovnic si iti faci canonul ca atatia altii, ramai feciorelnic, traiesti o viata mai retrasa cu mai multa rugaciune decit ceilalti, mergi mai des la biserica si imbratisezi simplitatea si tacerea. Nu inteleg de ce ii scandalizeaza asta pe unii. Fiecare are propria sa cale de mintuire.

draga traditie...am raspuns mai sus si lui harnico...
Bazele calugariei le-a pus insusi Hristos prin exemplul vietii sale si apoi prin Apostoli..."lasa totul si urmeaza-mi" iar asta o gasesti in Noul Testament, adica a doa parte a Sf. Scripturi...ca mai tarziu Sf. Parinti au infiintat concret lavrele spirituale este altceva.

Tu ai inteles cu adevarat ce inseamna ascultarea? sau mergi pe principiul ca barbatul e cap femeii si astfel ea devine sclava lui? Ascultare dragule inseamna sa stii sa completezi lipsurile jumatatii tale cu calitatile tale si invers...ascultare in casnicie inseamna sa va sprijiniti in tot unul pe altul. Tu sa faci ce spune celalalt si celalalt ce spui tu...nu fiecare sa faca ce-l taie capul dar traiti impreuna....tu stii ce inseamna sa traiesti cu jumatatea ta? Inseamna sa deveniti UNU...si asta inseamna sa intrati deja pe drumul spre Hristos care era UNU.
Acum imi pare rau pentru cei ce mai citesc cate ceva sa se afle in treaba si sa stie sa dea citate din ce au citit dar de inteles n-au inteles nimic.

OK!!!
Stii ce inseamna ascultare in manastire sau ce inseamna sa fii calugar?
Am vazut ca ai scris ca este un simplu regulament...pt tine asta o fi si cu asta m-ai lamurit ce ai inteles tu din calugarie...eu iti spun ca ascultarea este esenta primordiala...din neascultare a cazut cel mai luminat inger...din neascultare au cazut primii oameni...Mantuitorul pe Apostoli i-a invitat adesea sa-l asculte si sa-i urmeze.
In aceasta situatie oare de ce s-a stabilit pentru calugar sa aibe 3 voturi intre care primul este ascultarea? Oare de ce? mai studiaza si tu si mai aprofundeaza draga traditie...nu vreau sa-ti dau chiar totul mura in gura
Vorba poetului "e frumos a scrie versuri cand nimic nu ai a spune"

Mi se pare ca a fost destul de clar ca e parerea mea.
Nu v-ati gindit ca viata traita astfel poate fi o cale spre mintuire, de vreme ce omul s-a echilibrat, are binecuvantare de la duhovnicul din manastire pentru a-si trai viata asa cum o traieste, incercind pe cit se poate in lume, sa fie mai aproape de Hristos? El vrea sa fie mai mult decit un crestin de duminica si nu cred ca face vre-un rau traind asa!

Daca sa va traiti credinta cum credeti de cuviinta nu inteleg ce nu intelegeti. Si prietenul meu isi traieste credinta cum intelege de cuviinta!

OK...in aceasta situatie nu comentez...este vorba de ascultare, adica nu face de capul lui...iar persoanele care au ramas vaduve (citeam mai sus intr-o alta postare) inseamna ca traiesc in vaduvie nu in calugarie alba...este altceva

Calugaria alba este practic o miscare a celor care au o evlavie dusa pana la extrem si doresc sa ramana in feciorie in viata mireneasca. Practic fug de cruce...nici un duhovnic nu da dezlegare pentru asa ceva unui om normal care nu are motiv sa nu se casatoreasca sau nu are motiv sa nu se calugareasca...si atunci persoanele respective traiesc in afara ascultarii. Pentru asa ceva normal au dezlegare calugarii in vreme de prigoana cand sunt obligati sa-si paraseasca manastirile asa cum a fost in 1958-1960.

De inteles eu inteleg...ideea este ca am dorit sa spun cum este corect din punct de vedere crestin-ortodox...in rest fiecare este raspunzator, cu atat mai mult daca are duhovnic.

Vorbești aiurea, nu vrei să te smerești să recunoști că nu ai dreptate.


Primele mănăstiri au apărut în secolul 4 iar primii pustnici propriu-ziși puțin mai devreme (Antonie cel Mare e considerat primul călugăr, la sfârșitul sec. 3). Cum îți explici că până atunci nimeni nu a înțeles pilda și cuvintele Mântuitorului, dacă El se refera într-adevăr la monahismul organizat? Legătura care o faci între aceste cuvinte și călugărie e lipsită de temei.

Chemarea la lepădarea de toate se adresează tuturor credincioșilor, nu doar celor ce doresc să trăiască în feciorie. Suntem chemați să fim niște străini și călători pe acest pământ. Că unii aleg să trăiască căsătoriți iar alții în feciorie, este un alt aspect. Iar viața în feciorie poate avea diverse forme, inclusiv monahismul. Cum am zis, nu există nici o prevedere care să spună că omul trebuie să trăiască ori în mănăstire ori căsătorit și au fost destui Sfinți care n-au făcut parte din cele două categorii.

Ascultarea sau tăierea voii are un scop precis, acela de a ne face plăcuți lui Dumnezeu și de a putea primi călăuzirea Lui. Supunerea față de un om, fie el soț, duhovnic sau stareț, poate să corespundă sau nu cu supunerea față de Dumnezeu, nu trebuie absolutizat acest lucru, mai ales dat fiind că majoritatea oamenilor trăiesc după propria lor voie și propriile lor idei. Nu e necesară ascultarea orbească față de cineva ci cunoașterea și împlinirea voii lui Dumnezeu, a acelor fapte care dorește El să le facem.

Draga traditie...lasa asa ca e bine, n-are sens sa vorbim in contradictoriu, nu zideste pe nimeni...tu o tii pe a ta , eu pe a mea...fiecare cu ce stie si ce a inteles isi vede de drum....nici Dumnezeu nu iti da si nu iti cere mai mult decat poti sa duci

Este surprinzator ce sansa ne oferiti noua neparticipantilor la discutii (din treaba noastra de motive !) de a va vedea si sub alte aspecte caracteriale si de personalitate prin conversatia voastra . Sunt deosebit de surprins de cit de indiferenta va este pozitia voastra oficiala pe forum acceptind sa gresiti si sa va compromiteti moral cu multa usurinta in total contrast cu dorinta manifesta de a fi respectati, tratati ca si cunoscatori de teologie , apreciati ca buni opinisti si sfatuitori sau chiar ca ,,magisteri" de forum.
Noi fratilor nu avem nici o vina , ne uitam cu surprindere la cit de nonsalant va descoperiti si laturile ,,slabe" si ne crucim, adica ne facem semnul sfintei cruci ! Nici nu va putem ajuta cu ceva , menajindu-va ! Dar nici nu ne putem face ca nu vedem !
Este o experienta cum numai la romani se poate intimpla , de genul risul-plinsul.
Desi am pornit de la postarea sorei/fratelui Iubirea precizez ca aceasta a fost dor punctul de plecare si ca nu am a-i reprosa ei nimic.

Nu stiu ce este pentru tine acest forum, nu stiu la ce te astepti aici, dar eu vad in acest forum un mod de a ne da cu parerea crestineste asupra unui subiect sau altul...acum ca se reuseste mai mult sau mai putin sau ca se ajunge la certuri ca in piata obor, asta este...vorba ta ca la romani, dar si asa trebuie sa te ridici si sa pleci mai departe.
In rest poate incerci sa fii mai explicit la ce ai vrut sa spui mai sus ca sincer nu ma reusit sa inteleg.

Daca am spus ca nu am treaba cu tine , nu este clar, nici asta nu intelegi ?
Eu am cu totul alte asteptari si pretentii de la acest forum si ca mine si alti useri. Nivelul si calitatea forumului este data de calitatea si pretentiile userilor . Pareri si pretentii slabe, forum slab ca de unde din slabiciune sa obti tarie ! Parelnicia nu este o practica indragita si acceptata chiar de toti. Cu parerea dai, de parere esti, ca sa zic asa ! Eu in totdeauna am militat pt. o calitate superioara a forumului, am combatut parelnicia si starea de nevorbit a userilor, am fost contra threadurilor comerciale si a celor iubitoare si promovatoare de alte credinte ,,fratesti". Ortodoxia este cu totul altceva decit ar parea la prima vedere si este mult prea penibil sa ne scaldam in facil si derizoriu cind ea este lucru tare greu si nu la indemina oricui. Crezi ca daca ai adaugat dupa cuvintul ,,parerea" pe ,,crestineste" esti prea departe de parelnicia cotidiana si omniprezenta a romanului ? Datorita acestei atitudini superficiale de a ne da cu parerea(care atunci cind nu nimereste bine o intoarcem ca la Ploesti si o dam ca si scuza !) ni s-a dus buhul in lume ca ,,la fotbal si femei se pricepe tot romanul" ! Si mergind pe firul insinuarii se ajunge inevitabil ca si la ortodoxie se pricepe la fel tot romanul, nu ?! Numai ca realitatea este cu totul alta !

Deci, am raspuns oarecum la ce m-ai intrebat desi ma repet nu am nici o treaba cu tine, nu doresc sa-ti reprosez nimic !

ok..stai linistit ca nu m-am gandit nici o secunda ca ai avea ceva cu mine pt ca nu vad ce puteai sa ai, asta am inteles-o de la inceput, ceea ce nu intelesesem era legat de postarea ta in general.
acum am inteles si e ok, fiecare are asteptarea lui in orice...totul depinde de mintea noastra pana la urma. Desi citim aceeasi carte interpretarile sunt intotdeauna diferite pt ca si noi suntem diferiti. :)

Ma surprinzi tare mult cu parerile tale . Nu depinde mai nimic de mintea noastra. Vezi, asa poate gindi un crestin mult patruns de duhul lumesc, care nu se raporteaza in fiecare secunda la Evanghelie si la Hristos; pt. care lumea si stiinta si psihologia si sociologia ii regleaza viata si-i dicteaza atitudinile .
Asta pe deoparte , pe de alta chiar daca citim toti aceiasi carte nu putem sa ne formam fiecare cite o parere deoarece daca stim sa citim corect si avem capacitatea si de a intelege ce citim si avem deprinderea cititului curent si facil nu putem intelege altceva decit ceea ce a voit sa transmita cel care a scris cartea . Nu se poate ca autorul sa scrie o carte cu un anumit mesaj si tu sa intelegi altceva sau aproape pe linga . In acest caz cititorul are probleme fie de cultura ( nu stie citi cursiv, nu are dictie, vocabular , lexic, nu cunoaste si nu poate face analiza stilistica care se invata la scoala in clasa a V-a, nu poate desprinde ideile principale si secundare dintr-un text, nu poate identifica singur tema si apoi subiectul lucrarii scrise, s.a.m.d.) fie de psihic. Altminteri nu are cum autorul sa scrie despre sosoni iar noi sa intelegem despre galosi , adica ar cam semana dar nu prea. Acest lucru, pe care il susti tu, nici pe departe nu este adevarat. Daca ar fi adevarat nu am putea comunica intre noi deoarece nu am avea cum sa ne intelegem intre noi .
Ca unul intelege mult mai multe dintro lucrare decit altul, cu mai mare finete, cu mai multe amanunte, cu mai multe conexiuni, cu mai multa profunzime asta da, dar ca am intelege lucruri diferite din citirea aceleiasi surse , asta nu . Sa nu crezi asa ceva ca nu este adevarat. Exceptiile tradeaza incultura sau patologicul !
Asteptarile noastre nu depind deci de minte ci de nivelul cultural, instructional, psihoemotional, standardul sociocultural de viata pe care voiesti sa-l duci(coborirea in promiscu sau mediocru nu o nutreste toata lumea !) care sunt mult mai mult decit mintea. Si pina aici am vorbit doar despre lucruri lumesti, nepomenind nimic de cele duhovnicesti .
Pai daca pretentiile (sau dorintele, daca termenul de pretentii te deranjeaza) lumesti sunt de obicei inalte ce sa mai vorbim de cele duhovnicesti . Viata si dorintele duhovnicesti reprezinta forma cea mai inalta de traire a vietii , adica aceea de a trai intru Hristos. De a renunta usor-usor la lumea aceasta, la ce este facil, simplu, promiscu, decadent, mediocru, comun, cotidian si a te dedica unei trairi inalte , numita in ,,duh si adevar" ! Nu asa spune Hristos ? ca ,,cel ce nu este in stare sa se lepede de sine , sa-si ia crucea sa si sa vina dupa mine , nu este vrednic de mine " ; si la fel ca ,,cel ce iubeste mai mult pe mama sa ori pe tatal sau ori pe fratele sau sau pe copilul sau nu este vrednic de mine "! adica sa renunte la lumesc si mediocru.
Ori noi crestinii tocmai asta voim , sa traim in Hristos si nu in lumea aceasta al carei stapin stim cine este. Noi voim ca stapin pe Hristos si nu pe altcineva ! Nu spune si sf. ap. Petru la un moment dat : ,,...la care altul sa mergem Doamne si sa avem viata vesnica ?!" S.a.m.d.


Este parerea mea despre alegerile mele si a celora ce cauta cu adevarat dumnezeirea ! Ceilalti oare ce or cauta cu adevarat? ca pe Hristos nu cred ! pt. ca au alte asteptari, cautari, dorinte, nevoi ! neasemanatoare cu ale noastre celor dornici de Hristos !

Sa nu ma intelegi gresit : am vorbit despre mine si te-am combatut la faptul ca nu putem citi 2 oameni aceiasi carte/lucrare si sa avem 2 pareri diferite . Daca totusi ar fi asa atunci ar fi rau, inafara normalului ! Sau altfel spus tu esti de parerea proverbului romanesc care spune : ,,una vorbim si basca ne intelegem" iar eu de partea altuia care spune ,,cum e turcul si pistolul" !
Si fiind totusi atit de diferiti putem trai linistiti amindoi !

Numai tot stricati firele de discutii divagand de la subiect!
Se vorbea despre calugaria alba...

Majoritatea firelor de discutii se pot reduce la o singura problema: credinta vs. necredinta.
Cel putin asa am observat eu.

Ca sa ajungi sa intelegi ce este si ce vrea sa fie calugaria alba trebuie sa fi in stare sa intelegi mai inainte si multe alte lucruri despre lume si viata. Daca tu spui ca albul este alb si eu (din cauza carentelor mele semnificative) spun ca este gri nu ajungem nicaieri .Doar ne fandosim penibil in amabilitati si in indreptatiri reciproce ! Defapt cam cum se intimpla intotdeauna cu orice subiect pus in discutie.
Cum ti se pare ca stricam threadurile ? Asta este ultima ta parere ? Eu nu accept jenanta fandoseala ci raspunsul franc !

Confuzie
 

E normal să încurci culorile când le alegi doar după capul tău.

Eu nu am vrut sa ma calugaresc...dar nici nu am gasit pe nimeni cu care sa ma marit. Anul trecut, la 32 de ani am vrut sa adopt un copil sau chiar sa fac inseminare artificiala dar am ramas si fara bani si m-am si imbolnavit. Anul acesta parca am imbatranit si am inceput sa ma gandesc ca poate a randuit Dumnezeu pentru mine sa ma duc la manastire dar parintele duhovnic nu m-a lasat sa ma duc. Deci, in ce categorie sunt eu? Nici fecioara nu sunt...sunt in a 4-a categorie: curatia...desi cred cuvantul implica mai mult

@ Tomita

Eu unul cred că, dacă îți dorești, poți fi în categoria celor care nu mai așteaptă nici o mângâiere de la lumea asta. Nici măcar pe cele lipsite de vină cum ar fi bucuriile unei căsnicii ori ale altor lucruri care mângâie fără să implice păcat. Cei care fac parte din această categorie au o ocazie cu totul excepțională de a se da cu totul în mâna lui Dumnezeu și de a Îl urma cu toată ființa lor pe acest drum

@ VladCat

"Eu unul cred că, dacă îți dorești, poți fi în categoria celor care nu mai așteaptă nici o mângâiere de la lumea asta."...Este un indemn la deznadejde?
Nu am motive.
Am drumul meu...doar ca nu vreau sa ma casatoresc...poate o sa ma lase parintele duhovnic la manatire intr-o zi...cand este momentul potrivit.

Nu obisnuiesc sa indemn oamenii la deznadejde...cel putin nu constient. Mesajul meu se vroia o incurajare. Cei care nu asteapta mangaieri de la lumea asta sunt mangaiati de Dumnezeu. Toate cele bune!

E uimitor cum mai mereu poti invata cate ceva..

De "casatoria alba" auzisem, dar parca nu-mi vine sa cred ca s-a inventat si "calugaria alba".

Mie imi cam miroase a sminteala.

eu nici de "casatoria alba" nu auzisem.

Sa imi fie cu iertare ,ca voi posta aici!Am vazut o disputa...,care m-a mirat.Au nu stiti ca omul este barbat si femeie.Asa l-a facutDumnezeu!lar zic cu spaima;au nu stiti ce inseamna curatie in casatorie?Voi incerca sa ma adaptez la limbaz direct!Curatie in casatorie nu inseamna ca cei doi sa nu aiba relatii sexuale ,ci sa nu nu se insele unul pe altul intretinand astfel de reatii cu alte persoane.Sotii care pazesc monogamia traiesc in curatie(evident respectand posturile,si alte randuieli).Si mai larg curatia intima inseamna sa nu ai nici un fel de relatii sexuale in afara casatoriei!

Acum sa vedem ce este casatoria!Este implinirea unei porunci a lui Dumnezeu:inmultiti-va.Deci cei doi care se casatoresc vin in fata lui Dumnezeu si se angajeaza,ca barbat si femeie fiind sa fie un singur trup devenin un om!Si ca sa nu fie ca animalele, care se impreuneaza care unde pot,cer de la preot sa lege aceasta unire cu puterea lui Dumnezeu.Pt ca prin punerea mainilor arhiereul ii da preotului puterea de a lega aceasta unire intr-un om religios unic si neimpartit.Arhiereul are aceasta putere prin succesiune apostolica.

Acum ce se intampla cu pesoanele care nu se pot casatori din varii motive.Acestea nu sunt oameni duhovnicesti,ci ar fi un fel de rebuturi.Dar creatia lui Dumnezeu nu poate fi rebutata din start si irevocabil(si cei casatoriti pot fi rebutati din vina lor daca nu se caiesc,etc).Atunci s-a randuit ca acestia din urma sa aiba sansa de a deveni ingeri in trup!Fiecare fiinta umana are dreptiul sa isi aleaga drumul!(Evident si sa raspunda pt ce a ales).Calugarul este o persoana care a ales de buna voie sa devina inger intrup renuntand la placerile vietii de mir.Dar si cei care de nevoie nu se casatoresc pot duce aceeasi viata de renuntare la plcerile lumii si a sluji lui Dumnezeu ca ingeri in trup!Dupa ce si-a cescut copii si i-a pus la casa lor,fiecare are datoria de a trai ca inger in trup.Si iata destul temei pt calugaria alba(desi eu cred ca ar trebui numita altfel o astfel de vietuire).Nici un preot nu poate oficia o casatorie excluzand nasterea de prunci trupesti.Un preot care ar binecuvasnyta doar nasterea de fii duhovnicesti comite sacrilegiu si trebuie caterisit fara nici o discutie suplimentara(fii duhovnicesti ,,naste duhovnicul''!

Si eu sunt interesata de subiectul "Calugaria alba" si as fi foarte recunoscatoare daca as gasi informatii, articole, opinii.
Cred, dar nu pretind ca as avea dreptate, ca un om care nu mai este casatorit, dar a trait in lume si mai are niste responsabilitati de dus la bun sfarsit, cum ar fi cresterea copiilor, obligatii materiale incepute, parinti bolnavi sau alte sarcini importante, poate merge cel putin temporar pe calea aceasta a calugariei albe, cu perspectiva de a se retrage ulterior intr-o manastire.

Mă tem că nu asta înseamnă curăţia în căsătorie... Nu doar atât!
Gândiţi-vă că mulţi nu curvesc în afara căsătoriei, ci înlăuntrul ei. Şi nu, nu prin practici din zona a ceea ce s-ar putea numi perversiuni de tot felul, ci printr-o perversiune mult mai adîncă, a sufletului...
Curăţia în căsătorie cred că înseamnă a nu mai fi loc de altceva în sufletul tău, atunci când te raportezi la soţ/soţie, decât de iubire (cu miile de faţete ale acesteia). Orice amestec al vreunui ingredient străin în "pasta" iubirii este necurăţie. Se întâmplă, de pildă, ca soţul să îşi invidieze soţia (sau invers) pentru ceva. Aceasta este deja necurăţie! Se mai întâmplă ca unul să îl preseze, egoist ori nerăbdător, sau să îl manipuleze pe celălalt. Aceasta este deja necurăţie! Şi mult rău face vieţii de familie.
Bărbatul să îşi iubească soţia iar soţia să asculte de bărbatul ei. Aceasta este curăţie!

Bune nuanţări....

Dar şi Rătăcitorul are dreptate, acela e tiparul curăţiei în căsătorie, atâta doar că totul porneşte de la iconomia sufletului şi a minţii, nu se referă numai la adulterul concretizat în trup. Fidelitatea, neviclenia, refuzul rătăcirii, înfrânarea dorinţei insidioase de a evada din rutină într-o neleguire la fel de gravă ca şi uciderea de om.
La fel, băieţii şi fetele care încep o relaţie, apoi se căsătoresc, având deşeuri afective din legături precedente şi ajung în faţa altarului, minţindu-L pe Dumnezeu în faţă, ca pe ultimul borfaş.
Astfel de păcate se plătesc scump încă din această viaţă. Scuza noastră preferată, "neputinţa", nu are nici o valoare. Pocăinţa se primeşte, desigur, dar după ce-ţi plăteşti datoria până la ultimul bănuţ, plus o dobândă consistentă. Moneda acestei tranzacţii se numeşte "durere".

Rândurile de mai sus nu sunt rezultatul unor investigaţii livreşti sau meditaţii filozofice personale. Lucrurile acestea le-am aflat din experienţa pastorală a unor duhovnici destoinici. Iar cazurile sunt foarte multe. Dacă săpaţi mai adânc la temeleia tragediilor personale sau ale altora, daţi de ele numaidecât, ambalate în poveşti specifice de viaţă. Slavă Domnului, sunt duhovnici care ştiu deja unde să caute focarul răului, reuşind să mai limiteze proporţiile dezastrului. Dar consecinţele sunt grave, nu vă jucaţi cu mânia lui Dumnezeu, ucigând sufletele altora!

Hic abdera!
Dumnezeu iarta. Si viaza in om. Si il fericeste.
De voieste si omul. De s-a bucurat in sinea lui, deja, de moartea pacatului.

Intelesesem ca acest topic este despre calugaria alba...

Asta ar însemna să ducă o viață închinată lui Dumnezeu, dar nu se numește călugărie albă; aceea se referă la oameni căsătoriți, care aleg să trăiască precum frații.

In primul rand nu exista "calugarie alba". Poate "casatorie alba".

Si aia care nu traiesc "precum fratii" cum e? Casatorie neagra? Rosie? Verde?

Probabil a fost în capul meu o confuzie care acum nu mai este, sper. Iertat›i! :)

Exista ambele, sunt chestiuni distincte si se practica actualmente.

In casatoria alba sotii traiesc ca parteneri care se sustin unul pe celalalt in tot, dar fara a avea o relatie intima in sensul fizic, ci doar in sens spiritual.
Calugaria alba e o forma de pustnicie in lume. E dificila, dar foarte frumoasa.

Ambele sunt cai atipice, oarecum neconventionale prin frecventa redusa cu care sunt practicate. Dar de existat, exista.

Alba dupa ce? Umbli imbracat in cearsafuri?

În logica asta, pot trăi foarte bine căsătoriţi şi doi bărbaţi sau două femei, că doar "relaţia intimă în sens spiritual" nu cade sub osânda desfrânării în nicio codificare canonică. Deci poţi să ai "relaţii intime în sens spiritual" cu cine doreşti, fără discriminare, cât timp nu pui cărniţa la bătaie.

Am auzit de taina cununiei şi de slujba tunderii în monahism, le-am şi citit oarecând pe îndelete, dar n-am dat de nici o clasificare pe criterii cromatic-simbolice. Atât căsătoria cât şi călugăria sunt "incolore" în rânduiala Bisericii.

Însă aşa-zisa "căsătorie albă" poate fi o sacralizare ipocrită a unor probleme de relaţionare destul de grave.
Iar "călugăria albă" ascunde în umbra sublimei sale portretizări, apucături egocentrice mult mai rele decât păcatele căldiceilor săvârşite în inerţia ignoranţei.

Să ne înţelegem: căsătoria şi călugăria sunt moduri de existenţă specifice dar convergente, binecuvântate de Dumnezeu prin Biserică. În ambele situaţii, persoana nu mai trăieşte după capul ei, ci învaţă să se acomodeze dinamic la alteritate prin exerciţiul iubirii şi ascultării.

Foarte bine scris, multumesc Mihai pentru impartasirea gandului!

Splendid; buna de "cea mai buna postare"!

Mulţumesc, aprecieri şi din partea mea pentru postarea din link-ul de mai jos.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...5&postcount=12