S-a discutat intr-un alt topic aici despre aceasta tema cu pedepsirea urmasilor:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=18767&page=1.
Aici s-a facut o recomandare buna ptr citit :http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...lile-copiilor/
Tot in topicul amintit citeste si mesajul 67 cred ca te va ajuta sa te lamuresti mai bine:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=67
Si fii atent de asemenea ce s-a scris, tot acolo, parerea unui parinte:
"De fapt, asa cum spunea un parinte, e mai coret sa intelegem nu ca ii raneste in mod deliberat pe pacatosi, ci mai degraba permite diavolului sa aiba putere asupra lor, datorita faptului ca ei insisi au ales sa se plaseze sub aceasta influenta, alegand pacatul in detrimentul virtutii.
Si chiar in aceasta permisivitate exista o intentie mantuitoare, pentru ca omul gustand din roadele amare ale neascultarii, sa se intoarca, poate, totusi, spre cele bune."

Legat de robie?Este mult mai dura robia patimilor.E cumplita crede-ma?
E cumplita robia unei gandiri nesanatoase,sau a necunostintei.Unei gandiri gresite,sa mergi orbecaind si sa crezi ca esti un tip teribil.Cum spune la Apocalipsa 3.
17." Pentru ca zici: "Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic", si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,"

Si tot acolo spune ce sa facem ca sa ne schimbam viata,sa fii atent la mustrare si sa te schimbi.

Si legat strict de cuvantul "rob" care s-a folosit in Biblie, Dumnezeu o spune, constatand efectiv, ceea ce era la vremea respectiva.Erau robi, si atunci a spus foarte exact, si mi se pare foarte moral, ca sa aiba grija si de ei.Adica omul putea merge linistit pe vremea respectiva la Biserica si sa ii lase muncind pe robi.Si el sa spuna ca e OK asta.Dar ei nu sunt niste roboti din carne .Si de ei s-a ingrijit Dumnezeu aici.
Daca el ar fi spus in vremurile astea, ar fi spus cred, "si cei care lucreaza in Hypermarketuri si nu au deloc odihna,si pe ei sa ii lasi liberi in a 7-a zi".Dar cum noi ne-am indepartat de Dumnezeu,strambam Adevarul dupa bunul nostru plac.Cand am deschis aici un topic despre faptul asta de a avea liber si acesti oameni ,unii s-au luat de ceea ce am spus ,si au spus ca "bat campii".

@CristianR,Flying,Lancelot ce cred, eu ca ar fi un factor pozitiv ptr Forum?

Am mai intrat pe alte forumuri, pe unul ortodox chiar de curand, care aveau un topic, unde fiecare spunea ceva despre el.De fapt ii obliga/ruga cand intrau prima data.
Ma rog acolo spuneau sa iti dai numele printre altele.Numele nu este foarte important dupa mine, ptr ca nu il poate verifica nimeni.Sa spun ma cheama Vasile Popescu, cine stie ca e asa?


Mai important cred ca e sa spunem ceva despree ceea ce credem,poate unele detalii despre noi ,cum am ajuns la credinta pe scurt.Cred ca ar da mai multa tarie vorbelor ,decat contrandu-ne de zeci de ori pe anumite teme,fara sa stim multe unul despre altul. Un topic in care sa spunem ce credem,cati ani avem pe calea asta,ceva care sa ne caracterizeze.Ce ne defineste ca persoana,ca si crez?Trolii cred cred ca ar disparea rapid in ceata, ca nu ar fi naturali.

asta ar fi mai greu pentru mine pentru ca nu m-am gandit niciodata la un raspuns.

cu restul sunt perfect de acord desi nu vad ce s-ar schimba. in viata reala ma numesc Alexandru, am 52 de ani, sunt nascut in bucuresti, casatorit, am un flacau de 17 ani, am absolvit o facultate umanista la UB, sunt bugetar ;), astept sa ies la pensie si imediat plec langa arad, aproape de mures, unde nevasta-mea a mostenit o casuta si un mic teren. am fost pionier, utc-ist dar nu si pcr-ist. dupa 89 am fost pentru o scurta perioada membru al unui partid regalist, dar seful partidului a fugit cu masina data de guvern si cu banii partidului chiar inainte de alegerile din 20 mai 90. in iulie am trimis o demisie pe adresa partidului, sediul era inchis. cum scrisoarea nu a revenit a ajuns undeva.
am participat la toate evenimentele politice din bucuresti incepand cu 21 decembrie 89, am fost si sunt impotriva partidului lui iliescu.
ideologic vorbind sunt om de stanga, ma declar socialist acum, la batranete. tanar fiind aveam alte convingeri.

parintii mei au fost niste oameni simpli, nu mi-au dat o educatie religioasa, dar bunica-mea a facut tot ce a depins de ea pentru asta. sunt un sentimental, mi-as dori o romanie asa cum si-o dorea eminescu, cand vad realitatea o injur mai rau decat cioran, din tot atata dragoste. acelasi lucru il pot spune si despre Biserica noastra, mi-as dori-o condusa numai de doxari, de inteligente ortodoxe, de oameni deschisi la minte, cu dragoste de Neam si de Dumnezeu, gata sa sape in mocirla pentru noi toti. sunt asemenea oameni, am avut sansa sa cunosc cativa, dar...

altceva ce sa zic, cam asta as fi... sunt pescar, imi place sa ma uit dupa fete frumoase, sa vad un film bun, sa beau o tuica, o bere doua, imi place muzica buna, nu-s chiar roackar, dar acdc, dire straits, bruce the boss sunt printre muzicienii mei preferati, eram rasist, dar nu mai sunt, homofob, dar nu mai sunt... nu mai stiu ce sa zic...

Ai zis foarte multe. Sa traiesti multi ani sanatosi cu Dumnezeu alaturi!

Contradictia e in teoria ta pe care ai construit-o pe cuvantul "desteptare" ca derivat din trezire, pe cand contextul sugereaza doar mai intelept/destept.
Citeste aici definitiile din dexonline . ro unde le gasesti pe ambele(in prima definitie).

Mie nu. De-aia am scris ca sa nu-ti stea nici tie.

Relatia sexuala e cea mai distrugatoare "actiune" duhovniceasca a omului. De aceea spune Dumnezeu lui Adam ca "vei muri"(duhovniceste) cand va gusta, pentru ca se dedica trupului in dauna sufletului.
17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.(Gap5,17)
Cel care se pazeste de gustul trupului o face pentru viata vesnica.
12. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.(Mt19,12)

Dar sunt lipsite de sens teoriile tale, Demetrius, pentru că în Rai nu exista sexualitate și reproducere, după cum spun Părinții Bisericii. Și ei o spun pentru că au gândit mult la acele chestiuni, iar argumentele lor sunt logice. Protopărinţii trăiau în har, se bucurau de iubirea lui Dumnezeu şi a lor întreolaltă duhovniceşte, pentru că ei erau mai mult duh decât trup, prin simţirea şi înţelegerea lor. La modul ăsta de viaţă suntem şi noi chemaţi, căci ne este cu totul accesibil după ce ne-a dăruit din nou Hristos harul.

Căderea, ca pierdere a harului, a însemnat şi o pierdere a simţirilor duhovniceşti în favoarea celor trupeşti, aşa încât omul a devenit mult mai simţual, mai senzitiv, căutând să-şi satisfacă chiar nesfârşita sete de Dumnezeu, de har, prin intermediul simţurilor. Pentru că nu-L mai cunoştea pe Dumnezeu, nu se mai putea hrăni cu El (a se înţelege cu harul Lui).

Însă cu privire la sexualitate, păcat este doar limitarea omului la plăcerile trupului, căutarea acestora ca scopuri în sine, refuzul rodului ei (copiii). Altfel, ea face parte din darurile lui Dumnezeu, ca parte a trupului pe care de la El îl avem. Şi nimic din ce a creat El nu poate fi socotit rău. Doar felul în care ne folosim de darurile Sale poate fi păcat, atunci când nu respectăm ''modul de întrebuinţare'', unindu-ne fără iubire şi responsabilitate, numai trupeşte, căutând să extragem doar plăcerea din actele noastre, folosind-o ca pe un drog.

Bărbatul şi femeia care, prin taina cununiei, au refăcut legătura cu Dumnezeu, pot înainta şi către El, dar şi unul către celălalt, unindu-se tot mai mult, şi duhovniceşte, şi sufleteşte, dar şi trupeşte. În felul ăsta legătura lor se desăvârşeşte, iar unirea dintre ei crescând, creşte intimitatea lor întreolaltă şi cu Dumnezeu, totodată.

:21: Starea din Rai ,dinainte de cadere,era starea de intelepciune [nu bazata pe vreo vrednicie umana, ci datorita harului].Nu exista mai intelept/destept dupa cadere ci doar ,cel mult,reintoarcere la o stare cat de cat apropiata de starea initiala.

Asa este in Rai precum spuneti, dar caderea n-a fost din Rai, ci din demnitatea-i virtual pregatita, la care omul nu ajuns nici acum cand stie. Trupul murea si-nainte si moare si dupa, iar duhul e nemuritor, dar pacatul se "€contabilizeaza"€ doar de-atunci, desi era natural, ca pana atunci nu era interdictie, deci nici incalcare.

In plus, asa cum i-am spus si lui CristianR si a inteles, trupul sexuat nu exista in Rai.

Da .Doamne ajuta.Aia cu trasul la tara si pe mine ma tenteaza.Bine ca ai o casuta si un teren.Si eu cand voi fi aproape de pensie tot asa mai mult pe la tara.M-am saturat de bloc pana peste cap.:-)

Cred ca ar fi bine sa ii gasim un loc bine definit la un topic dinasta ,si sa iti urmam exemplul Lancelot.Unele forumuri au o sectiune aparte, si fiecare user are un topic despre el .Dar poate fi si un singur topic cu fiecare ceva pe scurt,fiecare un mesaj ca cel care l-ai facut mai sus,dar vad ca oamenii nu sunt prea interesati.Voi ce zice-ti unde ar trebui sa fie un asemenea topic sau sectiune?Eu zic ca ar fi util .

Ce intelegi tu prin doar de-atunci?

Adica gustatul a devenit pacat doar de cand a fost interzis, ca pana atunci era natural.

Inchipuie-ti ca de la 12 ani ti se interzice sa te mai scarpini daca te inteapa tzantzarul si te mananca pielea; oricum senzatia dureaza doar 10 minute si trece, nu lasa nicio paguba. E absolut natural sa te scarpini, dar, daca ti se interzice, e pacat, nu-i asa?

La fel si gustatul, e natural ca e trupesc, instinctual, ai crescut cu el, dar dupa ce te-ai obisnuit cu el ti se interzice. Rezisti?

Adam si Eva s-au obisnuit sa traiasca precum toti ceilalti bipezi(oameni) la vremea aceea, insa Adam a inceput sa aiba niste revelatii morale, a inceput sa-si puna intrebari profunde si, fiind singurul mai rasarit, si-a detectat prioritatea duhovniceasca a vietii si ca obisnuintele trupesti nu-l ajuta in viata duhovniceasca.
Daca noi, care invatam explicit invatatura ortodoxa a lui Hristos, cu exemple ale sfintilor si o istorie bogata, noi tot gustam, atunci Adam cum sa se abtina, mai ales ca Eva, trupul sau(instinctul), il atzatza??

Adica Dumnezeu a facut trupul gata pacatos?


Unde scrie de ceilalti bipezi?

De unde iti iei tu informatiile astea,ca din Scriptura nu sunt luate.Ai si tu revelatii?

Probabil ai citit si printre randuri ce spunea Sf.Ap. Pavel in cap 7. Romani.,lucruri pe care nu le-a inteles nimeni la modul cum le "descoperi" tu:39:

Numai desavarsirea este vesnica, adica numai perfectiunea ramane neschimbata ca nu mai are de ce sa se schimbe, toate celelalte sunt supuse schimbarii, adica evolutiei si, deci, toate sunt perfectibile, adica au elemente care trebuiesc indepartate, pe care tu le numesti "pacatoase". Dumnezeu nu le-a facut pacatoase, ci perfectibile. Pacatos nu sugereaza evolutia, dar perfectibilul da si se va desavarsi.
Toate sunt lumpede descrise in Scriptura, pentru cine CREDE.

9. Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.(Mc4,9;4,23;7,16)(Mt11,15;13,9)(Apoc13,9)

Dumnezeu nu da cu zarul.(Einstein). Nu face hocus-pocus!(eu)









P.S. Ia vezi ce scrie unde m-ai trimis(Marire Tie, Doamne!), in Rom7,7:

7. Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!
La fel si pacatul a aparut de la interdictie.

Nedesavarsirea lui Adam si Evei nu are nici o legatura cu pacatosenia. Tu crezi intr-un dumnezeu foarte neputincios .

Citat:

Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!

Apostolul vorbeste despre Legea lui Moise,aplicata naturii deja cazute.Nici o legatura cu starea originara din Rai inainte de pacat.

Serios?
Lasa-ma pe mine, ai grija de tine.

Voiam sa spun ca ai o gandire eretica din punct de vedere ortodox.Daca nu stiai ,nu e grav ,insa devine serioasa problema cand afli acest lucru dar continui sa te faci ca nu stii.

Alex, nu uita ca tu pui aceasta intrebare in 2017, esti roman si te-ai nascut intr-o Europa deja crestina. Nu stiu daca ai fi avut aceeasi gandire sau mentalitate pe vremea aceea si mai ales, chiar daca aveai alta gandire daca cineva te-ar fi ascultat. Sa zicem ca ai fi mers si le-ai fi spus sa renunte la robi, probabil ca nici robii n-ar fi vrut, unde sa se duca...Fabulez si eu de fapt pentru ca nu cunosc prea bine situatia de atunci. Dar in mod sigur nu era ca azi. Oricum Dumnezeu si-a dat poruncile tinand cont si de context si de cat ar fi ascultat oamenii. Asta se aplica in mod special la Legea Veche.
Dumnezeu a dat poruncile atat pentru poporul evreu de atunci, cat si pentru vesnicie. Deci tu trebuie sa separi ceea ce e contextual din porunca si ceea ce este vesnic. Dumnezeu lucreaza mantuirea oamenilor si in timp si in functie de context, pentru ca El vede si contextul dar "vede" si vesnicia in acelasi timp. Dumnezeu nu e in 2017, in Europa si cu tot felul de idei in cap, El e peste tot timpul, chiar si viitorul! Este peste tot locul de asemenea si stie toate gandurile tuturor oamenilor din toate timpurile. Tu poti imagina asa ceva? Ca eu nu pot nici macar sa-mi imaginez, nu poate mintea mea sa isi imagineze puterea si cunoasterea lui Dumnezeu, daramite sa ma pun sa Il si judec acuma, cum zicea Dl Dragomir
Tot ceea ce Dumnezeu decide, inclusiv "pedepsele" sunt spre un scop care aduce binele, pentru ca Dumnezeu Insusi e Binele suprem, nu e un bine "mic".
Tu daca esti copil mic si iti da medicul o injectie ti se pare ca iti face rau, si nu stii ca ti-o da ca sa te vindece, pentru ca judeci cu minte de copil. Asa si noi oamenii, avem minte de copil si nu stim de ce primim injectii si medicamente amare.

De asemenea trebuie sa vezi esenta. Tu nu vezi padurea de copaci. Daca zicea o porunca "sa nu arunci cu lingura de lemn dupa fratele tau", te legai ca zice ca e lingura de lemn? Sau incercai sa vezi de fapt esenta?

Am scris prea mult deja

E bine ca iti pui intrebari, si sunt intrebari legitime. Dar supune aceste intrebari unei mai mari intrebari catre tine insuti: oare eu vreau sa aflu Adevarul cu aceste intrebari sau vreau sa le pun doar din nervi, nemultumiri interioare, victimizare sau pentru ca sunt suparat pe nedreptatea din lume si pe Dumnezeu pentru aceasta nedreptate, si vreau sa se faca dreptate asa cum vreau eu...

Daca tu chiar cauti raspuns cu adevarat, in mod sincer, chiar daca tu cauti nod in papura, este un lucru bun si te vei imbogati cu multe cunostinte.

IPS Bartolomeu spunea ca nu e bine sa urmam lozinca "crede si nu cerceta" ci sa ascultam de dojana lui Hrisos, "Va rataciti nestiind Scripturile" , deci se cade sa cercetam, sa vrem sa stim, sa ne intrebam. Cerceteaza cat de mult, doar sa fie spre dorinta de Adevar.

Cu alte cuvinte, daca mai iti pui multe intrebari o incurci!

Chiar! De ce decalogul priveste cu ochi buni robia, pedepsirea copiilor si gelozia lui Dumnezeu? Sunt intrebari pe care un om si le pune firesc in urma lecturii Bibliei. Si nu sunt singurele. De exemplu, de ce Dumnezeu se razgandeste in legatura cu Saul? La inceput l-a pretuit, iar mai apoi nu i-a mai convenit. N-ar fi putut sa aiba o atitudine constanta fata de acest amarat de rege, mai ales ca stia de dinainte ce are sa se intample atunci cand acesta il va ierta pe regele Agag? De ce lui Dumnezeu ii place sa comande masacre, cel pe care i-l comanda lui Saul, dar si lui Iosua? Stim povestea cu cucerirea Ierihonului, nu-i asa? De ce lui Dumnezeu ii place mirosul de jertfe, arderi de tot sau cum vreti sa le numiti? Adica ce e cu comportamentul acesta de Baal sau Astarte? De ce Dumnezeu in varianta Hristos are nevoie de minuni ca sa-si castige adepti? Oare evanghelia pe care o rosteste e prea slaba? Si de ce, daca nu a reusit sa ne convinga ca el e calea, adevarul si viata, ne ameninta cu pedeapsa vesnica a iadului? Iata doar cateva intrebari.

Un om care pune suflet in lectura Bibliei va fi afectat de asemenea intrebari si chiar daca i se va da raspuns, s-ar putea ca ele sa persiste undeva intr-un colt al mintii sale. Iata de ce trebuie sa citim Biblia cu calm. De fapt, Biblia trebuie citita ca o carte, nu ca o condamnare la moarte. Si mai ales e bine sa luam lucrurile pe care le citim ca atare si nu, incercand sa cautam propriile coerente in aceasta carte, sa incurcam lucrurile si mai mult. Scrie acolo ca lumea a fost facuta in 6 zile? O vom lua de buna. Zile, nu eoni sau eu mai stiu ce ale traznai. Scrie sarpe? Sarpe sa fie, nu draci sau alte lighioane. Scrie ca Noe a luat in corabie toate vietuitoarele pamantului? Pe toate le-a luat. Nu ne mai incurcam cu bacterii, trogloditi, diavoli tasmanieni, pasari Dodo sau alte jivine precum speciile de ciclide care cresc doar in lacurile Malawi sau Tanganika si nicaieri altundeva. Si nu ne intereseaza cum le-a adunat Noe pe toate. De ce nu ne intereseaza? Pentru ca nu scrie nimic despre acest lucru si pace! In felul acesta Biblia nu prezinta niciun pericol pentru mintea noastra. De altfel, daca citesti aceasta carte mereu cu teama ca ti se prabuseste credinta, mai bine n-o citi, ca tot n-ai s-o pricepi. Nu cauta in Biblie ceea ce nu se afla in ea. Nu introdu in Biblie propriile tale probleme deoarece risti sa citesti despre propriile tale probleme, nu sa intelegi cartea. Unii, citind Apocalipsa, se apuca sa calculeze data cand se va sfarsi lumea (am vazut chiar un calugar ortodox facand asta). Asta au introdus in lectura lor, cu asta au ramas. Asta au cautat, asta au gasit. Cred ca e mai bine sa nu cauti nimic atunci cand citesti aceasta carte. Poate gasesti ceva, totusi.

Si ca sa revin la problema initiala: sunt imorale poruncile lui Jahweh? E o intrebare aiurea. Ele sunt in primul rand legi. Cu legile nu se discuta. Pentru autorul Genezei, ele sunt de origine divina. Daca veti avea curiozitatea de a citi codul lui Hammurabi, veti observa ca el incepe cu o introducere in care ni se spune ca zeul Marduk l-a pus pe Hammurabi rege pentru ca in tara sa domneasca ordinea si dreptatea, de unde deducem ca legile acestea ar fi de origine divina. Ca o observatie, uneori cand citesti Biblia nu strica sa arunci cu privirea pe alaturi, prin cultura umanitatii, ca poate gasesti analogii interesante.

Dar pana la urma ce e cu robia aceea sau cu gelozia lui Dumnezeu? Ele par cam imorale. Ei si? Oare e mai moral sa furi robul altuia decat sa nu il furi? Ca problema aici e de a atenta la bunul altuia, nu ca respectivul are sau nu robi. Pentru societatea evreilor de acum 3000 de ani a avea robi era cat se poate de normal, la fel cum pentru societatea noastra e cat se poate de normal ca Google sa te spioneze la tot pasul. Si la fel cu Dumnezeul gelos. Intr-o lume politeista in care apare la un moment dat un zeu suprem, nu e normal ca restul zeilor sa fie pusi pe planul secund, iar adeptii cultului lui Jahweh sa considere toti ceilalti zei ca fiind niste idoli pe care zeul lor doreste sa ii distruga? Atunci cand citim Vechiul Testament avem impresia ca evreii care aveau un singur Dumnezeu erau uneori tentati sa se inchine la zeii altor popoare. Oare situatia nu e chiar pe dos, iar evreii sa fi fost initial politeisti, insa la un moment dat in sistemul lor religios sa se fi dezvoltat un cult al unui zeu unic? Parca povestea devine mult mai coerenta daca o judecam astfel. Dar asta e o alta poveste.

Daca nu ne batem capul cu Vechiul Testament, ci doar cu Noul Testament, vom putea spune multe despre Noul Testament, dar mai putine despre Vechiul Testament. Chiar daca vom considera Noul Testament o interpretare sau un comentariu al Vechiului, eu cred ca e destul de util sa citim sursa pentru a vedea de ce interpretarea e asa cum e. Asta doar daca consideram ca nu ne duce mintea indeajuns sa intelegem sursa si avem neaparata nevoie de interpretare. Caz in care slabe sanse sa pricepem chiar si interpretarea. Mai e insa un lucru: s-ar putea totusi ca interpretarea sa spuna cu totul altceva decat sursa la care se refera, deci s-ar putea ca interpretarea sa introduca propriile teze in sursa pe care vrea sa o lamureasca, lucru despre care am vorbit ceva mai sus atunci cand spuneam ce se intampla cand cineva introduce propriile probleme in cartea pe care incearca sa o inteleaga. Daca n-am voie sa-mi pun o asemenea ipoteza, desigur lectura Vechiului Testament poate fi pentru mine, credinciosul, un lucru destul de periculos, pentru ca mi-as da seama singur de diferente.

Acesta e cuvantul: interpretare. Fiecare cu interpretarea lui. Fiecare scoate dintr-o carte acele lucruri pe care le introduce.

Domnule CristianR, cei despre care vorbeste porunca a 10 erau chiar robi. Pentru unii situatia era chiar neplacuta. Cat despre istoria cu dezrobirea, lucrurile intr-adevar s-au intamplat asa, unii dintre robi au ramas la stapanii lor? Unde sa fi plecat? Cu ce sa supravietuiasca? Ma uit cum unii robi ai zilelor noastre trudesc prin fabricile capitaliste cate 12 ore pe zi pentru niste bani marunti si nu comenteaza cand li se cere sa faca ore suplimentare. Credeti ca din placere fac asta? Unde sa se duca? Cu ce? In cazul lor nu se aplica legea iubirii, ci legea lui "rabd pentru ca ca n-am cum altfel". Unde vedeti dumneavoastra sa se aplice legea iubirii la robi? Ca e bine, ca e rau... pe vremea aia era in regula si basta! Ei, chiar si dupa cateva milenii era in regula. Biserica din Tarile Romane a avut robi tigani pana la mijlocul secolului al XIX-lea. Care e problema! Textul poruncii a zecea nu spune nimic despre nicio lege a iubirii ci doar despre furt. Iar exprimarea e cat se poate de clara si precisa cu aplicatie la cazuri concrete ca sa mai trebuiasca sa o interpretam pornind de la ideea de iubire a aproapelui. Hotia e tot hotie, indiferent de unde porneste. Eu as putea reduce cele 10 porunci la una singura: nu fiti oameni fara minte. E tot o interpretare. Dar ce folos, ca pierd tocmai detaliile care dau farmec povestii si care mai ales serveau la structurarea societatii din acea vreme.

Nu trebuie sa cada nimeni de comun acord. Lucrurile stau chiar asa. Dumnezeul Vechiului dar si al Noului Testament are toate atributele umanitatii: se supara, ii pare rau, iubeste, se imprieteneste cu oamenii, umbla prin gradina sa, isi admira lucrarea, i se face mila etc. Biblia e orice, dar nu si plictisitoare.

Atat si nimic altceva? Cei care cauta doar aceasta sa nu se mire ca se vor plictisi cand citesc.

Nu, dar genereaza suspans.

Oameni buni, voi ati citit vreodata Biblia? Ca parca vorbiti despre alta carte.

Gata, nu mai scriu!

Aproape toti si-au pus aceasta intrebare, si-atunci(acum 2000 de ani) Dumnezeu Si-a trimis Fiul ca sa Se jertfeasca si astfel sa raspunda tuturor.
15. Cine are urechi de auzit să audă.(Mt11,15)
Cartile se citesc de membrii cercului literar.
Biblia e o invitatie la Viata pentru cel care o citeste pentru ca acolo gaseste toate indicatiile necesare pentru aceasta. Razboaiele cu dusmanii si uciderile se refera la luptele cu patimile si omorarea pacatelor.

Daca chiar vrei sa stii, sarpele(pacatul) are gura mai mare decat diametrul corpului sau si de aceea el face o muscatura (o spartura in zidul cetatii) prin care el poate intra in trup(cetate); adica odata muscat de sarpe(de pacat) omul este deja corupt.

Nu-i o idee rea, dar ar fi cea mai mare greseala sa nu mai citesti.

Era vorba despre urmatoarele:

"De ce lui Dumnezeu ii place mirosul de jertfe, arderi de tot sau cum vreti sa le numiti?"

Iata un raspuns:

Aici la noi se aude, insa nu se aude decat zgomot. Dumnezeu sau vreunul dintre reprezentantii lui pe pamant ar fi putut sa raspunda mai clar cu subiect si predicat. Si nu era nevoie de inca o victima jertfita, fie el si fiul lui Dumnezeu, ci pur si simplu ar fi fost suficienta o "Epistola catre toata lumea", ba nici macar atat, ci doar o amarata de tablita ca si cea de pe Sinai pe care sa fie scrisa o singura propozitie:

"Imi place mirosul de jertfe deoarece..." (Epistola catre toata lumea 1, 1)

Domnule Demetrius, unele dintre razboaiele acelea au avut loc in realitate. Asediul Ierusalimului de catre babilonieni chiar s-a produs. Revolta macabeilor impotriva seleucizilor care ocupau Palestina e chiar reala. Iar dumneavoastra imi vorbiti despre luptele omului cu patimile? Nu v-as dori vreodata sa va luptati cu patima numita Nebuchadnesar al II-lea. Razboaiele acestea se refera la razboaiele acestea, nu la alte razboaie. Cat despre dumneavoastra, puteti sa credeti ce doriti, ca nimeni n-are nimic impotriva. Eu, ateul, trebuie sa va explic ca unele parti din Biblie sunt chiar adevarate?

Adica serpii se hranesc cu caramizi si fac gauri in ziduri pentru a intra... Nu inteleg! Serpi cu gura mai mare decat trupul lor intra in trupul cetatii care e al omului si de aia omul e corupt ca l-a mancat sarpele care de fapt e pacatul... Parca incep sa inteleg. E ceva despre un sarpe. Mie imi plac reptilele, ce-i drept. Nu neaparat serpii, ci mai mult soparlele. Dar nu-mi plac oamenii care "umbla cu soparla".

Chiar ca nu mai scriu!

Nici n-am zis ca nu citesc. Am gasit ceva interesant, cartea lui Richard Dawkins "The God Delusion". Am s-o citesc.

Biblia marelui preot al religiei ateiste?
Sunt foarte surprins ca nu ati citit pana acum cartea unui biolog care scrie intr-un mod atat de competent despre... teologie.

Ceea ce sustii tu pare a fi o contestare a Scripturii. Tu stii mai bine ce trebuie scris in Ea?
Ti-am recomandat sa-ti reconsideri conceptia...


Toate sunt adevarate, insa nu cum vrei tu sa fie; ele se petrec astazi cu tine.

Reciteste Scriptura mai cu atentie si n-o confunda cu manualul de istorie de "clasa I"(pentru imaturi).
Asediul babilonienilor se traduce prin asaltul lor cu oferte comerciale catre evrei ca sa investeasca in Babilon si sa se inrobeasca evreii cu patima castigului comercial(cum au fost si-n Egipt); dovada e ca evreii saraci n-au fost dusi "robi" la Babilon.


Alta pierdere de vreme pe care tu ai s-o gasesti "revelatoare"; poate, ai sa te inscrii in clubul lui ca are multe filmulete pe youtube(eu am vazut numai 2) prin care isi face o "publicitate" care m-a convins sa-i intorc spatele hotarat. Nici nu vreau sa aud de el.

Cum adica sa contest Scriptura? Ce inseamna pentru dumneavoastra a contesta scriptura, deoarece eu nu-mi pot imagina la ce va referiti aici. Dar sa reluam lucrurile. Dumneavoastra ati raspuns la intrebarea mea "De ce lui Dumnezeu ii place mirosul de jertfe, arderi de tot sau cum vreti sa le numiti?" in urmatorul fel:

"Aproape toti si-au pus aceasta intrebare, si-atunci(acum 2000 de ani) Dumnezeu Si-a trimis Fiul ca sa Se jertfeasca si astfel sa raspunda tuturor.
15. Cine are urechi de auzit să audă.(Mt11,15)"

Eu n-am inteles ce sens avea ca Dumnezeu sa jertfeasca din nou pe cineva pentru a raspunde la intrebarea de ce ii plac jertfele. Nu putea pur si simplu sa raspunda la intrebare verbal sau in scris? Asa ca nu vad ce scriptura am contestat. Ba dimpotriva, consider ca orice scriptura in plus venita de la Dumnezeu ar ajuta sa lamurim odata pentru totdeauna scripturile care nici pana acum nu sunt prea lamurite. Iar asta nu pentru ca asa zic eu, ci pentru ca tocmai voi teologii va certati din cauza scripturilor acestora.

Asdediul Ierusalimului de catre babilonieni a fost un asediu. Nu stim mai nimic despre el decat ca s-a produs in vremea lui Nebuchadnesar al II-lea (598/597 i.e.n.) Conform "Cronicii privind anii de inceput ai domniei lui Nebuchadnesar al II-lea" cunoscuta si sub denumirea de "ABC 5" aflam ca "in anul al saptelea, in luna lui Kislimu, regele din Akkad si-a adunat oastea inaintand spre tara lui Hatti si a asediat orasul lui Iuda si in a doua zi a lunii lui Adaru a cucerit cetatea si l-a capturat pe rege". Cam asta stim si pace! Pentru ca n-am gasit o traducere romaneasca a textului, mi-am permis sa fac eu aceasta traducere. Cei ce vor sa consulte versiunea in engleza, ea se gaseste la adresa: http://www.livius.org/sources/conten...lem-chronicle/

Si iata o poza cu tablita pe care se afla acest text:
http://www.livius.org/site/assets/fi...s-pid22757.jpg

Personal nu cunosc niciun text in care sa se vorbeasca de acest asediu ca despre o inrobire comerciala a evreilor cu patima castigului comercial. Asa ca nu stiu pe ce text din vremea lui Nebuchadnesar al II-lea va bazati dumneavoastra atunci cand afirmati acest lucru.

Eu nu ma cert cu nimeni.
Tu contesti Scriptura cand iti expui parerile contrare tocmai referindu-te la Scriptura.


Cea mai mare dezvoltare economica a Egiptului a fost in vremea "robiei" poporului evreu. Ce robie crezi tu ca a fost aceea din care ei s-au eliberat condusi de Moise?
Citeste Scriptura, dar mai intai semereste-te, caieste-te, spovedeste-te si impartaseste-te de fiecare data cand citesti, pana vei intelege Calea, Adevarul si Viata.


Mai mult, ca sa intelegi ca ceea ce scrie in Scriptura nu se "mananca cu furculitza" vezi acest link, macar pana in minutul 13, iar daca nu te intereseaza mai mult, spune-mi de ce.

Cand e Dumnezeu gelos? Cand inima noastra e acolo la chipul cioplit si nu la el. Cand inima noastra este la TV ,la Internet,sau pornografie, sau orice altceva decat la Calea lui Dumnezeu, care nefrecventand-o, nu stim cum sa-i slujim Domnului si aproapelui.

Dar tot in Biblie ne arata cum sa scapam din robie. Cu pedepsirea copiilor scrie tot acolo "... şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele."

Acolo, in bisericile ateiste, nu se aude decat zgomot.
E zgomotul unei "muzici" death metal care pecetluieste degringolada si confuzia unul om in mod intentionat pornit pe calea pierzaniei. E zgomotul ideilor contradictorii, al pneuriei raspunsurilor si al caderii in neant.
E scris deja:
"Imi place mirosul de jertfe deoarece... iubesc nespus de mult oamenii " (Epistola catre toata lumea 1:1)

Omul a pacatuit si singurul mod de iertare a pacatelor este jertfa.
Lui Dumnezeu ii place mirosul de jertfe pentru ca, astfel, poate reintra in comuniune cu omul pe care l-a creat.


Eu sunt unul dintre reprezentantii Lui pe pamant. Unul care a putut sa raspunda clar, cu subiect si predicat.
Dar daca mai ai nedumeriri, cu drag...

Cum adica sa contest Scriptura? Chiar nu pricep. Scriptura exista, circula in diferite variante, de la manuscrisele de la Marea Moarta, la codex-urile Sinaiticus, Washington, Alexandrinus, pana la traducerile moderne. Pot eventual contesta vreo traducere a Scripturii, pe considerentul ca ar fi proasta. Daca as contesta in acest sens Scriptura ar fi ca si cum as contesta Iliada sau Odiseea. Din acest punct de vedere sa stiti ca n-o contest.

Sau poate vreti sa spuneti ca in unele cazuri consider ca Scriptura nu e adevarata. Eu cred ca am mai spus-o. Exista pasaje in Biblie de al caror adevar nu ne putem indoi. Si m-am referit la pasajul care descrie asediul Ierusalimului. Mai degraba cei ce contesta adevarul istoric ce se afla in spatele unor pasaje precum acesta si incearca tot felul de interpretari simbolice contesta un mod sanatos de a intelege Scriptura. Pe de alta parte, consider ca unele pasaje n-au legatura cu realitatea si sunt pura fictiune. Iar alte pasaje, cum ar fi cel despre Noe, consider ca sunt preluate din alte texte mult mai vechi decat Scriptura.

Robie despre care nu stim nimic. In acest caz cred ca putem investi naratiunea biblica cu atributul de "fictionala". Pentru ca un lucru de asemenea amploare precum robia egipteana cu toate proportiile cataclismice pe care le-a luat sa poata fi considerat adevarat e nevoie de mai mult decat o simpla mentionare in Biblie. Macar, in acest caz, vreo mentionare intr-un amarat de text egiptean. Pentru ca suna cam ciudat ca un popor cum e cel evreu care la vremea respectiva probabil nici nu cunostea scrierea a pastrat memoria unor intamplari petrecute intr-o tara in care traia un alt popor, cel egiptean, care la acel moment cunoastea scrierea de cel putin doua milenii si care n-a scris nici macar un rand despre aceasta poveste.

Credeam ca pentru a intelege un text e nevoie in primul rand de minte. Dar dupa cum vad, e nevoie de altceva: smerenie, pocainta si euharistie. Parca am scris la un moment dat ceva despre aceste lucruri aici: https://www.crestinortodox.ro/forum/...6&postcount=80

Nu apare link-ul... acela al dumneavoastra, desigur. Daca e videoclip, nu ma uit la el!

Domnule Jonnyw2013, pe data de 09.03.2018 la ora 21:11, inima dumneavoastra era la Internet. Chipul acela cioplit care avea semne mincinoase pe tastatura si pe display punea stapanire pe inima dumneavoastra si o purta prin iadul acela de pixeli ca sa se uneasca cu duhul pierzaniei cuibarit in microcip.

Altfel zis, imi place friptura pentru ca imi plac foarte mult gainile.

Ateii au o metoda mult mai simpla. Pur si simplu iarta, fara sa mai fie nevoie de jertfa. Asta daca sunt oameni, desigur, pentru ca si printre atei exista neoameni care au nevoie de jertfe pentru a se calma.

Aha, deci sunteti Papa! Dar nu stiti cine sunt eu! Iar ca sa aflati, am sa va spun un banc:

"Papa ajunge in Romania. La aeroport este intampinat de o limuzina luxoasa. Soferul limuzinei ii deschide usa si il pofteste inauntru. Atunci Papa ii spune:
- Fiule, am o mare rugaminte la tine. Niciodata in viata mea nu am condus o masina. Nu am avut niciodata sansa asa ca te rog pe tine sa ma lasi sa conduc aceasta limuzina.
Soferul nu a acceptat initial dar dupa insistentele Papei a cedat.
Urca Papa bucuros la volan si incepe sa conduca nebuneste, cu 200 km/h prin centrul Bucurestiului. La un moment dat o masina de politie il observa si incepe urmarirea. Dupa ce opreste soferul iresponsabil, politistul bate in geamul masinii iar Papa deschide. Vazandu-l, politistul se scuza pentru un moment si-l suna pe seful sau:
- Sefu', ce sa fac ca am prins pe cineva care conducea cu 200 la ora?
- Pai... aresteaza-l!!!
- Nu cred ca pot sefu', ca-i mare!
- Ce e... primar?
- Nu!
- Da ce... ministru?
- Nu sefu'!
- Da cine ma... presedintele?
- Nici asta!
- Pai zi dr****** cine e!!
- Sefu'... eu cred ca-i Dumnezeu, ca Papa-i conduce masina!"

Deci pana la urma cine sunt eu? Raspuns: un simplu politist care-i prinde pe cei care-si conduc automobilele cu prea mare viteza. Mai incet, domnule Penticostal Traditional ca nu sunteti reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, ci doar unul care conduce o masina. Toti suntem doar niste soferi. Iar masina noastra nici macar nu e a vreunui dumnezeu, ci e doar o rabla oarecare. Crestinismul, la fel ca orice sistem de idei e o rabla. Problema e doar ca rabla noastra sa ne duca undeva si mai ales sa nu ne duca inapoi in cimitirul de masini de unde am iesit.

Wishfull thinking. Sau mai pe romaneste: povesti.
Un criminal trebuie sa plateasca pentru ceea ce a facut.

Daca chiar aveti impresia ca doar papa sau patriarhul sunt reprezentantii lui Dumnezeu, gresiti.
Orice crestin este un ambasador al Domnului. Asa spune Apostolul in cartea sfanta a crestinilor: "Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos"
Bancu'-i tare, merci
Nu zic nu. Tot ce e "-ism" poate ajunge o rabla.
Insa in crestinim ai sansa sa-L cunosti si sa comunici cu Dumnezeu, creatorul universului.
Iar comuniunea cu El nu-i o rabla ci e cea mai mare valoare la care poate aspira un om.

Mintea cui?..a unui frustrat,a unui copil ,a unui sclav ? Numai un erou intelege Scriptura pentru ca numai un erou poate fi smerit. Sa fii un frustrat e simplu ,oricine poate fi ,nu inveti nimic ,nu construiesti nimic...Ia incearca sa fii erou si nu un patetic plangacios...

(Arsenie Papacioc)

aveam impresia ca esti un tip lipsit de prejudecati, care intelege evolutia societatii umane.

fa-ti curaj si asculta chestia asta, solistul e penticostal. piesa se numeste "Save A Prayer", nu e dintre preferatele mele, nici trupa nici piesa, dar e destul de ok.

https://www.youtube.com/watch?v=id4MT2p6YgE

Nu-i prima data cand ai despre mine impresii mai bune decat se cuvine :4:
Dar daca aia e muzica death metal, eu ma convertesc...

da, este. face parte din gen.

edit.uite, fi-miu e de acord cu tine. ;) zice ca astia nu canta death, cica sunt trupa care concerta cand cu atentatul din franta... fi-miu asculta numai metal asa ca sunt sensibil la chestiile astea. dar uite ca stii foarte bine cum sta treaba, poate chiar mai bine decat mine, deci nu m-am inselat.

Traiesc cu o senzatie, ca nu vrei sa intelegi, dar eu totusi inca vreau sa iti explic.Nu inima mea nu era stapanita de Internet. Eu decid cand sa fac una sau alta. E vorba de a fi liber de a decide, iar eu pot decide oricand, daca mai mult timp nu intru pe Net sau pe TV.
Ca sa fiu inteles la intaia epistola catre Corinteni.cap.6 scrie
"12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva."

Adica daca eu creez ceva o casa sau altceva, la care imi este tot timpul gandul, inima ,energia,si uit sa ma gandesc si la cei din jur familie sau Dumnezeu nu e bine. Fiindca cladesc ziduri dar daram suflete. Uit sa ma rog,nu stiu sa citesc din Biblie sau alte carti ziditoare, nu stiu sa caut sfat ,duhovnic etc si treptat ma invartosez tot mai tare ,vad toate printr-o lentila mica si murdara. Si la urma zic ca n-am avut noroc in viata si dau vina pe altii!...????

Ea e scrisa ptr a revela, dar trebuie sa avem si noi inima deschisa, ca sa patrunda Cuvantul lui Dumnezeu.

Matei 13 10. Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
11. Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
12. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
14. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
15. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.
16. Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!

Un tata de trei adolescenti il saluta! :1:

Despre Scriptura:

E un refren pe care il auzim mereu in cercurile crestinilor fundamentalisti. Trebuie sa ai inima deschisa ca sa intelegi. Mai intai, aceasta informatie are un caracter foarte vag. Atunci cand incercam sa explicam ceva, ar fi bine sa evitam sa folosim termeni figurati, mai ales metafore. Stim cu totii ca inima are cu totul alta functie decat aceea de a ne ajuta sa intelegem. Pe de alta parte, ce inseamna sa ai inima deschisa? Sau ce inseamna sa o ai inchisa? Probabil inseamna sa fii dispus sa dai crezare unui sentiment pe care il ai pentru Dumnezeu si sa investesti acest sentiment cu statutul de temei al adevarului. Dar adevarul, pana la urma nu depinde deloc de sentimentele noastre si nici de ceea ce vrem noi. De fapt adevarul nu depinde de noi si pace. Singurul mod prin care reusim sa inlaturam orice subiectivitate a noastra in legatura cu realitatea, e sa ne folosim mintea. De ce? Pentru ca legile gandirii sunt universale. La fel ca si cele ale matematicii. Doar ele ne ofera garantia ca oricare dintre noi, in masura in care foloseste aceste legi ale gandirii in mod corect, va ajunge la acelasi rezultat daca porneste din acelasi loc. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, proprietatea fundamentala a legilor gandirii e aceea ca daca pornim de la ceva adevarat si urmam legile universale ale gandirii, nu putem ajunge decat la ceva adevarat. Cu alte cuvinte, ele sunt singurele care ne pot conduce in mod sigur la adevar. Desigur, putem ajunge la adevar si pe alte cai, insa nu e sigur ca drumul ne va duce intotdeauna acolo. Putem avea inima oricat de deschisa, ca ea nu ne ofera nicio certitudine. In logica exista o lege potrivit careia falsul implica orice, deci poate implica chiar si adevarul, ceea ce tocmai spuneam in legatura cu a avea "inima deschisa".

Dar mai e un lucru in legatura cu afirmatia dumneavoastra. Ea ascunde o atitudine pe care as denumi-o prin termenul "antiintelectualism". Prin ce se manifesta acest antiintelectualism? Prin refuzul stiintei, desconsiderarea logicii, conceperea omului ca pe o fiinta incapabila sa inteleaga ceva, reducerea intregii cunoasteri la un anumit tip de discurs (in acest caz la religie), subordonarea gandirii nereligioase fata de bunul plac (oamenii de stiinta spun ceea ce spun pentru ca asa vor, nu pentru ca asa stau lucrurile) si nu in ultimul rand tendinta de a impune adevarul, nu de a-l cauta (in general oamenii religiosi nu-si pun problema ca s-ar putea sa nu se afle in posesia adevarului si deci adevarul s-ar putea afla in alta parte).

O amice , ma bucur ca ai adus in discutie despre antiintelectualism.Dimpotriva eu zic ca stiinta ne arata existenta lui Dumnezeu. Ne arata cat de sofisticat este corpul uman si de cate ori s-a intamplat cand medicii sau aratat complet neputinciosi si spuneau:"Nu mai este nici o speranta!" dar ei nu stiau voia lui Dumnezeu, legat de acel om,si Dumnezeu a dat de nenumarate ori zile, unor oameni ptr care doctorii nu mai puteau face nimic.

Corpul uman prin cat este de sofisticat ,AlinB explica cu vreun an in urma, ca corpul uman este ca un sistem de miliarde si miliarde de naniti chimici ultrasofisticati care actioneaza asemeni unei singure fiinte.
Eu am mai spus-o, o reactie exoterma ultrasofisticata care mentine un sistem la 37 de grade Celsius, nu putea sa inceapa singur aceasta ardere, fara ca sa o fi pornit Cineva.
Eu zic ca dimpotriva cei foarte inteligenti intelleg mai bine pe Dumnezeu,ii inteleg Lucrarea.

Citeam de Blaise Pascal, asta a fost un geniu in multe domenii, printre altele matematica si fizica,mai cunoscut.La 16 ani scrie un sttudiu despre conice care i-a lasat masca pe toti suprainteligentii vremi,care au spus ca de la Arhimede nu a existat un spirit de o asemenea forta. Si acest geniu al vremii sale era foarte credincios si a venit cu un rationament numit Pariul lui Pascal.
”El postulează că toți oamenii își pariază viața fie pe existența lui Dumnezeu, fie pe inexistența sa. Bazându-se pe presupunerea că mizele sunt infinite dacă Dumnezeu există și că există cel puțin o probabilitate mică ca Dumnezeu să existe, Pascal susține că o persoană rațională ar trebui să trăiască ca și cum Dumnezeu există și să creadă în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, o astfel de persoană va avea doar o pierdere minimă (unele plăceri, lux etc.), în timp ce în caz contrar va obține câștiguri infinite (o eternitate în Rai) și va evita pierderi infinite (o eternitate în Iad).[2] "

Copiat de la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pariul_lui_Pascal

Din cartea Cugetari de Blaise Pascal am citit cateva pagini si am gasit si
asta:
"În sfârşit, el acţiona întotdeauna prin principii în toate lucrurile, spiritul şi inima lui fiind făcute aşa cum erau, nu putea să se poarte altfel. Retrăgându-se îşi propuse două maxime, două maxime temeinice ale adevăratei pietăţi; una privea renunţarea la toate plăcerile, iar cealaltă renunţarea la toate deşertăciunile.
A început, pentru a-şi pune în practică prima maximă, renunţând la slugi pe cât îi stătea în putinţă(desi era dintr-o familie bogata); îşi făcea singur patul şi lua prânzul în bucătărie, îşi ducea vesela şi nu se folosea de cei din jurul său decât în lucrurile pe care în mod absolut nu le putea face singur."
Ptr mine sunt doua carti care vreau sa le citesc despre acest geniu al vremii lui:Cugetari si Scrisorile provinciale .Desi prima o am in format electroonic nu pot citi o carte intreaga pe calculator.
Citeste despre Pascal si mai putem vorbi dupa,el e tipul geniului intelectual(de care am auzit de atatea ori la fizica si parca si la matematica) dar cu o credinta completa .
P.S.In prima parte care nu am mai dat quote se mai poate intelege si sa ai un suflet deschis.

E vorba de cazuri restranse ca numar, pentru ca de obicei, adica de cele mai multe ori, atunci cand doctorii nu mai puteau face nimic, oamenii mureau. Daca lucrurile ar fi stat invers, poate ca ne-am mai gandi. De altfel acest asa-zis ajutor al lui Dumnezeu seamana in mod izbitor cu ceea ce avem in Noul Testament unde Iisus salveaza cativa indivizi lasandu-i pe ceilalti care ar fi avut nevoie de ajutor, nu multi - doar vreo cateva sute de mii probabil - sa se descurce cum pot, sau sa crape. Ce ma incalzeste pe mine faptul ca Dumnezeu il salveaza, de exemplu, pe fiul lui Avraam daca tot acelasi Dumnezeu lasa sa moara zeci de copii in fiecare zi? Daca n-as considera totul o simpla poveste despre un Dumnezeu putin cam ipocrit, va dati seama ce ganduri as avea in legatura cu un Dumnezeu real ce ar face asa ceva.

Crestinismul contine de fapt un paradox. Daca Dumnezeu exista, avem speranta ca el ne ajuta. Dar pentru ca ajutorul lui e atat de limitat, mai bine sa nu speram degeaba si sa ne ajutam singuri ca si cum Dumnezeu n-ar exista. Acest paradox a facut ca in lumea asta sa apara spitalele, tocmai pentru ca oamenii si-au dat seama ca nu se pot baza intru-totul pe ajutorul lui Dumnezeu. Atunci cand un bolnav incurabil are sanse infinit mai mari sa moara decat sa poata fi salvat, ce mai poti sa crezi despre Dumnezeu? Daca Dumnezeu nu vrea sa-l ajute, mai bine sa incerci sa-l ajuti tu. Si astfel te apuci sa studiezi medicina in speranta ca poate ajuta la ceva.

Eu citeam tot despre acest pariu al lui Pascal o demonstratie conform careia pariul ar contine erori de logica. Principala problema e ca Pascal considera ca pierderile celui care ar crede in Dumnezeu ar fi minime daca Dumnezeu n-ar exista. In realitate, pierderea ar fi maxima. Daca o viata intreaga ai trait crezand ceva ce nu e adevarat in loc sa cauti adevarul cu orice pret, inseamna ca ti-ai pierdut intreaga viata intr-o mare minciuna. Deci pariul acesta al lui Pascal ar trebui sa sune astfel: Daca Dumnezeu exista si crezi aceasta, atunci castigul tau e infinit. Daca Dumnezeu exista si nu crezi, pierderea ta e infinita. Daca Dumnezeu nu exista, iar tu nu crezi in el, castigul e infinit deoarece ai evitat sa crezi un neadevar. Daca Dumnezeu nu exista, iar tu crezi in el, pierderea e infinita pentru ca ai trait in neadevar. Pariul lui Pascal nu tine seama de faptul ca adevarul e un lucru esential pentru fiinta umana. Dar poate ca pentru crestini nu e esential.

Adica sa-l cred (cu o credinta completa) chiar daca observ ca n-are dreptate. Am inteles, adevarul e neesential!

Mai insista, poate intelegi ce a vrut sa spuna.
Adevarule foarte esential dar trebuie sa ai ochi sa-l vezi.Trebuie sa citesti cum ti-am recomandat Scrisorile provinciale, dar tu cauti slava desarta si mandrie, tu nu vrei sa inveti, tu vrei sa iesi in evidenta.Orice ti-am spune tu cum s-ar spune "ai paharul plin" nu mai incape nimic in el. Esti prea plin de tine insuti.

Era o carte care ti-o recomand "Catre Autolic" de Teofil al Antiohiei.
Ea trateaza despre invizibilitatea si cunoasterea lui Dumnezeu, la care se ajunge prin puritatea inimii. Dumnezeu nevazut de ochii trupului, poate fi vazut de ochii mintii si mai ales de ochii inimii curate: "Arata-mi pe omul din tine si-ti voi arata si eu pe Dumnezeul meu", raspunde autorul ironiilor lui Autolic.
Deci daca nu esti cu inima curata, nu poti sa-l vezi pe Dumnezeu. Ar mai fi o speranta sa fii intr-o mare durere,incercare si aia sa iti deschida ochii.Dar opreste-te la ce ti-am spus:Blaise Pascal -Scrisorile provinciale si Cugetari-unde zice multe de viata lui-asta ca iti puneai intrebari ca suntem adepti unui curent antiintelectual, si "Catre Autolic."

in Biblie scrie: sunt un Dumnezeu ZELOS, si NU gelos, ceea ce este cu totul altceva