Daca dragoste nu este, nimic nu este...
 

Mirela, citind mesajul tau m-a socat raceala si lipsa de iubire cu care vorbeai despre sotul tau. Inteleg ca nu a fost o casatorie din dragoste...Nu-i nimic. Indrazneste sa ceri iubire pentru sotul tau de la Cel care este Iubire. Tu nu il poti ajuta pe sotul tau daca nu il iubesti. Crezi ca el nu simte asta? Poate ca furia lui vine de aici. Toti avem nevoie sa fim iubiti, iar daca nu avem parte de iubire de la cel care ar trebui sa ne fie cel mai aproape, e foarte trist. Iubirea vindeca totul. Daruind vei dobandi!

Nu trebuie să te mire o eventuală lipsă de iubire a Mirelei . Este poate un semn clar al drumului ales ce a fost făcut încă de la început în lipsă de iubire adevărată. Orice Taină de nu este primită în credinţă şi în dragoste deplină îşi pierde rolul ei divin.

Parerea mea: cu sotul si soacra ta incearca puterea binecuvantarii (misca muntii din loc, crede-ma). Iar tu cauta repede vindecare ca nefericirea ta are cu siguranta alte radacini decat cele pe care le vezi tu acum. Nu cauta antinevralgice ca iau doar durerea nu si vindeca ranile.
Doamne, binecuvanteaza si miluieste pe Mirela!

Oricat de drastic suna,tind sa ii dau dreptate Mihaeleimir.Omul are o problema serioasa la capsor si asta nu din cauza ca il enervezi tu,mama sau x-ulescu.Si el si mama traiesc intr-o relatie bolnava de dependenta si tind sa cred ca ea este principalul factor pentru care el a ajuns intr-o asemenea stare.
Poate,daca,el s-ar desprinde de ea si ar incepe consiliere psihologica ar fi sanse sa se schimbe macar intr-o anumita masura,dar,din ce vad eu asta nu se va petrece,pentru ca in primul rand ea se va opune deoarece nu isi doreste sa piarda controlul asupra lui.
Stand si pe teritoriul lor impreuna cu ea este imposibil sa se poata schimba ceva,iar sansele ca el sa depaseasca masura si sa loveasca sunt foarte mari.
Deci si eu sunt de parere sa iei distanta visavi de aceasta casatorie...
Cu toate acestea,dupa cum au remarcat si altii,exista niste probleme si in privinta felului in care tu percepi sexul opus in general si pe tine in raport cu acesta,lucru care te-a determinat sa iti alegi un sot total nepotrivit,apeland la niste mijloace la fel de nepotrivite.
Dar,prin constientizare si lucru cu propria persoana se pot remedia multe aspecte si mai tarziu sa gasesti omul potrivit pentru a-ti intemeia o familie.

Sfatul 1: Luati-va o garsoniera cu chirie: merita toti banii! Certurile se vor reduce la jumatate cel putin. Stiu din experienta ca daca stai si cu cei mai buni prieteni la comun, tot apar conflicte inevitabile. As zice ca e normal, oamenii sunt diferiti, asta e realitatea...

Sfatul 2: Vorbeste cu el pe tema nervilor. Cu calm, cand prinzi momente prielnice, nu oricand. Fa-l sa inteleaga si sa accepte ca are probleme si ca el singur trebuie sa si le rezolve.

Sfatul 3: Nu exista om perfect, nu exista sot ideal. Daca il lasi pe el, altul nu va fi mai bun - parerea mea. Deci incearca sa repari situatia incetisor, in timp, cu rabdare.

Nu mai dati sfaturi pt. ca problema a fost expusa pe forum acum 2 ani, iar initiatoarea nu a mai intervenit de atunci. Asa ca nu are nici un sens.

Sunt tz cazuri care seamana cu situatia ei. Multzam oricum.

asa e...sunt multi care vizualizeaza subiectul avand probleme asemanatoare..

Eu cred ca sotul a ramas blocat intr-un crestinism maladiv, rudimentar: este in biserica doar pt protectie si atat...Adica n-a facut pasul urmator: vietuirea pt ceilalti, acceptarea sacrficiului, .......Are nevoie de ajutor..! Pomenit in liturghii, sarindare , acatiste,...; indemnat sa faca urmatorul pas - iubirea aproapelui, sacrificarea pt aproapele, daruirea, poamana,...Cred ca este si luptat demonic..

Hm... Un creștin (sau care încearcă să fie), un om care ține posturile, merge la biserică etc. Îl susțineți în direcția acesta, sincer și fără prejudecăți sau formal pentru că "îi faceți hatârul"?

Ce-i asta "Vad ca mi-am incurcat viata urat ca dupa casatorie si-a dat arama pe fata, parea chiar foarte pasiv si in banca lui dar de fapt e crizat."?
Sunteți sigură că v-ați căsătorit din iubire, singura condiție pentru o cununie creștină?
Și cu asta ce mai e: „Nu prea a avut prietene fete zicand ca e pacat, decat una care l-a parasit si de atunci cam uraste spita femeie.”
Dvs. ați avut? Și de unde știți că urăște femeile? Doar s-a căsătorit, nu-i așa?

Iubește-l, doamnă și atât!

Prea multe vedeți, nu știu ce mai simțiți!

Nu stați cu părinții lui!

Sunt femei care își întrețin partenerul de viață fără atâtea comentarii.

Doamne ajută!

Soro, esti diabolica :))
Mi-ai adus aminte de ce nu ma insor :)
Ce propui dumneata nu mai e casnicie normala, cand lucruri se ascund intre soti etc. Si daca sotul ei e alergic la acel medicament sau are ceva contraindicatii si moare? Cine face puscaria? Dumneata?

Mirela, eu zic ca ar fi bine sa ne zici daca el macar realizeaza ca are acele crize. Asta este foarte important.
Ai incercat sa vorbesti cu el cand se linisteste despre acele crize? Sa-i explici ca te sperie, te pun pe ganduri si ca nu sunt deloc o manifestare normala? De aici trebuie pornit.
Lucru foarte important: da-ne cateva detalii despre starea voastra sociala: mergeti ambii la serviciu? Sunteti pozitionati material macar mediu? Cand ramane singur la calculator la ce se uita? Cand e plecat intra pe net si in browser ai optiunea History. Vezi ce pagini a vizitat pt ca s-ar putea sa aiba patimi ascunse si de acolo sa i se traga. Sunt curios daca se spovedeste de TOATE pacatele pe care si le aminteste sau mai lasa de samanta. Nu in ultimul rand zici ca ai avut "o parere proasta despre barbati". Ti se pare normal? Poate exista si la tine probleme.

Pentru mine sunt deci cinci zone de interes:
1) Sa constientizeze ca are o problema
2) Situatia dpdv social in care va aflati: casa, bani, serviciu pt fiecare din voi
3) Rolul mamei lui in toata povestea
4) S-ar putea sa aiba patimi ascunse sau probleme cu sexualitatea lui
5) Problema interrelationarii tale cu barbatii si a propriei tale sexualitati

Pune-ti intrebari serioase si abordeaza toate cele 5 puncte si s-ar putea sa ajungi undeva.

soții întreținuți de soțiile lor
 

Da, dar asta nu este neapărat dovadă de înțelepciune, poate fi și prostie din partea lor.
Asta în cazul în care situația se prelungește sine die, adică soțul va găsi soluția la Sf. Așteaptă.
De fapt, să nu ne mai mirăm că feminismul e în floare.

In societatile moderne, de nu cumva si in vechime, regula nescrisa este ca sotul sa fie "stalpul casei", lucru care se refera si la capacitatea lui de a-si intretine familia. E atat de bine scrisa in constiinta colectiva aceasta regula incat putini oameni, poate doar cei cu totul rebeli ori poate mult prea detasati de cele lumesti, vor pune la indoiala justetea acestei practici.
Pe de alta parte, sunt perioade cand sotul e intretinut de sotie. Aici gasesc si o proba, o incercare uneori dificila a dragostei, a nadejdii etc. Multe nuante.

Eu inclin sa cred ca, dincolo de reguli, obiceiuri, mentalitati s.a.m.d., orice om adult, barbat sau femeie, simte nevoia fireasca sa munceasca, apoi sa obtina venituri (o rasplata) pentru a se bucura in plus de munca sa si pentru a asigura o serie de lucruri necesare vietii individuale si de familie.
Rau trebuie sa fie pentru omul sanatos sa suporte o perioada indelungata de timp cand nu are un serviciu sau o ocupatie rodnica si in sens material, nu doar spiritual, sa zic asa. Suntem educati sa capatam o rasplata pentru munca noastra.
Nu intamplator citim si, probabil, majoritatea dintre noi acceptam, ca legea copilului e jocul, a tanarului e dragostea, a adultului e munca si creatia, a batranului intelepciunea. Vad munca mai degraba ca pe o tendinta fireasca in noi, decat ca pe o constringere. Dumnezeu o spune lui Adam (nu Evei) ca solutie, iar nu ca blestem.

Unde sotul nu munceste si e intretinut de sotie, un timp prea indelungat, cred ca e vorba de boala. Sufleteasca (de pilda descurajare, rani narcisice, depresie, varii tulburari in sfera relatiilor sociale, mai frecvente la cei cu conduite antisociale/caracteropati/sociopati). E nevoie de tratament, de suport, iar rolul Bisericii poate fi substantial.

Categoric, a nu munci vreme indelungata induce sau semnaleaza boala, alienarea, regresia la un statut infantil. Un om ravasit.
Dumnezeu sa miluiasca pe cel bolnav!

Hristos a inviat!
Sunt de acord, dar nu spun oare psihologii ca omul X nu este egal (=) cu profesia pe care o are (ex. Gigel soferul, etc) ?
Poate Gigel a fost artist de circ si a cazut de pe sarma si si-a rupt picioarele. Acum Gigel e paralitic si deprimat si a dat in patima betiei. Pentru ca nu-si mai regaseste identitatea. Cine o sa mearga in fata lui Dumnezeu la Judecata de apoi, Gigel artistul sau Gigel betivul?
Si nu-l putem acuza pe Gigel ca nu a inmultit talantii, ca doar n-a vrut el sa cada de pe sarma ... In cazullui, Domnul i-a dat, Domnul i-a luat... de ce, numai El stie. Sau poate o stie si Gigel, dar nu -si da seama sau nu recunoaste. poate Gigel artistul, cadn avea succes, a uitat de Dumnezeu si a crezut ca toate meritele ii apartin... Iar Domnul,in marea lui iubire, a vrut sa-l pedepseaca pe lumea asta si nu pe ailalta. Sau poate Gigel era credincios, iar diavolul a facut-o din invidie, ca sa-i piarda sufletul. Dar oare Gigel isi va da seama la timp? Mai poate face cineva ceva ca sa-i salveze sufletul? Parintele Boca spune ca nu tuturor pacatosilor le arata Dumnezeu ca gresesc, ci numai celor care ar putea suporta sa vada realitatea fara sa deznadajduiasca si sa se dea singuri in mainile necuratului.
Asa ca ... subscriu: Dumnezeu sa miluiasca pe cel bolnav!

Cat despre sotie, asta nu stiu nici eu cel ar trebui sa faca : sa stea cu el si sa-si manince amarul, ca pe o osanda de la Dumnezeu pentru pacatele ei, sau nu e neaparat necesar? Presupun ca daca e peste puterile ei, decat s-o piarda, Domnul ar "lasa-o " sa plece...Daca insa nu e inca maritata cu el, atunci e doar alegerea ei... dificila. Sau poate nu.

Uite asa, mai gaseste omul topicuri din trecut...iar acum, iti dau voie sa ma contrazici, ai mare dreptate!:D

Aiureli...sunt oameni si oameni!

Am cunoscut parinti si mame de baieti foarte de treaba,care m-au adorat insa relatia cu fiul lor nu a dat roade!
Cei care nu pot trai in comuniune cu altii sunt cei mandri,plini de propria persoana care nu pot accepta sfaturi si sugestii de la oameni mai in varsta,poate mai experimentati si trecuti prin toate cele.Tinere carora nu le lipseste tupeul si care cred ca le stiu pe toate,drept urmare nu au nici cea mai mica consideratie pt parintii sotului in a caror casa intra cat si faptul ca dupa casatorie s-au inrudit si acum parintii lui sunt ca si ai ei!
Totul porneste de la respect,bune maniere,politete dar si invatatura crestina care ne invata sa fim mai umili,lipsiti de mandria ca noi suntem cineva!
Depinde de toleranta pe care o are fiecare pt semenii sai,desi la cate cazuri sunt descrise pe aici se vede clar ca lipseste cu desavarsire!

Teama unei"soacre"pt puiul ei,este teama fiecarei mame!Inainte de a fi soacra este mama,si Slava Domnului sunt multe casatorii din interes pe lumea asta in care de obicei femeile"destepte"acapareaza pe plan sexual un mascul capabil sa le tina in puf si sa le puna pe pedestal...
Deci teama soacrei este uneori bine intemeiata in fata unor astfel de cazuri sau nejustificata in alte cazuri patologice.
Oricum ar fi,din ce am observat in alte cazuri,parintii au avut dreptate in majoritatea cazurilor atunci cand s-au opus casatoriei copiiilor lor;cei de pe margine vad mai limpede lucrurile, plus ca sunt si mai experimentati si pun problemele casatoriei la ordinul pragmatic nu emotional,cum fac tinerii indragostiti!

Da, cam asa se pare ca stau lucrurile mai mereu...
greselile se tot repeta, cu fiecare generatie, de parca nu invatam nimic din pataniile altora. Totusi, unii iau aminte, ferice de ei.

Eu sunt curioasa daca ai stat sub acelasi acoperis cu aceste mame de baieti macar cateva luni. Consider postarea lui caliyo ancorata in realitate si sunt intru totul de acord cu ce a afirmat.

Ma regasesc in aceste cuvinte, asa credeam si eu pana sa stau cu soacra mea. Cred totusi ca ii judeci mult prea aspru pe cei ce trec prin aceasta experienta. Nu doresc in aceasta postarea sa te contrazic gratuit, dar postarea ta ma face sa cred ca nu ai aceasta experienta a convietuirii cu soacra. Sa nu uitam totusi, ca nu avem masura si nici smerenia Parintilor din Pateric. Ideea este ca nu trebuie sa ai o soacra rea sau sa fii o nora lipsita de respect si fara principii crestine, insa aceasta formula soacra+nora in aceeasi casa, nu merge, de aceea cred ca caliyo are mare dreptate.

Sunt de acord ca parintii sa-si spuna parerea in privinta unei viitoare casatorii, ai mare dreptate cand spui ca de pe margine ei vad mai limpede lucrurile, plus ca au si o experienta in spate, dar soacra iti devine mama sotului dupa casatorie si daca aceasta a avut loc parintii nu pot schimba prea mult lucrurile.

Da,intr-adevar nu spuneti de ce si cum vedeti dvs lucrurile,dar desigur sunteti f sigura ca,Caliyo are dreptate...

Eu mi-am spus punctul de vedere,si inca il repet.
Este normal ca persoana care este "adoptata",aici fiind vb de nora-este cea care va fi mai umila,mai putin indreptatita sa faca legea in casa unor oameni in care deocamdata,nu-i apartine nimic!

Degeaba imi spuneti ca nu se poate,eu stiu ca se poate, cu conditia ca cineva(si acel cineva ar trebui sa fie intotdeauna cel care vine ultimul in casa) lasa din mandrie!

Multe viitoare soacre au intuit de la prima intalnire cu cea care le devenea nora,ca nu se vor intelege.Antipatia este un sentiment evident,dar si aici daca faci eforturi si iti controlezi purtarile si incerci sa te dezveti de aroganta,ai toate sansele sa fi placut sau acceptat.
Aroganta este cea care indeparteaza pe oricine,oricate titluri ai avea si oricat ai fi de frumos:)

Pe principiul "ca nu avem masura si nici smerenia Parintilor din Pateric" nu putem face oarece progrese spirituale.
Desigur ca nu avem,dar cel putin sa pornim de undeva,sa tindem.

Ca de obicei, Biblia ne lămureşte. "Şi va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va însoţi cu femeia sa (...)"
Verbis Domini.

Am o curiozitate, ai ceva cu fetele maritate?:))

Asa este :)

Subscriu domnului Mihea Dragomir. Am citit in cartea Parintelui Antonie Bloom, Taina Iubirii, ca in Rusia veche, la casatorie mirilor, li se spuneau cneaz si cneaghina pentru ca acum erau in putere sa decide propria lor viata. Cei doi ar trebui sa renunte la randuiala cea veche si sa inceapa o viata noua, impreuna, constienti de juramintele facute.

mda, soacrele cu nurorile nu prea se inteleg deoarece exista un sentiment de invidie pe care soacrele il cam incearca la adresa nurorilor, vazandu-le tinere si dragute.

Absolut nimic,totul a pornit de la cum vad eu lucrurile in privinta asa ziselor"crestine" care de dragute ce sunt nimeni nu le poate sta prin preajma, nu mai zic de locuit impreuna.
Primesc tot felul de comentarii,insa niciunul edificator in care sa se spuna motivele pt care 2 femei nu pot locui impreuna?!?!?

daca sunt cu adevarat crestine, pot locui foarte bine impreuna.

Pe idea asta merg si eu,adevaratii crestini nu fac atatea mofturi si crize de personalitate!

In orice loc al lumii acesteia exista reguli si legi . Mai mult , orice om este in permanenta supus cuiva , unui alt om, aflindu-se in ascultare : asa ascultam de parinti, de profesori, de sefii de la serviciu, de batrinii intelepti si care fac voia lui Dumneze, de sot, de parintii spirituali(nasi) si de cei adoptivi (socrii).
Nu exista nici un loc din lume in care buna rinduiala si dreapta socoteala sa nu fie stabilita, consfintita, de catre Dumnezeu iar omul sa faca chiar cum il taie capul pe el, dupa poftele sau cheful lui !
Dar ca oamenii se rasvratesc f. des si vor sa arate cit de necrestini sunt ei, asta este altceva .
Trairea in casatorie se invata , ca orice lucru de pe lumea aceasta, iar cei indrituiti sa invete pe cei tineri sunt nasii de cununie (si daca de buna voie te bagi sub ascultarea lor si ii rogi sa te naseasca , pai tot de buna voie trebuie sa li te supui) si parintii de dreapta si stinga .
Cind un tinar intra pt. prima data intr-o intreprindere, intr-o scoala, intr-o familie sau in minastire , si dat in grija cuiva spre invatare si instruire(pt.asa zisa perioada de stagiu, de proba) exista obiceiul , sau mai bine zis, exista, ca invatatorul sa incerce in fel si chip pe neofit tocmai pt. a-i vedea statornicia, taria de caracter , resursele bune, favorabile cu care vine intr-o asemnea conjuctura, pt. a-i pricepe cit mai bine intentiile si a-i evalua capacitatile sufletesti si fizice, pt. a-l corecta din fasa si a-i face cele mai bune recomandari.
Acestea se fac din dragoste pt. aproapele si mai ales pt. Hristos si nici decum ca sa iti bati joc de novice sau sa il reduci la tacere .
Literatura patristica si duhovniceasca este plina de asemnea exemple dar si tehnici, care astazi , pt. ca nu mai are cine sa le aplice corect in lumea laica au cazut in dezavuare, iar novicii se rasvratesc la cea mai mica incercare de testare si reactioneaza impardonabil.
Vechiul Testament are locuri precise in care se ia in discutie si se porunceste ascultarea fata de parintii de stinga si de dreapta .
Aplicarea ,,DEMONOCRATIEI" acolo unde nu trebuie si mai ales sub forme pacatoase nu isi are rostul in cazul unor tineri care se folosesc de numele lui Hristos.
Cine isi procura ceva, orice, o casa, o masina , un sot, un loc de munca , s.a.m.d. isi asuma in modul cel mai omeneste posibil si activul dar si pasivul . Si ceea ce ia dar si ceea ce rezulta din actiune si nu se vede la prima vedere, sau altfel zis , si sotul dar si socrii.
Nici o data, in buna rinduiala a lui Dumnezeu, cel prost nu a fost supus la cel destept, cel batrin la cel tinar , parintii la copii, imparatul la sluga,etc ,... dar invers , bine inteles ca da !

Cei ce nu inteleg aceasta nu fac decit sa-si joace sanatatea la ruleta ispititorului , platind din ale sale si nu din ale altuia !

Si eu am discutat aici lucrurile firesti, supunerea si ascultarea fireasca , adica situatia in care cel ce supune tine el insusi de poruncile lui Dumnezeu .
Dar aceiasi literatura duhovnicesca (si aici Proloagele abunda in exemple) arata si cum se procedeaza in cazurile in care in mod aparent (aparent , deoarece nu stim noi in mod real care este cauza adevarata, si nici nu trebuie sa ne intereseze aceasta) cel ce supune nu este chiar ,,pinea lui Dumnezeu" ci este mai dur, mai neingaduitor, mai exigent, mai categoric. Arata ca smerenia si ascultarea smerita este aurul crestinului .
Daca tinerii nu au fost formati de parintii lor in acest spirit, nu au educatie duhovniceasca solida , nu sunt crescuti si obisnuiti in frica si rusinea de Dumnezeu, atunci pot avea ei si cite 2-3 doctorate ca tot nu le va fi de folos ca sa-si plateasca si rascumpere bolile sufletului si trupului pe care si le vor atrage prin neascultare si nesupunere fata de cei carora le sunt datori cu aceasta .

bine nici sotia ideala nu exista...de ce sa ne mai complicam...care vrea sot sau sotie trebuie sa deschida ochii, lumea e plina de mediocritati..

Nostim...
Ma gandesc totusi ca acela care cauta partener ideal sa aiba mai intai in sine macar ... un ideal implinit. Sa fie careva sot sau sotie ideala? Cum o veni asta? Chiar asa, poate fi alcatuit un potret publicabil pe forum?...:)

Aceste lucruri despre ascultare le repet si eu copilului meu, dar daca ar fi sa-mi urmez propriile sfaturi, cu greu le pot adapta la realitate.
Daca ascultarea de socrii ar tine numai de lucruri neutre (muraturi, programul copiilor etc.), ar fi simplu, nu ar exista dificultati sau dileme.
Dar de obicei sfaturile au o componenta morala.

In peste treizeci ani de viata am observat ca adultii evolueaza spre asemanarea cu parintii in adoptarea aceluiasi set de valori. Eu observ in propria mea familie ca sfaturile parintilor mi se par cele mai bune deoarece dam valoare acelorasi lucruri. Dar sfaturile altora le pun sub indoiala cand se bazeaza pe alt set axiologic.
Ei, sotul a fost educat in alt set de valori, pe care le reflecta viata membrilor familiei lui.
Doar un exemplu minor. Tin minte ca prima data cand m-a vazut tata rujata (aveam 14 ani), mi-a tras o palma, fara nici un cuvant (tata e adeptul sfaturilor indelungate, gestul lui a fost mai mult decat o mie de cuvinte). Dimpotriva, cand impreuna cu viitorul sot trebuia sa iesim in oras pt a intalni o cunostinta a familiei lui, mama lui mi-a dat trusa ei de farduri pt a ma "aranja". Eram prea tanara atunci pt a intelege corect ce se putea intelege din aceasta.
De multe ori am avut de ales intre ce simteam eu ca este bine si ceea ce sotul (sau familia lui) sustinea ca ar trebui sa facem. Am ales in general ceea ce vroia sotul meu pt a evita discutii (spre nemultumirea tacuta a parintilor). Nu stiu care sunt toate urmarile alegerilor mele de-a lungul vietii, dar chiar alegeri proaste sau foarte proaste.. Dumnezeu le-a indreptat si nu ne-a lasat de izbeliste, am avut ocazia sa constat aceasta in multe ocazii.

Am facut eu un portret de genul asta, dar nu-mi mai amintesc daca serios sau mai ... in gluma.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...812#post426812
Cat despre idealul implinit mie mi se pare ca e tocmai invers, cautam pe cineva care are (a obtinut)ceva ce noi n-avem, ne lipseste, ne-am dori si n-am reusit. De esemplu, eu mi-as fi dorit la un moment dat in viata ca sotul meu sa fie chirurg. Acum nu mai sunt sigura ca vreau asta. Acum as vrea doar sa fie un om credincios, dar daca se poate sa fie mai tare (in credinta) decat mine, sa-mi poata indeparta temerile si indoielile.

asta probabil pentru ca si tu lucrezi in mediul medical.

VLCMirela, sunt nenumarate cai prin care se poate gestiona situatia. Daca nu poti s-o scoti la capat, baga divort si gata, nu esti obligata sa stai langa un om care nu te pretuieste.

Iti doresc sa nu ajungi ca cele care tac si indura.

poate divorta, numai daca stie sigur ca sotul a inselat-o.

Nu inteleg, sunteti in masura sa-i impuneti cand sa divorteze si cand nu?

cum as putea sa-i impun eu asta??! doar am exprimat o opinie conforma cu instructiunile expuse de Domnul in evanghelii.

Ideea aceasta fiind obiectiva, sau ipotetica?:D

Daca sunteti de acord cu ideea ca o femeie trebuie sa suporte orice din partea sotului sau, atata timp cat acesta nu se duce cu alta, atunci va doresc s-aveti parte exact de un astfel de sot. Cine stie? Poate peste ceva vreme o astfel de persoana v-ar determina sa va schimbati parerea.