Cel mai scurt si mai important psalm,

Binele invinge raul, Cuvantul ii de laudat nu eu.
Mai bine tac fiind constient ca va fi bine sa-L laud candva.

Pauza de tacere.

{[( Addagiulgiusepie la cel mai scurt psalm.

Nu mai vorbesc ci tac pentru ca numai Iisus este de laudat nicidecum eu si tac si mai mult chiar si cand imi vine sa-L laud ca pe un Dumnezeu Adevarat, ca nu cumva sa-L laud pe Dumnezeul Lui doar ca sa ma laud pe mine mai mult decat pe oricine.

Acolo-i ghimpele ispititor-dezbinator, e infipt in buba laudei ca o barna in ochii complecsi si multiplii.
Ti-e greu sa lovesti in tzepusa. Chiar si cu piciorul.
Nu-ti lauda ghimpele, nu-ti lauda duhul rau, nu va laudati impreuna fiindca la fiecare picatura chinezeasca, la fiecare cuvant desert va rupeti in fuguri ca sa fugiti sa va laudati si mai mult.

Te vezi cum crezi ca laudarosenia proprie iti este rai?
Defapt e iad! Acolo esti rau, minti si dezbini!
Pentru man-carepecare. Pacat! )]}

Psalmul omului firesc, omului dracesc si al omului lumesc

Se aduna si impreuna se razbuna!

Cine se razbuna nu e crestin, nu e crestin ortodox, nu e nici macar om deci cum ar putea fi om nou, Cale sau Cuvant innoitor? E pur si simplu un prost care nu a priceput cuvantul biserica. Acest cuvant este foarte important pentru ceea ce se intampla in interiorul omului. El trebuie tradus corect ca sa vada omul ce face, ce traieste, ce crede. Are cate doua vise unite intr-un singur vis numit BIS, pentru ca-l mai vrea, il mai cere inca odata, bis, bis, ii e dor de revedere si de retrairi in el, si desi omul stie de la Dumnezeu ca bis e un dulce amestec, un dulce cantec erectic, rau, el crede, se incapatzaneaza sa creada ca e de bine, ca va fi bine, ca va fi atat de bine ca o proorocie si iata bisul devine bisiserectic. Nu se multumeste cu atata ci incepe sa se dea exemplu, ca cica el ar fi biserica si ca el ar fi ortodoxia, stie mai bine ca oricine cum e biserica, are experienta, a studiat si crede ca el insusi e defapt ca si cum ar trebui sa fie toti si iata omul cacaelînsuși bagat pe final de cuvant de bisericaca dar findca-i redundant se scrie doar biserica cu trimitere la serile de vara racoroase, sau calde de primavara cu miros de flori proaspete sau cele de toamna tarzie cu miros de frunze si de fan proaspat cosit ori in cele de iarna sau ploioase cand se sta in jurul vetrei si se deapana amintiri si povesti moralizatoare. Oamenii astia toti se aduna impreuna si formeaza, zic ei, biserica, unde canta si joaca, adica aduc acolo cu ei o suma de vise dulci duble si amestecate, amestecuri dulci cu final fericit erectic, exemplu de urmat pentru toata comunitatea formata din omul interior firesc, omul interior dracesc si omul interior lumesc, care mint impreuna de inghiata apele sustinand ca sunt in pace si ca va fi bine asa dupa cum mint ei de ingheata apele traind si ducand viata buna, frumoasa, placuta, libera.

De ce nu va fi bine, de ce nu va fi pace?

Pentru ca se aduna si impreuna se razbuna pe omul interior duhovnicesc, cel ce se pocaieste cu credinta dupa cum e scris in cartile negre si se curateste dupa cum e scris in cartile albe!

Astia multi cu mintea odihnita au doar pacea-linistea spitalelor de nebuni, a sanatoriilor unde se respecta linistea si pacea de acolo stiind ca orice forma de galagie si de zgomot ar putea provoca pacatosii periculasi sa sara la bataie si sa faca nefacute cu duiumul, facand ispite si pacate fara nicio masura, fara nicio opreliste, zgomot furios si disperat care te baga in reactia negativ-pozitiva reactionand tot omul oricat ai fi de serios ca un nebun rau iesti din minti si iata pacea lor, pacea nebunilor pare pozitiva. Nici aia nu-i rea, e mai buna decat sa ne autodistrugem unii pe altii in razbunari ticluite ca in noaptea mintii insa nu aia e PACEA promisa de Dumnezeu. Ala e doar semnul lui cain, e doar alfacolor pus in pieptul LGBTistilor, pe mana drapta si pe frunte, ca sa nu treci cu tancul peste ei cand ridica ca rokerii degetele, (aratatorul si cel mic) in semn de aprobare a incornorarii, sau cand ridica degetul mijlociu sa ti-l arate sau sa-i faca si balans, sau pe cel mare sa-l intoarca de sus in jos!

Asta e o pace, o liniste, o relaxare, o odihna care se poate practica si ea, sa te lasi si pe tine in pace, la fel si pe altii, sa-i lasi sa pacatuiasca linistiti, in pace si tacere, in liniste, fara sa-i deranjezi pentru ca orice mesaj, orice zgomot, orice ciudatenie suspecta se interpreteaza cu superstitie si ii poate face sa pacatuiasca mult mai mult, mai rau si mai repede ajungandu-se la parjoluri si crize majore, la crime si nebunii scoase din minti de nestapanit, deci spunandu-le adevarul fara sa fi trimis poti da foc la roma ca nero aruncand vina pe crestini.

Insa oare ce pace poti avea pacatuind, facand rele si faradelegi?
O sa te zbuciumi ca un fugar pe pamant pe a carui cap s-a pus o mare recompensa!
Mai simte omul la fel ca si Kain unde se afla cu starea lui duhovniceasca sau a ajuns un nesimtit ce se crede in pace vesnica pentru ca si-a impacat omul interior firesc cu cel interior dracesc si cu cel lumesc ca in balada in care cei 3 ciobani au omorat-o pe Mioritza ca sa serbeze impreuna strunga oilor?

Ce nu pot suferi cei trei ciobani mitomani? MASURA in toate!... si culmea fix cu aia vin sa te tzepuiasca asa cum au tzepuit-o pe Mioritza, iti dau o tzepa pe post de semn aratand asa ca un cuuub+cuub+cub=cubcubcub sustinand ca e o masura duhovniceasca si cand colo e una doar trupeasca, pe care n-o au ci o mimeaza, o fatarnicesc, o joaca.... ca ipocritii fatarnici si travestiti ca sa le dai dreptate si sa-i lauzi avand impresia ca primind-o o sa fi si tu ca ei, numai de laudat, omul de laudat numai de laudat, omul interior cel mai echilibrat, de laudat si numai de laudat... de laudat, numai de laudat.

Psalmul licuriciului scaparici.

Era mic si nemultumit, ca un pui de suflet.
Il infricosa toate bunatatile care-l inconjurau. Daca tradez?.. isi spunea si se temea. Suferea de teama.
Il infricosau zanele, leprecorinteii, duhurile mici si mari ale padurii, care-l tarau in tradare, in nepasarea ca o pace, ca o cedare si nepasare si cand simtea ca a tradat se speria atat de tare ca nu mai putea face nimic altceva decat sa stea speriat, pierdut si cu greu cu greu revenea. Il speriau bagabonzii si golanii care-l amenintau cu bataia si de frica aproape murea daca ajungea la confruntare, daca discutia degenera pana-l calcau in picioare, pana-l batjocurea.
Avea multe de facut si de dus, avea multe responsabilitati si fiecare grija il dispera, il coplesea, il istovea doar la gandul ca trebuie sa faca fata, ca apareau evenimente neprevazute care stricau multe sisteme si el urma sa fie tras la raspundere, dat afara, in frig, fara bani, fara mancare. De asta era permanent intro stare de asteptare infricosata stiind ca oricand ceva rau se poate intampla si declansa. Desi trecura ani, nu se obisnuise si se pierdea cand venea avalansa ghinioanelor si a inmultimii evenimentelor care te baga in criza de timp, fiind amenintat cu umilirea, cu pedepsirea, cu iadul de catre sefi si beneficiari, cu justitia, cu politia.
Era mic si urat, sarac si neputincios si orice intalnire cu altcineva il dobora sufleteste simtind de la altii venind doar ura si trufie la adresa sa, doar ocari si interese, doar tupeu si nepasare pentru nevoile lui. Dar mai frica ii era de momentul in care ii revenea tradarea si trada chiar in timpul intalnirii, chiar in timpul discutiei, chiar in timpul mesei, a trairii comune, chiar cand vorbea, chiar cand era privit de altii. Se simtea murdar si se rusina, se infricosa caci ii era prea greu sa respecte curatenia si era multa curatenie peste tot de respectat si el nu reusea sa pastreze curat, asa ca se temea ca va fi mustrat, acuzat, certat si era certat mereu, intimidat si infricosat pentru ca orice facea si folosea se murdarea si orice purta se murdarea si el insusi era ca o sursa de murdarie care murdarea si spurca orice atingea si de asta iarasi se temea mult si gemea simtindu-se ca o povara grea.

Simtea deci doar frica si tradare, ispita de tradare si ispita de cedare sub amenintare si nepasare mituitoare, traia ca intrun cosmar al soarecelui caruia i se arata pisica iar altadata bucatica de branza, cashul, era ca un soarece chinuit de uratenia sa, speriat ca oricand poate fi calcat pe coada, fiind prins, alungat si urat de toti pe motiv c-ar fi o faptura daunatoare, care aduce boli si ghinioane, mizerie si zgomote ciudate noaptea, care se baga peste tot si roade tot stricand tot ceea ce exista. Dar el nu era un soarece ci licuriciul scaparici si blestemul lui cel mai mare de care se temea cel mai mult era ca putea sa gaseasca gaura, putea sa gaseasca scaparea, si gasind cu pragmatism varianta optima de rezolvare a oricarei probleme se semetea cu mintea si desi parea mic si prost, neputincios, pufos, incalcit, neinsemnat, amarat, el defapt in mintea sa se mandrea cu scaparea sa si mandrindu-se cadea si se ardea, se ardea, se ardea si suferea, muuult suferea si se speria si traia mult in spaima asta care-l coplesea.

Insa a venit intelepciunea inaripata ingereste si l-a intrebat?

Oare n-ai aflat micutule pui de suflet ca daca tradezi exista pocainta?
Oare n-ai aflat ca a avea frica pentru ca nu cumva sa cazi in ispita, sa nu pacatuiesti, asta e maica cea buna a intelepciunii?
Oare n-ai aflat ca indelunga rabdare a fricii in chinuri, ispite, frici si neputinte, in ocari si haituiri, in amenintari si presiuni, in santaje emotionale si parasiri, in griji si responsabilitati ale unor mari lucrari, in asteptarea oricaror evenimente neprevazute periculoase este lucrarea prin care iti vei mantui sufletul, cu conditia sa ramai de partea cea buna pe care ti-ai ales-o si sa iubesti rabdand pana la sfarsit, nu sa urasti, nu sa te plangi de altii, nu sa acuzi, nu sa condamni, nu sa te victimizezei ca sa te razbuni?

Deci licuriciule scaparici, nu mia plange ci te bucura... caci aceast cosmar al fricii, ispitelor si tradarilor este defapt cel mai mare dar al Creatorului intregii creatii care poate fi folosit prin primirea invataturii Domnului, crezuta si aplicata ca sa te urce spre Cer, crescandu-ti aripi asa mari, bune si frumoase ca ale mele! Si intelepciunea reintrand in sfintenie se facu nevazuta.

Psalmul ”orbului” care se razbuna inchizandu-si ochii si in lumina.

Acolo in tine unde-i intuneric si nu vezi ce e acolo cand te infurii cu manie iesita din minti.... acolo te-nvarti, acolo inversezi... acolo unde ti se ridica si vezi negru ca intrun creier al persoanei din tine, acolo deschide-ti ochii la momentul enervarii la culme, ca si cum ti-ai deschide niste ochii in noapte, niste ochi lipiti, incercand sa vezi acolo ce crezi, ce vrei, ce anume faci crezand ca va fi bine de la ce tocmai faci rau.

Daca simti ca e suflet, suflare, duh deschide ochii duhului, daca simti ca e lichid, ca e apa, deschide ochii apei, daca simti ca e creier, deschide ochii creierului, ochii mintii, daca simti ca e cartilaj sau intaritura sau os, deschideti ochii carnii impietrite sau a osului, daca simti ca e o contractie, deschide-ti ochii in contractie, daca e o adunatura de mucilagii, deschide-ti ochii in adunatura de muci, deschide-ti ochii acolo in lipiciuri, in noduri, in spatii necercetate, neluate in seama si in serios, deci cocentreaza-te pe nebuloasa neagra, pe pata neagra, pufoasa, pe tesutul intunecat, orb, puternic negru din tine, acolo unde e intuneric nenteles si cauta sa vezi, cauta sa intelegi, cauta sa stii ce se intampla acolo, sa vezi ce vrei, ce crezi, ce stii, sa poti vedea!

E simplu, deschide-ti ochii in intunericul sufletesc cerebral, emotional, sentimental, personal din tine si te concentreaza acolo cand apare furia credula si neagra care se razbuna ca prostul, deschide-ti deci acolo ochii drepti sa cercetezi ca sa vezi bine si clar in noaptea adanca de acolo din interior si te vei opri din rautatea razbunarii necredintei intelegand realitatea cu constienta si constiinta moralizatoare superioara primita in dar din Har!

Psalmul strivirii capului sarpelui, rastignirii trupului si indreptarii cozii.

Sharpele cauta sa fie singur, vrea sa se scape de toti ca sa umble singur, dar nu asa ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul ci exact invers, vrea sa fie strain de Dumnezeu, fara Dumnezeu si singur si necunoscut.

Sharpele e invers si inverseaza, e un inversat inversator care prin lucrarea lui cea neagra si ascunsa strica lucrarile si fapturile lui Dumnezeu.

Sharpele fiind singur vrea sa afle, vrea sa stie, vrea sa invete, vrea sa cunoasca, vrea sa se desavarseasca, sa se perfectioneze, sa simta placeri, emotii, sentimente, sa se eleveze elucubrandu-se in trairi de maxima simtire si competenta, vrea sa fie cel mai mare teolog, cel mai mare intelept, cel mai amare credincios, cel mai mare familist, cel mai puternic razboinic, cel mai capabil si calificat constructor, organizator, generator de sisteme, cel mai functional aparat foarte performant cu inteligenta artificiala, si asta doar pentru ca vrea ca singur sa dovedeasca cat e de extraordinar si plenipotential, invincibil si invingator, luptator si aparator, jertfelnic si jertfitor, cel mai milos milostiv si cel mai mare vorbitor comunicator desteptator-inteleptitor.

Sharpele are burta mare si vrea sa adune in ea toata creatia si dand din cozi vrea sa innainteze spre viitor pe orice cai. Deci capul lui musca cu dintii si-ti baga otrava nu ca sa te distruga ci ca sa te elibereze de viata ta dezolanta si ratata, te ia, te anesteziaza si te farmeca sa te lasi inghitit de el, te hipnotizeaza, te cucereste sa vrei, sa intrii in burta lui, in sistemul lui si acolo sa crezi ca e raiul, ca acolo ai gasit scaparea si fericirea, libertatea. Te preia cu ochii hipnotici, sulimenisti, te adulmeca indelung cu narile, cu aburii, te linguseste si te gusta mangaindu-te cu limba si iti infige colti ascutiti ca sa nu simti injectia cu ser amortitor ci sa te simti tot mai bine, in pace, in placere, in fericire cand te inghite si cand mergi spre burta lui prin canalul oranj, tzeava cea lunga a trupului sau prin care trebuie sa parcurgi drumul ca un incantat ca sa nu produci rani, sa nu produci traume, sa nu zgarii, sa nu te zbati, sa nu fii constient, sa nu fi treaz complet. Dupa ce te-a luat cu armaghedonul si cu ascutisul si taisul armamentului greu si dupa ce esti bine imbatat cu dulceata amestecurilor sale ametitoare deja esti intrat pe poarta cea larga si te dai pe topoganul alunecarilor mergand cu trenuletul groazei prin cotloanele nebuniei crezand ca e bine, ca mergi moca cu mocanitza, fiind atent la privelisti luxuriante, vazand ca te foiesti in grijile suspansului momentului culminant incepe si te intreaba mereu prin comunicatii superstitioase ce te nemultumeste ca sa-si adapteze sistemul tutelar-tunelar pentru a-ti oferi o calatorie fara problme, sa-ti fie mai comod, sa nu ti se faca rau si astfel te tot investigheaza si te testeaza daca ai ceva neplaceri, nemultumiri si probleme de constiinta sau de gresala fatala sau de tradare tulburatoare si neascultare fata de cineva, vreo indureare nelinistitoare, rezolvandu-ti drept si competent toate neclaritatile pana te linsitesti complet si adormi intro letargie placuta bucurandu-te linistit ca se termina calatoria si ca ajungi la destinatia predestinata de el, de sharpele smintishorizator ca leprebola care te-a ales sa te inghita cu fulgi cu tot, cu familie cu tot, cu biserica cu tot, cu toata smintzisorenia si vrerednicia ta pentru burta lui iar dupa ce te perimezi sa te bage in depozitul din cozi de unde o sa ridici rugaciuniuni.

De acolo din adancul burtii lui iti da si tie acea sete, acea pofta, acea dorinta de cerseala, de scapare, de dezvoltare, de lupta pentru ceva, de acolo din neascultarea si din necredinta lui revoluta si tu te molipsesti si vrei si tu ca el, si acel adanc e adancul cersetoriei tale, adancul vrerilor tale, dorinta de bani, dorinta de mai bine, dorinta de forta si capacitate, de intelepciune, de ipocrism, de vrajeala, de profit, de specula, de utilitate pentru societate si pentru lume. Daca te plangi te satura el cu hotdogi si fructe de mare toroidale rosii asezonate cu sos de canalizare caci e plin de toate materiile si energiile si te umple cat ai clipi incat nu ti mai e foame, nu ti mai e sete de nimic mult timp, esti atat de satul ca vrei mereu sa dai la altii din prea plinul averilor tale abundente.

Tu ii preiei functiile sale si capul lui devine capul tau si te apuci si inveti, studiezi cu ambitie, te perfectionezi, te razboiesti si te desavarsesti mereu ca un sarpe, ca un porc nesatul, ca un lup infometat calator singur si liber, ca un caine cersetor aparator, ca un necunoscut nestiut, ca un strain ascuns care vrea sa cunoasca, sa stie, sa inteleaga, sa poata, sa aiba, care vrea sa vrea mereu sa se intretina singur, sa excluda pe oricine si sa stapaneasca, sa fie temut, laudat, adulat.

Ce ai de facut cu acest capE de smintzisor parazit su suflet de bucurie inversata si aceasta bUrtUuă tot mai flamanda in care Credinta iti e invers si din mijlocul ei iese dorinta de scapare in placeri smintzisoare si stiinte impartasitoare? Trebuie sa iesi cu ele din cotlon ca sa le duci la Domnul sa ti le striveasca capulE, sa le rastigneasca truUpuUul, sa le indrepte cozile erectice, sa te puna sub ascultare si lepadare de singuratate caci a fi omul singur este sursa tuturor relelor care cresc si se dezvolta sistematic.

Doar Domnul umbla singur prin Cer si pe pamant pentru a gasi pe cel pierdut in singuratatea omului sharpe, singuratatea sharpelui om cu interior shEUrpEU de strivit, cu suflet pierdut si inghitit-inghitzitor ca un porc nesatul, ca un sherporc-de-caine lup maidanez bagabont si liber!

N-ai cum scapa de strivirea capului tau, de rastignirea trupului tau cersetor si de intreptarea cozilor! Nimeni nu scapa oricat ar nedajdui deznadajduind scaparator ca sa nu deznadajduiasca!

Totusi poti scapa de ceva daca brei sa ajungi intelept. De neascultarea ta de Dumnezeu prin tot felul de pacate pe care le faci vrand sa scapi de ispita facand-o sa scapi... de ea, nepricepand ca nu se scapa de ispita capului sarpelui invers, facand-o pe ea, implinind-o pe ea, respectand porgramarea, urmand voia, implinind porunca ispitei, cererea, dorinta, judecata ei, asa nu se sacapa ci asa se merge ca prostul, fudul si grozav laudaros, tot mai in jos in burta sharpEUului, om rau si singur, spre depozitele din cozile invartite ale ”inimii” sale, rele ca un raiad.

Psalmul mantuirii, vindecarii de orice boala, gratis.

NU exista scapare si nimeni nu te scapa, nimeni nu te vindeca cu adevarat decat tu insuti poti sa-ti faci un bine: o scapare, o vindecare, o mantuire daca vrei sa crezi. Deci crezand in dreapta Credinta, in Mantuitorul, in Cuvantul, tu insuti te poti face sanatos, mantuit, bun.

Orice alte credinte in fapturi straine si in orice alte carti te imbolnaveste prin pacate. Nu te rupe de Vie caci singuratatea omului este sursa oricarui rau care se dezvolta in sine ca un sharpe.

Doar crestinismul te face sanatos cu atat mai mult cu cat nu e un crestinism erectic, dezbinat, desfranat, paganizat, inrait, ipocrit, fatarnic, inversat, viclean, laudaros, stiintific, blestemacios si prostesc, arogant, ingamfat, trufash, mandru, lacom, parvenit, excentric, paguboss, pripit, hulpav, barfhalau, justitiar, razboinic, varsator, risipitor, calcator, tradator, murmurdar, uituc, spurcat, pangaritor, hulitor, rau!

Deci e simplu, trebuie doar sa crezi in Domnul Iisus Hristos-Cuvantul, in Calea-Muntele-Biserica-Trupul si Sangele-Via-Casa-Taina-Unitatea Sa si in cartile Sale negre ale pocaintei si in cele albe ale curateniei exemplare a sfintilor cu Duhul.

Daca vei crede sigur te faci sanatos!.. Duhovniceste si de acolo se vindeca absolut toate... insa asta nu inseamna ca esti vrajit si infailibil incat te ocoleste moartea, ispitele si caderile, bolile si intamplarile rele, asta nu, poti muri oricat ai fi de crestin chiar cand te astepti mai putin si aici ma refer la moarte = despartirea sufletului de trup si nu ma refer la adevarata moarte=pacat=neascultare prin pacat=necredinta in care zace lumea ca intro supa de carne, ca intro ciorba de burta finalizata cu gratare si pui roti cu croampe prajite si murmuraturi dupa care se cuvine ceva dulce-acrisor cu cireasa de pe tort pusa in paharul de sampanie, pe moartea asta a doua trebuie s-o lepezi si s-o lasi in blestemul si osanda ei. Si cum vei fi gasit cu viata, boala si mantuirea ta asa vei fi judecat.

Cine crede in Dumnezeu, in adevartul Dumnezeu se va face bine, sanatos, mantuit, bun!

Deci nu mai apela la nimeni ca prostul caci Credinta ta iti este la indemana! Foloseste-o cum se cuvine si n-o sa-ti para rau!

Foarte bun titlul, asa este!
Mentinerea echilibrului acido-alcalin se poate mentine cu cheltuieli minime.

Toate astea oxideaza si distrug organizmul in mod nepermis:

"Doar crestinismul te face sanatos cu atat mai mult cu cat nu e un crestinism erectic, dezbinat, desfranat, paganizat, inrait, ipocrit, fatarnic, inversat, viclean, laudaros, stiintific, blestemacios si prostesc, arogant, ingamfat, trufash, mandru, lacom, parvenit, excentric, paguboss, pripit, hulpav, barfhalau, justitiar, razboinic, varsator, risipitor, calcator, tradator, murmurdar, uituc, spurcat, pangaritor, hulitor, rau!"

Spor la treaba,
Multumesc!

Psalmul puiului smintzisor naiv pripit,
care-L asteapta pe Iisus sa se coboare precum s-a suit ca evreii pe sfantul Ilie.

-De ce sfant asculti tu puiule crestin-ortodox, foarte ortodox?
-De un sfant de care asculta Biserica, de un sfant de care asculta sfantul Sinod.
-Cum il cheama? Spune-mi numele lui exact.
-Pai e vorba de sfantul care asculta de Domnul Iisus Hristos, de sfantul acela asculta si sfantul Sinod.
-De sfantul Andrei? De sf. Pavel? De vreun sfant Apostol? De preasfanta Fecioara Maria?
-Nu.
-Atunci de sfintii Trei Ierarhi, Ioan, Grigorie si Vasile, primii dintre sfinti?
-Nu.
-Atunci despre ce sfant e vorba?
-E un mare sfant incuibat acolo in sfantul sinod de care asculta toata turma de pastori si de acolo toate oile.
-Cum il cheama pe numele sau de sfant?
-E sfantul ala mare de care a ascultat si Sinedriul pe vremuri.
-De Moise? De Avraam? De Noe?
-Nu. Am impresia ca e vorba de ”sfantul” mare Erectic amestecat in afaceri necurate si oculte cu ”sfantul” Sinodescu care impreuna il urmeaza pe ”sfantul” Antichrist care sugruma, imprastie si instraineaza toate oile crestin-ortodoxe insa pastorilor cu crucea nu le mai pasa fiindca s-au prins ca doar banul si papa conteaza... si scaparea bineinteles.
-Ce...??????????????
-De sfantul asta foarte mare e vorba, si el ma face sa ma simt atat de bine, ca un mare sfintisor, si suntem fericiti ca toti ascultam de el si toti ii urmeaza toate indicatiile si indrumarile, el e sfantul nostru national modern, si vom fi un botez, o turma si un pastor, sau trei pastori asa ca in cantec, domnul Erectic, domnul Sinodescu si domnul Antihrist care s-au incuibat in cuibul cel mai sfant de unde ne vine lumina.
-Tu ai impresia ca lumina lor e Duhul Sfant?
-Nu, e mai mare, si asa se spune, ca de el trebuie sa se faca ascultare, pentru ca si sfantul Sinod asculta de sfantul Sinodescu ce nu se arata si sta ascuns ca sa se smereasca.
-Poate tu ai impresia ca e vorba de Tatal, ca numai El e mai mare sfant intre sfinti?
-Asa se zvoneste, cand se porunceste si se lucreaza, ca se face ascultare de parinti, de sfinti parinti, de sfantul parinte. Se poate ca se asculta de acela ca de un nou tata, se zice ca e acelasi cu ala vechi, da' mai mare.
-Nu cumva ala de care vrei sa zici e tatal minciunii, ala de care asculti tu puiule pierdut de mai marii tai? Vai tie!
-Nu te cred, cum sa fie tatal minciunii sfantul de care se asculta daca el ne spune ca pana atunci, pana vine Domnul, cand va cobora din Cer precum s-a suit, se asculta numai de eEl si pana atunci nu exista pe aici niciun Domn Iisus si niciun alt sfant mai mic sau mai mare sa se faca ascultare de altcineva, decat Tatal stie ce va fi si cum va fi cand va fi dar nu e aici sa ne spuna.
-Si atunci cand va fi sa fie asta, revenirea precum s-a suit, coborarea din Cer? Stie cineva daca va fi sa fie asta vreodata?
-Nu stie nimeni cand va fi insa pana atunci stam linstiti cu sfantul asta mare ca nu mai e nimeni mai mare sfant sau vreun alt sfant in zona sau pe pamant si putem face ce vrem si zice ce vrem despre oricine findca inca n-a venit Domnul din Cer precum s-a suit ca sa ne Pastoreasca cu un toiag de fier si sa ne spuna adevarul, ce si cum despre toate. Sigur ca cred ca o sa se coboare candva din Cer Domnul cu toiagul acela de fier si abea atunci o sa credem in El ca El e El, insa pana atunci nu credem in niciun alt sfant, in nicio Trambita si in niciun Cuvant ci doar in marele nostru sfant in care crede toata lumea si sfantul nostru sinod asa cum credeau si evreii in marele sfant cuibarit si atunci in sfantul sinedriu, si de el se facea ascultarea pana vine si sf. Ilie cu carul din Cer ca sa le indrepte pe toate. Pana nu-l vom vedea venind pe sf. Ilie coborand asa cum s-a suit la cer in carul de foc n-o sa credem in nimeni altcineva decat in sfantul asta incuibat acolo sus intre inaltii ierarhi care ne spune prin ei ce sa facem si incotro trebuie sa ne indreptam cu turma si cu tzara, ca de eEl asculta toata lumea si sfantul nostru sinod si toti preotii asa ca sfantul sinedriu ca sa fim toti un botez, o turma si un pastor, sa ne gaseasca Domnul uniti sub pastorul asta ascuns, un foarte mare sfant, pana cand revine Iisus din cer precum s-a suit.
-no comment, mirare, stupoare, scarpinare in cap ????
-N-ai inteles despre cine vorbesc? De ce ma mai intrebi daca nu poti pricepe?
-Am o vaga banuiala, am impresia ca tu vorbesti despre sfantul Sinsinod, da, pentru unii ca tine e mai mare ”sfant” ca Dumnezeu si ca Duhul Sfant si cine nu face ascultare de eEl asa ca Sfantul Sinod zboara afara din Biserica, asa cum au zburat toti inconvenientii pe vremea inchizitiei sau mai inainte, asa cum a zburat Bartimeu afara din Templu. In eEl crezi? In ”sfantul” asta?
-Asa ma invatza... asa mi se cere... si ce pot eu sa fac? Sunt prea mic si prea slab sa ma opun. Iar cand vine vorba de englezi, de America, de Europa si de NATO... cum o sa vreau sa tradez? Mai ales ca imi plac toate filmele de pe Netflix si m-am imprietenit cu toti neoprotestantii si socializam eficient.
-Pacat.

Se pare ca este vorba de Sfantul Teodosie Machedon :10:.

N-ai ghicit... e unul mult mai mare ”sfant” si cu functie mai mare ca patriarhul, e "sfantul" ala de care asculta toti. De Patriarh si de IPS Teodosie n-asculta nimeni, doar io, Banescu si Shoshoaca. Imi place sa vad cum raspunde la intrebarile oamenilor asa ca si Boc pe vremuri. Nu-i nimic daca n-ai ghicit, mai incearca.

Psalmul parerii, blestemul miscatului, tentatia piscatului, nevroza mancatului

E unii, (nu dam nume, cei de fatza se exclud si nu facem legaturi identificatoare ca sa-i jignim miscandu-i de la locul lor ci ii lasam pe tovarasi se se simta crezand si apoi in mod firesc indreptarea lor sa-si urmeze calea cea buna) care toata ziua si toata noaptea baga in ei, mancare, stiintza, informatii, placeri, baga la cutra cea mare, la iubirea de sine ii baga iubirea de ea insasi si bagand mereu doar asta in ei ca banul in pusculitza, ca talantul in pamant, aceasta le rodeste viermi nesatiosi care nu se mai satura tot bagand in ei atatea bunatati asezonate cu snobisme ca sa le para lux, sa-si ia din lucrarea asta parere de competenti credibili ca cica ar fi atins intelepciuda daca se vede si din avion ca si-au ridicat avere mare din speculatie si profit ”legal”. Si stand in grija asta fara de griji trupesti, ca de suflet nu le pasa, ca rautate, prostie, ura, pacat n-au auzit, nu stiu ce-s termenii astia, nu se alipuie pana nu-si cauta sa-si gaseasca ceva de facut mai rau decat sa stea degeaba, gasesc de lucru un rau cat mai rau crezand ca-i mai bine, ca si asa se plictisesc si jubileaza degeaba, se joaca pe mize mici, se distreaza aiurea, asa ca vor mai repede in iad ca sa-si sape acolo un iad mai rau si mai adanc si mai lipsit de griji avand totul asigurat la ADAS ca sa poata sa stea acolo nemiscati ca intrun cotlon de buncar urand cu maxima furie pe cine cuteza sa-i miste pe neasteptate. De acolo neaga necrezand si ironizeaza cu sarcasm si de aia urla cand pomeneste cineva de Dimnezeu sau de Iisus, de parca li s-au aliniat planetele ghinionorcului negativ si le e groaznic de frica cand sunt dushi inaintea Domnului ca femeia prinsa in adulter si dand sa scape privesc binele ca pe un rau si tradand razbuna crunt ”raul” cu rau caci intrand in cutia neagra, in cubul ciuruit al noptii mintii ca un ciur, sunt trecuti prin sita ca sa se inerveze si sa-si iasa din minti la culme si peste, si de frica asta se lasa convinsi cu barfele mincinoase si ajung de se motiveaza mintind ca-s victime si li se plang ca li s-a facut in mod repetat rau si au fost miscati si dati afara si brusc ies de acolo incruntati. direct cei mai hotarati si vicleni vrajmasi fiind gata sa unelteasca benevol si fara plata doar ca sa-si apere parerea... parerea lor de sine, ca cica le-a fost jignita... rau, si se lupta sa nu cumva sa le-o scoata cineva din ei insisi si cer sa le-o bage inapoi si mai incantata de inaltzare si ”dreapta” si ”echilibrata” ca cica aia e practic toata viata lor... saracii de ei, fara ea simt ca pur si simplu mor, se sufoca si urla. Si daca urla fara credinta acuza si iar cer si se roaga sa li se dea sa bage in ei parere si sa li se respecte parerea lor despre ei caci pentru ei aia e tot ce conteaza. Oricat ar fi de roditori pe sfinvers, ca un fel de vidanje, ca un fel de hazna, oricat simt si-si dau seama ce rezulta din credinta si faptele lor ei au in ciuda evidentei o parere foarte buna si foarte mare despre ei insisi si se bat pentru ea ca niste dumnezei ca sa-i crezi sa se creda, sa-i apreciezi pentru parerea lor pre-fabricata si sa-i lauzi si tu asa cum se lauda ei insisi negand evidentza care desi tace... le-o face si ne-o face la toti. Ce bine!.. cand se termina cu bine, cand se pocaiesc si isi dau seama ce inseamna aia sa bage in ei, numai sa bage in ei si cand insfarsit nu baga atunci poti fi sigur ca linistea oculta in care se cufunda locul ascunde ”minunea” ca ei fac ceva si mai rau, mult mai rau decat doar sa bage!.. in ei.

Despre piscat se stie, n-are rost sa dezvolt... cica e unii care te ciupesc si te pisca iar apoi te manca pana ustura si oricat scarpini tot nu trece pana dai in nevroza, care desi e roza, te deprima si deznadajduind hulesti.

Deci cine mishca, mishca-n brisca, se urzica si il pishca. Nu te scarpina ca e degeaba!

Unii ar recomanda sa stai in ascultare si acolo iti zic: acum ”stai asa si nu misca!.. rabda rabda ca te ia.” Sigur ca daca te misca cineva de aici, de data asta nu te mai doare, nu te mai impresioneaza, nu te mai deranjeaza nici daca pe nestiute si neasteptate esti miscat, in mod repetat... pana la emotii, pana la pareri importante, pana la bagat in tine cat mai mult si cat mai des. Deci pare-se ca s-a aflat... problema grava vine de la miscat, piscat si mancat!.. ca cu asta se ocupa orice pacat... dandu-ti de lucru, de bagat...........parerea.

Actiune si reactiune si reactiune la reactiune!
 

Reactzisis!

Psalmul pismashilor reactionari!

Actiune si reactiune.... bazata. Pe ce? Ochiul cel drept al Credintei bine instruit lumineaza pe interior ceea ce este ascuns in cel care pismuieste reactionand prea pripit dupa legea reactiunii: "Fa mai rau celui ce-ti face rau, fa si mai rau celui ce nu-ti face nimic, fa mult mai rau celui ce-ti face bine si fa extrem de rau, cel mai rau celui ce-ti face bine, buna-voia lui Dumnezeu!" Intaratare, autoambalare, escaladare, aprindere accelerata, turnare de gaz pe foc, cearta, scandal si razbunare crunta, pripita, lovesti in Dumnezeu, in iubire pentru iubirea de sine... iata delicatesele placerilor viclene ale viitorului trufiei si toate vin din pricina lenii duhovnicesti, pacatoasa si din frica inversoare. Nu e ca in fizica! Aici trebuie bagata multa lumina si foarte mare atentie si aplicarea corecta cu multa rabdare a invatzaturii divine!.. invatatura dreptei Credinte. Care o fi aia?

Si pana la urma pentru ce altceva reactionezi daca nu pentru parerea de sine?.. sau pentru ce reactioneaza omul fara nicio baza? Biblia si Cartile sfinte sunt baza! Cuvantul, Invatatura Bisericii, rabdarea pe Calea Crucii, Harul Duhului, Judecatile lui Dumnezeu, Mantuirea, Innoirea.... dar cine sa le caute daca omul nu vrea sa faca nimic cu baza solida ca nu cumva sa fie dus si sa i se cerceteze greselile nu numai de oameni si de orice faptura ci chiar si de ingerii Imparatiei Cerurilor?

Insa mai nou am ajuns atat de jos incat se biruie lumea prin reintoarcerea la ascultarea de ea si la slujirea ei cu maxima slugarnicie, invingi prin pierzare, iti iei avantul prabusirea, construesti daramarea, cauti victoria prin inrolare la vrajmasi, ramai credincios prin tradare, fidel prin inselare, aduni iubire si intelepciune prin risipirea averii in iubirea de sine plina de placeri si pareri de sine, postesti si te rogi sa poti singur prin necredinta, prin minciuna, daruiesti lacomind, esti sincer prin ipocrism naiv, ingustezi ascetic cararea prin largirea ei la maxim lustruind-o cu bune intentii si cu repetarea ispitei pana luceste, scapi de ispita prin caderea in ea, prin a le repeta si a le face cat mai des, cat mai divers, te indrepti si te intaresti prin a-ti permite cresterea numarului de greseli fatale, Il iubesti pe Iisus Hristos-Cuvantul prin a nu-L lua in seama si prin a-i tranti usa in nas, prin a nu-L crede si urma, prin a-L lepada, a-L da afara, a-L alunga, blestema si injura, te mantui prin furia dorintei de a nu mai auzi de Dumnezeu. Deci traim timpuri Apocaliptice cand se face tot ceea ce trebuia ca nu cumva sa faci, se practica o urmarire si o cenzura pe invers, ca sa sari cat mai adanc in iad, cu motor cu reactie si accelerare, vremuri nenorocite in care toti pismasii barfitori se dau mari si tari negand, contrazicand, luptand pe invers, suparandu-se, incapatzanand, infailibilizand, teribilizand, ingamfand si iar negand pentru suparare si dezbinare... ca un fel de reactie... la ceva.

-Esti suparat?.. pe Dumnezeu?

Ai curajul sa vezi cum reactionezi cand te mustra? Darmite daca te cearta ca pe diavoli? Daca te bate ca pe pastor? Cat timp o sa-ti tot amintesti ca ti-a facut rau? Stiu ca asta crezi, ca-ti face rau intentionat in mod repetat si de aia te scuzi sustinand ca tu doar ai reactionat stiindu-te ca fiind defapt total nevinovat.

Daca ierti si ai iertat atunci de ce mai esti suparat? Pentru ce tii supararea? Tot pentru parere? Iti creste pipota, ti se umfla bâtca in tine...

Sper ca stii ca tu esti cel care n-ai ascultat!.. care niciodata n-ai crezut si n-ai ascultat si orice fapta ai facut-o si o faci de mantuiala total nebazat!.. ca un ipocrit reactionar indignat care-si rupe hainele infuriat... ca-i scos din libertatea intamplarii intamplatoare numita de el mare ascultare. De cine?

De legea actiunii si reactiunii... vei spune. Asa ca-n fizica vei spune.
Atunci, istoric vorbind, unde sunt reactile bune la tot binele facut de Dumnezeu?...Si unde sunt reactile rele la tot raul facut de pacat=moarte=chin?

Pauza....

Acuma vad ca taci.
Nu mai stii?
Nu-ti mai umbla stiinta si numele ca traiesti... doar pentru parere?
Fii sigur ca nu moare parerea omului odata cu el. Nu dispare parerea omului odata ce inchide gura. O sa-i "scrie" cineva numele in ceruri pentru parere... pentru parerea de sine insusi scrisa in multe carti, in multe filme derulate pe toate canalele.

Io am parerea de mine ca-s un gunoi prost si nebun... ca n-am credinta si ca-s urat, lenes si puturos... la suflet...

-Tu ce parere ai de tine? Nici tie nu-ti mai pasa?

Parerea conteaza... dar nu a ta ci a sfintilor ingeri!
(Vezi sa nu-i confunzi pe unii cu altii. Unii sunt diavolii si altii sunt ingerii. Diavolii te lingusesc. Ingerii tac si noteaza)

-Depui tu marturie despre tine, spui tu, depui tu parere de tine? Cine ti-o ia in seama, cine ti-o ia in serios? La proces zici ceva, se analizeaza si se socoteste exact invers. Altii ar trebui sa spuna ce parere au despre tine. Aia care n-au niciun interes sa minta. Pe aia-i va intreba judecatorul si procurorul inaintea juratilor.

Parerea mea e ca sunt un repetor ratat. Un rau, un stricat, functionez cu mari defectiuni. Repet ratatii care nu ajung si nu intra. Repet repetarea lor ratata.

-Repetarea si asemanarea e un lucru foarte important. Dar il stii folosi cum trebuie?

Deci ce e aia reactie de repetare reactionara?
Ce stim despre asta? Ce e scris in scripturi?

Pauza...

-Iar pauza?

E clar ca neavand habar voi reactiona tot asa... dupa legea lumii, dupa lege lor, legea pismasilor barfitori, au iubit mai mult intunericul si s-au razbunat pe drepti pe nedrept.

Le e foarte foarte frrrrrriiiicaaaa sa iasa de sub imperiul acestei legi, legea pismasilor reactionari.

Daca nu poti sa te dezveti ca sa iesi de sub ea atunci vei reactiona... tot asa.
Cine e sarac si nu are i se va lua si ceea ce parea ca are, va merge el sa slujeasca legea asta, sa se supuna sperand sa i se dea. Pana si din Legea Domnului au facut o rastalmacire si invartosare ca sa slujeasca legii lor, noaptea mintii, acolo in ei insisi.

Ciudat e ca azi toata lumea invatza si nimeni nu se mai dezvatza.

Marii duhovnici ar trebui sa dezvete si nu sa toooot invete toata ziua ca soarecii de biblioteca plini de ravna invatatului cand in realitatea credinciosilor e foarte mult de dezvatzat. Abea cand te-ai linistit, te-ai curatzat si oprit abea apoi poate incepe invatzatul. Cu grija sa nu cumva sa te ia parerea desarta si sa nu bagi de seama ca ai recazut iar ca un ”drept” in legea lor, legea ipocritilor fatarnici, legea reactionarilor pismasi si barfitori, deveniti ispititori cruzi si criminali daca indraznesti sa nu le respecti idolul, legea lor, legea tuturor faradelegilor.

Mai inainte trebuie mult sa te dezveti ca sa ajungi sa incepi sa te invetze Cineva ceva serios. Vrei?

Stiu ca o sa zici da insa e un fel de repetare pe invers a fecioarelor ce zic nu doar ca sa te atate. E clar, sigur nu vrei si de frica ma minti. Asa cum ma minti pe mine tot asa il minti si pe Dumnezeu.

Si iata acuma iti incepe reactia... actiune si reactiune.
Urmeaza razbunare pripita, de frica inversezi, aplicand legea pismei!

Psalmul vrajmashiei vrajmashilor desherti

Toata firea corupta se rezuma la noaptea mintii din vrajmasia din interiorul omului interior la adresa Lui Dumnezeu. Acolo trebuie bagat din belshug untdelemn intelept in candele ca sa se aprinda focul Legii, al Evangheliilor si al Cuvântului, sa arda rautatea opozitiei la rabdarea incoruptibila a Credintei intru adevar si astfel luminand din interior sa-ti lepezi de tot orice modalitate de a-ti face rau singur sau impreuna cu haita de sus si de jos avand impresia naiva si credula ca facandu-ti rau iti va fi mai bine ca un fel de pocainta si indreptare pe sfinvers. De acum va fi sa mergi sa-ti faca rau doar Domnul, fiind sigur ca dupa indrumare si indreptare iti va fi mai bine atunci si in veci... si in vecii vecilor... din clipa imediat urmatoare.

”Nu este bine sa fie omul singur” pentru ca devine fatzarnic si ipocrit caci purtand numele AdamevaRului trebuie sa marturiseasca, trebuie sa lasi sa se vada si sa se auda tot fara sa destainuiesti laudandu-te in desert, iar adevarul cum poate fi el adevar in singuratate?...si la ce foloseste? La nimic daca venind in multime, intre ochi si urechi, intre nasuri si guri, intre suflete sensibile esti alticineva, jucand ca actorul o piesa trista pe care tu o pui la cale ca scenaristul si ca regizorul, tot tu o urmaresti si o aplauzi ca spectatorul, tot tu o critici si o judeci ca judecatorii, tot tu te plangi acuzand ca si victimele, de mancarea toxica si de neplaceri, tot tu o lauzi pe toate canalele ca raspandacii prozelitisti deserti si tot tu o uiti apoi ca bolnavii de senilitate buni de internat. Nu poti fi deodata toate rolurile astea si sa actionezi coerent in virtutea lor, asa ca trebuie sa intelegi ca ar trebui sa fii numai unul dintre ele, defapt acelasi adamevar intotdeauna, om nou nascut din Apa, Duh si Cuvant si sa nu mai joci niciun rol caci nu tu si tot tu ci ceilalti sunt cei ce au tot dreptul sa te cerceteze, sa te analizeze, sa-ti dea replica potrivita la toate vorbele si comunicatiile tale.

Pofta fara minte pentru lacomie, placeri desfrante si inchipuire fara iubire pentru inselare si razbunari pripite fara cugetare pentru parere desarta e firea dracului iubirii de sine din firea ”duhovniceasca” si trupeasca a omului cu suflet pus in slujba trupului si a iadului care se poate rezuma la starea de vrajmas plin de vrajmasie cu Dumnezeu, adica la omul lumeu, satana, antichrist si pacat, aceste ispite ispititoare fiind ca 4 coarne ale neascultarii care trebuiesc taiate si smulse din radacina fiindca prietenia si inhaitarea cu ele inseamna vrajmasie cu Dumnezeu, bucurandu-te ca prostul pierdut sa-I faci rau lui Iisus fara sa-ti dai seama si fara sa o stii ca asa fix tie iti faci cel mai rau.

Deci trebuie in vrajmashie, in necredinta, in pofta de stiinta prin pacate impatimitoare vicioase, acolo trebuie bagata multa lumina in om, lumina credintei si intelepciunii feciorelnice, lumina smereniei din Lumina, lumina din Lumina din Lumina... din lumina Iubirii, Credintei si Nadejdii in Sfintenia adevaratului Dumnezeu Adevarat.

Psalmul legaturilor pacatului si al lanturilor faradelegii,

Rupe-ti zgarda ca un catelash curajos si viteaz care se elibereaza de tiran si lepadandu-si haita de lupi desfranati mari ”eliberatori” se intoarce acasa la stapanul cel bun si drept, la Domnul Iisus si la Dumnezeul tau.

Mamona, averea necurata, prostia, lucrarile desarte, pisma si rautatea, razboiul satanei interioare foarte primitoare si al demonilor ce te acceseaza violandu-te ca sa formeze relatii de placere si multumire lor, de acolo apar in tine, din legatura si din primiri, apar razgandiri, sminteli si invartosari din pricina lagaturii. Acolo in burtica, in inima, in suflet, gasim legaturile nemultumirilor si razvratirilor extremist exclusiviste comunistoide, pagane, sateice, erectice, demonice caci acolo in interior si-a facut satana ca o tarfa casa si masa, camera si pat de primire de demoni, de draci, de straini de Dumnezeu, de hoti si de talhari, de gigalai care-i aduc tot felul de idoli ai necredintei ca sa te sperii si sa fi primitor si sa-i primesti si apoi benevol sa le slujesti. Intra si ies si intaresc legaturile, calesc lantzurile si tu, ca un pitic neputincios, tot primind ca un prea primitor lasi dupa ei in tine si te violeaza si te tulbura si te scot din minti si nu stii ce ar trebui sa faci ca sa scapi. Pai rupe legaturile, rupe lanturile, rupe aliantele si prieteniile, rupe interdependentele, coabitarile, corcirile, amestecarile, inhaitarile... si da-i afara cu fulgi cu tot, da afara toata desfranarea si inselarea a ta si a lor, toata tzepuirea si prostirea in fata, toata fermecatura, deocherile, moshmondelile, turnarile, vrajeala, aiureala, grozavia, tupeul, ingamfarea pacatoasa si calca si zdrobeste crunta tiranie a rautatii care prin slugile sale crude spulbera pe pacatosul naiv, credul si nestiutor care saracul mai si greseste pacatuind, il distruge sau il ia sclav la cele mai mici greseli, daramandu-l, prabusindu-l si innebunindu-l ca pe prost, ca pe un pui infiat, ca pe un pui de sarpe luat, primit si bagat in marsupiul raiadului demonilor. E vorba deci de legatura cu nemultumirea ateilor, paganilor, erecticilor, trufasilor ipocriti travestiti in sfinti, e vorba de necredinta, pacat, faradelege, neiubire si neprimire de Dumnezeu, razbunare, nemultumire revoluta exclusivista, scandal, cearta, vrajmasie, tradare, lepadare, larghetze, nepasare, pile, privilegii si cu timpul daca tot iti permiti tot felul de delasari, comoditati, alinturi si neascultari semete si trufase pentru parere calcand poruncile si cuviinta, comportamentul serios si nevinovat, mandrindu-te in parere grozava de sine atunci aceasta legatura se intareste si te tot razgandeste cand sa vrei sa zici sau sa faci si tu ceva corect si bine. Degeba dai afara si cureti casa interioara de duhurile rele si necurate care oricat ies se vor simti la tine ca la ele acasa daca in casa le faci un mediu de cultura necredincios si pacatos, semet, trufas, pagan, patimash, ultrash, barficios, pismash, inclinat spre porniri rele, batjoucri, sarcasme, inganari, contraziceri, negari, ambitii autoindreptatite, hule, razbunari pripite, un meediu mare primitor de idoli caci acela e mediul lor de existenta perversa, ele fiind spirite ale iadului se infinteaza in balta respectiva si sunt prizoniere prin neputinta ca-n alcatraz, asa ca daca le dai afara si stau afara pana dupa moarte insa le tot reinfintezi cultural si spiritual de parca n-ar fi asa ca-n filme si carti, apoi ele vor reveni si-si vor lua in primire cuibul primitor din casa sufletului tau tinand-o in desfranari si nebunii ca pe o casa posedata si tu vei fi sclavul lor in veci. Deci nu e suficient sa-i dai afara prin exorcizari si alungari ci e nevoie si sa-ti cultivi in mediul interior al inger-omului interior pe cele sfinte si smerite ale invataturii crestin-ortodoxe caci doar acolo, in Credinta, va locui Dumnezeu cu tine daruindu-ti toata libertatea Lui.

Legatura din miez nu te lasa cand ai vrea sa iei hotararea cea buna ci te razgandeste mereu la momentul culminant. Lantzul faradelegilor si legaturile idolesti cu pacatul te tine sclav si neputincios, nehotarat si indoielnic. Rupe-le prin umilinta la Dumnezeu, prin lepadare nemultumirilor de El intrand cu aplecare sub stapanirea Lui, supunandu-te cu iubire, bucurie si recunostinta pentru Cuvant.

Psalmul tradarii,

(in lupta cu duhruile-vanturile rele)
-Brrîîî, pfuuu, mmmm, uaaaaaaa, grohhh, grozzzzssssffinvvvvvers, ffffffa sssssa te simnnnnti binnnne,
-Iar insisti si iar imi tranzmiti in mod ocult, subtil si hipnotic minciunile tale in ascuns si singuratate sufland din gura de sharpeleu puturos sa simta satana interioara din mine prea primitoare de inselaciuni ca proasta bucurandu-se de indoielile trufiei si razbunarilor pripite cu multumiri exclusiviste? Pai tu esti cel ce iar si iar zici ce ai zis ca am zis, ca cica-i buna tradarea si ca am primit-o! Io n-am zis!.. n-am zis sa tradam Dumnezeirea oricat imi insuflii ca am zis ca as vrea sa tredez ca voi care v-ati facut impreuna cu capetenia Semiaza legamnt si juramant al tradarii caruia va supuneti cu frica si fidelitate in ispismuiri ucigandu-i la credinta si chinuindu-i pe cei ce vor sa se dezlege.

(in lupta cu politia spirituala a ipocritilor justitiari care au tradat de mii de ani)
-Esti Dumnezeu? Esti tradator!
-Tu zici ca am zis sau ca zic asta!
-Pai nu te-ai dat Fiul lui Dumnezeu cand se stie ca Dumnezeu n-are fii?
-Fiul Omului va venii pe norii cerului si iata a inviat si a venit dupa 2000 de ani in Cuvant graind peste pamant de-L aud pana si mortii din mormointe si din iaduri si vami.
-Trufie!!!Mandrie!!!Hula!!!Sectarul sectarilor pacatuieste! Amagitorul!!!

In concluzie cine credeti ca tradeaza si cine credeti ca sunt tradatorii? Fiul Omului sau ipocritii care de 7500 de ani locuind in minciuna si tradare au tupeul sa te cerceteze ei de pacat si tradare dandu-ti lectii duhovnicesti cu burtocul mare in care tocmai gasesti miei, oite si porci si iubindu-se pe sine si dandu-se drepti si sfinti de ochii lumii pentru bani... murdari?

”...v-am marturisit fiindca si eu urasc tradarea si ii iubesc pe lei (lupi, (”zeii” si ”sfintii” cezari)) si voi egalitate dar nu pentru catei!”

Mai tacă-ți gura, Moroco-Prooroco.

Macar ioio mai am gura...... tu ce ai?......minte? :71:

Psalmul tacerii in minciuna

„Când rinocerberii au venit să îi ia pe crestini, n-am scos o vorbă. Nu prea eram crestin practicant. Când rinocerberii au venit să îi ia pe ”pacatosii” de ortodocsi, am tacut. Nu prea eram dus la biserica, nu stiam d-astea. Când rinocerberii au venit să îi ia pe ”penali”, am tacut. Nu eram penal. Când rinocerberii au venit să îi ia pe liderii politicieni din opozitie, n-am scos o vorbă. Nu eram simpatizant al niciunui partid. Când rinocerberii au venit să îi ia pe ”atei”, am tacut. Nu eram ateu. Când i-au arestat pe liderii studentilor si pe drepti socotindu-i vandali si extremisti, nu m-am amestecat, n-am scos o vorba. Nu mai eram student, nu eram lider. Când i-au arestat pe cei mai de seama si mai onorabili cetateni din cele mai importante domenii, economie, cultura, medicina, arta, muzica, etc. am tăcut. Nu eram important, nu eram celebru. Când au venit să îi ia pe patroni, pe boieri si pe aia mai bogati nu am protestat. Nu eram bogat. Când au venit să îi ia pe muncitori si sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, pe tigani, pe negrii, nu m-am revoltat. Eram român. Când au venit să îi ia pe unguri si pe români nu m-am revoltat. M-am bucurat ca nu ma ia si pe mine. Cand au luat-o pe mama nu am protestat ca era si asa prea bolnava de prea mult timp, practic au eutanasiat-o. Am rabdat. Cand l-au luat pe tata, am zis ca nici asta nu-i mare lucru ca si asa-i mult prea batran, e trecut de 90 de ani, si-i fac un bine, il ajuta sa ajunga mai repede langa mama. Am tacut. Când au venit sa-mi ia femeia de langa mine mi-am zis ca trebuie sa tac sa ca sa mai aiba cineva grija de copii. Cand au venit rinocerberii să mă ia si pe mine, nu mai rămăsese nimeni care sa-si deschida gura si să-mi ia apărarea. Ajuns in temnita oricat urlam nu ma mai auzea nimeni altcineva decat gardianul care venea sa-mi traga o mama de bataie ca sa tac din gura sa poata sa fie pastrata linistea inchisorii ca toti detinutii sa nu se tulbure si sa-si ispaseasca pedeapsa in liniste. Neputand sa mai tac desi prea tarziu au venit cu salvarea sa ma ia sa ma duca sa ma interneze. Afara porcii luasera ferma si stapaneau cu bestialitate peste toate animalele. Rinocerberii si hipopotatami aveau asigurate toate privilegiile numai ca sa tina totul sub control. La spital, dupa un tratament gen Mc Murphy am ajuns sa tac din gura definitiv ca o leguma. Noroc cu Joe-Indianul care si-a facut mila si m-a eliberat ca sa ma ia cu el in munti, in rezervatie, sub forma de suflet eliberat. Acolo l-am gasit pe Iisus si ne-am imprietenit. Acum totul e bine. Nu mai sunt nevoit sa vorbesc. Tac si plang. Mananc si plang ca Labish. Atat.” O parafrazare si dezvoltare a unui citat din Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller

”Daca acestia mai mici vor tacea, pietrele si lemnele vor grai si vor striga!”

Ciudat, cand omul e silnicit si reactioneaza cu nemultumire revoltat, pentru caderere in pacat, se strecoara acolo minciuna necurata si dezbinandu-se ca chiorul cu furie se inhaiteaza culmea fix cu silniciatorul necurat crezand ca scapa de silnicie simtindu-se acolo mai bine si apoi se razbuna pripit, crunt si cumplit fix pe cel bun ce-l mangaie si nu-l paraseste, culmea dandu-si pana si sufletul teroristului viclean. Iar chestia asta se repeta de multe ori mult timp. Pare a fi tradare, prostie, neputinta, nerecunostiinta, trufie, orbire, lasitate... nimeni nu poate stii exact ce este ... insa ca e o gresala, fatala, asta e sigur... si vei suferi candva pentru fapta ta oricat te-ai distra... in deshert.

Psalmul incantarii de sine,

Prin tine vine. Apar si presiuni. Ai mare incantare ca vine prin tine si atunci te ridici si te duci... la pierzare. Griji, frici si indoieli indoielnice trufashe ca sursa de pacatuire engross. Mandrie ca esti mare, mare iubitor... de rau si de rele. De frica fugi pacatuind inapoi la balta pacatelor, acolo unde erai obijnuit, sa te simti bine, singur si celebru. Din minciuna vine minciuna, minciuna din minciuna asa ca pacatul din vedere. Nu poti opri valul indraznelii nerusinate si de frica si neputinta cedezi si-ti zici ca e bine... ce-ti vine... si o faci... Iata recidiva si apoi ascunzi si taci.

Psalmul silniciei,

Viclenii silnicopatzi, porcii de balta cu aripi de liliac, brontorocii, rinocerberii roshii, muscocii luxiferici luciosi-alunecosi, dogleii, sherporcii de caine luppul dezlantuit intre oitze, duhurile rele si necurate ce se dau intelepte desi sunt maxim ipocrite incat se razbuna la cea mai mica greshala a ta prin deznadejdea ta maxima sinucigash distrugatoare si deprimanta pana mori in chinuri si boli incurabile, asa te silnicesc cu insistenta toata ziua si toata noaptea pandindu-te si bantuindu-te in batranul Adam si fetitza Eva si in puii lor in care sunt travestiti incat sa te simti mai bine si mai depresurizat, mai eliberat, sa-ti placa si sa te crezi mai mare si lingusit, berou, sfant, drept, si tu ca prostul, de frica bantuirii si posedarii demonice, frica de recidive si de caderi, de izgoniri, de alungari, de sufocari si inecari, de extoarceri si ghinioane-coincidente bine ticluite, de avalanshele dominoului, te lasi tzepuit si accepti, cedezi, te razgandesti de frica cacacioasa de teroristi care te haituie sa te ascunzi, de frica justitiara ca ai gresit si ca iar gresesti si iar primesti ca mare primitor cu parere prea buna de sine insuti, te consolezi cu ”rabdarea” pe sfinvers, rabdarea mincinoasa in minciuni si primesti sa te dai victima vrednica, sa te dai nefericit si suparat, calcat pe coada, pe capetele de la capatul cozilor tale de pisica, de sharpe sau de scorpion, culmea, te dai lovit de insusi Domnul Iisus Hristos Cuvantul sau de fecioara Maria sau de Dumnezeu si ripostezi agresiv, necrutzator, razbunandu-te pripit si cumplit ca naivul care nu pricepe ca reactionand cu iritare, nemultumire, alergie, criza, shoc, autoaparare distrugatoare si ambalandu-te si autoindreptatindu-te pacatuind si hulind tocmai ai intrat in fraierul tzepuit care se razbuna nu pe adevaratii autori ai silniciei si infintzarii chinurilor iadului ci pe nevinovati, confundandu-i cu erecticii, cu paganii, cu sateii, ca satanele, cu teroristii, cu silnicistii, cu violatorii, cu cezarii, cu bataushii si bagabonzii, cu betzivii, cu impatimitzii, cu neghinele si ispititorii, cu taratorii in pofte, placeri necurate, pangariri, spurcari si blesteme fara numar.

Deci e foarte important sa-ti dai seama ca cei ce te silnicesc te silnicesc cu mare viclenie ca sa le fi sclav in vesnicie, daca nu lor atunci altora mai rai sau patimilor si rautatilor tale ca un neputincios incapabil de niciun bine ca p-omul rau!!!... aici purtandu-se cu tine cu cea mai mare lingusire pacatosa bogata fara consecinte ca vulpasarile baradisului cu reztaurantihrism buUun de tot ca daruri bune si miloase-piloase si privilegiate la multa cersetorie necinstita si ipocrita pe care o trec cu vederea din interes.

Se baga mereu in relatia ta de rugaciune si de iubire cu Dumnezeu ca sa se interpuna si sa-si ia slava in timp ce te scrie cu pacat ca te-ai inchinat si te-ai rugat si ai iubit draci si idoli stiind ca pana la urma o sa cedezi si o sa lasi dupa situatie si o sa te obijnuiesti sa ai relatii cu ei si ca o sa te simti mai bine si asa iti cultiva in tine un teren fertil patimilor si antihrismelor caci nu-i vei mai putea lua de silnicopshihopati si de fiecare data cand vei reactiona tulburat, speriat, o vei face intru indoieli indoielnice ca in crapaturi mari care despica pamantul prin care pot cadea oameni in iad pe acolo nedandu-ti seama ca nu e putere sa nu crezi si sa te indoiesti ci asa silnicesti mai rau ca toti si sperii si ingrozesti, fiind defapt tu insuti sursa a multor pacate si faradelegi mai ales fiindca crezi ca tzepuitul ca Domnul te silniceste spre rau ca sa te piarda sau sa te distruga, umilindu-te si rusinandu-te. Esti sfinversat tocmai din pricina confuziele silniciei si silnicopatilor vicleni care te tzepuiesc sa-ti poata lua sufletul dupa marea trecere si sa te poata atunci silnici de drept caci nu ai reusit sa urci ci sa cobori cu viata si cu faptele toata viatza ta si atunci esti sclav de drept ajuns pe mana lor ca sa potti fi silnicit la nesfarsit.

In concluzie, de aia a zis Domnul ca iesind si privind pesta pamant a vazut ca este plin de silnicei si ca tot visul, dorirea,pofta, vrerea, speranta si pornirea, venirea din sine si prin sine si toata inclinatia ”iubitoare” si sentimentala a inimii omului sunt spre rau inca din tineretile sale deci se toot reinfintzeaza o invatatura de la draci pe care omul o repeta inca de mic, oricat ar fi de mic, o repeta, o reinfintzeaza, o traieste si tradeaza mereu invatatura si viata divina pana la sfarsit. Iar acest lucru aduce potopul pe unde umbla astfel de oameni ce-si lucreaza cu mare curaj beroic blestemul si autodistrugerea cersetoare si iubitoare... de rele si de rau... silnicopat viclean, mai viclean ca vulpasarile baradisulhului cu reztaurantihrism.

Acolo apare frica amestecata caci ti se amesteca de frica si tulburare disperata, frica de silnicie cu frica de Dumnezeu ca nu cumva sa pacatuiesti, se adauga la amestec frica de gresala justitiara, frica de cadere, frica de recidiva, frica de pedeapsa si frica de moarte si de chinuri pana la moarte si de cele de dupa moarte in iad, frica de disparitie, de distrugere si frica de chinuri si munci vesnice in sclavie si in starea asta de relaxare plina de lene si trandavie duhovniceasca vine sharpele si diavolii lui (un fel de ”ingeri”) si-ti baga multe alte frici si groaze ca sa creeze diversiuni si in frica asta totala nedeslusita iti lasa acuzari, nemultumiri si reprosuri la adresa Domnului sau daca te taraste in ispitele desfranarii satana transgender cu pofte si pacate ce vin prin tine sau din tine, atunci lasa vina pe sfintele fecioare intelepte si ascultatoare provocandu-te mereu sa-ti permiti sa te razbuni in mod familiar si familial ca pilitii alintati. Iar unde e frica acolo sta si silnicia si pedeapsa gata sa se manifeste pentru ca neascultarea face o transformare a energiilor naturale umane in energii erectice diabolice iar pe cele superioare duhovnicesti in energii demonice sataniste... lucru care se simte prin gonflatia bularaului român pus pe trufii si distractii tupeist batjocuritoare cu final grozsfinvers si mandru, arogant, bucuros de razbunari pripite, gresite, cruzimi si nebunii ca la circul globus plin de laudarosi. Deci orice suflet sensibil trebuie sa caute sa stie ce are de facut in momentele de aparitie a silniciei si a momentelor culminante cand se ingroasha gluma si apar stari emotionale paroxistice ce duc la tradare de Dumnezeu si iubire si la decizii criminale sau suicidare, ori fuga si ascundere marcata de neputinta si demoralizare cu descurajare cumplita.

Psalmul ispitirii si dezamagirii,

Intru cruce si rabdare trebuie sa ramai pana la sfarsit cu apropiatii in inima ta pe partea curata, sfanta si nu labordelatoare care-ti place din belshug. Stie cineva care este nepacatosul si sfantul bisericii sale locale, a comunitatii unde merge la liturghie, rugaciuni si maslu? Stie cineva care-i smeritul, preotul si sfantul, proorcul, apostolul, batranul, inteleptul, dreptul, nepacatuitorul locului? Nici nu intereseaza asta pe nimeni! Cum iti strangi atunci avere in cer daca nu plinesti porunca Domnului? Ce intelepciune, desteptaciune, inteligenta, capacitate intelectuala ai daca nu-ti pasa de averea ta din cer, din vesnicie?
Numai Dumnezeu trebuia iubit fara pacat si toate cele pe care le traiesti si le faci trebuia sa fie facute cu dragoste de El, nu de aproape, nu de lume, nu de lucruri si idolisme personale. Sigur ca ma vor contrazice cu citate din Biblie ca pe aproape trebuie sa-l iubesti ca pe Dumnezeu nu L-a vazut nimeni. Tocmai, trebuia sa-L iubesti fara sa-L fi vazut, fara sa-L fi cunoscut, fara sa-L fi stiut ci stiind ca e plecat undeva departe ar fi trebuit cu mult dor de El, dor iubitor, sa-L astepti cautand sa faci mila celui mai sfant si mai drept nenorocit din zona, celor mai mici si mai chinuiti sfinti. Habar nu avem care-s aia ca toti milogii le ia fata ca sa-si faca case cu turnulete cu 3-4 etaje si zeci de camere si garaje. Iar calugarii, crestinii, credinciosii, de aia mergem la biserica mai mult ca habotnicii penmtru ca sa ne bucuram de ceasurile plecarii si parasirii celor sfinte? Ca sa lepadam viata duhovniceasca? Pentru ca sa dovedim ca doar am ispitit, amagit, dezamagit si parasit pe Hristos pana la urma lasandu-L singur si neprimit? Dintr-un miliard de crestini cat avem azi, toti circaresc pe langa Iisus si joaca teatre si pilde si filme doar pentru bani si slava desarta, pentru ipocrisme si fatzarnicii, caci pana la urma Domnul se vede ca ramane singur. Din zeci de miliarde de crestini si din sute de miliarde de pagani traditionali care invoca numele lui Dumnezeu avem azi doar cateva mii de sfinti? Oare ce inseamna asta? Deci care credem ca ne este naravul nostru omenesc suprem? Care ne este socoteala despre patima pe care ar trebui s-o pocaim si s-o biruim? Care?

”Ca care din noi e mai mare, ca care din noi e mai bun, ca care din noi e mai tare, ca care din noi e mai bun? Ca care, ca cum, ca cand, ca ce, ca care din noi e mai mareee? Ca care din noi e mai sfant? Nu stiuuu d'astea” (o melodie studenteasca de la petrecerile bahice dansante de dupa sesiune, nu o recomand!..stiind ca se lipeste de suflet ca timbrul de scrisoare dupa ce se aplica linguseli, multe linguseli haborodnice pe capul de bour)

Omul alege de iubit vulpasarea baradisului si reztaurantihrismului, adica femeia (la plural) care-si face cuiburi si vizuini, pentru altii, nicidecum pentru Dumnezeu. De asta te crezi sfant si ai impresia ca te si sacrifici? De asta esti nemultumit, furios si suparat? Ca-ti zici ca te sacrifici si esti bun? Ca te sacrifici in desert sa castigi prin prozelitisme circaresti toata lumea? Cum de n-ai pic de rusine, cum de nu-ti dai seama ca doar Iisus si Sfintii Lui au avut ceva de sacrificat? Deci nemultumirea ta, pentru "sacrificul" tau, nu e nemultumire ci o nerusinare maxima, sacrificacaciosule in desert! Se stiu ei cui le sunt adresate vorbele astea foarte foarte dure. Insa nu mai pot si nu mai inteleg si nu mai stiu ce sa fac de la atata deazmagire inaltatoare cu milioane de biblioteci teologice pe cap si in cap si in stiinta de parca alea ar trebui sa intre in viatza, in cer si sa dainuie, cartile si stiinta si nicidecum oamenii! Sunt un dezamagit dezamagitor! Mi-e rusine... (...ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul e singur si mereu ramane singur! Ca de preasfanta pururea fecioara Maria ce sa mai zic? E doar folosita de toti, de toti, si oricata mila maxima daruieste oile mangaiate ce o folosesc capiaza, se smintesc si se incapresc si pleaca la vale parasind-o sfidand, tradand, dezamagind... si rupandu-se ard si acolo jos isi gasesc ce-si doresc, isi gasesc ce-si cauta, isi gasesc fri... nici nu mai pot sa continui, fri...gul si revederesul cu... Cu cine? Pai se stiu ei cu cine se revad scrisnind, se stiu ei cum se lauda si sa medaliaza intre ei dandu-si premii, bani si case... de vacanta si de scapare, baronii si contii si generalii si toti baietii astia destepti si speciali, un fel de capusi, plosnite si paduchi lati, paduchi de oua clocite care au mare dor de revederea acum a mamonylor, "show me the money". Am zis-o si p-asta. Capra careia ii doresc moarte e siretenia erectilor ispititori si dezamagitori de Dumnezeu. Ca n-am nimic cu saraca capra ca obiect al discernamantului duhovnicesc al deosebirii de oile care raman acolo sus in munte pana la sfarsit, in muntele nevazut cu ochi trupesti.)

Psalmul neputintei,

"Pomul rău nu poate face roade bune tot asa cum pomul bun nu poate face roade rele." Nu poate da din toata inima si din tot sufletul uitand si nemaitinand datoria darului, nu poate fiindca are o mare frica de gresala si o profunda evlavie idoleasca fata de satana=legea siretilor erectici "geniali" foarte pismasi care-s in stare de orice ca sa-ti ia sufletul si tot ce aveai bun. Ai impresia ca dai, ca asculti si ca te jertfesti si ca esti bun si slavit de oamenii importanti si de masele populare cele drepte, cand colo ti-ai furat tineretile tale si esti ca adam care si-a furat vulpasarea ce-si face cuiburi si vizuini. Zice romanul "sa nu-ti furi singur caciula" asa cum isi fura toti popii pe cele afierosite aurindu-le si lacuindu-le pe cele vechi ca sa para ca daca-s vintigi dainuie din pricina vredniciei lor luandu-ti ochii cu ele ca sa-i crezi daca vorbesc fara Har din dreptul lui Dumnezeu, uitand ca El cand a umblat printre oameni n-a avut nimic nimic exact ca pasarile cerului, si nici macar ca ele caci nici cuib sau vizuina n-avea din care sa-si faca loc de inchinare. Cand esti legat cu lanturile acestei legi, legea=satana a sporirii diavolesti, nu poti da nimic, nu poti darui cu adevarat, niciun bine nu poti da si nu poti face, decat o vicleneala, o zgarcenie ascunsa, un prozelistism, o mamoneyzare oculta prin buncare si cotloane, prin debarale si subsoluri caci "dand", in acelasi timp, in taina, urasti, blestemi, sau hulesti, sau pangaresti si spurci ceea ce dai si n-ai inima si suflet cand dai, nici ascultare sau binecuvantare si iata asa "dai". Daca-i dai ceva dreptului napastuit de ochii lumii sau celui cuminte si ascultator, sau celui cu Hristos ca sa scapi de consecintele pacatelor tale, o faci numai ca sa crape, ca sa cada, ca sa-l distrugi sau sa-l iei sclav in vesnicie pentru iad, sa-l bagi in norul corupt, in "raiul" lumii, unde porcii zboara cu aripi de liliac si cresc pe pamant in ei porceala fara sa stie ce alien demonizat creste in ei, in ce se prechimba sufletul lor trufash si ingamfat de care nu le mai pasa, de ajung si slujesc pacatul slugarnicind cu frica si disperare violenta, si din acel nor, la moamentele culminante, de presiuni si stress, se intorc si se razgandesc si intorcandu-se calca peste margaritare, vin sa te rupa si se razboiesc vrajmasindu-te, dand sa te rupa de tot pentru nimicuri ca sa se scoata, vor sa te distruga daca nu li te supui orbeste ca prostul invocand ascultarea si smerenia. Deci exista o maxima frica de aceasta lege=satana si de acest juramant al sporirii diavolesti, de aceasta traditie lumeasca, omeneasca, de aceasta socoteala blestemata a "nepierzarii" si nu poti s-o calci, nu-i poti nicicum gresi caci inca din tineretile tale si din copilarie asta ai fost invatat, nu poti sa nu o divinizezi si s-o socotesti viata si de frica greselii i te supui cu maxima disperare spre pocinta si indreptare daca i-ai gresit si ai impresia ca asa scapi slugarnicind si lingusind ca sa te ierte dracii. Iar asta nu-i legea Domnului cea noua, nu-s nici macar legile cele vechi ale Dumnezeirii, sunt niste slujiri si respectari idolesti, niste "traditii" care nu mantuie pe nimeni si care te fac demon in timp ce tu te crezi pe calea cea buna, visezi ca esti si ca vei fi ingerash, ca ascultarea si supunerea al justitia si morala ei te face vrednic, sfant si nu-ti dai sema ca avand in tine si in caracterul tau nesimtirea si orbirea asta, tepuirea si prostia asta blestemata habar n-ai ca defapt te bagi mereu la loc sfant ca fiul pacatului parvenit si travestit crezandu-te drept insa tu chiar esti pe interior un sherporc-de-caine-lupuleu dezlantuit intre oite, incantat si plin de euforie si mare "jertfelnicie", frenetic pana la paroxism, plin de cunoastere stiintifica mincinoasa, de necredinta habotnica multa, om pierdut cu suflet stricat care esti stapanit si comandat de norul strain ca un fel de har insa nu-i har ci ala ii bar, loc din care esti incins si incalzit de focul strain al respectarii legii sporirii diavolesti, din care ti se da multa iubire de sine egoista care te imbogateste asa ca lumea, in neputinta de a da cuiva ceva cu adevarat, macar un capat de ata, macar o farmitura de paine, macar lucruri vechi sau gunoaie, macar o vorba utila, cinstita fara prozelitisme mamoniace si fara slave desarte, macar o lacrima si o mangaiere fara pacat, macar 2 bani gauriti fara blestem... de unde rezulta ca defapt nu dai, nu vrei sa dai si nu poti da ci doar lua asa ca lume, ca sistemele, ca "traditia" paganilor si a siretilor erectici, ca sa lasi mostenire lumii, iadului, sistemului, tinand minte aiurea ca nebunii ce rescriu istoria ca au fost vrednici, crezand ei ca au muncit si au luptat si aparat si au dat la toti si ca sunt buni si harnici si darnici, bucurandu-se si petrecand si pomenind si tinand minte toate pe care le-au dat ca pe niste datorii aratandu-se victime si nedreptatiti, de parca ei chiar ar fi ascultat de Dumnezeu si ar fi crezut, lucrat si ar fi dat cu adevarat. Inima si sufletul in tine e prizonier acestei neputinte, acestei zgarcenii, acestui viciu cerebral si tu nu poti face altceva decat inca din tineretile tale sa inveti sa-ti intretii invatatura asta pagana patimashe furandu-ti caciula si spalandu-te pe maini nu din nevoie ci din viciu, din necredinta, ca asiaticii shaolin care-si fura copilaria cu mortal combat sau ca yoghinii care-si fura tineretea si flexibilitatea si relaxarea mancand lumina solara nu ca hrana ci prana cu p de la pacatul care cica-i intinereste miscandu-si toata ziua si ridicandu-si pana peste cap energiile josnice sexuale, numite de ei vitale. Iar daca dai din pacat sau din hotie inseamna ca-l faci complice pe primitor sau ca-l otravesti, iar daca totusi dai in timp ce in ascuns il blestemi si ii doresti moartea sau sa-ti devina datornic si sclav sau un prozelit al credintelor tale erectice, sa te slaveasca pe tine, atunci e clar: NU DAI si NU POTI DA!.. deci esti mort, sau mai rau, esti rau, esti viclean, esti un slujitor al rautatii, adica un fatarnic idolitartar ca toti diavolii sporitori in cele blestemate, caci nu poti da decat cersetorilor pupatori si mancatori de josnicii pentru bani ca sa-si ridice palate cu multe turnulete si camere pline de idoli si de zei asa ca slujitorii cezarilor demoncratiei care se purifica prin ritualuri si betii satanice devenind o casta aleasa de puritani, de rasisti, de exclusivisti, xenofobi si foarte corciti intre ei in termele LGBTiste ale demoncratiei cu patimi cu tot uitand ca unirea cu mai marele sau cu familia se face fara patimi asa cum o face Domnul Hristos.

Ce poti face? Pai cu Legea calcati legea pismei lor si frica greselilor justitiare fata de ea asa ca Domnul care cu moartea pe poarte calcand a daruit... viata libera si buna celor din morminte implinid o lege divina intarita, iesind ca uleiul deasupra tuturor slavelor desarte, iubind si daruind ca sa se poate si ei mantui si imbuna cu adevarat devenind harnici si darnici in toate cele bune.

Psalmul deznadejdii travestite, cu ratiuni simpliste devenind prea simplu pana la urma,

Miezul inimii e sufletul inimii, miezul mintii si creierului e sufletul mintii, miezul sufletului e sufletul sufletului iar miezul trupului e sufletul trupului. Tot ce-i suflet e duhovnicie daca sufletul iti este casa a Harului Duhului Sfant si al Domnului Iisus Hristos-Cuvantul ca un fel de suflet al sufletulor tale unite.

Sufeltul tau insa e de urat pentru ca nu asculta ci e inclinat spre rau inca tin tineritile tale si in el si cu el faci multe pacate insa oricat ar fi de pacatos, mandru si trufas tu nu ai voie sa-l urasti spre distrugere ci doar spre despatimire caci atunci cand treci granita urii spre distrugere, felul ala de ura rea si distructiva, se numeste depresie, deznadejde, rautate si nu se cuvine sa-ti faci singur rau caci nu castigi nimic bun prin asta, nici tu nici altcineva.

Iti vine mereu sa-ti distrugi sufletul fiindca in el iti permiti sa indraznesti vreo hula sau vreo batjocura sau vreo fapta rea, trufase si distrugatoare impotriva fecioarei preacurate Maria sau impotriva Duhului Sfant sau impotriva lui Dumnezeu sau impotriva mai micilor Domnului. De aia gresesti fiindca te plangi, te nemultumesti, carai, santajezi, ameninti, acuzi, arunci vina si de frica lipita cu bascularea, de neputinta unita cu bascularea, tradezi prin lipici basculand si trecand de partea dushmanilor ca printr-o poarta alunecoasa dandu-te pe topogan si vrand sa scapi din capcana in care ajuns nu te poti nicicum opri sa nu mai continui si sa tot repeti raul pe care-l faci impotriva lui Dumnezeu si impotriva ta, descurajandu-te si frustrandu-te cu nemultumiri exagerate la maxim, dai sa te razbuni pentru situatia asta grea, situatia in care dupa ce ai tradat si n-ai luat in seama ignornd si lasand asa prezentul cu gresala pentru un viitor ”fericit” e clar ca ai intors armele si ai devenit un vrajmas feroce cu Dumnezeu si nu te opresti ci trufind si indraznind lovesti ca sa triumfi, dai sa distrugi ca sa invingi, sa cureti, sa excluzi cu ura si chiar dai sa te sacrifici pripit si asta se intampla din deznadejde, din frica si rasul negru sarcastic batjocuritor si daramator al deznadejdii distrugatoare caci te aliezi cu duhurile rele si impreuna ca niste aliatzi-fariseici, deznadajduind si stand lipiti in acea alianta vicleana in care te-ai lasat fraierit, minti ca ti-e bine, minti ca-ti va fi bine, minti ca-i bine ce faci si cu cruzime si defrustrare iti satisfaci distrugerea ca sa scapi, luptand ca pentru un adevar bun al scaparii insa nu-ti dai sema ca tu vrei sa scapi fix de harnicie si datorii caci fiind in cadere libera spre locul caldicel si moale unde te relaxezi la nesfarsit palavragind din sine nu suporti de acolo sa fi miscat, nu suporti sa fi deranjat, nu poti sa rabzi sa auzi chemarea spre o noua harnicie si spre noi datorii de implinit caci miscarea asta te scoate din traditiile si obijnuintele tabieturilor tale bolnave si mintind ca esti victima te revolti si te jertfesti in desert si ai impresia ca esti mare si ca tu ai dreptate si te autoindreptatesti avand pretentii si revendicari ca un nevinovat, ca o victima. Te crezi tu pagubitul prin aceea ca rationezi simplu parnd si corect sustinand ca daca esti singur nu ai nimic insa daca esti cu un sfant sau o sfanta in apropierea prea apropiata si ajungi sa-i faci rau cu ceva atunci in mod pripit ti se pare clar ca nu tu ci din cauza lui ajungi mereu in situatia respectiva si acuzandu-l si reprosandu-i il ameninti si te razbuni si de frica nu poti altceva decat sa tradezi si sa te razbuni cu nebunie iesita din minti, nemaiputand sa vezi ca tu minti si ca defapt tu insuti ai fost vinovat in mod sigur pentru lovitura si recidiva caci tu esti cel care iar ai indraznit ceva de nefacut si de neindraznit inchipuindu-te si crezandu-te familiar, pilos, alintat, tolerat, slavit, iubit, adulat, dorit, ingaduit, invidiat, ... asa ca un mare berou mesianic, ca un fiu important de bani gata. Defapt s-a intamplat ca iar ai cazut si ca esti in cadere si dupa mintea ta nebuna alti-s de vina pentru pacatul tau in timp ce tu vociferezi si te razbuni mereu pentru bani.

Si intamplandu-se necazurile astea groaznice in tine nu poti nicicum sa vezi ca sufletul mamoniac al tuturor miezurilor iti este combinat cu pofta si labordelatoria, cu mamona, bubunica si straburtica in care ti s-a travestit deznadejdea din miezuri si-ti sade pe stomac pana in inima ca o umplutura vitala si visatoare. Aia-i necredinta si deznadejdea desfranata ce umbla de nebuna cu familia poftelor in noaptea mintii insangerate a persoanelor idolesti parintesti si fratesti cu seva sangerie ca a varsatorilor cu miez turnat si nu-si da seama sufletul tzepuit si orbit ca-i intro stare de om antihrist tot umbland sa fie ajutat pe nedrept si primind ca milogii sa fie ajutat inclusiv de duhurile rele lingushitoare care-l corup si-l inahiata sa-si lepede Harnicia umplandu-se fraierul de boli, neputinte, handicapari si metehne ca sa scape mai usor si sa fie miluit cu bani si mancare fara sa vrea sa faca nimic bun!

Plangi dupa bani, pentru bani, ca n-ai bani... ca placerile pacatului laudaros. Avere
 

Psalmul pierzarii mamoniaco-depresive

Te minti si-ti crezi minciuna din noaptea mintii din suflet cu naivitate credula ca itzi-bitzii tzepuipuitzii si-ti spui ca ti-e bine si-ti va fi bine luandu-te dupa altii. Defapt ti-e rau si-ti va fi tot mai rau si nu-ti vei putea distruge sufletul aflat in munci si in chinurile in care mergi cu nepasare de suflet razbunandu-te pe el ca sa nu vina vesnicia stricandu-ti functionarea trupului pana crapi pe calea iadului vrand sa treci prin poartile pierzarii, cica spre "rai". Nu te amgii singur ca muschuocii travestiti in ingeri bagati in puterile sAdamice pe care le mostenesti, in ideea ca doar Iuda Iscarioteanul e fiul pierzarii pentru ca in el a intrat satana, stiind tu ca daca s-a spanzurat scotandu-si shuncile si boashele la vanzare prin atarnare pe lemn sa se implineasca scriptura, vrand si mort sa faca bani lumii si bagand reclama asta in vitrina din capul tuturor fraierilor ca cica fix "gluma" asta l-a pierdut, nu te incanta amagindu-te ca ai fi mai bun caci lumea lumii-i mult mai jos ca el in pierzare mintind cu inconstienta ipocrita pe toate canalele... iar mortodocsii nostrii, saracii de ei.., dar mai bine tac, nu le mai zic nimic ca sa nu se ia dupa erecticii si sateii slugarnici slavitori de satana si mari iubitori de iad si de pacat iesit la noroc in joc. Deci Domnul nostru Iisus Hristos-Cuvantul ne duce din bine in mai bine pe calea perfecta in timp ce indoiala si circul globus te va duce din rau in mai rau ca sa asculti de tine insuti avand impresia gresita ca sigur asculti de Hristos cu competenta precauta. Pune-ti bolovan pe cappork si taci!.. nu dracoolui!

Psalmul lingusirii, al justitilor oarbe,

Cate gasti attea dreptati, cate haite atatea justitii, cati ipocriti atatea justitii peste justitii, cati pacatosi mandrii atatia beroi, toti "ingerasi victime nevinovate".

Scopul tuturor acestora in viata vremelnica sau vesnica e intrecerea si medalierea celor cu cele mai mari pesteri pline gen haita talharilor lui Alibaba. Se imbraca in negru sa-i iei de smeriti, se imbraca in alb sa-i iei de drepti, de sfinti, se imbraca in printi si imparati sa-i iei de mari evlaviosi ai Imparatiei Cerurilor, se imbraca in sac, rupti in fund si in genunchi, smoliti, sa-i iei de handicapati si sa nu-i pui la lucru, se imbraca in militari, politisti, teroristi ca sa-i iei de puternici si sa vrei sa te supui lor ca sa scapi, se imbraca in salopeta sau in gospodari ca sa-i crezi harnici... deci toti au pe sistem aceasi lucrare de autoimbogatire si de tepuire perversa insa cel ce tzepuieste pe sine insusi se tzepuieste ducandu-si sufletul in iad avand impresia ca implineste traditia... caci orice traditie e o traditie de a aduna femei, bani, averi, pamanturi, idoli, obiecte de arta, locuri de distractie si de relaxare, scoli, copii, idei, carti, biblioteci, fantasme, filme, arme, aventuri... adica revolutii, revolutii desarte pentru dreptatea unor justitii care nu aduc decat sentimente viclene si trairi pe sfinvers fata de simtirea inimii si a sufletului Dumnezeirii si a sfintilor care traiesc din Dumnezeu, deci un fel de justitii antihriste si de acolo au ei belsug de sentimente si de cuvinte si reactii pline de mare "onoare".

De aici, din bunacrul talharilor vine toata lingusirea si disimularea si cu cu cat lingusesti mai mult idolii acestor scopuri te crezi si tu mai destept si mai drept si cand apare vreo problema atunci sari ca ars si acuzi crunt si necrutator si te razbuni cu ura si rautate maxima, excluzand cu exclusivism viclean luxiimputziferic desfranat avand ca baza spetze din toate justitiile lumii care toate voteaza pro distrugere si iata ca nu mai e decat Domnul ca sa aiba respect pentru cel osandit si sa isi foloseasca dreptul de veto pentru a apara si a scapa cate un suflet din coltii lupilor pradatori ce-ti mereu da de slujit, culmea, justitia lor si razboaiele lor. Nu ca-i buna poanta asta ca lupii, serpii si ursii, leii, hienele si omul rau, omul tuturor faradelegilor, pilelor si privilegiilor sa te puna sa respecti legea... lor? Numai ca nu e de ras gluma asta proasta fiindca daca nu le respecti legea te ard pe rug si te chinuie mai rau ca pe Ioana D'Arc... si asta dupa ce fecioara din popor cu credinta in Dumnezeu le-a faurit o tara luptand pe linia intai ca Ecaterina Teodoroiu in toate confruntarile cu inamicii.

Psalmul prostiei, nebuniei, rautatii si ipocrismului, adica al nepasarii de suflet.

Nu este bine sa fie omul singur, acesta este cel mai mare rau si o stie asta omul direct de la Dumnezeu deci nu mai are nevoie de confirmari stiintifice de la terte parti: ingeri, animale, pomi, stele, femei, sine insusi, speciali, lume, ocultisti, demoni, sate, pagani etc.

Prostia grava sta in lipsa constientizarii diferentei dintre grozavie si indrazneala.
Grozavia=satana iar Indrazneala=Preasfanta fecioara Maria.

Prostul acum si azi toata ziua isi genereaza neascultari, necredinte, faradelegi sau le preia de la lume inclusiv de la parinti, nevasta, casnici sau de la copii si nepoti, caznd prin cei intimi, dand impresia ca e mare si tare, curajos, puternic si grozav nepasandu-i de raul care va veni pentru suflet de la ceea ce tocmai face (rau) fiind in acelasi timp foarte grijuliu cu trecutul iertat, plangandu-se de altii si smolindu-se si cersind indurare pentru faptele cele vechi, care au fost iertate sau trecute cu vederea de Dumnezeu, si cu toate astea el se plange cu frica de raul care cica ii va veni aici de la ceea ce a facut in trecutul iertat, vazandu-si inclusiv iadul si condamnarea vesnica in mod absurd si nicidecum nu ii pasa de raul care sigur ii va veni de la ceea ce tocmai face acum si in ziua de azi in timp ce se smoleste de ochii lumii si ai sai, facand faradelegi viclene si desrfranari ascunse, de la care chiar va avea de suferit si aici si dincolo si culmea e ca nu vrea sa scape de raul care ii vine de la faptele de azi ci vrea mereu sa scape fugind de consecintele faptelor vechi si iertate care cica ii vor venii din vesnicie in vremelnicie ca sa-l ia mai repede in iad inca de aici, chinuindu-se cu frica asta si crapand cu zile de la tulburarea asta adusa in el din pisma dracilor grozavi care nu vor sa vina la pocainta ca sa se laude cu nepasarea fata de chinuri infernale.

Inteleptul indraznet face exact invers, el smerindu-se nu fuge de niciun rau care vine din trecutul personal sau de la altii, oricine ar fi acela ci-si duce crucea data de lume si de toti pacatosii si dracii, rabdand toate chinurile pana la sfarsit in timp ce acum si toata ziua e spovedit, pocait, impartasit adica fara pacat, fara gresala, smerit, umil, cinstit si astfel iesind din ipocrismul si viclenia si desfranarea lumii oculte ascunsa dupa paravnul departarii de Dumnezeu si de ceilalti, al zidurilor, al trupului, al obrocului pus peste lumina, al fetzei, al faptelor jocurilor de scena si al oricarui comportament folosit ca paravan in spatele caruia ipocritul autotzepuit isi ascunde si-si creste fire pacatoasa si nedreapta, mincinoasa, el cu dreapta credinta merge pe Calea Domnului, calea cea stramta crestin ortodoxa spre fericirea Raiului sufletului sau caci acum si astazi nu mai face decat binele crezand si ascultand din toata inima si dragostea sa.

satana are un comportament antichrist si isi duce sufletul cu inconstienta in chinuri vesnice tot mai insuportabile, in rusini, in suferinte, in rauri, care vin peste elea chiar daca isi inchipuie cu naivitate ca va putea sa se pocaiasca in ultima clipa ca talharul, dar chiar daca o va face tot va fi intro oarecare rusine caci chiar primind iertarea ramane suferinta si rusinea memoriei celorlalti caci oricine stie ca un iertat nu mai e la fel ca un nevinovat caruia Dumnezeu nu are ce sa-i ierte, desi amandoi mostenesc Raiul, si de acolo tristetea pentru cele vechi si fericirea lui vesnica a vietii celei noi, pe cand inteleptul care fara pacat asculta si rabda toate relele care vin peste el fara sa le genereze sau sa le excaladeze el insusi, isi duce sufletul in fericire indraznind cu curaj sa creada si mergand pe Cale ajunge sa intre in bucuria vesnica a Stapanului si Domnului Dumnezeu.

Deci nepasarea de suflet si frica de suferinte, moarte, a nebunului care nu-si da seama ca luand decizia sa-si darame si sa-si mareasca hambarele idolizandu-si patimile sufletului oricat ar fi de stapan si de mandru peste averea sa si peste patimi, acestea il vor lua in noaptea pe care a declansat-o prin trista decizie si-l va duce in chinuri omorandu-l chiar in acea noapte a necredintei si neascultarii, deci oricat isi va spune ca se va pocai si indrepta lasand pe maine, acea zi de maine va fi mereu poi-maine deci nu se va mai pocai niciodata si chiar cand va ajunge ca talharul pe cruce nu va putea sa fie decat talharul rastignit de-a stanga sau un ucenic care nu si-a grijit calcaiele si cozile asa ca iuda care ridicandu-si calciul sa nu fie muscat de sharpele (lumii coculte) care intrase in el a dorit sa-si puna la cale viclenia ipocrita a fatarniciei cu tupeu demonstrand "neputinta" si "orbirea" Domnului de parca Domnul chiar n-ar putea sti daca ar vrea ce e in dosul paravanelor sale construite cu meticulozitate prosteasca si iata ca bazandu-se pe vremurile cand isi ascundea furtul banilor din punga, simtindu-se invins si scos la lumina cu forta, fiind mustrat prin intrebarea despre sarutul vanzator, se grabeste si-si apropie clipa si gresala fatala ca sa se implineasca scriptura, vrand sa fie el insusi un fiul al durerilor, dandu-se un mesia care va fi inaltat si spanzurat pe lemn, tzepuindu-se cu insasi scriptura pe care o foloseste tot ca pe un paravan al ipocrismului in dosul caruia saracul inselat si-a facut propria voie de parca ar fi ascultat si de parca si-ar fi implinit rabdarea si nefuga de chinuri pentru mantuirea sufletului cand el defapt tocmai si le-a regenerat, fiind defapt omorat de propria grozavie generatoare de minciuna, necredinta si neascultare si ducandu-se singur cu mandrie stapanitoare mai repede in chinuri, bagandu-si capul in propriul latz, o capcana mai tare ca cea nascocita si uneltita de satana pe care prin asta ar crede ca l-a invins, taindu-si astfel singur cu nepasare din timpul in care s-ar fi putut pocai si indrepta, grabindu-se cu roadele de carne ale mandriei atarnate in copac ca prostul autotzepuit in ideea grozava ca va putea sa rabde cu nepasare nirvanica chinurile si muncile maxime in care va fi bagat, insa dupa ce trece timpul pedepsei chiar daca va iesi din puscarie dupa cumplitele chinuri, din alcatrazul iadului, dupa 2000 de ani cat ii este data pedeapsa, dupa aia va trebui sa-si rabde saracul suflet de om toata rusinea prostiei si naivitatii prin care si-a ales chinurile de la sine insusi si de la voia proprie, de la acel egoism rau care pismuind chinurile date de altii Domnului si lui ca ucenic credincios nu vrea sa le rabde nicidecum pe alea bune ci infuriindu-se vrea sa rabde doar chinurile pe care si le da el insusi luiusi, si aceasta rusine a pismei si urii egoiste il va intrista mereu caci toata lumea il va recunoaste si-l va stii cine este si ce a facut intelegand cat de neiubitor egoist si mare prost furios a fost in grozaviile satanei lepadand el cu voia sau fara de voia, cu stinta sau fara de stiinta indrazneala cea buna poruncita si sfatuita de Iisus, aceea de a urma indrazneala dreptilor si smertilor si mai ales preasfanta indrazneala a smeritei fecioare Maria si a Domnului Iisus Hristos-Cuvantul ca un exemplu simplu si clar, bun de urmat acum si toata ziua de azi si de mine, de oricine voieste, raspuns bun pentru care te pregatesti mereu azi si nicidecum a-poi-maine.

In concluzie inteleptul acum si astazi indrazneste sa rabde chinurile (negenerate sau exacerbate de el insusi) fara sa se lepede sau sa colaboreze cu lumea sau duhurile necurate oculte din sanul barfuriei care insista si-i cer mereu sa le faca pe plac, sa se lepede de Dumnezeu reprimind lumea ca sa le fie ”bine” impreuna in timp ce prostul acum si azi se grozaveste cu viclenia si desfranarea producand cu furie modele desarte victimizari pe inchipuitele false chinuri de la altii de care se toooot plange, insingurari si paravane pentru ipocrism pana la sfarsit, grozavie mandra si prosteasca ce se va preface in rusinea vesnica a parerii mare si tare de tip talpa iadului luata drept mare beroism. Inteleptul indraznet isi duce sufletul azi cu altruism prin sfanta Cruce in chinurile facute de altii lui imbatranind frumos in altruism si in vesnicie va fi in fericire caci a lucrat ca fecioarele intelepte cu maxima nevinovatie si ascultare fara gresala de dreapta credinta ramanand in Cuvant pana la sfarsit.

Psalmul pocaintei pentru copii.
Il gasiti aici in format electronic. Are 43 de pagini si contine 40 de vedenii sufletesti Apocaliptice cu valoare de invatatura de minte si mare discernamant. Maximizati fereasta la tot ecranul ca sa surprindeti detalii semnificative. La care puteti adauga carticica ingerasului apocaliptic in drum spre noul ierusalim.

Atentionare constientizanta pentru toti copiii iubitori de psalmi.

Nu va lasati apartinuti si nu apartineti nimanui (afara de Dumnezeu) caci duhurile viclene si necurate va tzepuiesc ca sa va apartina ele k lumea dandu-va impresia ca voi le apartineti si astfel va ia timp dandu-va impresia ca va da... si cazand, ca sa redeveniti apti pentru ascultarea de Domnul, va dura foarte mult timp caci fara sa va dati seama vi s-a inoculat virusul parerii parelnice si v-ati inaltat crescandu-va cornitele mandriei setEi si a foamei de sherporc-de-caine-luUup pavlovian ce-si foloseste pofta ca sa declanseze EUu(sete-foame) lucrandu-si astfel satanatatea de tip baterie lipsita de orice Harnicie Duhovniceasca avand interiorul interiorului lor gol de Hristos-Cuvantul imbatandu-se cu apa chioara ca se incarca, se adapa band, se satura mancand si ca sunt plini... de stiinta... da... plini de labordelataoria lumii ingamfatilor fatarnici si ipocriti ce se dau mari... (drepti, sfinti, duhovnici, muncitori, teologi, vrednici, intelepti, bogati, frumosi, productivi, rodnici, virili, puternici, curajosi, seriosi, simpatici, jmecheri.... defapt doar niste pareri bune despre ceva ce e foarte rau, caci au primit ideea nebuniei maxime si apartin apartinatorilor si in ei au primit sa le apartine orice altceva afara de Iisus cel Euharistic si sfant care trebuia desavarsit toata viata si nu inlocuit cu sinele ce se preface ca asculta si urmeaza, fiind defapt un EU-setea-foamea ce se mandreste avand doua cornite ca ale unui miel ce vorbeste vrute si nevrute, desertaciuni si ispitiri ca un balaure vrednic de toata zadarnicia lumii-lumesti a pierzatorilor ce se cred invingatori cand si-o castiga.)

Deci daca iti apartine ceva din lume in suflet, in tine, inseamna ca n-ai lepadat pe satana care in mod ocult si ascuns sau direct ca la fraieri ce se lasa usor tzepuiti s-a fofilat la caldurica si la balta cu ”pesti” ce parvin si cu broaste raioase avand acolo in tine, pat moale si haine scumpe si hrana buna din toate carneriile spurcaciunilor asezonata cu verdeturi si cruditati vegane. Cum deci poti sustine ca L-ai primit pe Iisus daca-ti apartine satana si puii lui-ei?

De frica se cred grozavi ca niste personaje neimplicate decat in vis sunt mari.
 

Psalmul barbatilor sfinversi, barbatii ingamfati si gresiciosi ce se mandresc cu asta, barbatii pierzarii ce-si fac din talpa iadului vesnic parere buna.

Ingamfarea mintii-inimii prin stomac se da mare si tare fiindca-si permite sa greseasca engross ca barbatii grozavi de prosti si laudarosi care gresesc, permitandu-si sa greseasca cu nepasare si care cand se inerveaza iesind din minti ca o sminteala nevrozata de insistenta si zadarnicie capata o furie foarte intelept-agresiva, competenta in unitate cu competentii lumii, aplicand pocainta pe care trebuia s-o faca satana luiusi, cu agresivitate spre distrugere, la nevinovati si la Dumnezeu lovind cu acuzarea si cu razbunarea pripita pana se leapada de tot, pana tradeaza de tot si pana devin dusmani cu ei insii si asa se duc la moarte si la pierzare de suflet prin ideea nebuniei maxime, sclava neputintei, care la vine mereu ca ispita in momentele culminante, cu presiuni emotionale, si se beroifica ca victimele pentu parerea cea mare, parerea de sine si de parerea lor, parerea iluzorie a vesniciei de tip barbat-talpa iadului care nu vrea sa piara schimbandu-se ci se crede mare si tare si competent si drept, neschimbabil, pentru ca da de baut, direct din stomacul plin cu apa pacatelor, nepricepand ca astfel, impreuna cu dracii isi fura timpul ca erecticii si sectantii ce se cred drepti si smintisori competenti.

Iar un ingamfat prostoc-brontoroc ce greseste mereu primind minciuna crezand ca face bine si ca va fi bine si ca e bun si va fi mai bun in gresismul barbatior pe dos, golani, batausi, rai, agresivi, tupeisti, bularai, mincinosi, nebuni, hulitori, batjocuritori, rai, vicleni, reci, sarcastici, uraciosi si criminali mai ales de credinta fix prin nepsarea in deznadejde si in insistenta zadarniciilor cu care te loveste verbal si atidunal ambalandu-se si incruntandu-se necrutator jertfindu-se in desert pentru stricarea Templului si a lucrarilor divine, si de aia ingamfatul gresicios grozav de prost este un tip foarte periculos si pentru el insusi fiindca oricand isi poate face rau, foarte mult rau autodistrugandu-se, cu voie sau fara de voie, din gresala si prostie, insa e periculos si pentru ceilalti din jur pe care ii poate agatza si-i poate distruge impreuna cu el cand sare ca prostul in prapastie, in balti, noroaie si incurcaturi, cazand, saracutul de el, din greseala, si se darama mult si repede caci mintind si gresind isi iese din minti si-l agata chiar si pe Pastor, pe Dumnezeu sau pe cei mai apropiati fiind capabil in furia oarba si incapatanata in ambitia victoriei pierzarii, plina de scandal si de certuri fara oprire, in iesirile nervoase pline de nemultumiri si amenintari, de santaje emotionale si de voiri rele, uracioase, blestemate si hulicioase, e capabil sa produca tuturor multa durere, suferinta, tristete insa mai ales lui insusi dar si celor din jur sau chiar celor mai apropiati pe care cica ii ”iubeste”, iubitorul de sine si de parerea lui de sine, caci toata tristetea ii vine de la dorinta de a fi el ascultat si de aia isi exagereaza trairile isterice cu viclenie, sentimentele si starile deprimante vaitandu-se de altii fara numar, plangandu-se de ei nonstop cu dorinte dezbinante, pentru ca ingamfatul gresitor vrea sa fie el ascultat mai mult decat altii si nicidecum nu-i da prin cap ca el ar fi trebuit sa asculte de Dumnezeu exact la fel ca toti credinciosii ordinari ce participa la viata sfanta si liturgica.

Acesti barbati inversi ingamfati gresitori foarte prostoci ce se razbuna pripit, crunt, nu vor sa apere sfintenia, nu vor sa fie barbati drepti ce lupta contra pacatului ci in placerea din inima si din suflet ei gresesc mereu cedand ideei nebuniei maxime care ii tzepuieste amagindu-i cu binele care o sa le vina de la tradare, bani, comoditate, sex, inselaciuni, furturi, privilegii, de la razboiul dus pentru tabara adversa si astfel cu lingusiri si minciuni se pilesc imbatandu-se cu sine gresind mereu fatal, gresind mult, fiind intro permanenta gresala si laudandu-se si mandrindu-se cu starea asta de vesnicie barbateasca de tip talpa iadului tupesist, curajos si indraznet, primul la a incepe orice fel de rau, ca sa dea liber marele eliberator la destrabalari pacatoase si perverse, la iesiri din timiditati si frustrari, ca un fel de mare iubitor eliberator de inhibitii ce se crede mantuitor cand defapt acest tip de barbati prosti si inversi, se mantuie prin pacat fugind de durerile ce vin de la placerile pacatuirii si fugind de responsabilitati si raspunderi.

E plina biserica de asfel de barbati cu burtica ce gresesc cu nemiluita ingamfandu-se si dand impresia ca stiu ce spun si ce fac luand toate drepturile de la ceilalti si nepricepand ca sunt decat niste teroristi tortionari, slugi ai ingamfarii ce le iese din mintea lor gresitoare din inima prin burta, prin stomac, fiind ei in umitate si impreunare mereu impreuna cu zadarnicia si deznadejdea pe care le slujesc prin necredinta lor plina de intristare si frica absurda, caci le e foarte frica sa fie altceva decat niste personaje triste ale unor burti si ale unor matze pline de lichide necurte si ale unor pofte mari de carnarie de unde satisfacandu-se toarna si desharta la toti, dand parca de baut si de mancat ca niste stalpi ”vrednici” ai comunitatii de credinta, vai lor.

Oare chiar nu stiu si nu pricep ca ei primesc cu ingamfare gresala si minciuna, colaborarea si urmarea lor nebuna ca pe o satanatate, ca pe ceva bun si pozitiv? E gresala acolo, e minciuna, e inchiderea ochilor cu complicitate si asta nu e de laudat si nu e virtute ci e defapt talpa iadului mandriei daca ingamfatul se grozavaste in prostie ca ”barbatul”... grozav de prost ce se crede inteelpt si tare facand mutre intelepte, morale si competente jucand personaje mari, celebre, sau mici si ascunse, caci nu poate nicicum sa-si asume existenta cinsitita a persoanei sale.

Ingamfatul de frica greseste si inchide ochii cu complicitate indulgenta si lingusitor fricoasa, aliindu-se instant cu hotii teroristi acceptand sa minta si sa creada ca va fi bine ingamfandu-se si devenind gresitor engross ce se mandreste prin burtica si se lauda cu starea asta de ingamfat burtos ce se vaita si se nemultumeste mereu, plangandu-se ca nu este el ascultat, plangandu-se si urandu-i pe toti cu violenta si dorinta de dezbinare, cu tot circul si isteria, cearta, urletele, acuzarile, justitiopatia, razboiul, razbunarea, nepricepand ca este decat un inselat pripit care se crede barbat insa este barbatul pe dos, ala care nu crede, care nu rabda, care nu asculta, care nu lucreaza cinstit, care nu poate cazand si tradand cu foarte mare usuratate cedand mereu cand ii vine ideea nebuniei maxime pe care nu poate sa nu o faca ca pe orice ispita, daca nu pe afara atunci acolo in interior fiind un tradator, gresitor ascuns si abscons ce ameninta si ramane suparat, certat, trist, exclus, asteptand in zadar sa fie socotit victima si sa i se ceara lui iertare, culmea, pentru faptele lui rele si proaste nepricepand ca este impreuna cu duhurile necurate pe care le socoteste apropiate si pe care le apartine fiind apartinut de ele intr-o inchipuire in care sinele satanice ii daruie timp, apa de desertat pentru betia de baut si parere foarte mare si importanta, parerea ingamfatului gresitor, grozav de prostovandame.

Psalmul mamonanismului bărbădrcoolului pripit sa distruga, de isacuzacu-târfacu-târâzacu-razbunacucuUulului-perere-interiorhororor.

Oare ce intinaciune, ce balta, ce lac, ce mare, ce ocean, ce galaxie gigant se varsa intre tine si femeie, fata, fetita, sfanta, mama, bunica, copila, icoana... de te umple cu turnaciunea pangaririi pentru beroismul mumuzeului mumurmurator lingusitor ce baga bogoi direct sau prin interpusi? Oare ce capcana fara scapare, ce vortexit, ce vidanje-ventilator, ce târâiala, ce silnicie, ce simtiri pofticioase si pacatoase pline de jmecheriile lucrarilor cele negre ale capcaunilor labordelatori care dupa ce profita ca porcii de desfatari pilite ucid cu cruzime aruncand vina pe femeie, pe sfanta, uitand de ocean, de mare, de balta, de turnul de apa chioara plin cu toate turnaciunile gresurii babilonului mamoniac ocult al lumii lumesti care ii umple si-i gonfleaza la momitze crezandu-se de dorit pentru ”darurile” lor blestemate, ”daruri” de carne clocita clocotind a blestem si lobordelatorie isterica nemultumiti ca nu-s ascultati, slutzenie ”daruitoare” de inmultirea faradelegilor si pacatelor inmulticioase pandemice, comportamente-parere-apartinatori?

Deci ce lume-mamoniaca se toarna neincetat ziua si noaptea in relatia ta dintre tine si femeie aruncand vina pe ea ca sa te razbuni pripit... pe Dumnezeu?

Avem 4 chestiuni, tu si duhurile rele, necurate, relatia plina cu porceala si femeia. Cine e deci de scos afara, de alungat ca sa nu te auto-distrugi distrugand in zadar tot deznadajduind ca smintitii pripiti, rataciti, ametiti, pierduti, speriati, invartosati, obnubilati, fraieriti, trecuti prin viclenii si ingroziri in tabara adversa?

Orice porst ar zice ca lumea mamoniacuzaca labordelatoare, profitoare e de lepadat, insa omul mereu se scapa de femeie, cu cat e mai sfanta, nicidecum de pacatuiala porceascapacioasa, ”mântuitoare”, preferand compania târâfelelor ce se batjociuresc si se slutesc acuzand si spurcand ca sa te razbuni pripit ca pilitul ce se pileste pe sine in privirilegii aruncand vina pe femeie si nicidecum pe lumea mamoniaca a femeii gonflabile pe care o poarta prostul grozav in sine si in punga cu bani ca pe un idol al norocoolului fatalist, al greselii fatale, al mandriei nepasarii caderii in ispita la venirea ideii neputincioase a nebuniei maxime de facut, al ghinionorocolului castigator a prierzarii. Multi am ajuns mai rau ca prostii, mai rau ca orice prost dand raspuns corect doar in mod fatarnic si ipocrit, dovedindu-ne cei mai de jos injositori sluxțiferici.

Si cat oare tinem ochii inchisi ambitionandu-ne sa nu vrem sa vedem amaraciunea, tristetea, balta, marea si oceanul din cauza apei?.. turnate, inghetate in inima si cioplite pentru a ne putea da victimele cele mai vrednice si cele mai smintisoareoare?.. moțăind in ceaunul cu lături?

Ce bine ca am zis-o si pe asta! Doamne iarta-ma.

Psalmul nebutintei @,

Coada-cochilie de melcomoisEUil ce se insurubeaza pangarind prin sufletul stang in suma nu poate necrediciosul infidel sa nu-i zica sfant la satana din inaltimi sub presiuni-crize, insistente, deznadejdi descurajante si sub zadarniciiile alinierii ghinioanelor ore-minute-secunde fatale sincron sincretice perfect purificate lucrare neagra uneltita ca un fel de rasuflare-iseliberatoarereres egoista pupandu-se potrivit ca doi saci amorezi gauriti pusi bushon la bushon, rasufland minciuni grandomane sarcasm de capra neagra prin isupapalabanilor murmurdari ai ”libertatii” si aceasta stricare ingrozitoare a interiorEUlui corupt si egoist se preschimba in barfologie burebisștiintifica cu voiri si acuUuzari isterice agresiv inversunate in camera-debara cu cotlon liberschimbist a slugilor lenese si viclene ce se dau mari victime, ai dracului casnici ipocriti, fatarnici, mari bucataritari "puternici", din casa lui Dumnezeu, unde se ascunde liliakul batman-superman inchis in pupa viermelui de matase ca o muscameleonida prinsa in plasa de paianjenul spiderman indragostit de femeia fantastica si de corcitura mutanta de nivel 6, Jane cu puteri distructive hipnotice si telekinetice maxime, deci acolo-i baiu', ca porkutzu' nu poate fi fidel-crdincios cu sufletul si de aia fraierul si-l pierde caci infidelitate si necredinciozitate = pacat cu pierderea sufletului!

Fara Har, rugaciune si post, nu iese neputinta si violenta pripita si nu poti sa-i zici sfant adevaratului Dumnezeu decat ca ipocritii, fariseii, nebunii, raii si smintitii vrajmasi truUufasi fiind foarte departe in minciuna stiintifica egoista cu inima, mintea, sufletul si lucrarea de Dumnezeu.

Psalmul intelepciunii,

”Bate-voi Pastorul si oile se vor risipi.” implica dorinta arzatoare:

Sa ma amenintze Dumnezeu si sa-L ascult, cu drag, cu credinta, cu smerenie, cu umilinta, cu bucurie, cu respect, cu frica sa nu cumva sa cad din Rai prin infidelitate ca necredinciosii răi si egoisti ce se cred sfinti cu parerea care si-au ales ”libertatea” pacatului, a faradelegilor si a mortii... nesuportand si nervrand sa rabde putzin frica si orice ispita si rautate rea.

Psalmul prostilor ce nu vor sa fie facuti de Dumnezeu prin acuzare ci de altii.
 

Fraierul tzepuit-tzepuitor fuge de acuzarea Domnului tradand ca disperatul, ca gogosherpele pacatos, furios, turbat ce se ascunde in gaura de soarece. Nu suporta nicicum acuzarea si e in stare de orice mai bine decat sa mai fie iar si iar acuzat de Dumnezeu desi exact in acuzarea asta consta luminarea, facerea si refacerea sa, reparatiile si indreptarile sale venite de sus. Toate prin acuzare se fac. Din pricina fricii asteia, ”innebuneste” si se razbuna omul ca purcelashul agresiv cu maxima suparare ca scos din minti de parca acuzarea lui ar fi vinovata de situatia nefericita si mocirloasa in care se afla, de parca acuzarea ar fi cazua cea rea a tuturor relelor din pricina careia se scufunda si nicidecum faptele sale rele si urate pe care acuzarea divina tocmai i le descopera si i le pune in lumina, tocmai pentru ca acuzatul sa poata vedea mai bine cine este si ce face, spre a putea iesi insfarsit din recidivele impatimitoare agravante care-l tin legat si chinuit tot mai rau in blestem prin minciunile si orbirile sale pamantesti, lumesti, pagane, dracesti, dulci-inselacioase in credinta pe care le prefera din prostie ipocrita de frica acuzarii. Fix asta nu poate rabda, acuzarea de la Dumnezeu, in timp ce crede toate barfele si acuzarile lumii vrand sa le si simta pedeapsa crezand ca pe alea le suporta mai usor sfidand, de parca-l ung la suflet, dandu-se mare si tare ca acuzatul pe nedrept, ca vrednicool caruia nu-i pasa de nicio acuzare oricat ar fi de mare, numai de la Dumnezeu sa nu fie.

Acuzarea-l innebuneste si-l tulbura, numai pentru ca e de la Dumnezeu, cand ar fi trebuit sa-l mantuie!

Cel mai scurt psalm, cat un semn, cat un punct.
 

Nebunul rau, uracios si furios ce se razbuna crunt cu nemultumiri si pripeli-greseli grozavindu-se, ”biruind” ispite-le prin a le face voit ca prostul laudaros si fudul, sfidand, de frica e foarte... e foarte-foarte... foarte nevinovat, prin fuga de identificarea cu beroul din pilda si foarte bland fiindca el nu manca carne ci bani, deci lui nu-i place sa-si poarte semn de la Dumnezeu ca sa se indrepte, nu poate stii despre cine-i vorba decat revelandu-si de la ”lumina” barfei in care intotdeauna alti-s de vina, ca si cauza a tuturor relelor ascunse, iar el smintzisorul, ”vrednicool”, are toate meritele din moment ce-si poarta semn ”sfant” de la lume.

Minune: ”Nu veti primi alt semn!”

Conteaza victima cui esti si a cui vei fi, adica cine te va birui pana la urma!
 

Psalmul victimizarii ce ti se plange cu insistenta ca sa...

Nu-i rau daca esti sau o sa fii victima Mariei Fecioara sau a Domnului Iisus caci infrangerea si caderea in lupta cu Ea te face sa devi feciorelnic, preacurat, smerit, duhovnicesc, rugator, sfant, preafericit si liber iar daca esti victima Domnului atunci e si mai bine pentru tine caci vei fi un mantuit, un inviat, un drept, un adevarat, o faptura noua cu suflet viu. Pe cand daca te lasi sedus de ideea ca e de rau sa fi victima lui Dumnezeu atunci tot plangandu-te ca esti victima si ca asta e rau si ca va fi de rau, vei fugi tarat in tabara tuturor tzepuitzilor tzepuitori care nu stiu cui sunt victime ”vrednice” si slugarnice avand impresia ca scapa cu viata si cu bani.

Este incredibil cite tepe si tepuitori prefaacuti si vicleni sunt la fiecare pas. De parca toti sunt setati sa incerce sa pacaleasca, insele, sa minta si sa te duca cu presul. Invidia capata forme incredibile, deseori agresive, chiar si in mijlocul familiilor.

Toti te tzepuiesc ispitindu-te si provocandu-te sa indraznesti sa te dai pierzarii, mortii si iadului lovind in Dumnezeu dupa formula:

Lipsa fricii de Dumnezeu, a respectului si neascultarea duce la minciuna si rautate, la ipocrism si fatarnicie, rautatea duce la faradelegi, faradelegile la pacat si pofte, pisme, dorinti rele, iar de la dorinte, pofte si pacate ni se trage trufia, lenea duhovniceasca, neiubirea, care duc pana la urma la despartirea de Credinta, de Dumnezeul smereniei, al blandetii si rabdarii in adevar si slujire divina, la boli, la batranete si neputinte, la lepadarea de viata indelungata cinstita, ajungand sa fim niste fricosi avari ascunsi suparati si certati ce se victimizeaza in permanenta cedand repede si urat sub amenintare, ce se plang mereu de orice, nemultumiti pana si de Dumnezeu, murind ca prostii dezbinati, amenintandu-L si santajandu-L, reprosandu-I orice cu tupeu si cu vorbe grele, urate si batjocuritoare, cazand astfel in iad si in demonizare mai inainte de a da coltul.

Deci trebuie vegheat ca sa fi serios si implinitor, ca de papagali vorbitori limbuti inselatori, de adulti, de erectici si secatanti, de pagani, de satei e plina lumea si toti te-nvata sa de omori ca prostul lepadand pe Dumnezeu si fugind de sfintenie pentru te miri ce de pe lumea asta... te ispitesc sa te ispitesti sa vrei si tu, te forteaza, te tarasc, te silnicesc, te ”ajuta”... si urand pe Dumnezeu pentru idoli, lovind in El victimizandu-te si trufind cu reprosuri tactic-strategic acumulante defat te sinucizi, distrugi si te auto-distrugi ca prostul pe tine insuti implinind porunca si voia satanei, uratorul de oameni si de mantuire, care mereu ti se arata prin tine si prin ei bun, cerandu-ti sa fi bun, binevoitor ca sa-i faci pe plac, lingusindu-te si laudandu-te pana te tzepuiesti avand impresia ca esti foarte bun si ca e foarte bine daca-i faci pe plac si ca va fi bine. Defapt a fi bun si a avea buna voirea de a-i face pe plac celui ce nu stie ce-ti cere inseamna sa faci raul ravnit de el, in locul lui, deci te-a gasit de fraier si practic l-ai spalat pe dracul devenind tu spalatura lui murdara care se duce in pamant in locul lui. I-ai facut treaba ca naivul, ai fost bun de ai slujit rautatea, ai reactionat si ai urat pe Dumnezeu, ai lovit si te-ai omorat. De 7500 de ani, de la intemeierea lumii omul nu face altceva decat isi cere moartea si pieirea si nu se poate opri din aceasta lucrare satanista neagra, se ridica impotriva Preasfintei Fecioare preacurate si preasmerite, sau impotriva Domnului Iisus Hristos-Cuvantul si asa se autodistruge pe interior si apoi de tot, se autodistruge lovind cu ambitie si incapatzanare de parca Dumnezeu, Mantuitorul-Cuvantul sau Duhul i-ar fi facut lui vreun rau, avand impresia ca din cauza Lor sufera si se chinuie cumplit uitand adevarul, ca tot raul si neiubirea, chinul si moartea isi are cauza in neascultare, mandrie-trufase, ipocrism-fatarnicie-minciuni, victimizari-cedari sub amenintari si pacat, mult pacat=moarte omoratoare traita mai inainte de a da coltul.

In cine pacatuieste Dumnezeu nu locuieste!
Cine cade in recidiva isi ia stare maladiva!
Cine minte si barfeste, nu asculta ci trufeste,
Necredinta-l biruieste si in rau se adanceste!
Cine se joaca cu dracii, cu femeile si banii,
Isi risipeste ca prostul fericirile si anii.
Cine-n lume-si pune soarta iadului deschide poarta!
Se da mare si frumos, se da tare aparacios, curajos si virtuos
Cand se vede ca-i fricos, artzagos ca-i puturos,
adica un pacatos, cel mai mare uracios-rautacios,
un biet nebun neputincios si la barfe curios.

"Cu dreptatea nu faci nimic daca nu ai putere."

M. EMINESCU

Psalmul pripitzilor ce se tzepuiesc vrand sa tzepuiasca nepricepand ca-s pripiti!
 

Iar daca o ai, atunci ce altceva poti face cu ea decat sa te pripesti?
(te pripestii adica mituindu-te sa minti, sa crezi minciunii si crezand-o faci ce crezi adica raul ce decurge din ea)

Psalmul victimei viclene ce caraind furios se autotzepuieste tzepuind in suparare.
 

De frica minti ca e rau (Dumnezeu-Cuvantul) si crezand ca e rau alegi ca fraieridolul incantat de scapare partea cea rea, partea adversa, demonii, calaii, chinuitorii din tradare si alegand, realegand, te inhaiti crezand in reclamagii vicleni si desfranati, numai lupte si bere (lapte si miere) ce se baga ca albina in seva, defapt ca musca in pleava, pana iti pierzi Sufletul in nerabdare, putoare si mandrie, si crezi ca fraieridolul si dracuzacool paranoic furios ca vei fi pus bascoolul baalfa, mai mare si mai tare ca oricine, mai sus ca Dumnezeu, pentru merite intelectuale, razboinice, deosebite ca sa faci legea ta (hotia), faradelegea celui mai mare si mai tare din parcare, ravnind la cele ravnite, la butoanele ascunse, oculte, ale unor servicii paralele si chiar la butonul roshu ca un mare berou sateu ce te inchipui si te crezi. De fapt, de frica (ai tu ceva ascuns in ascuns ce ascunzi cu disperare jucand toare rolurile sa acoperi) te crezi victima, te dai victima, te tii cu incapatzanare patimase victima, vicleana si ”vrednica”, si minti, mintzi ca e rau si ca urmare, cautandu-ti scapare, te lepezi de ”rau” basculand si alegandu-ti astfel cu inconstienta, defapt cu constiingerul corupt, mituit si turbat intru profituri, defapt inselaciuni, pieirea in ura si blestem, slujind mortii, acuzand cu voiri exclusiviste eliberatoare pripite ca o vedeta rebela si revoluta socializata intre mari demoni, mari calai. Deci iti realegi adularea de calai, de acumularea profiturilor in buncar, in depozitul talhariilor pe care te bazezi. Tot asa, de frica, o excluzi pe sfanta, pe iubirea si ramai orfan de Dumnezeu calatorind ratat prin ale mortii căi, văi, băi, dă-i (moarte), târât prin lume, de frică stand pe loc in neschimbare ca plutind in balta la nesfarsit si asa toooot cazand in cadere avand impresia ca urci si zbori nu mai iesi de acolo si nu te mai poate scoate nimeni caci ti-ai gasit ce cautai, lumea in care te-ai lipit si nici mâc nu mai zici oricat minte, umileste si fura pentru ca stii ca si tu profitzi, ”vesnic” profiti.

Deci de frica... ce faci de frica?
Nu cumva de frica nu mai vrei si nu mai poti sa rabzi?
Adica, mereu, incontinuu tu nu te rabzi sa... sa ce?

Vrei sa scapi de rau facandu-l? Vrei sa scapi de ispita cazand in ea ca prostul benevol cu grozavie? Vrei sa scapi de boala si de moarte imbolnavind, chinuind si omorand? Vrei sa scapi de stres, de griji, de disperari gasind mereu probleme la fiecare solutie, indoilei pentru stinta, mantuiri de mantuiala, ”adevaruri” mincinoase, nepricepand ca fugi de rabdare adica de mantuirea intru binecuvantare?

De frica... ti-e frica... sa ce, sa crezi, sa rabzi?
Pai atunci mituindu-te si lepadand Harul, Cuvantul si pe Iisus mergi in jos... cu sigurantza!!! In moarte, in chinuri, in iad si nedesavarsire devenind sluga slugarnica a instapanirii lor, scufundandu-te inghitzit ca intrun potop.

Mi-e clar ce se intampla: la aparitia Domnului sau a Duhului ori a sfantului, de frica, te demonizezi vrand sa strici, sa lovesti aruncand vina pe altii, sa tradezi, sa distrugi, sa dezbini, sa urasti, sa te razbuni (pripit), sa te omori omorand in loc ca de frica sa te pazesti!

Nu cumva de frica si curaj continui acuzarea si reversul medaliei acuzarii cedand muscorcilor bondari ce intra in le fleurs de baal, florile raului inhaitandu-te in ceata satanica sa vrei si tu sa lovesti la operatie si la punctele vulnerabile, neputand sa pierzi prilejul de favorizare a trufiei, tradand divinitatea, inarmandu-te si trufind ca sa tradezi vulnerabilitatile si sa ataci ca prostul continuand nemultumirea, reprosul, supararea, acuzarea si caraiala impotriva Domnului in timp ce te lasi impatimomit de ingeromii mitobarmani cazuti cu care faci profituri dubioase strangand in orice altceva afara de depozitele ceresti ale Domnului Iisus?

Deci nu cumva de frica cedezi si continui acuzarea si placerile profitului inselarii tot ca o continuare a acuzarii pe sfinvers concentrat pe atacuri la vulnerabilitatile pe care le-ai tradat si le-ai dat in apartenenta muscocilor bantuitori cu care te incanti la impatimirile ingeromului cazut ce nu stie ca merge in jos ca prostul grozav tzepuit ce crede ca tzepuieste?

Practic de frica tradezi prinzand curajul prostului grozav de gresit care daca nu e si fudul parca nu e prost destul dupa formula ”cine-i harnic, crede si munceste are tot ce vrea, cel ce fuge si chiuleste, putoreste si beleste are tot asa” FALS!!! N-are tot asa ci se tzepuieste!!!... pierzandu-L pe Domnul Iisus Hristos-Cuvantul de mantuitor si de autoritate suprema.

De frica am impresia ca-si deschide pravalia bistrou cu ustensile seschi sado-matzochiste lgbtiste pentru profit sa dea lovituri si oriat ar fi de nedrept nici mâc nu zice ci manca, profita, nu baga de vina in ciuda..., numai la Dumnezeu, urland ca din gura de sharpe&&scorpie in calduri.

De frica face lucrare neagra....... cu tupeuU.

Tu insuti, minele tau, sinele, tu esti barna smintzisoara si luminoasa, dezbracata de la care nu-ti poti lua privirea vrand s-o tot revezi cat e de dreapta nerecunoscand evidenta in ciuda maximei nedreptati a lumii si a demonilor pe care realegandu-i refuzi s-o vezi, s-o constati, fiind bun de tot si laudandu-te ca le esti bun de tot ca o muma, ca un pui adoptat lor reinhaitandu-te sa profiti si tu cat de putin acolo, lasandu-te luat, cedand sau cerandu-te luat si dus sau mergand tu benevol, chiar dand bani grei sa vrea sa te ia?.. iar cu noi esti ciuma?.. si tot tu esti suparat?