Ce alegi ,sa mergi la Mall sau la Biserica?
 

Idealul meu era chiar asta: sa se ofere celor care isi petrec vremea cu ce le ofera societatea actuala(malluri , atractii materiale ) ,o alta persepctiva, cel putin la fel de interesanta ca statul prin malluri , sau goana dupa produse .

Desi pare un ideal gen Don Quijote ,adica cum sa iei tu oamenii de la ceva real , o discutie cu prietenii relaxata la o bere, sau cautarea unor haine care sa te faca mai placut celorlalti, sau a unor gadgeturi noi, si sa ii trimiti sa ce ? Sa ii trimiti la slujba la Biserica? Dar acolo nu sunt decat utreniile dupamasa, si dureaza juma de ora.Si cum sa mearga acolo daca ei nu le inteleg,nu li se explica, si nu e activitate sociala acolo.

Asa ca fac si ei ce vad in jur la lume, si nu sunt de condamnat ei ca cheltuie bani,cat parintii lor, care nu isi dau seama de pericolul banilor.

Un tanar care are bani ,si nu are valori primite odata cu banii, imediat atrage privirile dealerilor de droguri (sau as putea adauga chiar al femeilor usoare),care sa pricep cum sa il atraga , mai mult decat Biserica, si anume prin atentie, prin falsa prietenie,prin integrare intr-o gasca, il fac sa se simta puternic, ca apoi sa il stoarca.
Si la sfarsit tot parintii sunt cei care sufera.

De aceea e nevoie de cateheze si de socializare in cadrul Bisericii , tocmai ca sa intinda o mana celor care altfel , societatea consumerista abia asteapta sa ii inghita cu totul.

Caci Biserica are de oferit ceva ce lumea plateste greu si obtine doar ca surogat, si anume dragostea ,invatarea despre cum sa o obtii, si oferirea ei gratis,de la Dumnezeu in primul rand, si de la fratii de credinta apoi.

Si daca Biserica nu o face, atunci sa nu ii condamnam doar pe tineri.
Si cine este Biserica daca nu noi?

Am vazut si pe net o astfel de intiativa cu multe cateheze live ,urmate si de intalniri in urma cu cativa ani, dar cred ca s-a stins.
Deci chiar si netul poate fi folosit la crearea unui curent pozitiv care sa atraga real oamenii, nu doar la raspandirea tututror atractiilor false, care te lasa gol, si mai trist decat inainte de ele.

Păi și în mall sunt cafenele, magazine de țigări electronice și tutun clasic, magazine sau standuri cu arme pt auto-apărare și altele în care n-ar avea voie teoretic minorii.

Da văd și eu că sunt bani în România, programări cu duiumul cu o lună jumate înainte la un dentist scump, cabinete de cardiologie, oftalmologie, obstetrică-ginecologie, stomatologie, farmacii toate bubuie și sunt scumpe.
Săli de jocuri de noroc peste tot, de ți-e scârbă de ele.

Mall-ul consumă enorm, încălzire, lumini, lasere speciale în cinema, odorizante speciale în anumite magazine, furnizori, aprovizionare, curățenie, întreținere toalete, consumabilele și apa, pază, întreținere spații verzi, pavele, iarna deszăpezire și soluții anti-gheață, vara irigare masivă, întreținere scaune de masaj, tratarea ecologică a deșeurilor, aruncarea alimentelor care expiră nevândute la food-court.
Nu mai zic de chirii exorbitante pt un spațiu la mall, salarii, discounturi de brand pt angajați și clienții fideli, reclame și conceptul vizual și de design al magazinului, securizarea mărfii scumpe, bijuterii, asigurarea, măsuri anti-furt.

Văd și eu, pt un SUV la mâna a treia se plătea 3000 de lei impozit pe an într-o comună mai bogată, pe alții îi auzeam că au dat doar 2.500 de lei să-și ia anvelope noi la SUV.


Boss-ule de n-ar fi bani, ar fi foarte multe spații de retail din Mall care ar avea lipit anunțul de închiriat, de altfel puterea economică a unui mall se calcula în milioanele de euro cheltuite de firme pe chirii, și după firmele își scoteau din vânzări pierderile și cheltuielile, prețul e de așa natură că plătești și pt spațiul fizic al brandului.

Orotodoxia nu e impotriva bucuriilor vietii
 

Credinta ortodoxa nu condamna relaxarea,petrecerea timpului cu prietenii , plimbarea, miscarea,o masa la restaurant, o sticla de vin,o carte si orice alte mici bucurii care ne insotesc viata.

Mergand la placeri mai avansate, nu condamna sa ai masini bune (un preot zicea la o prelegere ascor, ca sa mai iei din cand in cand pe cineva cu ea) ,haine bune, sa mergi la club, concerte, sa stai pe games, social media sau ce vrei tu, sa ai un iubit.

Deci nimic din viata noastra nu e condamnat ,chiar si al celor mai sofisticati in ale distractiilor.

Hristos nu condamna, El mantuieste.

Si ne-a pus o singura porunca , care tot noua ne face bine : Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta ,si pe aproapele tau ca pe tine insuti.

De aceea se si zice : iubeste si fa ce vrei !

Orice lucru care sub pretextul acestor bucurii ale vietii este impotriva iubirii de aproapele si de Dumnezeu , si al necinstirii trupului tau,doar acela face ca bucuria sa devina tristete , si fericirea sa devina patima.

Vrei sa fii popular, number one in grupul tau, iubeste-i si pe ceilalti, macar atat cat pe tine ! Deci iata, ai aici nu numai binecuvantarea bucuriilor vietii, dar si reteta reusitei tale personale.

Dar in schimb ce vedem ? Mergem sa ne distram impreuna si ne epatam hainele, ii lovim astfel pe cei ce nu au.Ne laudam cu vacantele noastre in fata celui sarac, ne preeamarim betziile noastre si fumurile care le-am tras in fata celui cuminte, intristam si descurajam sufletele curate.
De frica pacatului care ne chinuie, ne simtim bine daca mai tragem vreo 2-3 dupa noi.

Sfatuim pe cei care nu s-au culcat inca cu iubitul lor ca nu au ce pierde, invaluim prin dispretul nostru suveran pe cei singuri ,care nu au putere.Ne ascultam doar pe noi cand vorbim, ne iubim doar pe noi, si ce e mai rau, nici parintii nu ne mai invata altfel.

Deci nu Dumnezeu ne pune oprelisti pana la urma in a trai frumos, si a ne bucura de toate, ci propria noastra iubire doar de sine, care este radacina pacatului .

Caci porunca nu iti zice sa nu te iubesti pe tine, ci sa fi atent si la celalalt ca la tine insuti, caci caderea si inaltarea iti vine de la aproapele.

Si bucuria vietii nu e in lucrurile materiale, nu doar in ele, ci satisfactia cea mai mare este de a invinge raul din tine .

Nici macar monahii in pustie nu au avut satisfactie mai mare decat lupta cu sine, si nu au avut prilej mai mare de lauda a lui Dumnezeu, decat lauda ascultarii care duce la primirea binefacerilor Sale.

De ce scrii ca și cum ai fii fată, de ce nu scrii să ai o iubită.

Ești prost dacă mai stai la games după 20 de ani, nu cred că biserica e de acord cu clubul.

Ce înseamnă haine bune, că după câteva spălări le iese strălucirea, iar mașină bună e singurul lucru cu care sunt de acord.
Dacă ai o mașină cu care stai mai mult prin service că e prea veche, nu te bucuri de ea.

Oricum la micile bucurii ale vieții intră și să dai talpă, să pleci cu scârțâit de roți de la semafor și să lași pe altul în vălătuci de fum de la anvelope după miezul nopții când orașul e mai liber, cu o mașină slabă nu-ți permiți.

"De ce scrii ca și cum ai fii fată, de ce nu scrii să ai o iubită."
Merge si cu iubita, am exemplificat cu un gen la intamplare.

" nu cred că biserica e de acord cu clubul."

Nu e ca la catolici care isi actualizeaza dogma frecvent si spun ce e bine si ce nu societatii.
Si e mai intelept asa ,ca nu vrea sa indeparteze pe cei care oricum nici nu incearca sa ii atraga mai activ, si care marea majoritate sunt oricum instrainati de Biserica.

Deci sa folosim macar libertatea orotodoxiei in comparatie cu alte culte, care nu se amesteca in optiunile noastre , dar ne asteapta mereu sa ne intoarcem la credinta , prin bucurie si recunostinta daca nu prin porunca.

Daca gresesc si stii vreo forma de edict oficiala a Bisericii, a Sinodului care nu recomanda explicit ca oamenii sa merga in cluburi , sa mi-o zici .
Nu pareri izolate ci ceva oficial.

Un exemplu nefericit e cand patriarhul a incercat sa insinueze ca nefasta participarea la un concert de hallowen la Colectiv, si a atras scaderea ratei de incredere in Biserica cu zeci de procente, caci acolo era vorba de moarte nu de principii,si a aratat ca amestecul nepotrivit al Bisericii poate duce la gafe.

Nu sunt multe țări catolice practicante, nu are rost comparația.

Eu nu am văzut niciun preot să zică că ar fi bun clubul.

P.F. Daniel a avut dreptate în principiu, dacă erau la Biserică nu erau ei victimele, oricum acolo a fost și lipsa lor de realism când au văzut că e prea plin, unii care au scăpat de colectiv spuneau că au plecat cu câteva minute înainte din cauza aglomerației.

Eu nu cred că e ca la partide, cu procente de încredere, pe la orașe sunt pline parohiile vară-iarnă, nu i-aș plânge pe preoți sau episcopi, că vor muri de foame că 20 de ani minim mai ține treaba oricâte scandaluri sexuale sau de altă natură ar izbucni.

Până la urmă mall-ul e prea tare gândit ca să nu dea rezultate, de la cărți, la spălătorie chimică, copiere chei, croitorie, la bowling, cinema, patinoar, fitness, magazine de auto-apăărare și alte distracții numai pe acolo găsești.
Până și permisele le-au mutat la mall și înmatriculările și altele

Sunt vecernii după masă, utreniile sunt de dimineață înaintea Liturghiei.

Până la urmă fac rulaj în economie și i se învârte TVA-ul la lacomul de Bolojan.

Parcă Silviu Prigoană povestea cum și-a dus băiatul cel mare la escorte după 18 ani, deci mai bine dă banii la mall, că acolo nu sunt atâtea răutăți.

Izbăvește-mă, Dumnezeule, căci apele au ajuns până la sufletul meu.
 

Eu nu am auzit pe vreunul sa condamne clubul .
Dar am auzit sa condamne muzica care unii o socotesc satanica, poate fumatul, poate si altele din cele ce se fac la club.

Sa dam totusi un cec in alb sfintiilor parinti ,care ei intra in detaliu si condamna cu subiect si predicat adunari de distractie ,pe care ei le numesc de pierzanie . Si au tot dreptul ,pentru ca ei ofera ceva in schimb, o idee mai duhovniceasca fata de care distractia pare intradevar pacatoasa, pentru ca ei vorbesc cu har

Dar preotii de azi nu prea au curaj sa condamne , pentru ca isi dau seama ca harul mai vorbeste cu greu in zilele noastre, si de aceea prefera sa nu deranjeze prea mult,pentru ca nici nu au ce pune in loc.

Cel mult sa isi asume sa fie stupizi ca mine si sa zica haideti la Biserica ,lasati cublurile, daca vreti sa va gasiti linistea si mangaierea, dar fara sa le ofer in schimb cum pot ajunge la aceea liniste, fara sa ii ajut cu nimic, decat cu indemnuri goale.

De aceea eu fac invers si zic : duceti-va fratilor in cluburi, dar treziti-va dimineata sa veniti la Liturghie, adormiti si mahmuri asa cum sunteti, ca asta ar valora mai mult decat toata noaptea de distractie, si decat cei cu costumul de duminica pe ei, care nu isi tarasc cu atat greutate credinta , ca si cei care revin mereu la Dumnezeu din pacat si ispita, sau din simpla recunostinta a unei seri frumoase care au avut-o.

Păi recunoști și tu că toate inițiativele de tip cateheză se sting, uneori și din cauză că nu mai vin oameni, alteori e că preoții consideră că fac cateheză în predica după Liturghie.

Cautarea lui Dumnezeu , si descoperirea aproapelui
 

Eu zic ca ar avea succes grupuri online de cateheza, fie daca este un preot implicat si care stie sa nu puna discursul sau pe primul loc, ci stimularea celorlalti de a participa activ.

Fie chiar si daca nu este un preot, caci lucrurile astea se pot invata si impreuna asa cum o si facem de altfel in prezent de unii singuri.

Totul este sa plece de la prietenie si stimularea oamenilor de a se manifesta, caci harul lui Dumnezeu vine singur apoi.

"Unde sunt 2 sau 3 adunati in numele meu sunt si eu in mijlocul lor"

Cand te duci la biserica constiinta iti spune ca trebuie, desi poate n-ai inteles exact sensul, dar cand te intalnesti de placere si din dorinta sincera de a intelege credinta cu altii pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, atunci cu adevarat tu esti cel care Il cauti.

Si apoi este o idee extraordinara pentru grupuri live de social media (youtube, tik tok), deoarece are avantajul ca ai o tema despre care sa vorbesti, si nu apare stinghereala sau improvizatia cu tot felul de nimicuri atunci cand vrei sa moderezi sau sa coagulezi un grup de oameni.

Nu mai zic ca te poti si intalni si extinde contactele, odata ce ai aceleasi preocupari.

Cateheza preotilor dupa predica nu e sistematica, ci sporadica, si nu poti pune intrebari, nu iti poti spune opiniile, nu ai pe cineva sa fie alaturi de tine. Este doar vocea lui Dumnezeu pentru oameni adunati acolo, nu si vocea oamenilor in cautarea lui Dumnezeu.

Nu trebuie schimbata predica, ci trebuie revenit la scolile de cateheza pe intelesul tuturor, din antichitatea crestinismului, mai ales ca acum e mult mai usor.

S-a mai făcut treaba asta pe alte site-uri, era un link de zoom unde intrai, eu unul nu sunt adeptul, fiindcă cea mai tare e întâlnirea față către față, fără filmări, poze, cine a ajuns e binevenit, cine nu la revedere.

Eu știu o parohie unde se făceau cateheze, limbajul era or prea teologic, or se epuizau temele repede și mai era chestia că nu prea veneau oameni și cei care veneau erau mereu aceiași.

Cea mai bună cateheză ar fi predica de Duminică.

Scopul nu e să ne punem noi opiniile, eu am participat la o cateheză la care vorbeau mai mult oamenii și era un talmeș-balmeș parcă era o asociație de bloc în ședință, sau niște prieteni de bloc care filosofează la garajul din colțul blocului cu o bericioaică în față, tolăniți pe niște scaune pescărești.

Eu venisem să ascult preotul, nu ce zic tot felul de babe, chiar dacă unele lucruri erau veridice din ce spuneau, dar mi se părea plictisitor. Dacă ai doi care pun stăpânire peste discuție, eventual se și ceartă, iar alții nu apucă să zică nimic s-a cam terminat.

Așa este predica este foarte bună și necesară. Să nu uităm însă ca prezentările unor subiecte de regulă sunt urmate și de o perioadă organizată, pe rând, de întrebări, lămuriri, clarificări și sugestii aplicate vieții noastre cotidiene.

Hristos, din ce este scris, permitea audienței să întrebe, oricine, de la farisei și saducheilor la oamenii simpli din popor.

Cateheza ar trebui axată mereu in jurul întrebării cruciale de înduhovnicire, avansare, îmbunătățire în cadrul strict al unor SCENARII CLARE din viața noastră reală nu una imaginară.

Cel mai folositor ar fi ca cateheza să fie condusă de un mirean bun cunoscător al învățăturilor evanghelice, cu preotul dacă dorește, în audiență.
Este mai bine pentru el să fie așa…. părerea mea, așa cum viața și modelul de viață a lui Hristos este unul…spinos, materialicește vorbind, la care facem referire cam cu noduri în gât, practic imposibil de urmat așa cum am fost povățuiți să o facem, mai ales când ești înstărit.

Ascultare sau dalog?
 

Referitor ca nu ar fi scopul sa ne spunem opiniile, aici as vrea sa comentez.(deci sa imi spun opinia :) ) .
Dimpotriva, e momentul sa ne spunem opiniile, e momentul cum scrie in Bibllie " sa strigam de pe acoperisul caselor ceea ce am auzit in taina".

Pentru ca, credinta e in suferinta, s-a formalizat prea mult , si cei care vorbesc clar si raspicat despre atractiile lumesti , reusesc sa capteze atentia celor care nu vad acest lucru in Biserica.
Caci lumea zice: De ce sa ma duc la Biserica pentru niste chesstii abstraacte,pe care nici macar nimeni nu ma ajuta sa le inteleg, dar iata ce frumos si direct imi vorbeste cutare, asa ca mai bine ia sa fac eu ceva mai captivant ,macar se uita cineva la mine.

Deci e tmpul ca Biserica sa fie mult mai dinamica ,sa iasa la lupta, sa tina cateheze in care sa asculte nelamuririle oamenilor, sa ii lase sa vorbeasca, sa explice plecand de la intrebarile lor, si sa se intoarca ea insasi la simplitate.

Ascultarea e buna la manastire ,unde cel care vrea sa intre ,o are deja in suflet, si stie ca nu are nevoie de opiniile personale,ci doar de ascultarea parinteui duhovnic.

Dar nu poti cere in societate sa existe aceasta ascultare ,sa presupui ca tu esti preot, ai terminat telogia, si ceilalti char inteleg ce zici. Coboara-te la nivelul lor, traieste nedumeririle si poverile ratiunii lor, impreuna cu ei , ai dialog,nu te scarbi cand sunt departe de dogma, si asa se va ajunge sa apara oamenii care sa vrea sa asculte doar.

Dar am lasat in comment si partea a 2 -a in care descrii o adunare haotica, si care e intradevar un pericol daca toti vorbesc, si duc discutiia in directii nespirituale.

Ai si tu dreptate aici, si probabil eu sa nu am dreptate, conform traditiei Bisericii , sa nu fi fost nevoie de prea multe opinii din partea credinciosilor si sa fie suficienta ascultarea.

Cred ca echilibrul e cel mai bun . Adica daca conducatorul discutiei e capabil dpdv dogmatic si cu daruire de oameni si sincer, sa nu creaada ca doar el stie adevaarul, ar reusi sa mentina echilibrul intre a expune el , sau poate si altii pe rand si in ordine, si discutia sa nu devieze fie la subiecte lumesti fie la patimi .

Cred ca ar trebui sa te pui in locul celui care intreaba ceva , si sa incerci sa gasesti un raspuns in care dogma si ratiunea sa depaseasca limitele , sa te cobori la nedumerirea lui, si sa te inalti tu insuti prin dogma . Doar asa il poti ajuta ,nu recitandu-i de la inaltimea amvonului dogma care pentru el va ramane un mister.

Harul se impartaseste prin dragoste ,de aceeaa sfintii sunt ascultati fara sa simti nevoia sa comentezi ceva,chiar si atunci cand ne dojenesc,pentru ca simti sufletul si caldura.

Sunt mulți care vorbesc tâmpenii și mai și deviază subiectul catehezei spre ce au ei în minte, așa se întâmpla și pe la conferințele de prin țară sau București, era o temă de pildă Liturghia și veneau alții cu probleme personale de reglat la spovedanie, sau cu filosofisme și altele.

Chestia e că se pierde și timpul celor interesați de subiectul catehezei, nu de ideile unuia.

Am participat într-un an la vreo trei conferințe apropiate ca timp și aceași întrebare se repeta cu aceleași formulări, mereu în afara subiectului, probabil același ins a trimis întrebarea de 3x, culmea e că i se și citea și altele mai interesante nu se citeau.

M-am pus în locul ascultătorului, am fost la o cateheză, vin să ascult părerea preotului și eventual a unuia care a citit sau s-a confruntat cu o situație, și nu vreau să văd dezbateri între doi mireni, iar preotul de abia mai are loc să intervină, mai că se scuza că deranjează.

Nu mă duc la debate, nu vreau să aud probleme prea personale sau lacrimogene într-o discuție cu tematică, nu vreau să ascult diletanți, părerologi de serviciu, plictisiți care nu au ce face pe acasă și își dau și ei cu părerea, nu suntem în piață la zarzavaturi - timpul e cea mai valoroasă resursă.

De aceea in biserica primara se vorbea pe rand.

Daca vrea sa monopolizeze discutia, de fapt distruge adunarea,si ar trebui conducatorul discutiei sa ii spuna: opinia ta nu tine cont de invatatura dupa care tanjim, e prea personala, si ii deturnezi si pe ceilalti.

Asa e si in lume: cei zgomotosi iau prim planul ,iar cei care mai inteleg cate ceva tac ,ca sa nu zica prostii.

Dar este si vina lor, pentru ca isi apara talantul ce cred ca il au, in loc sa iasa la bataie in astfel de momente , sa preia intiativa,si sa aduca alti 10 talanti,mai ales ca ce ar avea ei de spus ar fi mult mai interesant.

Nu doar pentru prostiile ce le zicem ,ci si pentru tacerea cand nu ar trebui vom fi judecati.

E o adaugare la Marcu care nu este in celelalt evnghelii

"Cine se rusineaaza de Mine,in acest veac viclean si murdar ,nu este vrednic de Mine"

Si "Nimeni nu aprinde o lampa ca sa o tina sub pat"

Mi se pare mai practic să vorbească în principal părintele și să nu fie prea multe cateheze într-o luna maxim 2.
Plus că ar trebui să nu se răspună la întrebări din afara temei, până nu pun toți care vor întrebări pt a se vedea care sunt din subiect.

Incep cu sfarsitul.
Ba da lampa trebuie in anumite conditii de incaierare cu slujitorii raului sa o tinem sub nivelul pamantului IN CAZ CA SUNTEM IN CAMP DESCHIS!
Atentie:
Mantuitorul ne invata sa fim foarte atenti in interactiunile cu toti nenorocitii care vor sa ne curme existenta si drumul nostru duhovnicesc mai ales daca este un DRUM NEFINALIZAT sau inca NE-maturizat, neimplinit:

„Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” (Matei 10, 16)

Cel mai PROFUND si elocvent exemplu de intelepciune si strategie de luptator pentru Hristos a fost cel al Apostolului Petru, care fiind inconjurat de toate leprele Mamonei care-i cautau pe COMPLICII lui Iisus la momentul arestarii in noapte, strategic s-a facut ca ploua, ca nu-l cunoaste, stiind ca iar fi fost FATAL sa iasa cu pieptul inainte inainte de vreme, inainte de a fi cu Duhul Sfant Calauzitor( spatele asigurat cum se zice...)

TU realizezi ca daca Sfantul Petru ar fi murit ATUNCI de sabia alora, nemernicii i-ar fi curmat lungul drum catre centrul LUMII, ROMA ANTICA, benefic pentru intreaga omenire, pentru crestinatate.

Revenind la lampa in CAMP DESCHIS sau FOC, exista o tehnica militara de facut focul intr-o adancitura pentru a evita localizarea si EXPUNEREA la FOCUL INAMIC.
Sa luam Aminte!!

Chiar Hristos stiind ca nu i-a venit timpul sa fie arestat sau inhatat de toti nenorocitii care-l alergau dupa ce enunta ceva contradictoriu, pur si simplu DISPAREA, facandu-i pe toti urmarotorii farisei sa INHATE AER, nimic, zero, loc gol... deoarece El disparea complet din scena.

De ce? Pentru ca nu-i venise TIMUL harazit de Dumnezeu!Acolo-i cheia!

Astea-s printre cele mai intense faze modelate de Mantuitor pentru intelepciunea si comportamentul nostru in raport cu fortele raului din jur.
Mare atentie!

Asta da INTELEPCIUNE!

Asta-i modelul de varf lasat de Mantuitor, noua muritorilor de rand, cand vine vorba de a nu ne lasa prinsi, manipulati de smecheri sa luam proceduri medicale moderne, sa inghitim mizerii politice, prostiti in ultimul hal de lepre viclene care ne vand minciuni samd.

Fiti Intelepti, poruncit de Mantuitor nu inseamna altceva decat NU FITI PROSTI, nu va lasati pacaliti si prostiti, cu alte cuvinte :

-Luptati pentru libertatea voastra TOTALA, nu permiteti nimanui sa va curme drumul catre libertate si induhovnicire!

De fapt Apostolul Petru fusese luat prin surprindere, de aceea se temea, probabil nici nu se gândea că Hristos poate fi extras atât de ușor din mijlocul lor, nu se aștepta să fie un trădător pitit printre ei, deși Hristos le-a spus, era și într-o stare de tensiune-oboseală - somnolență-uluială-șoc emoțional.
A dat și cu sabia în urechea lui Malhus, slujitorul gărzii arhiereului deci avea deja o circumstanță agravantă la judecată.

Nu e sigur că ar fi murit atunci în curtea pretoriului, mai degrabă erau toți concentrați pe Hristos, să-l prindă și să-l judece ca să scape de El.

Frumos spus.

Luca Capitolul 4
29. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie;
30. Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

Da e magistral pasajul, i-a lăsat ca pe niște căcați cu ochii în soare.

Apostolului Petru i s-a mai arătat o dată când i-a spus că merge să se răstignească a doua oară când ap Petru fugea din Roma.

E ajutat adevarul sa ajunga la oameni?
 

Sa vorbeasca cine o vrea ,dar uite ca nu vorbeste nimeni,asta e trist.

Cum oare s-a ajuns la ruptura asta dintre cler si credinciosi ,in care primii sa nu se mai intereseze de nevoile si cautarile celor pastoriti ,si sa creada ca daca si-au rostit prdica odata pe saptamana intre 11 si 11:30 si-au facut datoria. Intelege cine ce poate.

De parca invatatura ortodoxa, care e o invatatura grea, ar fi fost undeva invatata la scoala sau pe cont propriu.

Pobabil preotii au renuntat treptat ca au auzit de la altii sau au experimentat ca, catehezele nu au succes, ca nu vine lumea, nu intelege, sau o ia discutia pe aratura.

Dar cauza principala este formalismul in care s-a scufundat partea teoretica ortodoxa, nu se mai merge pe intelegere si traire ci pe formule si ierarhie. Se vorbeste numai prin autoritatea altcuiva, nimeni nu mai are curajul sa zica ceva din capul sau.

Pentru ca isi da seama fie ca repeta niste formule, fie ca se pierde el insusi in lucruri care nu le-a inteles bine.

Noroc ca practica merge bine si rugaciunea si speranta au ramas intacte.

Cat despre dragoste, ce mai razbate din rigiditatea atmosferei care o inconjoara.

Iar cauza este ca s-a teoretizat prea mult, si adevarul ortodox a fost luat ca un scop in sine, si nu ca un mijloc de mantuire.

Nu dogmele ortodoxe sunt cele care dau putere sufletului ci harul lui Hristos pe care ele il transporta,apoi arata cum se primeste ,dar nu ele insele il produc.

Ci conlucrarea credinciosului cu harul si cu invatatura cea dreapta e cea care naste puterea credintei.

Si din ecuatia asta se scote cel mai important element , omul ,credinciosul simplu, fiind ca un fel de numar care ar trebui sa reactioneze automat la reteta teoretica, aflata intr-o carte din seminar, si administrata formal de preoti.

De aceea cred eu ca e timpul ca orotodoxia sa se intoarca mai tare la oameni, care inca ced in ea, si sa se puna cu adevarat in slujba lor, intai prin preoti ,iar daca preotii nu pot sau nu vor, prin noi,simpli credinciosi,sau prin episcopi care au o infuenta mai mare si intelegere mai profunda.

Si insasi preotii ar trebui sa inteleaga in detaliu dogma si prin prisma omului de azi, cu toate intrebbarile lui si cu orizontul sau de cunoastere mai mare, ca sa fie ei primii capabili sa raspunda intrebarilor oamenilor, tinand cont ca acestia vin deja raniti de stapanitorul lumii acesteia, cu armele specifice zilei de azi : autosuficienta cunoasterii, labirintul generat de informarea mai usoara, logica exacerbata , empirismul cultivat de stiinta ,libertatea inteleasa ca lipsa regulilor.

Si poate asa se vor intoarce si catehezele in biserici , si lumea se va adapa cu adevarat de la puterea invataturi celei drepte, singura care vine de la apostoli.

Nu cred că e o ruptură, sunt parohii în orașe unde se slujește 7 zile din 7 în afară de cazul când e zi aliturgică, iar preoții spovedesc, după ce ai zeci de oameni la spovedit / săptămână nu-ți mai arde de risipă de energie.
Majoritatea întreabă la spovedanie ce au de întrebat.

Ca să organizezi cateheze trebuie să citești mult și să ai și un public ce are cam aceleași lecturi, altfel nu înțeleg.

Dar înțelege că și așa mai sunt 2-3 parohii minim în care se fac cateheze, dar vin aceeași oameni, sau există riscul să se repete temele.

În mod normal ar trebui să fie cateheze la 5-6-10 biserici dintr-un areal de 6-10 km în București și mai mult, una din parohii sa fie sediul central unde se fac, nu să se facă în 6-10 locuri în același timp cu 10 oameni, faci într-un singur loc cu 60-100 și maximizezi eficiența și aria de dispersie a mesajului.

Formalism mi se pare tocmai teoretizarea prea mult a rugăciunii, dogmelor, asta de fapt e scolastică apuseană, iar cei dependenți de filosofare sunt de fapt cuprinși de duhul lumii.

Mulți călugări sau harismatici nu aveau multe clase, deci nu se punea accent ca în lumea occidentală pe studii, de la prea mult studiu unii au ajuns să nu mai practice nimic doar să teoretizeze.

Despre preeoti se presupune ca au citit prin facutatea deja, ca eu in gneral am vazut destule cunostinte si mult stii har in predica multora.

Iar despre enoriasi ar fi absurda sa credem ca adevarul lui Hristos are nevoie de lectura prealabila ca sa ajunga la ej. E ca si cum ai limita puterea lui Dumnezeu de cunostintele omului. si tu cred ca sustii astta cand afirmi
<<Mulți călugări sau harismatici nu aveau multe clase, deci nu se punea accent ca în lumea occidentală pe studii>>

Preotii sau indrumatorii,da au nevoie de invatatura, dar in final tre sa rezume la a explica unele cunostintele mai dificile : tainele ortodoxiei,infaibilitatea ei fata de alte deviatiii, puterea harului si dogma intruparii si treimii care sunt mai absracte.

In rest sunt invataturi practice despre pacat, virtute, rugaciune ,viata vesnica , care se pot dialoga pur si simplu cu oamenii, caci fac parte din viata orcarui credincios, si nici nu a adaugat invatura oorotodoxa prea multe de a lungul secolelor la ce a spus Mantuitorul.

Zi mi una si mie si ma duc sa vad cum e.
Eu una singura am intalnit si asta cand eram mai tanar.

De ce crezi ca vin mereu aceiasi oameni?
Oricum am suci-o ,si daca i-ai comasa,exista o problema de substanta in modul cum e prezentata sau perceputa invatatura, ca venind de la oameni,nu de la Dumnezeu.

Pentru ca daca ar fi de la Dumnezeu ar exista implicare, atractivitate, si oamenii ar da navala, asa cum vad ca la predicile de la slujbe,acolo unde se vorbeste de omul real, incepe sa se intample.

Nu toți au darul predicării și dacă limităm cum faci tu cu judecată raportată doar la cateheze, înseamnă că duhovnici care erau mai retrași, aveau votul tăcerii cum era Paisie Olaru sau alți harismatici pt tine s-au rupt de credincioși în mintea ta, că nu inundă internetul sau amvoanele cu ore și ore de predici.

Păi tocmai că există în ortodoxie cunoașterea APOFATICĂ în care nu poți explica anumite lucruri, de aia și e Taină, tu ești ros de duhul apusenismului în care din dorința de a explica orice aproape că ignoră lucrarea harică.

La tine mai e și treaba că îți place să bați apa în Piuă despre rugăciune în loc să te rogi, cine vrea să facă fapte tace și face și Dumnezeu îl luminează pe parcurs, nu scrie tomuri despre cum să facă un lucru.

Tu ești mai mult cu teoreticul și cu discuția, te răcorești făcând teoria faptelor bune și ale virtuților în loc să le practici.

Nu trebuie atâta dialog, cât faptă și ascultare.

Eu am văzut la mine în oraș minim 2 locuri de care știu eu, dar e posibil să fie mult mai multe, tu pierzi din vedere că preotul are și familie și treabă acasă și copii de crescut, nu să stea cu noi extra peste ce îți comunică deja la spovedanie.

Dacă nu îl asculți la spovedanie, când e discuție privată ce te face să crezi că ai urechile mai receptive când se vorbește cu un grup ?

O vreme vin aceeași oameni, dar și ei au îndatoriri familiale, de lucru și de întreținere, poate fac și agricultură și altele, după se lasă și ei.

Nu e timp să le faci pe toate, fă frăția ta facultatea de teologie și practică la o parohie și vezi real nu din teorii cât timp efectiv are preotul să le facă pe toate, întreținerea unei familii, obligațiile față de administrație, slujbe, rugăciuni particulare, pregătirea pt predici, post, ajunare, spovedanii etc.

Sa stii ca nu ma supar sau nu ma descurajeaza caratcterizarea ta, pentru ca tot ce scriu, scriu cu gandul la oameni, si daca eu sunt prea analitic, poate ca asa sunt si multi dintre cei ce citesc.

Iar daca incerc sa teoretizez rugaciunea , e tocmai datorita slabiciunii mele in o practica din instinct, si atunci caut macar pe cale rationala sa ma inteleg pe mine , si sa inteleg ce vrea Dummnezeu, ceea ce poate la altii vine din simtire. Deci nu ar trebui dispretuiti nici cei care cauta preccum nici cei care iau totul de-a gata , caci Dumnezeu ii ajuta deopotriva pe toti.

Nici nu mi-am asumat altceva decat sa fiu transparent cu mine insumi, in speranta ca, cat mai multi se pot regasi in cautarile mele.

Cu greu m-am acomodat cu dogma ortodoxa, dar iata ca in urma atator cautari si revolte am ajuns sa o indragesc,si am vazut ca nu e deloc irationala, ci dimpotriva.

De acceea inteleg pe cei revoltati, plictisiti , ultra-logici ori pragmatici , pentru ca stiu ca Dumnezeu ii ajuta chiar prin anumite fatete ale felului lor de a fi.

Caci El este un Dumnezeu viu, care stie inimile si rarunchii fiecaruia, si doar de la El vine harul intelegerii, dar si al simtirii.
Noi trebuie doar sa ne platim umila datorie de a intoarce altora din harul primit.

E vorba de a bate pasul pe loc, pe internet, ortodoxia presupune renunțarea la confort, fotolii moi, lucruri servite de-a gata, e un efort imens, uneori treci prin ispite.

În loc să facem teoria pelerinajului, mai bine ne punem pe autocare, mașini și mergem, în loc să întrebi pe internet unde poate dai de unul mai habarnist decât tine mai bine faci turul Bisericilor bucureștene în căutarea unui duhovnic în stilul lui Sofian Boghiu, Galeriu, Constantin Sîrbu și alții care au ajuns prin București.

În loc să facem teoria catehezei mai bine în turul bucureștean întrebi pe la pangare dacă se fac cateheze, consulți programul parohiei, chestii din astea simple.

N-am văzut oameni de faptă care s-o ardă prea mult în teorii, simbolisme, abstracționisme, figuralisme și alte construcții mentale, astea sunt apanajul fariseilor și cărturarilor de la Ana la Caiafa la pleșu și liicheanu.

E loc pentru toata lumea, si pentru toate abordarile : unii pleaca in pelerinaje, altii se gandesc mai mult inainte de a pleca, caci nu prevad in aceea actiune mai multa implicare umana decat in orice alta excursie platita la munte cu un grup. Iar manastirile ajung un obiectiv turistic in care harul nu mai patrunde.

Unii constata ca nu prea sunt cateheze altii si-au pierdut speranta chiar si daca ar mai fi , pentru ca nu gasesc intelegere si un limbaj accesibil in ele ,nu gasesc pe nimeni care sa ii pese de intrebarile lor, si sa se puna la nivelul lor. Dogma e pentru om ca sa il ajute si nu omul circumscris dogmei. De acea nu vin oamenii la cateheze ,nu ca sunt ocupati,ci pentru ca nu se regasesc in credinta exprimata astfel,impersonal.

Si nici nu pot crede ca nu ar fi posibil odata ce chestiuni similare vad la protestanti,care chiar daca nu or avea ei adevarul, macar acest adevar simplu uman l-au inteles,ca omul trebuie sa fie centrul credintei si nu invers.

Deci fie prin fapta fie prin ganduri ,fie in linistea rugaciunii fie pe net sau la servici,fie in ascculare si chiar fie si in neimplinnire, fiecare exprima o felie din viata Bisericii, atata timp cat crede in ea si cat intrupeaza una din zilele Fiului Omului in trecerea sa pe pamant.

Caci nici Hristos nu a avut parte dooar de una sau alta din laturi ,ci a gustat toata gama trairilor umane ,in afara de una singura , a pacatului.

Nu are nicio treabă pelerinajul cu o excursie la munte, în pelerinaj se respectă o ținută, nu se râde, nu se vorbesc prostii, se tace, se postește, e nevoință.
Tocmai fiindcă nu ai fost în multe pelerinaje gândești așa, din nou faci teoria chibritului în loc să te duci să vezi tu.

Sunt cateheze, mai ales în București unde sunt peste 50 de parohii ortodoxe și 5 să fie și tot sunt, sunt și lansări de carte cu tematică ortodoxă, că nu le-ai căutat tu e problema ta.

Iar asta cu nu îi pasă nimănui de întrebările lor e o informație eronată fiindcă mulți pun întrebări la spovedanie, tu poate ai vrea răspunsuri fără spovedanie și e deja altceva.

Nici să auzi aceleași subiecte repetându-se nu e ok, iar unii au și obligații de familie, copii, întreținere, o casă la țară unde au treabă în sezonul agricol șamd, păi nu e cum zici tu că toți au dispoziție, abia își fac loc o oră pe săptămână.

Umaniștii zic că omul e în centrul preocupărilor, tu ai duh apusenist, chiar și cu tendințe umaniste, de aceea simplifici în discuțe

Pe net n-a făcut niciun apostol propagandă și nici sfinții contemporani care au prins anii 50-60 nu au apărut la radio de pildă, deci asta e o gogoriță că s-ar fi folosit de net.
Mă uit la trinitas tv și sunt foarte puține vizualizări la un clip raportat la nr de credincioși, și asta e bine, mai bine ți-e să ai o relație vie cu Biserica, cu rugăciunea decât să stai în fața unui ecran.

Iti admir verticalitatea convingerilor si faptul ca nu faci compromisuri, vrei mereu sa aduci lucrurile la dogma.

Sincer nu stiu dintre noi 2 daca am presupune ca suntem cititi de mai multa lume care ar avea dreptate mai mult.

Pentru ca lumea intradevar isi doreste calea Bisericii asa cum e ea , greoaie ,fara comunicare, rigida, si are mai multa incredere in aceasta , decat in orice incercare de imbunatatire. Se vede intradevar ca in Apus spirala imbunatatirii e o capcana fara sfarsit.

Dar sunt si asepcte care si ele fac parte si au facut din dogma, chiar daca nu sunt in practica zilei de azi, si care in trecut au ajutat la unitatea Bisericii. Scolile de cateheza, agapele,comuniunea stransa a membrilor Bisericii , nu sunt inventii de azi,doar ca pot ajuta azi.

In plus insasi adaptarea la secolul in care traia , a fost cea care tinea Biserica aproape de credinciosi. La predicile sfantului Ioan Gura de Aur se aplauda si striga ca pe stadion. Pentru ca la fiecare invatatura avea o pilda din viata de zi cu zi din vremea aceea.

Eu vorbesc mai mult nu pentru cei care au credinta si reusesc sa tina echilibrul ci pentru puzderia de oameni careia nu ii sunt lucrurile clare si care vrea o mana intinsa si de la aproapele ,in zbuciumul gandurilor lor.

Daca ei ajung la un preot , daca incep sa simta fiorul rugaciunii , nu mai e treaba mea, pot sa ma depaseasca lejer.

Dar pana acolo,vreau sa ii ascult pe toti, sa ii inteleg pe toti, sa ofer fiecaruia o mana intinsa atat cat ma duce capul si propria mea trecere si nepricepere prin aceste greutati.

Ei sunt ai nimanui ,pentru ca nu se califica in interiorul lor pentru Biserica, nu au aceea credinta , si uneori Biserica (omeneasca) doar ii asteapta la capatul drumului, nu merge si cu ei pe drum , ca si o carja, chiar daca stramba ea insasi ca in cazul meu.

Poti sa ma taxezi acum de mandrie, ca vreau prea multe, ca nu las Biserica sa isi faca treaba, si chiar sunt gata sa ma acuz si eu, totusi iti amintesc pasajul celui care a ingropat bine talantul :

"Sluga vicleana si lenesa, stiai ca sunt un om aspru care secer pe unde nu am semanat ,se cuvenea ca si tu sa dai talantul tau la zarafi ..."

Mie mi se pare că e o afirmație care deformează realitatea, dacă ești plin de har, sau ai bucurie sufletească nu mai simți nevoia să pui mii de întrebări, tocmai butoaiele goale răsună cel mai tare.
În loc să realizezi că unii nu iscodesc și-i luminează Dumnezeu ce să facă, tu arunci ideea că oamenii sunt împotriva îmbunătățirii, greoi, fără comunicare, rigizi.

Sigur se face cateheză și în București, mai ales în București dar tu nu ai chef să cauți pe acolo și o dai că nu se face.

Acum sunt școli de teologie pt cine vrea mai mult, dacă tot ești avid de cunoaștere.


Ți-am mai spus că e o idee forțată, arată-mi mie de câte ori a apărut la radio Porfirie Kavsokalivitul, Paisie Aghioritul, gheron Iosif Isihastul sau orice alt sfânt contemporan.

Presupunând că radioul era mijlocul de difuziune în masă al vremii lor echivalentul internetului, deci e o minciună că apostolul Pavel ar fi folosit internetul, radio-ul, podcastul sau alte căcaturi ale lumii moderne care produc oameni desprinși de viața reală.

Tocmai că dacă stai să o gândești Areopagul era o arenă live de idei unde erai confruntat pe loc, nici unul nu ar fi vorbit din spatele unui microfon, unei sticle/obiectiv, pitit într-o încăpere.


Și cum poate călăuzi orb pe orb fără să cadă în groapă ?

Nu mai gândi așa, majoritatea au o chemare de la Dumnezeu spre Biserică, deci dacă vine cineva nu vine nici pentru preot, nici pentru calitatea melodică a cântăreților, pt cât de moi sunt stranele, nici pt slavă de la oameni.

Deci nu sunt ai nimănui niciunul și nu trebuie învățați să ocolească discuția măcar particulară cu un preot, dacă nu spovedania.

Uite ,incerc sa raspund in general la remarcile tale,poate reusesc sa ma fac mai clar, sau poategresesc in imaginea mea ,dar asta e perceptia .

Urasc sa iau punct cu punct remarcile tale,multe cu note personale ,ca si cum m-as apara , sau ca sa iti dovedesc in vreun fel tie ca nu ai avea dreptate.

Pentru mine mai important decat teoria la care nu tin neaparat sa ies biruitor ,este interlocutorul si pretuiesc ideile fiecaruia.

Si in acord cu principiul asta , e importantt pana la urma ce inteleg oamenii , cei care mai citesc poate.

Pentru ca in nici un fel nu vreau sa se zica ,am intrat pe un forum ortodox si am vazut ca aia doar se certau intre ei pe acolo.

Biserica orotodoxa in randul multora are o imagine ca fiind prea dogmatica si neadaptata fiind perceputa ca o Biserica cu prea multe slujbe, si reguli , si cu mai putina empatie,bucurie ,comuniune care ar face oamenii mai sensibili la mesajul sau.

Lumea nu e asa avansata ca noi in teorii , si la lucrurile astea se uita

Pe de alta parte oamenii ajung pana la urma la ea, mai ales in urma necazurilor , si multi descopera rugaciunea personala, care apoi reusesc cumva sa o lipeasca de acatiste sau rugaciuni regulate si la credinta in sfinti.

Un alt punct bun al ei sun predicile preotilor , si harul care izvoraste din cuvintele lor , desi la nivelul faptelor,mai ales cele ce tin de bani si interese , sunt aspru judecati

De asemena si indrumarile personale prin duhovnici sunt de multe ori bune pentru , si dau incredere,pot genera chiar ascultare, desi unora li se pare ca nu toti isi dau interesul sau au har suficient.

Sunt si multi care sunt anti-biserica , tocmai ca au o judecata limitata la aspectele finainciare si de interese care la vad exagerate acolo.

Toate aceste aspecte care ar trebui sa fiu orb sa nu le vad, mie imi arata indatoriea Bisericii de a folosi un limbaj adecvat pentru fiecare categorie.

Limbajul prea axat pe limitarea la cuvinte, "de aici pana aici e ok ,peste aceasta nu", ca asa am citit/vazut/auzit la inaintasi sau la preoti nu se potriveste mereu.

Biserica nu este o arhiva a adevarului apostoliolor care nu mai trebuie atinsa , dimpotriva, este o uzina vie, in care intra invatatura cea buna , si iese dragostea si faptele bune ,si iubirea fata de Dumnezeu.

Acum incerc si eu sa pastrez echilibrul intre dogma si de multe ori gadesc ca si tine , si nevoia de adaptare, pentru a intelege pe cat mai multi in jur, fara ca prin aceasta sa fac compromisuri de la ce e bine.

Deci daca ti se pare ca gresesc undeva poti sa ma corectezi,ca mie imi convine sa nu ma departez de adevar, dar daca o anumita atitudine nu este dogmatic dovedita ca nu ar fi permisa ,ci dimpotriva, a fost practicata de inaintasi, atunci ai putea lasa fiecaruia libertatea de miscare si afirmare personala ,chiar daca ideea nu este la prima vedere in acord cu practica curenta , sau tu anticipezi ca nu ar fi.

Poate daca ai rabdare,mai tarziu vei descoperi ca nici interlocutorul nu e de fapt in dezacord cu tine , ci doar cauta cum sa aplice mai viu invatatura.

Caci in privinta asta e adevarat ce s-a zis : "slova omoara ,iar Duhul da viata "

Daca o sa intre vreun preot pe aici, sau daca eu o sa imi validez ideile la Duhovnic poate ca el nu va fi impotriva unor afirmatii,nu stim, si poate va intelege mai bine nuantele in care au fost facute.

Sau poate o sa vina si la mine cumva vremea ascultarii daca voi realiza eu ca gresesc cu ceva,in care sa imi sarific propria capacitate de a emite idei, daca voi intelege eu personal ca sunt in gresala.

Dar indiferent de ce vei zice sau cate idei proaste voi mai emite eu, sa stii ca eu niciodata nu am sa intru in disputa cu tine , si voi evita sa cataloghez in vreun fel gandirea ta , cel mult voi cauta sa argumntez daca ideile mele contrazic dogma sau nu , eventual si prin alte feedbackuri.

Lasă mă asta în seama păstorilor Bisericii, nu răspunzi tu de sufletul lor, singurul scop e să lucrăm fiecare cu el în dreptul lui și atât nu să-i convingi și pe alții.
Dacă era să fi fost preot, erai deja pe cale.

Eu văd că oamenii care participă la slujbele Bisericii și nu merg doar Duminica, aplică mai viu învățătura decât unul care scrie pe net, despre cum ar merge el la cateheze.
Unul care merge la cateheze deja face practic, ceva despre care celălalt doar schematizează, la fel e și cu pelerinajele și cu practica vieții liturgice a Bisericii.

Nu o să intre niciodată vreun preot pe aici și nici pe alte site-uri fiindcă nu zidește să pierzi timp prețios pe care ar trebui să-l aloci unor enoriași pe care-i vezi la față, deci să pierzi timp cu niște anonimi care reiau aceleași idei cu regularitate.

Sunt de acord ca scopul principal al vietii noastre este mantuirea personala, pentru ca asa cum zici, nimeni nu poate mantui pe altul, si cu greu reuseste pe sine.
Si da, nu cred ca sunt suficient de pregatit ca sa conving pe cineva. Caci asa cum zici ,cineva te ar crede numai daca tu ai fi izbandit inainte , si daca ai avea ce sa arati din experienta proprie.

Preotii raspund de cei ce vin la ei , si principala lor putere e iertarea pacatelor precum si pregatirea celui ce se pocaieste prin indrumare duhovniceasca.

De asemenea prin predica lor,prin tinuta,prin blandete, ar mai putea atrage indirect oamenii.

De asemenea si rugaciunea pentru lume ,pentru cei care nu ii cunosti e o forma indirecta de ajutor, dar pentru asta nu tre sa fii preot,trebuie sa ai harul rugaciunii.

Nu vad ce e rau insa,cunoscandu-ti limitele , daca indemni pe altii sa mearga la Biserica, pe aceia la care preotul nu ajunge nicicum, caci aceea stau pe net , si preotul ai zis ca nu are timp de net.

Greutatea este cu dogma insasi, nu daca eu sau altul mergem pe undeva. Dar e mult mai placut sa inveti impreuna cu altii, sa ai un dascal , sa ai exemple vii in fata .
Nu o zic pentru mine, ca eu m-am obisnuit sa caut singur,si ar fi doar o placere in plus sa invat cu altii in comun.

Dar ar putea compensa pentru altii care nu stiu cat de complexa e credinta , si nu au mai citit , sa faca o introducere treptata cu indrumator, caci e nevoie sa iti infrangi multe limite si necunoasteri , si e greu de unul singur.

Deci nu am eu vreo fobie pentru net , ci e doar un domeniu neexplorat inca suficient de comunicare, si perdeaua aceasta a anonoimului,uneori te poate ajuta sa fii sincer.

Daca parintii se exprimau prin cuvinte si prin analize asupra scripturii ,voresc de cei care s-au manifestat in scris , cvred ca ei ar fi porimit cu bratele dfeschise acest instrument.

Conteaza ce zici pana la urma, nu unde scrii, pe hartie pe ecran sau cu vocea.

Nici una. Cred ca cel mai important este sa fii față in față cu interlocutorul. Dacă n am fi anonimi multe din cele ce înșiruim aici nu le am spune.

Doar încearcă să-ți imaginezi cum ar fi să îl asculți pe Moroco recitand un psalm de al lui( geniale de altfel) în fața unei audiențe la o Cateheză.

Cine sa va mai inteleaga ! Cand zic hai sa ne vedem,nu ca au fost esecuri in trecut.
Cand zic ca netul e bun si el pentru schimb de idei, incepe dorul de real.
Iar cand ne vedem real fiecare sta pe telefon, ca nu stim ce sa zicem.
Macar un pelerinaj de am face,macar nu ar trebui atatea vorbe.

Acu serios vorbind, probabil ca dialogul nu e prea potrivit pe net,(desi nici real nu am prea intalnit prea mult antren ultima vreme ), dar scrisul nu vad de ce ar diferi de ideile exprimate intr-o carte de exemplu.

Daca ai niste idei spune-le nene, si live si scris si orcum. Nu vedeti ca eu nu ma feresc sa vorbesc, bun, prost, cred in ele le zic, gresesc, ma corectez apoi . Si da, si eu sunt timid, dar orice se poate explica celorlalti, si timiditatea,si necunoasterea si neputinta, important e sa fii sincer. La fel ca si in rugaciune....

Acuși merg la altă cateheză, sper să nu fie ca data trecută când o babă și câteva femei monopolizaseră discuția, chiar nu merg să ascult niște gospodine plictisite, cu exemple penibiluțe ci pt edificare.
E o linie fină între Cateheză și țățism, bâlci, discuție la o tablă într-o pergolă de lemn în parc între pufuri de țigări ieftine, de contrabandă.

Din păcate la fel ca și în pelerinaj, nu sunt limite de vârstă, mi se pare o prăpastie de gândire între cei născuți prin anii 50-60 și restul, cu câteva excepții, ajung și la părerea părinților, că femeile nu sunt bune să învețe în Biserică și nici în filosofie.

La noi lumea este cu zvac si deseori cu povesti interesante legate de lumea misterioasa din jurul nostru.
In pelerinaje chiar si la 20-30 de ani mereu am tinut aproape de batrani si de povestirile lor legate de vindecari miraculoase, slujbe de noapte de vindecare de boli si eliberari de demoni prin tot felul de biserici mici satesti. Stateam ciuleam urechile si culegeam pe langa retete si proceduri curioase, foarte multe idei de viitoare excursii si calatorii le manastiri si locuri interesante.

Tot de la batrani care cum zici tu pufaie tigari ieftine, am invatat cum sa fiu precaut in trafic, cum sa conduc defensiv fara viteze excesive "daca vreau sa ajung la batranete"cum spunea,:

"condu batraneste!ca nu ai unde sa te grabesti cu adevarat. Asta ti-o zice unul care canduce de 40 de ani fara nici un incident in trafic"

Si deasemenea batranii care se misca incet, de tarasc in pelerinaje, sunt... NOI, eu , tu Iorest peste putin timp. Timpul s-a accelerat in caz ca nu realizati.
Clipesti de doua ori Iorest, si vei fi tu cel care se taraste spre Biserica manastirii., si asta CU MARE MARE NOROC avand in vedere ca in ziua de azi noi suntem in plus, considerati inutili... si se lucreaza PUTERNIC la controlul si gestionarea "Problemutei" asteia inclusiv la noi.

Efectiv stau si ma minunez la vederea multor batrani si nu-mi vine sa cred prin ce minune DUMNEZEIASCA au reusit sa scape de tocatorul de batrani de acum cativa ani, dar asa cum am zis mai nou si tineri, cand sarmanii mureau pe capete prin azile dar si in spitale, acasa.

De fapt astea sunt povestirile de care sunt efectiv avid sa le ascult si sa reflectez cand am ocazia. Cand aud pote si in treacat de o minune savarsita de Acoperamantul Maicii Domnului, a lui Hristos si Sfintii Sai, de icoane in a preveni, salva, evita scurgerea de energie duhovniceasca si intalnirea cu o moarte aproape sigura in randul semenilor nostri, ma opresc, incetez orice alta activitate si sunt numai ochi si urechi.

Intalnirile la Catehism pe langa necesarele invataturi ale Bisericii trebuie sa includa si o scurta-lunga incursiune si in povestirile absolut cutremuratoare ale celor de langa noi legate chiar de familii, copii pe care toti le tinem in noi dar deseori ezitam sa le impartasim din cauza atmosferei de graba si iuteala TAMPA a tinerilor nelinistiti:)). Evident nu vorbesc de Iorest care este un baiat intelept.
In rest, vai de capul lor, amaratii de ei... si mai ales ce-i astepta, si ce ne asteapta si pe noi, deoarece ei sunt cei care vor opera oamenii pe cord deschis, ne vor stabili, tva-ul, varsta de pensionare samd.
Fereasca Dumnezeu!

Gata, pauza, ma duc sa continui sa tai lemne pentru la iarna.:)

M-am nimerit într-un pelerinaj în altă țară în care era un om de 70 și unul de 80 și cva care erau pt prima dată într-un pelerinaj într-o țară străină, deși dreptul la liberă circulație e cel puțin din 2008.
Adică ar fi avut timp căcălău să meargă, nu trebuie să ajungi la 60 de ani sau peste să mergi în primul pelerinaj.

Treaba e că apropo și de tineri și de ce zicea Iustin Dumitru, tinerii ar vrea să se întâlnească cu oameni apropiați ca vârsta lor sau maxim oameni până în 55 de ani care sunt mai dezghețați și au umblat prin țară.

Nu prea auzeam nimic interesant d ela ei nu erau credincioși practicanți care să fi mers 40 de ani din mănăstire în mănăstire și să-i fi prins pe toți duhovnicii mari în viață și să fi luat povețe de la ei.

Auzeam numai pe vremea mea, știu eu mai bine, oamenii din ziua de azi, au piciorul am operație, am stat 15 minute să urce unul un deal mai abrupt ajutat de un gealat mai tânăr ca el, eu l-am făcut în 4-5 minute, unul a crezut că nu m-am dat jos din autocar.

Cum zici și tu dacă mai apucăm biologic eu o să fac sport sau mișcare zilnic, și deja fac asta, nu o să stau prin casă și după o să vreau să merg kilometri pe jos în timp scurt că nu merge așa.

Dar sper ca până la 70 de ani să văd tot ce e de văzut referitor la pelerinaje accesibile.


Toți s-au ales cu câte ceva după vaccin, n-am văzut unul să spună că se simte mai bine sau la fel de bine ca înainte de plandemie, pe unii îi dor articulațiile, pe alții picioarele, alții obosesc mai repede, au hipertensiune etc.

Eu aș vrea totuși să se vb de subiectul propus pt cateheză, nu vreau să mă încarc, se vorbea la o temă despre familie, o babă care era profesoară dădea exemplul unui bărbat care nu avea apă caldă acasă și făcea duș la mama lui, dar doar el pe soție și copil nu-i chema, și asta zicea ea că e exemplu de egoism.

Cum kkt să se ajungă la astfel de exemple stau și eu să mă gândesc, că mi-au rămas numai porcărioarele aceleia în cap și vag îmi amintesc ce a zis preotul.

Cand te intalnesti cu necunoscuti, ai 2 variante: fie incerci sa faci ce trebuie ,sa nu gresesti cu ceva ,dar asta te autoblocheaza putin , fie nu te mai gandesti la tine, si sa incerci sa fii peste asteptari, sa vii in intampinarea celuilalt plin de insipratie si atent ,chiar daca tu esti un taciturn de fapt, intr-un "cuvant sa daruiesti din ce nu ai"

Mai e si cazul al 3-lea ,ca in povestirea lui Iorest asa cum ar trebui sa arate pelerinajele in conceptia sa, in care fiecare vrea doar liniste si macar ceilalti sa nu deranjeze.

Oricum si la Biserica chiar daca nu vorbesti cu ceilalti,tot te simti cumva inconjurat de oameni

Eu de regula sunt in cazul 1 ,in care ma tot autocontrolez sa nu gresesc ceva.

Dar de multe ori imi zic ca nu ar trebui sa imi apartin asa mult, ca ar trebui sa ies din mine sa vin cu ceva , sa fiu chiar spontan,in masura in care vad ca celalalt se invioreaza.

Granita intre pacat si lipsa facerii de bine este foarte fragila,precum este si granita intre a corecta pe cineva pentru a ii face bine sau a il afecta si jigni.

Doar inchiderea in sine si indiferenta, e cea care ne face sa gresim.

Referitor la pelerinaje, mă deranjează strict ratarea obiectivelor, pt că unii nu pot să urce, să meargă mai repede, le trebuie mai mult la baie, observ că dacă e grupul prea mare or să fie câțiva fără disciplină sau fără putere care să întârzie, sau care cer să se oprească autocarul să-și facă nevoile pe drum, că nu mai pot ține, or că le vine rău.

Până la urmă fiecare noapte de cazare și masă inclusă e plătită, iar unii pleacă de acasă cu gândul să bifeze anumite obiective.
Or dacă alea nu se bifează poate respectivul a făcut sacrificii financiare, sau va mai ajunge peste x ani, nu merge în fiecare an.

Deci contează mult disciplina grupului, faptul ca oamenii să aibă instructajul și din autocar, aici depinde și de organizator, cât se stă pe loc sau pe la cumpărături, observ că dacă e grup mare se stă mult și la toaletă, mai ales la femei e coadă că sunt mai multe femei de regulă în pelerinaje.

Ce mă mai deranjează e dacă se ajunge la cazări în jurul orelor 23-24 și se mănâncă pe fugă, iar apoi trezirea e pe la 7 dimineața, am trăit astea pe pielea mea recent.

Toate astea contează ca să ajungi în timp la cazări, să poți mânca până în ora 19, să-ți faci siesta să poți și dormi, să ajungi la timp la ferry-boat ca să nu prinzi mănăstiri închise, or să mai stai 2 ore după următorul ferry-boat aiurea prin port.

In pelerinajele din tara unde am tot calatorit cu Patriarhia, eu am perceput totul ca un tot unitar, o ascultare si o provocare personala si de grup in acelasi timp.

Personal eu sunt atent la tot ce se intampla si pe drumul catre o manastire si/sau loc de cazare.
Simt ca daca las nemultumirilor sa ma colpleseasca, acestea in ultima instanta ma orbesc si ma blocheaza in a trai momentul prezent.

Totul, tot traseul este ca un vis care trebuie observat duhovniceste cu ochii larg deschisi.

Daca as fi calugar sau preot la aceste obiective si as vedea intristarea si dezamagirea in alti semeni mai putin performanti as adresa grupului cateva cuvinte despre aceasta ascultare.

Patriarhia nu degeaba formeaza aceste grupuri mixte!
Ca urmare stiu ei ceva ce POATE nu realizam unii dintre noi, si trebuie ca si la Liturghie "drepti sa ascultam",... faptul ca si drumul
anevoios si plin de nervi :) pana la "obiectiv" conteaza pentru cresterea noastra, nu numai slujba si fresca de pe peretii unei cladiri.

Problema e că am pierdut obiective incluse în program, am fost cu un preot din BOR în pelerinaj afară unde e mai scump.

Cred că singurul criteriu pt care se formează aceste grupuri mixte ca vârstă, e să fie grupe cât mai mari și încasări pt organizatori, eventual discounturi la ferry-boat în Grecia, dacă ai grup mai mare să îți iasă mai bine, dar banii nu se distribuie grupului, atât, altceva nu văd.

Probabil că fără copii mici și oameni peste 60 de ani, ar mai scădea grupul cu 5-10 oameni, dar mai important e să ai un pelerinaj în care bifezi tot.

În țară, știu de un caz cu o femeie în vârstă care a făcut infarct în autocar, ce să vezi au lăsat-o la spital și au continuat pelerinajul nestingheriți, ar trebui să fie reguli CLARE legate de starea de sănătate, fizică și psihică, am văzut un băiat care a făcut o criză ca și cum era sugrumat într-un pelerinaj, pe la ora 2 noaptea, n-a mai dormit nimeni, eram cazați la o mănăstire.

La fel și cu cei mici, dacă nu poți sta liniștit, ar cam trebui să nu vină până pe la 13-14 ani, e interesant și contrastul unii nu mai au răbdare și își împing copiii la înaintare, alții așteaptă 60-70-80 de ani să meargă într-un pelerinaj în afara țării, două extreme până la urmă.