'Ai de mine, pan' sa ajungi tu, oricine din lumea asta sa demonstreze ca a renuntat la toate pentru a urma NUMAI CALEA LUI DUMNEZEU refuzand imparatiile, placerile carnale si averile oferite de Mamona, asa cum a facut-o Hristos, Sf. Ilie, si alti sfinti din Pateric de care El personal avea grija, sau prin arhanghelii Lui, va curge foarte multa apa pe Dunare.

Despre cerbi nu vorbim deoarece animalutele sunt lipsite de viclenie, minciuna la tot pasul si slujire cu indarjire a raului.

Multumesc pentru gandurile tale bune.
Orice mana intinsa aproapelui e de ajuns ea insasi sa fie un gand bun.

Dar daca isi cere prea mult drepturile? Daca imediat ce te patrunde vreun sir de cuvinte frumoase auzite sau citite de la altii , vine si el sa isi dea cu parerea?
Sau daca iti da iluzia ca daca ai fi in acord cu el ,toate s-ar alinia si doar asa ar fi posibila rugaciunea de exemplu?

Chiar daca tot timpul l-am cultivat si am trait prin el, o minimala ingradire a lui trebuie sa existe , ca sa nu se erijeze intr-un fel de idol, care crede ca lumnea ar trebui sa se alinieze dupa el.
Pana si Dumnezeu ar trebui sa se subscrie gandului meu in logica parerii prea inalte de sine, daca ii dau prea multa importanta, daca ma apuc eu sa fac cartile si sa zic ce indoieli am si care cum ar trebui sa fie.

Gandul cel bun vine dupa ce ai baut paharul celui rau, ca o iluminare,dimineata , din mila lui Dumnezeu, iar nu din nimicnicia proprie a gandului insusi.

Nu trebuie sa ne pierdem niciodata speranta . Atata vreme cat traim in material si ne molipsim mintea de cele lumesti , totul pare greu.

Dar cand toate devin gandite si cauti tainele lor ascunse, atunci te pasionezi de lumea ideilor, si materia nu mai are atata putere asupra ta.
Eu ma pasionez si pentru servici si nu mananc, caci ma pasionez sa caut idei noi. Cu cat mai mult nu m-as pasiona pentru Dumnezeul cel viu , daca in mila Lui ar varsa doar o picatura din harul Sau ,peste mintea mea ratacitoare,si i-ar da lumina.

Daca vezi sens in natura si vezi prin ea armonia prezenta a universului , atunci si greutatile fac parte din acest univers , sunt doar o fateta a luptei cu tine .

Nu, nu totul pare greu, totul este greu, chiar extrem de greu, părerea mea. :)

De ce ai aceasta impresie?

Ce nu e bun, e rau
 

Gandul cel bun e ca si harul, e daruit de Dumnezeu. Dintr-odata te luminezi si tot ce pana atunci ti se parea chinuiala si complicat, si deznadejdea era la tot pasul, devine gand fluent si limpede, ideile curg una dupa alta, si te trezesti chiar intelegand lucruri care nu le stiai.

Aceasta nu ar putea fi putere umana, sa zicem ca te ai tot pompat tu cu stari pozitive si ganduri potrivite, sau ca ai picat atat de rau in abisurile non-sensului ca pana la urma s-a facut invesarea, si ai inceput sa vezi esentele, sa ai hgandul pozitiv.

Si nici ingrijorarea zilnica asupra noastra, autocontrolul, ca de ce ne tulburam, incercarea rationala de a fi pozitivi ,nu poate fi aceea care provoaca brusc aceasta schimbare, caci in zilele ratacirii, orice efort de autocontrol provoaca doar o palida atenuare, cu pretul unei incordari care te oboseste.

Dar daca gandul cel bun este darul lui Dumnezeu, care este atunci gandul cel rau?

Raspunsul e simplu : celelalte ganduri.
Bine, e putin exagerat raspunsul meu ca sa se inteleaga mai bine.
Nu toate gandurile noastre sunt rele. Mai exact cele care pastreaza echilibrul,care au masura , care nu provoaca patima, sunt firesti. Iar daca mai si multumesti lui Dumnezeu pentru un gand firesc ai chiar castig din el.

Dar gandurile pot fi firesti , si sa nu fie neaparat legate de dumnezeu, sa fie atei care gandesc impacat ,linistit si clar. In cazul asta nici nu sunt asa rele, parerea mea, caci poate omul e in cautare, sunt doar firesti si lumesti.

Gandurile devin rele cand provoaca patima.

Orice gand fara masura, care te tine prizonier, iti ia mai mult timp si importanta decat ar trebui, care te face sa uiti de Dumnezeu e un gand rau. Nici nu conteaza asa mult continutul lui . Poate fi si aparent bun sau corect, ca si al fariseului din pilda cu vamesul.

Dar faptul ca acel gand te duce la pe un drum in care Dumnezeu sa nu mai fie prezent in el, e ca si buruina ce copleseste samanta, din pilda semanatorului.

Si apropo, care or fi celelalte gandurile corespondente celor 2 cazuri din aceasta pilda a semanatorului? Adica gandul care infloreste rapid si se usuca sau cel de langa drum?

Cu gandul rau ar trebui sa lupti de cand apare,prin simplu fapt ca simti ca tinde sa il inlocuiasca pe Dumnezeu in mintea ta. Dar nu doar bruscandu-l ca sa nu apara , ci si luandu-l cu binisorul si explicandu-i ca nu e nevoie de exagerare, ca Dumnezeu iti da oricum si lucruile lumesti si ti-a dvedit in trecut ca iti poate da solutii ,la care nici nu te asteptai.

Cum devine cineva credincios?

Exista oare un fel de duh al Bisericii in care cel care capata credinta incepe deodata sa mearga la slujbe, sa se roage ,sa creada in Dumnezeu?
Sau chiar sa paraseasca lumea sa mearga in manastire ?

Sau incepe deodata lupta cu pacatul , dar aici deja trebuie sa fii conectat la adevarurile generale, caci nu ce intelegi tu si iti convine tie e pacat, ci ceea ce constiinta ta luminata de Domnul si de palpairile iubirii , iti arata ca fiind pacatul din tine.

Vad de exemplu la altii cat de simpla pare credinta: pot sa se roage, sa mearga la Biserica, sa fie activi si cu initiativa , nu au indoieli , sunt fermi in afirmarea credintei.

Eu insa nu prin Biserica m-am apropiat de credinta , ci mai degraba prin uimirea plina de bucurie fata de cuvantul Evangheliei.

Acesta este Dumnezeul care nu ma lasa cand am cele mai negre indoieli sau ma scufund in pacate cu indarjire, fara speranta.

Biserica este doar o prelungire a Sa , si mi se pare palpitant drumul descoperirii ei.
Hristos ne vorbeste prin toate, prin semeni , prin sfinti , prin nesuferitii care ne sunt ca o scoala, prin milostivii care ne sunt alinare , prin tainele materiale, prin harul inexplicabil venit cand esti cazut mai jos, ca a iti arate ca nu prin planurile tale gasesti indurare , ci prin strigatrul neputicnscios de ajutor.

De aceea sa imi fie iertat daca ma indoiesc de tot ce vine de la Biserica, de lucruri elementare gen programul de rugaciune, de gandul care imi zboara aiurea la slujbe, de dificultatea intelegerii unor scrieri prea foilozofice, de simplitatea prea matematic expusa a programului de mantuire.

Indoiala mea este numai pentru a descoperi mai bine originea ei , ca prezenta vie a lui Hristos intre noi, singura bucurie vazuta alaturi de taina impartasaniei , pe care o avem in luimea asta in care aparent Dumnezeu a tacut.

Indiferent ce grozavii se intampla , ce hule se spun, Dumnezeu e mut si nu mai intervine, ne lasa cumva in voia noastra. Si doar ceasul mortii il asteptanm ca o cumplita confirmare , caci a cunoaste prezenta Lui prin moarte, e mult prea putin decat daca ai incepe sa o cunosti inca de aici ,prin faptele cele bune.

Da gandul cel bun este gandul la Hristos , aceasta e forta care te calauzeste in lume , si de-ai fi singur in valea plangerii , atunci cand nu intelegi, atunci cand te miri de mila sa neasteptata,atunci cand te rogi si atunci cand esti scufundat in pacat.

Biserica e doar oaza vazuta a acestui gand, corabia care te poarta prin negura imaginatiei tale, si totodata limanul cel luminos la care te asteapta poarta Imparatiei, bucuria duhovniceasca a vederii luii Hristos in cuvant.

Uite de ce, tot din Evanghelie:

"20 Tânărul I-a spus:

– Pe toate acestea le-am împlinit. Ce-mi mai lipseşte?

21 Isus i-a răspuns:

– Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă!

22 Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

23 Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Adevărat vă spun că cu greu va intra cel bogat în Împărăţia Cerurilor! 24 Şi vă mai spun că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

25 Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiţi şi s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

26 Isus i-a privit ţintă şi le-a zis:

– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile."

De aceea este foarte greu.

Itit dai seama ce chestie absolut zguduitoare aflam aici?

Iisus ii spune acestei ELITE SCOLITE a LOCULUI sa lichideze totul... nu mai detaliez, SI SA IL URMEZE! Fii atent, si acest miliardar entuziast cu averi, terenuri, propietati, iahturi, afaceri, femei, foarte avut pentru vremurile alea de sclavagism si saracie crunta il refuza pe Mantuitor!
Tu realizezi ce se intampla aici?

Elita miliardara cum ar veni care a asistat acolo la inmultirea pestilor si painilor care au hranit 5000 de oameni din IRATIONAL, din "eter", un om, Lazar, care a fost inviat DUPA 4 ZILE DE PUTREFACTIE, celulele s-au refacut si reinviat, o multitudine incredibila de vindecari a handicapatilor DIN NASTERE, LEPROSI, si mii de IRECUPERABILI de care stia acest bogat, si el ce face in schimb?

In loc sa lase naibii tot in urma, sa urle de fericire si sa se foloseasca de aceasta ocazie unica de a fi alaturi de Mesia, FIul lui Dumnezeu, el alege SA SLUJEASCA TOT MAMONEI, imparatul lumesc, adica VAX.

Iti dai seama, acolo fiind cu Mantuitorul umar la umar, si BOGATUL REFUZA!

Ce sa mai vorbim de noi cei care traim la o distanta de 2025 de ani?

Exact asta e raspunsul , credinta in vederea Fiului lui Dumnezeu este cea care face sa nu mai para lucurile asa grele. Ea e cea care face pe bogati sa renunte la averi, pe puternici sa se coboare la umilinta, pe neputinciosi sa renunte la a isi plange de mila si pe viciosi sa isi lase viciul atotstapanitor.
Desi au trecut 2000 de ani, acelasi este raspunsul si pentru noi :
" du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă"

Daca stai cu bunurile tale ,cu viata ta calduta, atunci totul ti se pare greu,rugaciunea e o corvoada, suportarea aproapelui un chin, si gandul la Dumnezeu paleste in fata iubirii de sine.
Dar daca bucuria vederii Fiului lui Dumnezeu patrunde in tine si te face sa te bucuri ca un copil, atunci nimic nu ti se mai pare greu, nici de ai pierde comoditatea sanatatea si chiar viata , toate palesc in fata bucuriei revelatiei Dumnezeului celui intrupat.

Imi pare rau ca te contrazic dar raspunsul nu este SI PENTRU NOI, cei care ne luptam cu facturile la bloc si toate darile catre cezar, asteptam autobuzul in frig sau pe canicula crunta, circulam cu tramvaiul pe sine crapate alaturi de oameni care nu se spala.

Raspunsul dat de Iisus se adreseaza miliardarilor plini ochi de averi si bani, nu noua.
Unde si ce vrei sa mai vindem si sa dam la saraci? Care bunuri, ce noi avem lingouri de aur ca astia care ne vor sa fim muti?
Dupa care ce? Sa ne dam foc la valiza si sa ne internam la Balaceanca?

Pai unii au bunuri materiale, altii au legaturi bolnavicioase, altii iubesc pacatul , altii le place credinta la "fara frecventa" . Fiecare are ceva de aprat ,ceva de care tine cu dintii si la care nu renunta. O numim p[ompos "viata noastra" si de fapt e doar saracie,chinuire si pustiu.

Si ai sa vezi ca si a 2 a parte a parabolei se implineste si anume : da tot ce ai si vinde saracilor"

Cum zici si tu, ce sa mai dau? Cel mult foc la valiza. Nu imi ajunge saracia mea ,ce mi se mai poate cere?

Dar stii ca era si un indemn ,titlul unei carti " Daruieste din ce NU ai"

Caci viata asta ne tinme posomorati ,apasati,stresati si rezervati, ca si cum nu ar fi destul chinul ei , ne mai ia si ultima raza de speranta , daruirea .

Dar iata ce zice domnul : "tu cand postesti ,spala-ti capul si unge-ti fata , ca oamenilor sa nu te arati ca postesti"
Deci aceea e lucrul care il ai de dat : daruieste posomorarea ta si transform-o in bunavointa, da la schoimb calculul rational meschin pentru aprinderea pentru ajutorarea aproapelui, transforma vorna gangava si plina de autompatimire in vorba dulce si mangaietoare pentru celalt.

Da ce ai : tristetea , izolarea , nepasarea si transforma-le in bucnuri vesnice, apoi imparte-le saracilor.

"Si apoi vino si uirmeaza-MI"
Asta e invers, nici nu trebuie macar sa incepi sa vinzi si sa imparti, simpla urmare a Domnului te va duce singura pe acest drum.
Astfel destinatia este inaintea drumului catre ea, si lipirea de Hrisots, este totodata inceputul pasrasirii lumii.