nu sunt de acord. daca pe mine ma atrage viata monahala, cum pot sa ma mai gindesc la optiunea unei familii cu sotie si copii? daca, din contra, am o prietena cu care imi imaginez viata mai departe, cum as putea sa mai iau in calcul optiunea calugariei?

iarta-ma dar nu inteleg... parerea mea e ca lucrurile vin de la sine, nu ai nevoie de rugaciune, de sfaturi, de dat in bobi, de dat cu zarul pentru a stii ce cale sa alegi.

daca inca mai stai in expectativa, ce sa alegi: rasa monahala sau o sotie frumoasa si copii, atunci parerea mea e ca nu ai deloc chemare spre calugarie...

pt.Dalia
Cum iti dai seama pt ce esti mai bun?
Simplu : cercetandu-te serios si perseverand spre ceea ce constati ca merge mai bine...dar fara sa te amagesti...ci sa fii ferm...
Insa, atentie la ganduri care inseala simtamintele.
Iar cand te-ai hotarat nu mai cocheta si cu celalalt drum...uita-l ca mai exista ca varianta.
La aceasta intrebare eu cred ca nimeni nu-ti poate da un raspuns clar....nici macar duhovnicul...tu esti singurul(a) care decizi...pt ca nimeni nu stie ce este in sufletul tau si ce gandesti,ce simti cu adevarat...etc

"Daca cei ce merg la manastire ar sti ce amaraciune ii asteapta acolo,nimeni n-ar merge sa se faca monah.Dar Domnul ne ascunde aceste amaraciuni.Si daca oamenii ar sti ce fericire ii asteapta pe monahi,toata lumea ar merge la manastire.Esenta vietii monahale este lupta impotriva patimilor noastre." "Lumea este tinuta de monahi.Cand vor inceta sa existe monahi va veni Judecata viitoare."-Sfaturi catre monahi ale Staretului Varsanufie de la Optina.

Cat adevar si intelepciune in aceste cuvinte.

Daca ai deja o prietena, nu e cazul sa-ti mai pui intrebari. Asta e pentru cei care nu au, care cauta sa inteleaga mai bine ce au de facut!Dar chiar si asa, duhovncul meu avea prietena, dar L-a iubit mai mult pe Hristos si a plecat in manastire.Asa ca, vezi tu...Dumnezeu lucreaza pana pe ultima :thumbsup::sleep:suta de metri....

Nu cred ca-ti poate spune cineva ce drum sa alegi,nici macar duhovnicul.Majoritatea oamenilor cu adevarat credinciosi trec prin aceeasi problema.Solutia o gasesti in adancul fiintei tale.Poti citi,poti discuta despre asta,dar numai tu poti alege.De aceea la tunderea in monahism candidatul este intrebat de trei ori daca vine de bunavoie acolo si de trei ori va intinde foarfeca asezata peste Sfanta Evanghelie pentru a fi tuns.Dar pana a ajunge intr-un asemenea moment iti trebuie o perioada de pregatire si asa cum spunea cineva anterior ar fi bine sa stai o vreme la manastire pentru a lua decizia corecta.Dumnezeu te lumineaza,nu te lasa in ceata.Trebuie sa te rogi Maicii Preacurate si vei sti care ti-e drumul.Eu m-am pregatit patru ani pentru manastire,iar cand am crezut c-am scapat de toate ispitele a venit ispita cea mare:dragostea.Am dus o mare lupta interioara pentru a accepta asa ceva,dar am ales pana la urma drumul care am simtit ca mi se potriveste.Acum sunt casatorita cu un om minunat,iar Domnul ne-a daruit o minune de copilas.Si avem o viata binecuvantata.
Deci totul depinde doar de tine.Dumnezeu nu intervine in libertatea ta de a alege si deci nu ar trebui sa intervina nici altcineva.Dar odata ales un drum,nu trebuie sa te mai uiti inapoi.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te lumineze!:)

Doamne ajuta!
Sunt de acord intr-o mare masura cu primus. Insusi exemplul pe care ni l-ai dat, Dalia,al parintelui tau duhovnic, arata faptul ca in momentul in care simti chemarea cu adevarat, nu doar te intrebi "la rece", se exclude automat cealalta. Te lepezi de "cele lumesti" treptat sau dintr-o data. Sigur, iti pot veni ganduri, ca niste ispite care sa iti arate casatoria cat mai atragatoare, dar ele vin si pleaca. Nu se agata ca niste spini de sufletul insetat. Nici nu ar trebui sa ne treaca prin cap daca putem face fata fizic nevointelor. Calugaria se incepe, am impresia, cat inca esti in societate. Mai departe, la manastire, te desavarsesti.

Se cuvine mai intai sa se staruie in rugaciune si post pentru iluminare, apoi intr-o cercetare de sine, dialog cu parintele duhovnic si daca tot oscilam, sa pornim la drum. Bine a spus cine a spus ca Dumnezeu nu ne ingradeste libertatea, ci ne sustine in alegerile noastre. Daca chiar nu suntem facuti pentru viata monahala, asta va iesi la suprafata pe masura ce inaintam pe aceasta cale pentru un timp intr-o manastire. Este atat de ingrozitor sa stai o perioada la o manastire si, vazand ca nu rezisti, sa te intorci inapoi in "lume" ?
Ma iertati daca am parut sigura pe mine si atotstiitoare.

irina
". Este atat de ingrozitor sa stai o perioada la o manastire si, vazand ca nu rezisti, sa te intorci inapoi in "lume" ? "

Nu este ingrozitor este absolut normal...ca sa-ti lamuresti o dilema daca o ai si nu reusesti in societate fiind sa te hotarasti.

Titlul e: "Calugarie sau casatorie"
in opinia mea e complet inutil sa ceri astfel de pareri. trebuie sa te intrebi pe tine, nu mai stiu cine a creeat subiectul acesta.
..tot ce spun este ca.. daca cineva are dilema asta in viata... trebuie sa caute in sine un raspuns. complet gresit sa intrebi in jur. derutant. incorect.
asta e tot ce am avut de spus la acest subiect.
va iubesc, dragii mei colegi de specie.

Da sora, asa este! Dumnezeu lucreaza, nu da cu parul omul alege, iar daca a ales, sa nu mai tanjeasca dupa ce ar fi putut sa aiba.

Ma amuza,dar ma si intristeaza cand vad atatea framantari referitoare la a imbratisa sau a nu imbratisa viata monahala...Un lucru este gresit,cel putin la noi in tara,si anume,la manastire pleaca in general adolescentii.De ce este permis asa ceva?La acesta varsta habar nu ai pe ce lume esti,este varsta controverselor de aceia nu este indicata luarea unei decizii atat de importanta.Fundamentul integrarii in viata monahala este lepadarea de cele lumesti,ori eu ma intreb,la o varsta atat de frageda CATE LUCRURI LUMESTI CUNOSTI,SAU SIMTI?????...va spun eu,aproape nici unul,si-ai sa ajungi peste ani petrecuti in manastire sa le descoperi,dar va fi putin prea tarziu,ca sa nu mai spunem faptul ca vei ramane mereu un venetic,privit de societate.Asadar,fratilor si surorilor care va ganditi sa va calugariti,stati linistiti,invatati atat cat este nevoie,faceti armata(pt.baieti),apropiati-va decent de societatea in care traiti,iar daca la maturitate constiinta si spiritul religios va va indica,intr-un mod special faptul ca AVETI CHEMARE catre viata monahala,faceti-o si n-o sa regretati.De comentat,ar fi multe,realitatea insa,este in aceiasi lume de care vreti sa va debarasati...vA DORESC PACE SUFLETEASCA!

SCUZE!....am vrut sa spun acolo "sa VREI sa le descoperi...."

Este adevarat,nici un sentiment nu se compara cu cel pe care-l ai in suflet cand, aprins de credinta si dorinta de-a sluji lui Dumnezeu in totalitate,pasesti pragul manastirii,convins fiind ca va fi ;"pana la sfarsit".Dar viata inseamna mai mult decat o singura dorinta atat de arzatoare,care poate sa piara in propria-i intensitate,viata inseamna sa daruiesti si sa primesti,sa plangi si sa razi,sa perpetuezi fiinta creeata cu atata blagoslovita iscusinta,sa induri si sa ierti,sa fauresti ziduri de nepatruns...constiend fiind ca toate acestea nu ar fi posibile fara Vointa lui Dumnezeu.Si totusi,nu visam ca traim,ci traim,inconjurati de nepasare si iubire,materialism si ipocrizie,dragoste si ura,frumusete si dezgust,dezamagire si incredere,simtire si farmec,fericire si tristete,credinta si fatarnicie...toate acestea salasluiesc doar intr-un suflet omenesc.Si-n mediu laic si-n cel cleric exista OAMENI,si deci atatea sentimente si resentimente,nu ai unde sa fugi de ele,singura alternativa este sa LUPTI.........ori sa te faci pustnic,dar nu uita "propria minte-ti este omeneasca" ciao!,ca v-am zapacit...

.....un sentiment la fel de puternic,ca cel in care pasesti prima oara in manastire ca sa ramai acolo,poate chiar mai profund pentru ca se manifesta intr-un mod mai matur,este acela care-ti invadeaza sufletul atunci cand te imbratiseaza strans propriul tau pui,care este mic si nevinovat,este un adevarat ingeras pamantean......

Da,asa este! Micul ingeras iti poate aduce liniste in suflet. Va rog, considerati acest topic inchis. Problema s-a rezolvat. Persoana pentru care solicitasem raspunsuri s-a linistit. Traieste in lume si e multumita cu traiul acesta... in sfarsit...liniste.:):):););)

Ma bucur ca si-a gasit in sfarsit calea.:)

Nu aceasta este adevarata problema. Pana sa se calugareasca, alegand sa traiasca intr-o manastire, un om trebuie sa-si descopere calugarul din interiorul sau. Trebuie sa stii/stie despre tine/sine ca, undeva in inima ta/sa exista calugarul, deprins cu un mod de viata in duh si adevar. A fi calugar nu e o instrainare de lume, o iesire din ea, ci dimpotriva, o responsabilizare a persoanei tale, o armonizare a relatiei tale cu lumea. Lumea ofera ocazia, ce-i drept si un mijloc mai greu, de a te mantui. Prin nevoia ei de a o ajuta, de a o apara de ea insasi, de tine, nevoia de a o iubi, nevoia de a te ruga pentru ea si prin faptul ca te ispiteste mereu. Dar ce e mai frumos si mai demn de apreciere decat a merge pe cararea ingusta si dificila a mantuirii, refuzand comoditatea, confortul, placerile lumii de fiecare clipa? Doar a te calugari nu inseamna ca fugi, evadezi de tine insuti, de lume, pierzand ceva. De fapt, devenind un bun samaritean, castigi totul. Nu poti sa te calugaresti, la modul concret, alegand sa traiasti intr-o institutie, gandindu-te, parandu-ti rau, ca pierzi atatea placeri lumesti: sex,petreceri, lipsa oricarei obligatii,etc.

Poi a raspuns Dumnezeu si Domnul nostru Iisus la aceasta dilema atat de controversata de cateva zeci de ori. Dar cine il mai asculta/aude pe Dumnezeu? Si a zis ceva de genul:

"Se vor casatori sau nu si va veni sfarshitul" (scuze caci citatul este foarte aproximativ)

si o interpretare ar fi ca se vor tot casatori si marita pana la sfarshitul vietzii (si aici e vorba si despre religie, calugarie sau necalugarie) ca si cum ar fi cine stie ce mare chestiune daca esti sau nu casatorit sau calugar sau preot, si tot restul ce a cerut Dumnezeu vor fi uitate, vor fi nesocotite ca si niste nimicuri, fireshte din moment ce oamenii se vor ocupa doar de aceasta problema, foarte importanta, este adevarat, dar doar atat? ???

Tot Domnul Iisus a spus ceva asemanator cu: "La sa ne mariteni ... sa nu va ducetzi ci maidegraba la oile pierdute ori ratacite ori decazute ale casei dreptatzii lui Dumnezeu" (citat talmacit, deci scuze, ce e vorba poate de sinmariteni, sau sant mari neni, sau cinestie cu ce se ocupau samaritenii...)

Amandoua sunt cai spre mantuire.Trebuie sa ai vocatie ca sa te simti implinita in una din aceste stari: casatorie sau calugarie.
Dumnezeu sa te ajute in ostenelile tale!!!

La manastire vin multi chemati si putini alesi!Dc.te-ai hotarat sa te duci la manastire,apoi trebuie sa pui in minte:"ma duc sa mor"(precizez ca se face referire la moartea placerilor lumesti,si nu la moartea naturala a omului)!Dc.te duci sa traiesti,mai bine mai stai acasa!
Sunt de acord cu toti cei care considera ca raspunsul se afla in inima noastra,a fiecaruia...dar pt. a-l primi e nevoie de rugaciune,post si rabdare! Precum si de sfatul duhovnicului,care e de mare folos!

Silvimiha,ai dreptate!Ma duc sa mor PENTRU HRISTOS,ca sa inviez CU HRISTOS...:)!
As mai adauga ceva,si anume ca trebuie sa-ti verifici "sentimentele" printr-o incercare inca "din lume" a ceea ce inseamna viata monahala.Trebuie sa vezi daca iti place ASCUTAREA,daca iubesti FECIORIA SAU CURATIA,daca iti place RUGACIUNEA,sau LINISTEA,s.a.

Cand o persoana nu-si poate raspune singura la intrebarea asta inseamna ca nu este pregatita nici pentru una, nici pentru cealalta!

Dragi crestini ce purtati in inima voastra DRAGOSTEA CEA MARE PT. JUGUL CEL MANTUITOR AL CALUGARIEI,aveti mare grija la ISPITELE aduse de necuratul,de a va abate din acest drum pe care Bunul Dumnezeu L-a sadit in voi...???!ORICE GAND care va trece prin minte,pt.a va intuneca sau indoi de alegerea voastra,sa-l treceti PRIN PRISMA "ASCULARII DE DUHOVNIC"...???,ca sa nu gresiti si voi ca mine...???.Caci orice greseala SE PLATESTE...???.

Am observat o treaba foarte importanta.Noi ,cei casatoriti avem o taina,de care si multi calugari(cei induhovniciti)se mira si se minuneaza,recunoscand-o ca ar fi mai frumoasa decat a lor prin unirea celor doua suflete in unul singur in fata Lui Hristos.Nu as crede ca aceasta taina e ceva asemanator cu poeziile lui Eminescu sau povestile fratilor Grimm.Daca e adevarat ce "vad "calugarii despre taina casatoriei intru Hristos,ma doare un lucru:ce anume am facut noi crestinii din taina casatoriei de la Hristos incoace?Cat credem noi,mirenii in aceasta taina?Daca am fi crezut,nu am fi facut din casatorii afaceri,egoism fata de amarati,si chiar crime.Nu vreau sa generalizez,dar se umplu tribunalele pe an ce trece cu dosare de divort.Repet,e dureros.

As mai adauga, o greseala pe care sintem dispusi sa o facem, este aceea cind vrem sau ne trece prin cap a ne calugari numai prin prisma acelei revolte impotriva lumii murdare si pline de pacate in care traim. Ar fi pana la urma un semn al lasitati si slabiciuni noastre care ar face un calvar din viata de la manastire, ducindu-ne pe cai gresite si artificiale intru pocainta noastra.

de ce spui asha cristalin? poi calugaria este "aspiratzia/chemarea" din om catre Dumnezeu (adica tocmai raspunsul pozitiv la chemarea lui Dumnezeu), iar casatoria este shi pentru perpetuarea omului pe pamant, deci ce a greshit? e drept ca sunt mai multe elemente comune... dar dragostea shi iubirea in ambele cazuri fac parte din poruncile de baza... in complexitatea shi diversitatea lor :)

mie mi-a placut replica lui cristiboss56, pe tine Cristalin, nu stiu de ce te-a suparat

1)"calugaria este in chemarea din om" (desi nu prea inteleg cum e aia);
2)"casatoria este o necesitate data din si pentru inmultirea si perpetuarea omului pe pamant"(oare chiar asta este rostul casatoriei??? eu ma indoiesc)
3)iar "cele doua nu au de a face una cu cealalta", cum e posibil sa spui asta cand Sf.Parinti au spus mult inaintea noastra ca pt a fi un calugar bun trebuie sa fii un parinte bun (mama sau tata) iar un parinte bun (mama sau tata) este cel care poate fi un calugar bun? Oare ce au vrut sa spuna? Desigur ca nu se refera la indatoriri ci la firi si comportamente si la modul in care te exteriorizezi, cum o faci si catre ce/ cine o faci...iar in opinia mea cred ca e destul de mare legatura. Tot tu esti indiferent pe ce drum alegi sa mergi spre mantuire.
Cu alte cuvinte comentariul lui cristiboss in opinia mea ramane negandit si nefondat si nu e vorba ca m-a suparat, e parerea lui iar asta e parerea mea.

Avand in vedere cele scrise de Cristalin: "cele doua nu au de a face una cu cealalta", cum e posibil sa spui asta cand Sf.Parinti au spus mult inaintea noastra ca pt a fi un calugar bun trebuie sa fii un parinte bun (mama sau tata) iar un parinte bun (mama sau tata) este cel care poate fi un calugar bun? Oare ce au vrut sa spuna? Desigur ca nu se refera la indatoriri ci la firi si comportamente si la modul in care te exteriorizezi, cum o faci si catre ce/ cine o faci...iar in opinia mea cred ca e destul de mare legatura. Tot tu esti indiferent pe ce drum alegi sa mergi spre mantuire" pot spune ca fiind comuniune de persoane, casatoria nu trebuie sa se reduca la planul materiei si al simturilor. Dimpotriva, materia si simturile slujesc comuniunii persoanelor. Relatiile personale ale sotilor trebuie sa fie in primul rand spirituale, pentru a mentine si spori comuniunea spirituala si unirea lor. Sfantul Grigorie Teologul spune "daca fecioria este mai cinstita nu inseamna ca nunta este intre cele de necinste".

Sf Paisie Aghioritul spune ca mai intai trebuie sa intelegem care este menirea omului si care este sensul vietii;apoi trebuie sa intelegem ca ambele cai sunt binecuvantate,pentru ca amandoua nepot duce in Rai,daca traim dupa Dumnezeu.
mai spune ca e f bine ca tinerii care la monahism sa cunoasca faptul ca misiunea monahului e aceea de a deveni INGER.
dar sa nu credem ca toti cei care merg la manastire se mantuiesc,numai datorita faptului ca au devenit monahi.fiecare om va da socoteala lui Dumnezeu daca si-a sfintit viata pe care si-a ales-o.peste tot e trebuinta de multa marime de suflet.
exista oameni casatoriti care traiesc foarte virtuos si astfel se sfintesc.de aceea fiecare tanar trebuie sa aiba drept scop sa se nevoiasca cu marime de suflet,astfel incat sa-si sfintesca viata pe care o va alege.vrea casatorie?sa se casatoreasca,dar sa se nevoiasca pentru a deveni un bun familist si sa traiasca in sfintenie.
vrea monahism?sa se faca monah,dar sa se nevoiasca pentru a deveni un bun calugar.fiecare sa isi masoare puterile,si potrivit cu ele sa inainteze pe una din cele doua cai.
FIECARE OM ARE CHEMAREA LUI.BUNUL DUMNEZEU L-A FACUT PE OM LIBER!

:D

Un preot din orasul meu ne-a spus candva ca cine e pregatit pentru casatorie, e pregatit si pentru monahism!! Nici una nu e mai prejos ca alta, chiar daca una e socotita ierurgie si alta taina. SOcot ca ambele sunt taine ale lui Dumnezeu, ca nici una nu o poti duce la implinire fara ajutorul Sau sau fara voia Sa.

Sfantul Maxim Marturisitorul oferindu-ne o interpretare duhovniceasca a lui Moise si a lui Ilie, care au aparut la Schimbarea la Fata a Mantuitorului de pe muntele Taborului, sustine ca cei doi sunt chipuri ale celor doua moduri de vietuire in Hristos:casatoria(Moise -chip al casatoriei) si calugaria(Ilie-chip al calugariei). Amandoua sunt de aceeeasi cinste daca sunt traite autentic in Hristos. Pe muntele Taborului cei doi se impartasesc de aceeasi slava a lui Hristos

Doamne ajuta!
Fratilor, aceasta "dilema" eu cred ca e cel ,mai bine a fi discutata mai intai si mai intai cu duhovnicul... Spun acest lucru deoarece, dupa cum a mai spus altcineva anterior, poate fi un gand (sa nu zic o ispita) de la cel rau si atunci risti (sau nu, asta Dumnezeu si smerenia din fiecare din noi v-a vorbi) sa-i dai curs ispitei si NU sa te mantuiesti! Si poate ca parasesti, daca e cazul, omul langa care puteai sa te manuiesti si sa duceti o viata dupa cuvintele si voia Lui...
Consider ca ptr o astfel de decizie e foarte important cand vine acest gand si mai ales din ce pricina, totodata e important cui ii ceri sfatul ptr ca acea persoana care te sfatuieste poate sa NU gandeasca cu discernamant duhovnicesc si atunci sa ajungi sa-ti ratezi drumul catre Rai! daca intelegeti ce vreau sa spun.. :D
E la fel de importanta si atitudinea cu care cel in cauza priveste, sa spun asa, gandul. Imi spunea cineva "nu privi un astfel de gand cu ignoranta doarece poate chuar e de la Dumnezeu si atunci poate ajungi sa te lingi pe botic la judecata si totodata nu-i da curs din prima deoarece se poate ca cel rau sa se "linisteasca" :P si atunci tu rugandu-te in coninuare ptr a te lumina Doamne-Doamne atunci vei stii cum sa primesti un posibil al doilea gand de aceasta natura" asa ca fi-ti cu discernamant cand cereti sfaturi in aceasta privinta si totodata cu muuuulta laure-aminte cand primiti raspunsuri...
Dumnezeu si Maicuta Sfanta sa va intareasca si sa va lumineze gandurile! Doamne ajuta!

Obisnuiam sa merg in vacante sa stau la o manastire. Stareta, in varsta si foarte inteleapta, primea sa dea cate un cuvant de invatatura oamenilor trimisi de inalti duhovnici. Asa ca intr-o zi apare unul , trimis de pr Argatu, care nu stia ce sa faca, traia de cativa ani cu aceasta dilema. Stareta i-a replicat ceva in genul: apoi , daca tu nu stii, nici pr tau, eu de unde sa stiu?! dar uite, stai o saptamana aici, nu vorbi cu nimeni, daca vrei participi la slujbe daca nu, nu... sima rog, ce i-o mai fi zis.. dar asta stiu ca trebuia sa se gandeasca o saptamana fara sa discute cu nimeni... iar la sfarsit sa se prezinte la ea si sa ii comunice hotararea, dar fara ea sa nu plece din mananstire. NU stiu ce-o fi ales, dar atunci cand vrei cu adevarat sa te indrepti pe o cale o faci. Vrei manastire? pai nu mai stai la indoieli si discutii!!! pleci... asa cu casatoria, pur si simplu stii in acel moment ca aceea este persoana cu care ai vrea sa-ti imaprti vesnicia si te casatoresti ( asta daca rugaciunea este sa se faca voia Domnului) , care se face intotdeauna!

Fratii mei, persoana pentru care s-a pus intrebarea aceasta este deja sora de manastire. In cele din urma a ales ceea ce a simtit ca se potriveste mai bine pentru ea. Mai bine va rugati pentru ea, decat sa va mai dati cu parerea.
Iertare!

Si casatoria si calugaria este bine placuta lui Dumnezeu. Se spune ca cei casatoriti stralucesc ca luna in fata lui Dumnezeu, dar calugarii/calugaritele stralucesc ca soarele.

Fratele meu este calugar, si din cate am observat eu el nu a fost intr-o dilema. Descoperindu-l pe Dumnezeu si-a dat seama ca el nu mai poate trai in aceasta lume cu atatea lucruri rele si ispite. o singura vizita la Sfanta Manastire Sihastria si a fost si mai sigur. Nu este usor nici pentru un mirean, nici pentru un calugar sa se mantuiasca, mai ales ca pentru sufletul unui mirean lupta un diavol, dar pentru sufletul unui calugar lupta sapte.

Bine ai venit pe forum!

Mi-ar placea sa (re)actionez si eu la fel ca fratele tau...

cred ca e mai bn sa te casatoresti o sa ai si familie si daca ti chiar asa de mult sa fi ceva te poti face preot(daca esti baiat) daca ai famm te poti realiza mai bn in viata ai sprijin

Am auzit si lucrurile astea dar nu prea sunt de acord. Adica ce inseamna asta? Ca unii au o chemare pt o viata mai inalta iar altii pt o viata mai pacatoasa? Nu cred. Mai degraba cred ca nu conteaza atat de mult calea pe care o alegi cat conteaza sa faci voia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu va judeca ca unu-i calugar sau altul e altceva ci va judeca dupa viata pe care a avut-o. Spunea par Rafail Noica f frumos ca e foarte gresita comparatia intre calugarie si casatorie. Calea cea mai inalta e cea pe care a ales-o DOmnul pt tine.
Eu asa cred...

As avea o intrebare despre problema calugariei. Nu stiu cine a citit pe Sf Ioan Gura de Aur ( care era necasatorit ) vorbind despre casatoriei. SI a vorbi cu adevarat cu o "gura de aur". A vorbit f f frumos ( cei care au citit cred ca sunt de acord ). Stie cineva ceva scrieri in acelasi fel despre calugarie ( preferabil tot de Sf Ioan Gura de Aur )?

La Schimbarea la fata a Mantuitorului pe Tabor se arata Moise si Ilie, primul casatorit, celalalt necasatorit. Din iconografie nu reiese ca Ilie stralucea mai mult decat Moise. Moise nu are o alta pozitie fata de Ilie, pozitie care sa exprime o inferioritate.