Eh... poate ca a sunat putin... rautacios? :) (ce am spus eu)

O persoană se poate face utilă societății și prin alte căi decât munca „legală”.

Marxism non-ateist? Este ca și când ai zice că religia penticostală este cea adevărată...

Am o singură întrebare: Cine ar trebui să plătească „pensia” aceea?

Ce ai cu „privații”? Pe cale privată se produc cele mai mari beneficii economice pentru societate, nu prin intermediul statului corupt. Orice vine de la stat este rău. Pentru că și atunci când statul pare că dă (ajutoare de șomaj, alocații etc), o face luând de la alții (oprindu-și totuși o parte semnificativă din ceea ce ia - mă refer la corupție aici).

Consider că Dumnezeu trebuie pus pe primul loc atât de bărbați, cât și de femei. Dar acest lucru nu ne împiedică să muncim, indiferent de sex. Totuși, mai ales în primii ani de viață, copiii au nevoie mai mult de mamele lor...părerea mea.

Mie nu mi se pare că aceste discuţii sunt chiar vorbărie... Poate că unii au pus în discuţie nişte situaţii extreme. Nu mă opresc la acelea, nici nu consider că există o relaţie de incompatibilitate între femeie şi carieră.

Dar există probleme concrete în ziua de azi: timpul prelungit de muncă, nevoile financiare... vs dorinţa de "a-ţi înmulţi talanţii", dorinţa/ nevoia de a fi împreună cu familia...

Ce soluţii concrete putem găsi la aceste probleme concrete?

Referitor la serviciu, care nu e musai să fie văzut ca şi "carieră", mai văd problema divergenţelor de opinii în diferite probleme de viaţă. Desigur, nu e nevoie să discutăm orice ne trece prin cap cu colegii de serviciu, dar petrecând mult timp la locul de muncă, este foarte probabil să se ajungă şi la discuţii mai personale.
Voi reuşiţi să vă susţineţi întotdeauna punctul de vedere?
Eu mă bucur tare mult când reuşesc acest lucru, sau măcar atunci când mă detaşez de nişte idei nocive. Uneori mă pomenesc, însă, într-un fel de război psihologic, pentru care nu am fost niciodată pregătită.

@ AlinB - rugăminte: nu mă ataca prea tare, că am reţinut opinia ta de pe alt topic, care s-ar putea potrivi şi aici:

Nici eu nu consider acest topic vorbarie fara rost.
Este o intrebare foarte importanta si cam fara de raspuns in lumea moderna.

Ma mira acest mesaj al lui glykys pe care o stiu foarte credincioasa si moderata si feminina. Poate insa ca priveste din mai multe unghiuri nu neaparat din motive personale ci se gandeste la alte femei.

Da, exista situatii extreme si tot mai extreme daca pot sa spun asa: mame care se duc doar dupa cateva zile/saptamani la lucru si lasa pruncii.
Vad poze cu mame cu pruncii pe birou, la sedinte politice (la nivel european) si chiar sunt date ca exemplu. Ce fel de exemplu poate fi asta.
Sau femei care sunt mai mult preocupate de ele, de de trupul lor, decat de copii.
Sa arate ele bine, pentru profesia lor (artiste, sau in televiziune sau mai stiu eu).
Situatii extreme de cariera sunt si acelea cand femeile lucreaza de dimineata pana in noapte si/sau pleaca mult in delegatii.

Cum spunea cineva mai sus. Copii sunt ingrijiti din anumite puncte de vedere: casa, hrana, lucruri, etc. Dar le lipsesc parintii, mai ales mama. Caldura lor, timpul cu ea, iubirea si rabdarea ei.

Sa ne intelegem: cariera este una si serviciu este alta.
Cariera inseamna atunci cand viata personala si familia ajunge mult in spatele serviciului. Cand femeia lipseste de acasa multe ore pe zi si lasa copiii in grija altora, cand nu mai are interes pentru ei si sot, ci mai mult pentru problemele de la locul de munca (ba mai lucreaza si acasa).
La fel cariera numesc si anumite profesii care nu sunt pentru femei si care sunt mult prea riscante (nu se gandesc ca pot ramane orfani copiii): politie, armata (inlcusiv plecat in razboi), politica, functii de conducere.

Serviciu inseamna lucru maximum 8 ore pe zi, rar ore suplimentare. Serviciu normal.
Sigur ca in ziua de azi putini barbati mai au posibilitatea sa tina femeia cu copiii acasa. Ba dimpotriva, tot mai multe cazuri exista unde femeia este principalul sustinator (material) al familiei.

Daca serviciul normal este de inteles pentru o femeie, in cazul carierei se pune totusi intrebarea: cariera sau familie/copil. Caci amandoua definitiv si in conditii multumitoare pentru ambele parti, nu sunt compatibile.
Si daca dupa cateva saptamani te duci la serviciu, lasand copilul (pe care ar trebui sa-l alaptazi macar 1-2-3 luni), atunci se pune intrebarea pentru ce il mai faci? De ce iti mai trebuie?

Sophia,

din păcate, un serviciu normal nu ne garantează doar 8 ore de muncă pe zi. Cel puţin nu în experienţa mea.

Simplu, nu te bagi in gura lupului si asa nici nu trebuie sa-ti pui problema cum sa scapi de acolo.

Corect şi de bun simţ...
E nevoie de ceva mai multă atenţie din partea mea.

Daca femeia e mai interesata de cariera (si eventual castiga mai mult) poate intra tatal in concediul de paternitate. Astfel nu aduci un strain in casa sa iti creasca copilul si nici nu e privat de dragoste parinteasca. De ce e obligatoriu ca femeia sa fie mereu cea care renunta la cariera pentru viata de familie?

Eu o pot sa ca exemplu pe sefa mea. E avocat de vreo 30 de ani, iar intre timp si-a crescut si cei 2 copii, care au ajuns niste persoane de nota 10, atat ca moralitate, cat si caeducatie si cultura.
Inca mai sunt joburi de 6 ore pe zi. E de exemplu lucrez ca secretara, 8 ore pe zi, de luni pana vineri, si foarte rar fac ore suplimentare, care, de obivei se compenseaza pentru ca sunt zile in care ma lasa acasa mai repede cu 1, 2 sau 3 ore. Depinde si cat avem de lucru.

Pt ca sta in natura ei,mama este mai emotionala,mai atenta la nevoile copiilor.Sta in firescul constructiei sale.
Dar este la moda acum sa detronam orice constructie traditionala ,sa fim cat mai unici si extrentrici,sa intoarcem toate pe dos.Altfel ce rost ar avea ca sa-l nasca si sa-l lase in grija altuia?Caci rostul femeii nu este numai acela de fatatoare iar al barbatului de taur comunal.

Este normal ca o persoana care a fost insarcinata cu copilul 9 zile sa fie si cea care da continuare acestui fapt cu educatia si grija pt copil.

Feministele ar fi in stare sa aplice un tratament hormonal sotilor si sa-i insarcineze pe acestia in vitro,iar ele sa plece in tromba, in ultimul SUV la vanatoare si drumetii cu prietenele.

Teoretic,daca singurul criteriu care conteaza in viata noastra este castigul de bani,atunci putem face orice iar problemele morale de orice natura nu ar mai trebui sa ne plictiseasca.Este destul de simplu.

Sunt si vanzatoare,soferi sau magazioneri care lucreaza peste program de ajung la 12-16 ore zilnic.
Totusi acestia nu au o cariera.Poate una de sare sau de piatra :)

Programul normal in Romania a luat-o razna de tot;din pacate dupa revolutie lucrurile au scapat de sub control.Particularii au cam facut ce au vrut la acest capitol si s-a ajuns sa lucrezi zi-lumina pe maruntis(cat sa nu mori).
Te vor toata ziua la job desi nu in tot timpul esti efficient(sau este ceva de facut-depinde de job).
In alte cazuri,desi ti-ai terminat treaba pe ziua respectiva te tin tintuit facand treaba pe care ar trebui s-o faci maine.

Cred ca aici se afla si confuzia bietilor oameni care simt ca muncesc si lipsesc de acasa ca cei care au o cariera importanta si castiguri pe masura,desi situatiile difera drastic in ceea ce ce-i priveste.

Cred ca mai intai ar trebui sa facem o distinctie clara intre notiunea de cariera si notiunea de ocupatie/loc de munca normal.
Eventual cu exemple.

@Yasmina ce intelegi prin cariera? :)

9 luni! Ce bine ar fi daca ar fi vorba doar de 9 zile. :))

Stiu ce spui. Dau si un exemplu. Mama are o cunostiinta, romanca, care are un baiat. Doar ca, acel baiat nu sta la ea acasa, ci la o familie. De luni pana vineri sta la ei, si doar la sfarsit de saptamana si in vacante sta cu ei. Este o familie care are grija de mai multi copii in cursul zilei. No. Si acel copil s-a obisnuit acolo, nu-i mai place sa stea cu parintii lui. Apoi, mai sunt scolile cu camine unde sunt trimisi copiii si isi vad parintii o data sau de doua ori pe an. S-a facut un studiu, in SUA, despre parinti si timpul alocat copiilor. Concluzia a fost ca parintii nu stau mai mult de 5 min./zi cu copilul lor. Foarte trist. E ca si cum parintii nu isi mai iubesc copii. Pruncii au ajuns un fel de bibelou, animal de companie.

Femeia alapteaza, nu barbatul. Pruncul a stat in burta mamei, nu in cea a tatalui. Orice firma serioasa iti da concediu de maternitate. Este ilegal sa dai afara femeia ptr. ca isi ia concediu de maternitate. In primii doi ani de viata mama e cea mai importanta.

Absolut de acord! Nu zic ca si femeia (ca si barbatul) este normal a-si dori sa aiba o cariera intr-un domeniu de activitate (indiferent care- si daca e muncitoare la confectii si daca face meseria asta cu placere tot cariera se cheama), insa pe primul loc trebuie sa fie familia!
Oricum, daca exista intelegere si iubire si de o parte si de alta, cele doua lucruri (familia si cariera) sunt complementare, nu contradictorii.

Pentru că exact asta înseamnă femeie.
Nu există carieră mai valoroasă decât cea de Mamă.



S-a făcu un studiu pentru ”fazani”; ăla n-a fost studiu, a fost o observare, o descriere a situației în care s-a ajuns din cauza disperării părinților după bani și bunuri materiale și, mai ales, din cauza durerilor din coatele lor față de propriii copii.
”Studiul” acela n-a pomenit nimic(nu-i așa?) de durerile din coatele copiilor ajunși la maturitate(dacă au ajuns vreodată) față de cei din jurul lor.

"Orice femeie, atunci cand iubeste adevarat si profund, se simte mama.
Si orice femeie care se simte mama se innobileaza ea insasi." - Miguel de Unamuno.

Stiu asta. Dar aici era vorba despre motivele ptr. care femeia mama sta acasa cu noul nascut. Nu renunta la cariera, ia o pauza.

In acest sens ma refeream si eu. A sta acasa cu nou-nascutul nu inseamna renuntarea la cariera, ci doar o pauza normala.