Eu nu consider ca este un cliseu si atat. Este un lucru real, nu vorbim de copii rasfatati ci de copii incapatanati si dominatori din nascare. Tocmai spuneam ca fetita mea are putin peste un an si deja de la nastere si-a dezvaluit caracterul. Nu toti copiii sunt incapatanati si nesupusi de la varste fragede, din cauza unei educatii deficitare se pot "incapatana" pe masura ce cresc, insa la cei mai temperamentali acest lucru se vede inca din fasa. Copilul nu este un animal ca sa-l putem dresa. Si scopul meu, ca parinte nu este sa-mi supun copilul, sa-l determin sa stie ca trebuie sa se supuna de frica. Prefer sa-l fac sa inteleaga ce este rusinea dar sa-i respect caracterul si trasaturile de personalitate in masura in care acestea ii dau sansa de a deveni un adult cu bun simt, educat, lipsit de agresivitate, intelept, sincer, insa...descurcaret, puternic, ferm. Este parerea mea.

...si eu gandeam ca voi inainte sa apara copiii mei pe lume,primii doi ani din viata lor nu le-am atins un fir de par(fiindca erama indoctrinata din scoala....copiiilor trebuie sa le vorbesti frumos,sa le explici,sa ai o autoritate ferma dar blanda..)dar mai apoi...au crescut,salbaticia din ei m-a invins,relatia mea cu ei eu zic ca e ok,sunt prietena lor,ma joc cu ei,vorbesc si le explic vrute si nevrute,gasesc afectiune si dragoste la ambii parinti,dar sunt momente in care obraznicia ma depaseste..........poate v-ati uitat vreodata la Super Nanny...a-ti vrea sa aveti asa copii?Pe mine marturisesc ma ingrozeste numai gandul...adica eu sa-i explic bland ca nu are voie sa strice un lucru si el sa se zvarcoleasca pe jos,sa urle,sa muste,sa ma loveasca,sa ma injure.....Cam astea-s momentele cand consider eu ca ei depasesc limita...in casa nu se vorbeste urat dar la gradi fac schimb de injuraturi,cuvinte urate..pe cel mic l-am ignorat cand repeta in nestire un cuvant p....,ca deh! asa trebuie,sa nu-l faci atent sa schimbi subiectul,sa-i distragi atentia,dar cel mare nu permit sa jigneasca copiii,sa-i considere niste tampiti(fiindca asa vorbesc ei la gradi)Atunci ma infurii si-i trag cateva la fund,nu zbier,nu ma napustesc cu frtunul de la masina de spalat(cum auzeam pe vremuri ca se bat copiii).Nu incerc sa ma scuz,dar eu asa consider ca este corect..daca n-o fi bine o sa-mi asum esecul mai tarziu.;)

Sunt emisiuni la tv despre copii "problema", la care vine o educatoare in vizita si observa unde si cine greseste in educatia copilului. De obicei parintii, care nu sunt consecventi, care nu educa copiii de comun acord creeaza un dezechilibu la copii. Acestia nu stiu de nici o regula. In cazul in care copilul ( ma refer acum la cazurile vazute de mine in emisiuni) se zvarcoleste pe jos si face galagie, educatoarea recomanda o pedeapsa care sa-i "doara" : sa nu mai aiba voie sa vada emisiunea preferata la tv, sau sa fie inchis in camera lui si sa nu aiba voie sa se joace cu fratele/sora. Deci important e sa stie ca exista o regula, pe care daca o incalca, costa.
Copiii invata foarte repede ce e ordinea in camera lor, daca "predarea" se face sub forma de joaca. Sub indrumare ei sunt in stare sa puna toate obiectele la loc dupa ce s-au jucat cu jucariile.

Am vazut familii in care era haos inainte si in care dupa vizita acestei educatoare se instala linistea. Era alta familie. Dar nu am vazut dandu-se nici o palma. Cred ca palma poate fi inlocuita prin metode mai bune si anume privarea de niste placeri ale copilului.
Cum eu fac parte din generatia veche, si eu am mai dat copiilor la 2-3 ani cate o palma la fund, dar le-am explicat pe loc si de ce si ne-am impacat si ne-am pupat imediat, ca copilul sa nu creada cumva ca il bat pentru ca nu-l iubesc.

In acest caz trebuie educat taticul:) Ba in gluma ba in serios, taticii vor sa recompenseze iubirea care o au mamicile in avans fata de copii in comparatie cu taticii (este un fel de gelozie ascunsa) deoarece intre mama si copil a fost, este si va fi o legatura psihologica foarte puternica nu doar emotionala. Si nu e bine ce face sotul tau(parerea mea)...copilul va crea o imagine gresita legat de a fi mama ca un fel de paznic care nu ii permite sa fie libera si in loc sa se creeze o relatie de prietenie intre copil si mama, se va largi o prapastie, iar cand copilul va mai creste va percepe sfaturile mamei ca ceva negativ chiar daca sunt spre binele copilului. Asadar ar trebui realizata o legatura de complicitate intre mama si tata. Daca mama spune un lucru, tatal sa fie de acord si invers. De nu, copilul va lua apoi in deradere mai tarziu mama si abia pe tata il va percepe ca pe o autoritate. Asa cum s-a intamplat in educatia mea...si mi-am dat seama abia cand am devenit sotie si mama si multe as fi putut evita daca ascultam sfaturile mamei mele. Mama devine oarecum ..."ehhhh las-o sa vorbeasca" cum tata imi zicea cand mama imi dadea sfaturi bune (care erau de obicei impotriva vointei mele si le percepeam a fi impotriva mea).
Asta e parerea mea:)

perfect dea cord cu tine legat de modul educatiei. Dar legat de pacate, un copil nu are pacat. Pacatul inseamna constientizarea pacatului si atata timp cat un copil nu are dezvoltata notiunea binelui si raului pana la o anumita varsta...micile obraznicii nu sunt considerate pacate. De ex un individ cu handicap mental nu poate fi considerat pacatos pentru faptul ca nu constientizeaza pacatul. Cand pacatuim si nu stim ca acea fapta ar fi pacat, iarasi acel pacat nu este considerat pacat. Un ex ar fi...am spalat si nu am stiut ca acea zi a fost de fapt sarbatoare si devine pacat atunci cand constientizezi si apoi te duci la duhovnic si te spovedesti.

si eu le explic copiilor de ce ii bat dar nu in momentul imediat urmator,fara sa-i rog sa ma ierte daca au comis ei o fapta urata,nu pot sa-i pup pentru ca-i zapacesc,ei nu vor sti ce sa mai creada..nu numai in acele emisiuni copiii se comporta asa urat,generatia aceasta este asa cum vedeti la televizor,vad peste tot astfel de copii,in parcuri,la scoala la care lucrez,pe strada..cat despre linistea care se instaleaza in acele case este ceva temporar...acei parinti trebuie mai intai ei educati ca sa stie sa educe nu e o treaba la indemana oricui,dar exista slava Domnului carti de specialitate ,asa cum exista si autori crestini de formatie pedagogi,eu inclin sa le daau dreptate acestora din urma ,exista tot felul de alte pedepse mai umane si eu le aplic fara vreun mare efect,de fparte multe ori pe zi ,bataia se intampla rar(nu ma disculp acum)cand consider ca este absolut necesara copilului.Si pana acum a dat rezultat.

Draga mea, eu consdier ca pianul, baletul, limbile straine, arta in general, lucru manual, excursii, activitati colective cu copii le deschide orizonturi in viata si le "ascute" mintea si cizeleaza personalitatea. Atata timp cat sunt facute cu dreapta masura sunt binevenite, nu stiu de ce nu prea te incanta, dar ma rog, gusturile nu se discuta. Baletul de ex este o activitate colectiva in care copilul intra in contact cu universul artei, cu alti copii de varste diferite, este o activitate fizica foarte benefica pentru un copil si deschide perspective in viata viitorului adult. Pianul ascute acuitatea muzicala, auditiva, invata notiuni de muzica chiar necesare in anumite momente in viata etc etc Cu astfel de activitati ii imbunatatesti cultura, intelectul, ii deschizi apetitul pentru cultura si cine stie poate vei descoperi un nou talent. Bineinteles trebuie sa te orientezi si dupa talentele si cerintele copilului. Nu strica sa isi petreaca timpul intr-un mod placut cateva ore pe weekend.

Deci se poate si fara bataie ...:)

Ore de ce merge sistemul in occident si fara copii batuti. Daca esti vazut in public sau chiar de familie ca iti bati copilul.. asistenta sociala ti-l ia. Fara violente majoritatea copiilor din occident sunt disciplinati, inventivi, cuminti, cu bun simt, iti zambesc tot timpul si au un chip si suflet vesel.

Daca tot obisnuiesti sa iti palmuiesti copii, te sfatuiesc sa nu o faci cu mana goala ci cu o varguta sau ceva usor macar, caci le creezi o situatie confuza :aceeasi mana care ii mangaie ii si loveste. Am avut ocazia de multe ori sa vad copii care se feresc de mangaierile parintilor...sau au pe moment o atitudine de confuzie: ori ii lovesti ori ii mangai. Asta e...ce sa iti mai spun

dillema m-ai inteles gresit nu ai citat corect contextul eu vorbeam despre acei parinti impatimiti care vor sa-si implineasca ei visele nereusite exploatandu-i pe acesti copii impotriva vointei lo,de la elevii mei aflu ca merg pentru ca vrea mama la balet,la dansuri latino, desi nu exista dorinta si inclinatia copilului,nu este bine sa suprasoliciti copilul,el nu mai da randament scolar...fireste ca si eu in vacante si nu numai diversific activitatile c opilului,l-am inscris intr-un cor de copii la Palatul copiilor,l-am dus la inot,lucrez cu el acasa dupa Origami,modelam in lut,picteaza excelent,are un simt al culorii deosebit.. si eu am cochetat cu arta,am colaborat cu Teatrul Logos un timp.. merge la teatru la fiecare sf.de saptamana acum e stagiunea inchisa ,Sambetele trecute a fost in parcul Tineretului o trupa olandeza Tuig care a prezentat penntru adulti un spectacol,insa copii mei au gustul educat pentru acest gen de manifestare si doresc sa fie prezenti peste tot,iubesc spectacolele,nu sunt straina de ceea ce recomanzi tu...in Romania exista un trend:copii sa studieze pianul si stiu cativa pentru care e un adevarat chin,dar daca mama trebuie sa se laude pe la prietene ca micuta canta dupa nu stiu ce partituri...bietii de ei,pot spune nu..sunt copii exploatati din cauza orgoliului parintilor..despre asta vorbeam.Copiii trebuie sa manifeste si inclinatie ,sa aiba si ureche muzicala,sa aiba si ceva calitati motrice inainte sa mearga la gimnastica...aaltfel daca vrem sa aiba cunostinte muzicale,sa se dezvolte armonios ii luam o pereche de role si-l scoatem in parc o ora,doua..noi asa facem..cand merge la gradi,consider ca are un program destul de incarcat si il scutesc de eforturi prea mari,niciodata activitatile artistice nu ne lipsesc din program(30 min.)

ok imi cer scuze:)
Esti un exemplu de mama:) sa fiti sanatosi. r fi bine ca toate mamele sa procedeze astfel, am avea mai putini copii nefericiti.

sunt doar o mama de multe ori ma apuca disperarea nestiind ce este mai bine pentru copilul meu,sa stii ca lupt cu firea mea f.mult,eu sunt colerica si cred ca ti-am spus tot despre mine.

Chiar asa e: parintii primesc o educatie de parinte de la acele educatoare, care in prima faza observa greselile pe care le fac in special cei mari. De obicei sotul sau sotia,care cedeaza in fata copiilor sunt cei, care creeaza situatia de haos. Probabil ca ai dreptate in ceea ce priveste generatia de azi. Eu nu mai sunt la curent cu aceasta evolutie, copiii mei fiind mari.
Sa stii ca de mult ma tot gandesc la un curs pentru viitorii soti, deci inainte de a se casatori, precum si la un curs pentru viitorii parinti. Tinerii invata tot felul de lucruri la scoala, dar nu invata despre viata adevarata, care ii asteapta cu problemele ei.
Sa stii ca odata invatata lectia cred ca linistea tine, pentru ca cel care invata in primul rand e parintele. Acele educatoare sunt persoane cu experienta, care inregistreaza totul pe video si apoi iau secventa cu secventa si discuta partile bune si rele. Pe inregistrarea video, parintele se vede pe sine in situatiile zilnice, iar educatoarea le explica unde gresesc, locuieste cu ei in casa o vreme, pana cand au invatat ce si cum au de facut. Astfel, parintii sunt sfatuiti sa fie consecventi si sa nu isi submineze autoritatea unul altuia. Educatia copiilor e grea, dar si ce bucurie pentru parinti, cand aceasta reuseste. Mai spuneau ca copiilor trebuie sa le acordam mare atentie, cand ne vorbesc, sa fie prioritatea noastra a parintilor. Cand copilul are nevoie de parinte, sa nu existe altceva mai important de rezolvat chiar in acel moment.
Si eu cred ca sunt situatii, pe care le rezolvi urgent cu o palma la fund, insa pe masura ce copilul creste, e bine ca cuvintele sa inlocuiasca bataia.

Asa cum frumos spunea Pr Porfirie ( pe care fie vorba intre noi il iubesc mult:)) cea mai buna calea de a educa copilul este, calea sfinteniei. Batranul obisnuia sa spuna parintilor care veneau la el ptr. sfat: Sfintiiti-va voi cei dintai!
Bataia nu este o "exagerare" dar nici o "necesitate". Pe cine iubeste Dzeu cearta..sa pastram calea de mijloc.:rolleyes:

As indrazni sa compar parintele cu un soldat.
Din punctul meu de vedere cel mai iscusit soldat este acela care stie sa isi "infranga dusmanul" fara sa scoata sabia din teaca:):)

Eu ma gandesc cu groaza la momentul in care voi avea un copil. De ce? Pentru ca am lucrat cu copii si am avut grija de multi si am vazut multe din "greselile" pe care le fac parintii. Imi zic ca eu nu o sa fac asa. Si totusi, sunt convinsa ca o sa fac multe din acele greseli.De aceea imi e teama. Nu cred ca bataia este o solutie. Dar cred in aplicarea unor pedepse, nu de natura violenta. Din nu vasta mea experienta, am invatat totusi ca din afara vezi mereu lucrurile altfel, asta pana ajungi sa fii si tu pus in aceeasi situatie.

Din pacate ne intoarcem la faptul ca locul mamei e langa copiii ei. Inteleg ca e nevoie sa lucreze, ca banii castigati de ea sunt necesari in cas, dar cei care suporta consecintelesunt copiii. O mama care are serviciu e foarte obosita de multele sarcini zilnice pe care le are. Din aceasta obosealea si lipsa de timp rezulta lipsa de rabdare. Ori aceasta lipsa de rabdare e frustranta in primul rand pentru copil.
si eu am fost in campul muncii cat timp au fost copiii mici. Aveam o femeie care ingrijea de baiatul meu si care era intotdeauna calma, vorbea cu un glas linistitor. Emana dragoste si echilibru in casa. In acest sens o felicit pe Cornelia "paraschivaiasi" pentru hotararea de a priorita copiii. Din clipa in care se nasc copiii, alta prioritate nu ar trebui sa existe in familie. Din pacate conditiile vietii de azi nu permit tuturor acest "lux".

Oare una din calitatile unui crestin este sa isi bata copii? De ce nu urmati exemplul lui Iisus?

Copilul din metrou este rezultatul unui tramament abuziv in sanul familiei, mai precis a fost maltratat fizic si psihic de parinti. Un copil normal nu ar face asemenea lucru cat de temperamental o fi el. Acest copil are nevoie de o discutie cu duhovnicul sau psihologul. El face ceea ce vede la parinti...Deci de nu vrei copilul tau sa fie ca in exemplul de mai sus, nu il abuza psihic si fizic, sa evite a viziona filme violente sau desene animate cu subiect violent.

Ti-e ti-ar place ca sotul sa iti mai traga cate o palma peste cap din cand in cand cand considera el ca nu prea vrei sa ii urmezi sfatul?

:)Sunt absolut de acord cu tine,lipsa de timp =lipsa de rabdare=copii care au nevoie de atentie,de afectiune,de dialog,de un partener care sa-i sporeasca increderea in fortele proprii,sa-l incurajeze,sa-l indrume.Din pacate realitatea este alta:copiii sunt lasati cu televizorul,jumatate dintre elevii mei sunt nesupravegheati mai mult de jumatate de zi,timp in care nu se hranesc cum trebuie,nu-si fac lectiile,nu au partener de joaca,sunt expusi pericolelor.Acesti copii au deficit de atentie,tulburari grave de comportament,tulburari de limbaj,sunt inadaptati,dovedesc cruzime violenta fata de colegi ciupesc,musca(fireste bataia e o solutie nu pentru ei ci pentru parintii lor :).Sunt copii care dezvolta elemente de autism(am o eleva ai carei parinti sunt in Italia)se izoleaza,sunt inhibati,introvertiti....vad tot felul de drame,asa incat faptul ca dau copiiilor mei cate o palma la fund o data pe sapt.chiar nu mi se pare o tragedie..tragedii sunt acestea pe care le descriu aici.

In primul rand Vechiul testament este pentru crestini doar o trecere in revista a istoriei poporului ales de D-zeu, cu traditia, obiceiurile, modul de viata etc. care l-au practicat evreii pana acum 2000 mii de ani in urma, obiceiuri care astazi sunt de domeniul trecutului si istoriei. Si uite ce inseamna pilda (ca tot ai dat exemplu de pilda- invatatura a lui Solomon, si te rog cand dai un verset Din Biblie sa ne dai si coordonatele, caci altfel creezi confuzie). Iar o pilda este doar o invatatura si nu o aplici cuvant cu cuvant. Ce ar fi sa luam drept de buna acum legea "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte?" Am avea c-am aceeasi situatie ca in tarile islamice.
Crestinismul se bazeaza pe invatatura Noului Testament si anume invatatura lui HRISTOS, deci ar trebui sa avem exemplu viata si activitatea Mantuitorului

PÍLDĂ, pilde, s.f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învăţătură, drept model de urmat, drept termen de comparaţie; ceea ce poate servi ca obiect de imitaţie sau inspiraţie în privinţa formei, aspectului etc.; model, exemplu.

dillema eu consider dimpotriva(si am motive,eperienta mi-a dovedit-o)ca un copil f.rasfatat face astfel de lucruri si nu unul abuzat inhibat..si crede-ma am lucrat cu copiii strazii,cu copii din scoli speciale,care majoritTEA FUSESERA in internate...realitatea fie ca accepti fie ca nu este aceasta..tu impartasesti ideile occidentale..eu impartasesc idei mai mioritice,eu nu presupun nu cred,eu vad cum stau lucrurile.

Iarta-ma, te rog, insa nici mie nu mi se pare a fi ceva penibil aici. Si preoteasa, si educatorul/profesorul sunt oameni simpli atunci cand vine vorba de educatia propriilor copii. Preoteasa trebuie sa-si doreasca sa fie un exemplu in comunitatea in care traieste si este o dovada de incredere si smerenie faptul ca ar dori sa se foloseasca de experienta altor mame, asta denota dorinta de a deveni o mama mai buna, de a gasi solutii mai bune/sanatoase de a-si educa pruncii.
Iar profesorul are metode pedagogice care pot fi aplicate cu succes atunci cand da educatie/instruire altor copii, in mod detasat, pedagogic.
Implicarea personala (vorbind de pruncii proprii din dotare), te face temator, nelinistit, te intrebi permanent si te rogi ca sa procedezi cel mai bine.
Poti fi la serviciu un excelent pedagog, cu copiii altora, si un parinte execrabil cu proprii tai copii, poti fi subiectiv, ii poti rasfata, poti fi coplesit de actiunile lor. Slujba de parinte mi se pare mai dificila decat cea de cadru didactic.
Sa nu judecam din mandrie.

:)Marilena ,trebuie sa recunosc ca este asa,la scoala sunt obiectiva,plec cu temele facute,vin acasa cam stoarsa de vlaga(pentru ca eu numa asez comod la catedra sa dorm),acasa uneori ma panichez ca nu fac ce trebuie,cat trebuie,cum trebuie.Degeaba l-al citi pe rousseau,pe Pestalozzi.Comenius si alti pedagogi uneori mi se pare ca invatatura niciunuia din ei nu o aplic corect..sunt perfectionista..si perseverenta ..cautn in continuare ...vreau sa aflu de la voi care e cheia succesulu
Desigur Dilema ca ma privesti cu superioritate,in inchipuirea ta sunt o toanta de vreo 12o kg care mananca toata ziua coliva si colaci,cu fustele pana-n calcaie,vesnic imbufnata,impartind cu nuiaua-n stanga si-n dreapta...nu e chiar asa ai o perceptie falsa,ai perceptia lumii in care traiesti:(

Eu cred ca un copil precum cel din metrou, a fost excesiv rasfatat, i s-a dat totul fara a i se cere vreun efort personal in schimb, a fost educat sa nu-si respecte mama/ sau orice alta femeie, probabil a avut acces la multe filme cu violenta, are un tata care probabil se mandreste cu "flacaul" lui, genul de copil pe care l-am cunoscut in persoana unuia care, venit acasa cu nasul spart dupa o bataie cu colegii, este luat in brate si consolat de mama speriata si smuls urgent din scena lacrimogena si duioasa de tata, care nu-l doreste crescut ca pe-o "muiere miorlaita", si il bate afectuos pe spate, zicandu-i: ia zi, barbate, tu cati ochi ai inegrit azi? Afla cu mandrie ca si progenitura lui "a pedepsit" vreo doi colegi, si afirma incantat: asta e fiu-meu!
Asa vad eu copilul din metrou, nu-l vad batut si timorat, ci laudat pentru orice forma de agresivitate exprimata.
In rest, eu cred ca si copiii de la super nanny care se tavalesc pe jos, au fost scutiti de orice forma de corectie, sau daca au primit-o nu au inteles nimic din ea, pt ca nu a fost corect aplicata. Nu merge la toti copiii bataia, asa cum nu functioneaza la toti, rugamintea si sfatul.

Am inteles ca esti educatoare, ce faci in aceste cazuri la gradinita? Ii palmuiesti?? Sa stiu la ce gradinita sa nu isi trimita copii cunoscuti mei:))
Daca ai rabdare cu cei de la gradinita cred ca ai mai multa rabdare cu proprii copii. ce sa-i faci, fiecare e responsabil la judecata de apoi de faptele sale, chiar si de modul cum si-au educat odraslele. Daca insisti cu rabdare pe educatia copiilor de la gradinita de ex...vei avea rezultate fructuoase, caci personalitatea unui individ incepe sa se formeze incepand cu varsta de 16-17 ani, deci acum copilul este maleabil si il poti modela oricand si forma deprinderi. De ex tin minte de la un curs de pedagogie de demult din facultate ca o individa care a revolutionat pedagogia initiand pedagogia moderna spunea ca un mod de educatie eficient ar fi ca (,) copii sa fie lasati sa isi aleaga si sa se joace cu jucariile asezate dinainte in ordine, ajutandu-i sa isi respecte fiecare partener de joaca (mai degraba supravegheati) si apoi dupa ce programul se termina, sa fie ajutati si indemnati sa isi puna jucariile la locul de unde le-au luat. In acest mod se creaza ideea de ordine si disciplina in personalitatea copilului.
Aici la gradinita am avut ocazia sa urmaresc o zi de gradinita a fiicei mele la varsta de 1 an si 8 luni pentru a o ajuta sa se adapteze cu mediul (caci pana atunci a stat cu persoane din familie acasa). Copii veneau pe rand si se jucau cu diferite jucarii, dupa care erau pusi in rand si dusi la toaleta sa se spele pe maini, dupa care luau micul dejun la mesutele lor ajutati sau nu de educatoare sa le formeze aceste deprinderi, dupa care urma ora de citit. Educatoarea le citea dintr-o cartulie mare cu imagini (texte simple) sa le arate cum sa stea pe olita, cum sa manance, cum sa se joace etc. printr-un personaj Michel de ex descris in cartulie. Apoi urma ora de colorat cartulii, altii se jucau cu vas mare cu faina de porumb (punand singuri faina in instrumentele de bucatarie din jucarie), altii modelau plastilina, altii pictau. Dupa care urmau sa mearga intr-o alta sala cu vehicule de jucarie: masini, trotinete, se deplasau unul pe altul. Dupa care se introceau, iar in camera initiala pentru alte activitati. la ora 12 aveau pauza de masa si dupa urmau sa doarma (istoviti). iar copii grupei erau intre varste de 1 si 8 luni pana la 3 ani. Iar cei mari aveau un program mai elevat specific varstei. Si totul fara bataie sau palmuire ci pur si simplu le explicau chiar( daca nu intelegeau fiind prea mici sau copii proveneau din familii de diferite nationalitati-deci parintii le vorbeau in alta limba decat engleza ) ca nu e frumos si consecintele.
Si aici oamenii muncesc, dar daca una din educatoare este vazuta palmuind un copil este edata afara din serviciu si nu cred ca va putea vre-o data sa mai practice aceasta meserie, in plus la gradinitele din cadrul companiilor sunt camere de supraveghere in camera unde sunt copii si fiecare parinte are accesul la imagini prin internet sa isi priveasca odrasla.
Acum...fiecare face ce vrea...
IAr exemplele de copii violenti, fara bun simt, insensibili etc pe care ii vezi de obicei in tara de ex, sunt oglinda parintilor, ei fac ceea ce vad, a lipsei de educatii adica parintii nu se preocupa absolut deloc de ei nesatisfacandu-le nevoia de iubire si atentie si rabdare de care un copil are nevoie ori sufocarea copilului cu prea multa atentie si dictatura. Copilul are nevoie si de o anumita libertate supravegheata bineinteles.
Un exemplu ar fi : un copil citeste o carte intins pe pat. vine taica-su sau maica-sa si ii spune, nu citi asa ca nu e bine si il forteaza pe copil sa se supuna si sa stea in pozitia solicitata de parinte, apoi ii inchide fereastra sau deschide fereastra (pe motiv ca e curent sau nu e aer destul )sau il aseaza pe scaun ca nu are destula lumina...intr-un cuvant sfaturi care nu prea isi au locul si pe gratis -acest mod este de fapt izvorul egoismului si dorinta de supunere a copilului fata de parinte...Aceste mici amanunte repetate la nesfarsit duc chiar la nevroze, axiozitati, shizofrenii etc daca acel copil are un caracter slab, sau la un copil rebel (care vrea sa iasa de sub dictatura). Sunt faorte multe despus...si daca mai piperezi si cu palme sau batai....ai sa ai un adult tacam.

Mi-am dat si eu cu parerea si deja sunt acuzata de mandrie. Chiar de sunt unde sunt, tot romaneste mananc si ma imbrac cu fuste lungi si? :((((

e posibila si varianta ta. Dar un copil rasfatat nu ar avea de a face cu metroul ci il ia mami si tati cu masina:)
Ai dreptate si un copil rasfatat ar avea astfel de comportament...dar in tara sunt mai putini cred

In Bucuresti tot omul foloseste metroul, se circula groaznic cu masina.
Si eu consider ca acest gen de copii sunt exceptii.

Dilema,observ ca ai tendinta sa exagerezi doar ca sa ma pui pe mine intr-o lumina proasta,este o mandrie care si pe mine ma mai bantuie din cand in cand. Nu sunt educatoare sunt profesor in invatamantul primar(asa suna mai nou titulatura) lucrez la Scoala 108 si chiar te rog pune-i pe cunoscutii tai sa se informeze ce fel de dascal sunt eu; cat despre indisciplina vorbeam de pauze,nu de orele in sine
pentru ca ii solicit atat de mult la ore pe copii,ca nu au timp sa faca nazbatiilr insirate.Si eu am propus instalarea unei camere web in clasa(pentru a-i ajuta pe parinti sa urmareasca evolutia propriului copil)........raspunsul a fost ca nu sunt bani.Lasand modestia la o parte sunt f.apreciata si iubita de copii in primul rand,de directoare,parinti....pentru ca sunt constiincioasa si consecventa si ma stradui din rasputeri sa fac lucrurile sa mearga intr-un sistem bolnav.,pentru ca gandesc pozitiv......sunt printre putinii dascali care investeste bani in materiale didactice scumpe(albume de arta,materiale pentru pictura,diverse alte mat)care le face cadouri copiilor din propriul buzunar,care nu cerseste un fond al clasei,sunt un om cu demnitate si cu constiinta si nu in ultimul rand cu dragoste pentru copii....:)si evident modesta!Sa inteleg ca ai copilul la o gradinita Step,daca se lucreaza pe centre..eu am lucrat o perioada in sistem Waldorf si nu sunt straina de ceea ce-mi povestesti ca face fetita la gradi.Super!Ai dat lovitura!Eu sunt putin traditionalista(desi nu port fuste lungi chiar deloc)si nu prea am incredere in ceea ce se face in afara exceptand scoala Montessori poate..de la voi importam niste modele care noua nu ni se potrivesc...inv.Step consider ca este un mare esec la noi ca si Waldorf,desi s-au stors de fonduri putintel,educatorii sunt formati pe fuga (merg la doua-trei simpozioane si gata diploma) si-n plus atentie mare la ceea ce se afla in spatele acestor scoli ,atentie pe ce filozofii sunt fundamentate!)Multi se imbata cu apa chioara,sunt exaltati ca au copii intr-un sistem modern,unde ei invata adevaratele valori...sunt sceptica...astept inv.romanesc sa iasa din coma,suntem cativa care au ceva de spus si hotarati sa strangem randurile.Cu drag,Aniela

A fost o gluma (am adaugat si simbolul dar...) imi pare bine ca sunt altii mai despteti decat mine, eu nu ma pot lauda cu asa performante:)) sa iti fie de bine atunci, tara se pare ca e pe maini bune, mai sunt si oameni dezghetati si cu vointa. Altii au fost nevoiti sa plece pentru a gasi un mediu prielnic sa isi desfazoare cu placere meseria, dar altii au supravietuit vad cu succes contitiile. Imi pare bine sa aud asta...si vad ca tot insisti cu ...mandria...eh nu mai zic nimic

Bine zis, Dillema.

Doamnelor dragi, eu nu spun ca vorbesc din proprie experienta, ca nu am copii, dar ii am alaturi pe nepoteii mei si ma doare sufletul cand vad ca parintii lor - sub presiunea stresului - ii bat fara sa stea prea mult la discutii. Oricate argumente ati aduce, nu pot fi de acord cu bataia ca metoda educativa. sorry....

Intr-adevar,nu exista pe lumea asta un motiv absolut real care sa poata face un parinte sa-si bata copii,copii inoventi si atat de firavi si fara putere de aparare.Insa iti trebuie mare rabdare ca sa-i poti creste cu intelepciune si sa-i inveti cu frumosul,fiindca,din pacate uneori copii se dovedesc a fi,nu ca niste ingeri,ci ca niste vrajmasi,fiindca exista si copii extrem de rai,in fata carora simti ca viata ta ti-a sters urmele bucuriei.Dar si acesti copii sunt asa din anumite motive,din prea multa alintare si atentie acordata inca de la nastere,sau poate chiar din prea multa neintelegere si violenta cu care a fost tratat.Cu siguranta copii vor deveni si mai rai prin violenta,iar caracterul lor va lasa de dorit cand va ajunge la maturitate.
Este foarte greu sa-ti cresti copii,care sunt atat de capriciosi si de incapatinati,cu o exemplara rabdare,si-i mai si altoiesti din cand in cand.
Tocmai am vazut la tv.o emisiune la americani despre o femeie care avea trei copii,micuti toti,si erau extrem de obraznici si de neascultatori,in absolut orice ocazie nu ratau sa distruga ceva sau sa o supere pe mama lor.Astfel ca mama lor,nemaiputand suporta a chemat ajutor calificat in incercarea de-a schimba pe cat posibil comportamentul copiilor ei.Biata femeie,avea depresii si pica intr-un plans profund aproape zilnic,nu mai stia ce sa faca,dar va spun pe buna dreptate ca avea si motive,copii aceia ajungeau pana sa o si bata pe mama lor,erau de nestavilit.Ajunsese femeia sa spuna in lacrimi;"Doamne,cred ca viata este 90% necaz si tristete,si abia 10%bucurie...eu nu mai cred in bucurie!"
Multi o sa judece aceasta situatie in fel si chip,poate,pur si simplu aceasta-i era crucea acelei femei,poate a gresit si ea undeva...sau poate s-a pripit sa faca trei copii,aproape consecutiv(ce-i drept,doi erau gemeni).Un lucru era sigur,nu mai putea face fata realitatii,si micilor ei monstruleti.
Personal,nu cred in educarea copilului cu nuiaua,fiindca urmarindu-l si analizandu-l mai bine constati ca aceasta-l transforma in viceversa,nidecum nu-i amelioreaza caracterul,dar este imposibil sa pretinzi ca poti creste copii fara ca sa-i bati deloc,in nici un fel de situatie.Si eu il mai altoiesc pe-al meu,dar ma gandesc sa o fac doar in cazuri exprese,si pe cat de rar posibil,cu toate ca este si el destul de dificil.Sora mea imi spune ca "copilul meu face cat 5",nazdravan si foarte neinfranat,vrea tot ceea ce vede,cu orice pret si bine-nteles zbiara.Este si obisnuit singurel,sa se joace cu tot ceea ce este al lui,fara ca macar sa-l deranjeze cineva,iar cand se duce la verisoare se simte stapan.Sora mea are trei fetite,si crede ca bataia este rupta din rai,le bate uneori de le rupe(ce urat suna!!!),dar a suportat si un stress suplimentar din partea sotului,si neintelegere,astfel ca nu mai avea rabdare.Acum insa s-a mai redresat si-si controleaza mai mult atitudinile si modaliatatea de crestere a copiilor,si nu-i mai bate,decat cand este inevitabil.
Eu ma uit la puiul meu si ma minunez cat de real si scump este,un pui de omulet,si tare-l iubesc si-l ador,cand este obraznic si-mi vine sa-l lescnesc cateodata,ma gandesc;"Doamne,sunt tare multumita si fericita ca este sanatos!",nimic mai mult nu-si poate dori o mamica,atunci cand este vorba de puilui ei,decat sanatate.Si sunt constienta ca nu merita bataie,bine ca este nazdravan si energic,mai rau era sa nu fie,atunci ceva n-ar fi fost in regula.
Acasa la mine este cumintel in felul lui,eu ma inteleg cat de cat cu baietelul meu,dar cei din jur il considera un rasfatat si razgaiat...dar nu-i decat un copilas de doi anisori.Asa ca trebuie,noi mamicile,sa fim constiente ca puii pe care-i avem sunt cel mai de pret daruri pamantene,si cea mai mare fericire pe care o avem,este sa-i avem sanatosi,restul sunt doar fleacuri...si,poate,uemari ale propriului nostru comportament.

...mai sus,la-nceput am vrut sa scriu "copii nevinovati(inoventi)",habar nu am de ce mi-a iesit un cuvant atat de caraghios si absolut inexistent.SCUZATI!

:)Apoi daca toata lumea spune ca e alba,nu prea pot eu sa ma impotrivesc multimii..aveti si voi dreptate..pe ici... pe colo!

uneori mai e nevoie si de o bataita...

;)Multor parinti,avand dragoste oarba fata de copilul lor,le e mila sa-l pedepseasca cu bataia,iar dupa ce acesta creste si devine un neispravit.parintii isi recunoasc greseala.
Nu am spus eu aceasta ci Sf.Tihon de Zadonsk):)

E destul de greu sa faci fata micilor omuleti,dar se poate,in functie de cat de bine ii vom creste va atarna si mantuirea noastra...trebuie sa ne straduim( si aici inchei am aspus cam tot ce-am avut de spus)sa ne ferim a cadea in capcana(asta mie mi s-a parut o capcana)iubirii necontrolate,pe care din nefericire multi parinti o nutresc pentru puii lor..atunci cand este iubire necontrolata pentru copii apae ignorarea problemelor lor de comportament,parintii sfarsesc a vedea numai calitati in copii,motiveaza adesea ca au personalitate puternica,iar cele mai mari obraznicii le considera dovezi de inteligenta,iar acestea cresc odata cu varsta.Eu cred ca purtarea de grija a ingerului pazitor se face mai ales simtita atunci cand ne dam seama ca trebuie sa distrugem orice pornire rea a copilulu
Va prezint niste sfaturi ortodoxe mai mult sau mai putin interesante,prezentate de un pedagog rus;
-inca de cand este mic nu-i refuzati numic,dati-i orice,iricat si mai ales atunci cand plange...astfel va creste si va crede ca toti ii sunt datori si ca are numai drepturi.:)
-cand incepe sa vorbeasca urat voi sa radeti,ca astfel sa inteleaga cat este de dulce si de destept:)
sa adunati voi hainutele si jucariile imprastiate,sa nu-l puneti pe el sa faca asta,astfel va crede ca mama este roaba sa si ca pentru toate nu este el responsabil
-lasati-l sa vada orice(mai ales tv)..copilul va sti sa faca distinctie..e genial doar,iarv educatia lui va fi foarte vasta>>
sa nu-i spuneti fa asta sau nu face aia!deoarece se va simti opresat,ii ucideti eul,nu-i respectati libertatea si personalitatea..se poate sa ii provocati anumite traume psihice..atunci cand va creste va crede ca in viata nu trebuie decat sa poruncesti si sa nu asculti niciodata de nimeni.
-sa ii luati mereu apararea fata de colegi,invatatoare,vecini,nec unoscuti,..certati-va cu aceia care va atrag atentia intr-un mod bine intentionat..ei sunt invidiosi,se cred superiori...copilul e nevinovat e mic doar!
PREGATITI_VA PENTRU O VIATA PLINA DE TRISTETE!oveti avea.
Copilul nu-si va ura niciodata parintele care din dragoste il cearta si-l bate.Nu-si va ura parintele care se poarta cu simplitatea si sinceritate(cati parinti la tara fara nici doua clase nu au crescut copii demni,cinstiti...cui ii trebuie copii egoisti,tupeisti,batausi,lacomi si necontrolati?Mie nu!Si nici lui Dumnezeu eu nu ii dau lui Dumnezeu inapoi astfel de copii.

Mare adevar ai scris aici urzicuta,si am sa iau seama,fiindca avand un singur copil am si eu tendinta de-ai scuza mofturile,si de-al considera marea mea minune,iar el bine-nteles face ce stie mai bine;PROFITA.Am sa-ncerc sa-i arat si dragoste dare sa-i impun si respect si intelegere.Si chiar daca se aude ca va creste egoist de unul singur,eu nu ma cred in stare sa mai fac alt copil...PUR SI SIMPLU NU MA CRED!

:)Fireste ca ma face sa ma simt mai bine,cine sunt eu sa pun la indoiala cuvintele unui sfant,nici macar vorbele voastre nu le pun la indoiala in totalitate...nu mai conteaza ca a fost pedagog..nu numai ca nu pun la indoiala ci obtin roade aplicand ceea ce ne sfatuiesc Sfintii,ma doare ca multi nu vor sa se imbogateasca din:cool: comorile lor de intelepciune.

Pacat ca influentele in pedagogie sunt cele neortodoxe

Apa de ploaie ce am invatat in facultate....si eu vorbeam atunci limba ta si ma indoiam de toate,etichetam ca fiind habotnic pe oricine mi-ar fi sugerat ca bataia poate fi uneori o metoda eficienta..dar am crescut,am deschis ochii si m-am trezit in realitate,e bine sa probezi inainte sa te indoiesti