Intr-adevar, foarte sugestiva comparatia.

Despre Imparatia Cerurilor

"Domnul Insusi zice: "Imparatia cerurilor inlauntrul vostru este"(Luca 17,21). Dar ca imparatia este inlauntru, ce ar arata altceva, decat veselia cereasca a Duhului se intipareste limpede in sufletele vrednice. Caci sufletele vrednice primesc inca de aici, impartasirea lucratoare de Duh, de care vor avea parte sfintii in Imparatia lui Hristos intru lumina vesnica" - Sfantul Simeon Metafrastul

"Cand Iisus spune ca fericiti vor fi cei saraci cu duhul, ca a lor este Imparatia Cerurilor (Matei 5, 3), intelegem ca Imparatia aceasta va fi intalnirea celui smerit nu numai cu Dumnezeu, ci si cu oamenii fata de care s-a smerit, deschizandu-le acelora inima, si prin aceasta si prin unirea lor cu aceia simtind intalnirea cu Dumnezeu." - Pr. Dumitru Staniloae

Despre nepatimire

"Multe patimi sunt ascunse in sufletul nostru; ele ies la iveala de abia atunci cand se arata lucrurile.
Cineva poate sa nu fie tulburat de patimi, cand lipsesc lucrurile, bucurandu-se de o partiala nepatimire; cand insa se arata lucrurile, indata rapesc patimile mintea.
Nu socoti ca ai ajuns la nepatimire desavarsita, cata vreme lipseste lucrul. Cand se arata insa si te lasa nemiscat atat lucrul cat si amintirea lui de dupa aceea, sa stii ca ai intrat in hotarele ei. Totusi, nici atunci sa nu dispretuiesti grija, deoarece numai virtutea prelungita omoara patimile, pe cand cea neglijata le scormoneste iarasi." - Sfantul Maxim Marturisitorul

Despre teologie

"Teologia este cuvantul lui Dumnezeu ce se percepe de sufletele simple, smerite si renascute duhovniceste, iar nu cuvintele frumoase ale mintii ce se alcatuiesc prin tehnica filologica si se exprima prin duh juridic sau lumesc." - Cuviosul Paisie Aghioritul

" Cel ce cauta intelesurile poruncilor fara porunci, dorind sa le afle prin invatatura si citire, este asemenea celui ce-si inchipuie umbra drept adevar. Caci intelesurile adevarului se daruiesc celor ce se impartasesc de adevar." - Sfantul Grigorie Sinaitul

Teologia si pocainta

"Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste pocainta, nici celui ce se pocaieste, teologia*. Caci pe cat sunt de departe rasariturile de apusuri, pe atat e mai inalta teologia decat pocainta. Caci precum se vaita un om aflat in boala si neputinte, sau precum striga un cersetor imbracat in zdrente, asa face cel ce se afla in pocainta si savarseste cu adevarat faptele pocaintei. Iar cel ce teologhiseste este asemenea celui ce petrece in curtile imparatesti imbracat in stralucirea vestmantului imparatesc si vorbeste neincetat cu imparatul ca un intim al lui si aude de la el in fiecare moment poruncile si voile lui." - Sfantul Simeon Noul Teolog

*=Cei ce studiaza teologia ca stiinta nu sunt indreptatiti sa spuna: " Noi teloghisim, deci nu ni se potriveste pocainta!", deoarece ei nu teologhisesc, ci doar invata teologia ca stiinta, invata ceea ce au teologhisit Sfintii Parinti. Fara pocainta si smerenie nu se poate ajunge la adevarata Teologie. Fara harul lui Dumnezeu nu exista Teologie.

Teologia, lucrare a Duhului Sfant

Vino, fiul meu, sa te ocupi aici cu cercetarea dumnezeiestilor filosofii. In tine se va naste, o noua lume, un duh nou, alt cer, care nu-ti sunt cunoscute. Cei cu care ai stat de vorba pana acum nu stiu despre acestea. Monahul nu este acela pe care il intalnesti tu si depre care auzi vorbindu-se cuvinte fara rodire. Adevaratul calugar este rod al Duhului Sfant.
Si cand, in ascultare si in liniste, se vor curati simturile tale si se va odihni mintea ta si se va curati inima ta, atunci vei primi har si luminarea cunostintei. Vei deveni in intregime lumina, in intregime minte, in intregime straveziu.
Si izvoraste din tine asa o teologie, incat daca ar fi trei care sa scrie in acelasi timp, nu ar putea sa cuprinda raurile care ies cu repeziciune si care raspandesc pace si deplina nemiscare a patimilor in tot trupul. Se aprinde inima de iubirea dumnezeiasca si striga : « Tine, Iisuse al meu, valurile harului Tau, ca ma topesc ca ceara ! » Si intr-adevar se topeste, netinandu-l. Si mintea este rapita in contemplatie, in vederea cea dumnezeiasca. Si se savarseste unirea. Se transforma omul si devine una cu Dumnezeu, incat nu se mai cunoaste si nu se mai distinge sinele sau, precum fierul inrosit in foc, cand se aprinde si se face una cu focul.
Pe toate acestea le vei gusta si tu cand te vei alipi de un Parinte (Gheron) duhovnicesc si cu experienta si vei lucra rugaciunea mintii. Ma ai si pe mine. Eu iti voi scrie des si iti voi descrie taine din care, daca traiesti in lume, nici picatura nu poti gusta din ele. Paraseste luptele si cuvintele umflate. Pe omul cel dinlauntru vrea Harul dumnezeiesc sa-l uneasca cu Dumnezeu. Atunci vei deveni folositor si altora.
Citeste, daca vrei, Istoria Bisericeasca a lui Meletie, Arhiepiscopul Atenei, sa vezi cati mari invatati, ca Origen si multi altii, au fost la inceput mari luminatori ai Bisericii, cu multa stiinta de carte, dar s-au slobozit in oceanul cunoasterii inainte de a primi in isihie curatenia simturilor, pacea si linistea Duhului ; s-au afundat in oceanul Sfintei Scripturi crezand ca este suficienta stiinta de carte, si nenumarati s-au pierdut si au fost anatemizati de sinoade, sinoade din care mai inainte faceau parte. Citeste si vei vedea. – Cuviosul Iosif Isihastul

Judecarea aproapelui

"Sa ne aducem aminte fratilor, de Domnul, care zice: " Nu judecati ca sa nu fiti judecati !" si iarasi, de Apostolul, care ne invata pe noi, zicand: "Cel ce pare ca sta, sa se pazeasca sa nu cada". Si iarasi: Pazeste-te pe tine, ca nu cumva sa fii ispitit si tu ". Ca multi la aratare au gresit, dar in taina s-au pocait si iertare au dobandit si pe Sfantul Duh l-au primit." - Sfantul Atanasie

Despre constiinta si despre judecata lui Dumnezeu

"Constiinta este o simtire a duhului omenesc, subtire, luminoasa, care deosebeste binele de rau.
Aceasta simtire deosebeste mai limpede binele de rau decat mintea. Este mai greu sa amagesti constiinta decat mintea. Si cu mintea amagita, care e sprijinita de voia iubitoare de pacat, constiinta se razboieste indelung.
Constiinta este legea fireasca.
Constiinta la calauzit pe om pana la Legea scrisa. Omenirea cazuta si-a insusit treptat un fel nepotrivit de a gandi cu privire la Dumnezeu, cu privire la bine si rau: ratiunea cu nume mincinos a impartasit nedreptatea sa constiintei. Legea scrisa a devenit un lucru de neaparata trebuinta pentru calauzirea spre adevarata cunostinta de Dumnezeu si spre lucrarea bineplacuta Lui.
Invatatura lui Hristos, pecetluita de Sfantul Botez, tamaduieste constiinta de viclenia cu care a molipsit-o pacatul (Evrei 10, 22) Dupa ce ni s-a inapoiat, lucrarea cea dreapta a constiintei e sprijinita si inaltata de urmarea invataturii lui Hristos.
Starea de sanatate a constiintei si lucrarea ei cea dreapta sunt cu putinta numai in sanul Bisericii Ortodoxe, fiindca orice gand nedrept primit de om are inraurire asupra constiintei, abatand-o de la lucrarea ei cea dreapta "
- Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov

Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice: "Sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta" (Ps. 19, 5) - Sfantul Marcu Ascetul

Curatirea mintii

"Numai Duhul Sfant poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel puternic sa dezarmeze si sa lege pe talhar, nu se va slobozi nicidecum prada." - Sfantul Ierarh Diadoh

Despre relatia omului cu lumea materiala

"Exista oameni care se leaga de animale, le privesc, le mangaie si vorbesc cu ele. Acestia au parasit dragostea de Dumnezeu si, prin urmare, piere in ei si iubirea de frati, iubire pentru care Hristos Insusi a murit in mari chinuri si suferinte. Nu este cuminte sa facem asa.
A da hrana animalelor si vietatilor si a nu le bate inseamna bunatatea omului fata de ele. Dar a te lega de ele, a le iubi, a le privi si a vorbi cu ele este semnul unui suflet lipsit de minte.
Sufletul care a cunoscut pe Domnul sta pururea inaintea Lui cu frica si iubire. Cum mai este atunci cu putinta sa iubeasca animalele, pisici si caini, si sa vorbeasca cu ele ? Aceasta arata ca omul a uitat porunca lui Hristos de a iubi pe Dumnezeu "din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul; sau" (Matei 22, 37)
Fiarele salbatice, vitele si toate animalele sunt pamant. Si noi nu trebuie sa ne legam mintea noastra de pamant, ci sa iubim din toata puterea mintii noastre pe Domnul, pe Maica Lui Prea Curata, Ocrotitoarea noastra, si pe Sfinti, si sa-i cinstim. Ei se roaga pentru noi si se intristeaza cand calcam porunca lui Dumnezeu" - Sfantul Siluan Athonitul

" Sufletul care inca se mai uimeste de frumusetile lumii materiale dovedeste ca traieste inca viata cea desarta, de aceea este atras de zidire si nu de Ziditor, de lut si nu de Dumnezeu. Nu are importanta daca lutul acesta e curat si nu este noroi al pacatului, deoarece omul se inrudeste cu Duhul lui Dumnezeu si in duh se uneste cu Dumnezeu prin rugaciune" - Cuviosul Paisie Aghioritul

Despre Sfintele Moaste

"Cand un om poarta harul Duhului Sfant atat in trupul cat si in sufletul lui, e iubirea desavarsita; oasele celui ce pastreaza acest har vor deveni Sfinte Moaste, cum au ajuns cele ale Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Sfintilor Nevoitori Asceti si ale celorlalti mari Sfinti." - Sfantul Siluan Athonitul

" Doar in Biserica dreptmaritoare a lui Dumnezeu este nestricaciunea moastelor, iar in afara Bisericii nu - adica nici la catolici, nici la luterani, cu atat mai putin la evrei si mahomedani. Tineti-va de Biserica Ortodoxa cu inima nefatarnica!" - Sfantul Ioan din Kronstadt

Despre minciuna

"Este nevoie de multa trezvie, ca sa nu fim furati de minciuna. Caci nici unul nu s-a unit cu Dumnezeu, mintind. Pentru ca minciuna este straina lui Dumnezeu. Caci s-a scris: "Minciuna este de la cel viclean"; si iarasi "acela e mincinos si tatal minciunii" (Ioan 8, 44). Iata ca numeste tata al minciunii pe diavol. Iar Adevarul este Dumnezeu. Caci el insusi zice: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14,6)
Dar sunt trei feluri de minciuna. Este cel ce minte in cuget, este cel ce minte in cuvant si mai este cel ce minte cu insasi viata lui.
Cel ce minte in cuget este cel ce primeste banuielile. De vede acesta pe cineva graind cu fratele lui, banuieste si zice: "De mine vorbesc" Si daca aceia intrerup convorbirea banuieste iarasi ca pentru el au intrerupt-o.
Iar cel ce minte in cuvant este, de pilda, cel ce se leneveste sa se scoale la priveghere si, in loc sa zica: "Iarta-ma, ca m-am lenevit sa ma scol", zice: "Aveam fierbinteli, aveam ameteli si nu am putut sa ma scol, n-am avut putere". Si spune zece cuvinte mincinoase, ca sa nu puna metanie si sa se smereasca.
Cu viata sa minte, de pilda, cineva cand, neinfranat fiind, fatareste infranarea, sau lacom fiind, vorbeste despre milostenie si lauda mila, sau mandru fiind, lauda smerita cugetare, sau neiubind virtutea, o lauda si o admira." - Ava Dorotei

Despre stiinte

"Nu i-as opri sa se ocupe si cu stiintele pe cei ce voiesc, care nu si-au ales viata monahala. Dar nu sfatuiesc pe nimeni sa se ataseze definitiv lor. Ii indemn insa categoric sa nu astepte ceva precis despre Dumnezeu de la ele.
Noi nu condamnam mintea si stiintele, ci abuzul si reau lor intrebuintare si veneratia nemasurata ce li se acorda.
Necesar si mantuitor este a cugeta in toate la fel cu Parintii, Apostolii, Profetii, cu toti prin care a grait Duhul Sfant, atat despre Dumnezeu, cat si despre fapturi. Descoperirile altora, chiar de-ar fi adevarate, nu contribuie la mantuire. Sa fim siguri ca nimic din ce e necesar si folositor la mantuire nu lipseste in invatatura Duhului Sfant." - Sfantul Ierarh Grigorie Palama

Impotriva celor care spun ca nu mai avem nevoie astazi de invatatura Sfintilor Parinti

"Cine este impins de nebunie pana la atata indrazneala incat sa se opuna cuvintelor Sfintilor Parinti, acela este departe de Teologia sigura a crestinilor.
Si evident ca daca el nu venereaza si nu admira invatatura acelora, nu vom lauda nici noi ideile lui. Caci prin ce se va dovedi demn de credinta, daca el nu socoteste pe sfinti demni de credinta". - Sf. Ierarh Grigorie Palama

Impotriva celor care spun ca exista mantuire si in afara Ortodoxiei

"Dumnezeu Preamilostivul, prin credinta ortodoxa si fapte bune, si darul Sau, lucreaza mantuirea sufletelor crestinilor ortodocsi. Credinta ortodoxa este aceea pe care o tine Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a Rasaritului, iar fara ea, adica fara credinta ortodoxa, nicidecum nu este cu putinta nimanui a se mantui. Credinta ortodoxa fara fapte bune moarta este, precum si faptele cele bune fara credinta ortodoxa sunt moarte. Iar cel ce vrea sa se mantuie trebuie sa uneasca intotdeauna Credinta Ortodoxa cu faptele cele bune si sa aiba fapte bune intru Credinta Ortodoxa." - Sf. Paisie de la Neamt

"Ortodoxia este adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si cinstire a lui Dumnezeu ; Ortodoxia este inchinarea la Dumnezeu in Duh si Adevar ; Ortodoxia este proslavirea lui Dumnezeu prin adevarata Lui cunoastere si inchinare la El ; Ortodoxia este proslavirea de catre Dumnezeu, prin daruirea harului Atotsfantului Duh, a omului, care slujeste Lui cu adevarat. Duhul este slava crestinilor (Ioan 7, 39) Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie.
Nu este ortodoxie in invataturile si flosofarile omenesti : in ele domneste stiinta cu nume mincinos, care e roada caderii. Ortodoxia este invatatura Sfantului Duh, data de Dumnezeu oamenilor spre mantuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mantuire." - Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov

" In afara Bisericii nu este mantuire. " - Sf. Ioan din Kronstadt

" In afara Bisericii Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca nu exista mantuire." - Sf. Ierarh Nectarie de Eghina

"Sa socotesti liberi, nu pe cei ce din intamplare sunt liberi, ci pe cei liberi dupa viata si dupa deprinderi. Nu se cade sa numesti liberi intru adevar vorbind, pe boierii care sunt rai si desfranati, caci acestia sunt robi patimilor trupesti. Liber si fericit este numai sufletul fara prihana si izbavit de cele vremelnice." - Sfantul Antonie Cel Mare

Din cartea "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" - Cuv. Siluan Athonitul
Cum isi poate pastra pacea sufletului un sef atunci cand oamenii lui sunt neascultatori ?
E un lucru anevoios si foarte trist pentru un sef daca oamenii lui nu-l asculta, dar pentru a-si pastra pacea, el trebuie sa-si aduca aminte ca, chiar daca oamenii lui sunt neascultatori, totusi Domnul ii iubeste si a murit in chinuri pentru mantuirea lor. De aceea, el trebuie sa se roage din inima pentru ei, si atunci Domnul va da celui ce se roaga rugaciune si el va cunoaste din experienta cum mintea care se roaga are indraznire catre Dumnezeu si iubire. Si chiar daca esti un om pacatos, Domnul iti va da sa gusti roadele rugaciunii, iar daca iti vei face obicei sa te rogi asa pentru subordonati, atunci in sufletul tau va fi mare pace si iubire.
Cum isi poate pastra pacea sufletului un subordonat atunci cand seful lui e un om artagos si rau ?
Omul artagos indura el insusi un mare chin de la duhul cel rau. El indura acest chin din pricina mandriei lui. Subordonatul, oricine ar fi, trebuie sa stie aceasta si sa se roage pentru sufletul chinuit al sefului sau, si atunci Domnul, vazand rabdarea lui, ii va da lui (subordonatului) iertarea pacatelor si rugaciunea neincetata. E mare lucru in fata lui Dumnezeu sa te rogi pentru cei ce te ocarasc si te mahnesc; pentru aceasta Domnul iti va da harul Lui, si vei cunoaste pe Domnul prin Duhul Sfant si atunci vei indura cu bucurie toate intristarile pentru El, si domnul iti va da sa iubesti lumea intreaga si vei dori fierbinte binele pentru toti oamenii si te vei ruga pentru toti ca pentru sufletul tau.
Domnul a poruncit: "Iubiti pe vrajmasi" (Mt 5,44), si cine iubeste pe vrajmasi se aseamana Domnului; dar a iubi pe vrajmasi, e cu putinta numai prin harul Duhului Sfant si, de aceea, de indata ce te supara cineva, roaga-te lui Dumnezeu pentru el si atunci iti vei pastra in sufletul tau pacea si harul lui Dumnezeu. Daca insa vei murmura impotriva sefului tau si-l vei injura, vei ajunge tu insuti artagos ca si el si se va implini pentru tine cuvantul prorocului David: "Cu cel ales, ales vei fi si cu cel indaratnic te vei indaratnici" (Ps 17, 29)

"SA NU AVEM INCREDERE IN NOI INSINE.INCREDEREA IN SINE ESTE O MARE PIEDICA PENTRU VENIREA IN NOI A HARULUI DUMNEZEIESC. INCREDERE DEPLINA SA AVEM NUMAI IN DUMNEZEU. IAR ATUNCI CAND NOI LE INCREDINTAM PE TOATE ACESTUIA, DUMNEZEU SE OBLIGA SA NE AJUTE"(Parintele Paisie Aghioritiul).

"Cine se mai intereseaza astazi de aproapele sau?Nimeni.Toti ne ingrijim numai pentru noi insine,insa pentru celalalt nu facem nimic si de aceea vom da socoteala. Caci Dumnezeu, Care este dragoste, nu ne va ierta aceasta indiferenta a noastra pentru aproapele nostru"

"CAND SUNTEM NEDREPTATITI DE CINEVA TREBUIE SA NE BUCURAM SI SA- L CONSIDERAM PE UNUL CA ACESTA UN MARE BINEFACATOR, PENTRU CA EL SE FACE PRICINA IMBOGATIRII NOASTRE DUHOVNICESTI IN CEALALTA VIATA"

stiu ca sunt cam off topic dar...am o intrebare.Dupa moarte fiecare trece prin judecata particulara.Iar dupa a doua venire a lui Hristos are loc judecata universala,in sensul ca nu va mai fi judecat fiecare om in parte ci vor fi judecate neamurile.Dar cum?In sensul ca voi fi judecata eu si toti mosii si stramosii mei la un loc?Am mai auzit undeva ca acolo de fapt va raspunde fiecare mai ales pt ce trebuia sa faca pt cei apropiati,rude mai ales,si a facut sau nu..si atunci un om trimis in iad la judecata particulara poate fi mantuit pt faptele stramosilor sau urmasilor sai.Poate stiti voi mai multe despre asta.:)

Iti citez pentru tine din CANONUL DE POCAINTA CATRE DOMNUL IISUS HRISTOS :"Cred ca vei veni sa judeci viii si mortii si toti vor sta in a lor randuiala: batranii si tinerii, conducatorii si supusii lor,domnii si judecatorii,bogatii si saracii, femeile si barbatii. Oare cum ma voi afla eu atunci ? Drept aceea strig Tie : Da-mi , Doamne, mai inainte de sfarsit sa ma pocaiesc " . Aceasta trebuie sa ne framante cel mai mul -POCAINTA.

Monahul

"Calugar este cel ce, in trup material fiind, petrece in randuiala si starea fiintelor netrupesti. Calugar este cel ce se tine numai in hotarele si cuvintele lui Dumnezeu in toata vremea, in tot locul si lucrul. Calugar este cel ce supune firea sa unei sile neincetate (obosirea trupului) si simturile sale unei paze neintrerupte.
Calugar este cel ce si-a facut trupul neintinat, gura curatita si mintea luminata. Calugarul este sufletul apasat de durere, care petrece, in veghe si in somn, intru necontenita pomenire a mortii." - Sfantul Ioan Scararul

"Monah este cel ce si-a desfacut mintea de lucrurile pamantesti si prin infranare, prin dragoste, prin cantare de psalmi si prin rugaciune, se lipeste statornic de Dumnezeu." - Sfantul Maxim Marturisitorul

Inima impietrita
"Organul sufletesc prin care simtim mila si devenim milosi e inima. Ea e puntea simtitoare intre persoana si persoana, prin ea dam mila, dar si simtim mila lui Dumnezeu. Omul cu inima impietrita e omul fara inima, omul in care nu mai functioneaza acest organ. Cand el se invioreaza, se simte strapuns in invartosarea lui, dar nu se poate simti deplin strapuns decat in intalnirea cu Dumnezeu cel Milostiv"- Pr. Dumitru Staniloae
Despre Discernamant
"Avem nevoie de mult discernamant, ca sa stim cand trebuie sa stam pe loc si in ce lucruri si pana unde sa ne luptam cu prilejurile si cu mijloacele patimilor si cand sa ne retragem. Caci e de ales uneori mai bine fuga, din pricina slabiciunii, ca sa nu murim. - Sf. Ioan Scararul

"Trei sunt cele ce ne misca pe noi spre cele bune: semintele naturale, Sfintele Puteri si hotararea cea buna. Semintele naturale, de pilda atunci cand ceea ce vrem sa ne faca noua oamenii facem si noi lor asemenea (Matei VII,12) sau atunci cand, vazand pe cineva in stramtoare si nevoie, ne milostivim de el in chip natural. Sfintele Puteri, de pilda atunci cand, miscandu-ne noi spre un lucru bun, aflam un ajutor bun si izbutim in acest lucru. Iar hotararea cea buna, atunci cand, deosebind binele de rau, alegem binele.
Trei sunt iarasi cele ce ne misca spre cele rele: patimile, dracii si hotararea cea rea. Patimile, atunci cand dorim vreun lucru impotriva ratiunii, de pilda mancare fara vreme si fara trebuinta, femeie fara scopul nasterii de prunci sau nelegitima, sau iarasi cand ne maniem sau ne suparam fara sa se cuvina, ca, de pilda, impotriva celui ce ne-a ocarat sau ne-a pagubit. Dracii, ca, de pilda atunci cand, din neatentia noastra, folosind prilejul, starnesc deodata cu multa furie patimile pomenite si cele asemenea lor. Iar hotararea cea rea, cand, cunoscand binele, alegem raul" (Filocalia. vol 2)

Despre inselare

"Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Protoparintii nostri s-au amagit, adica au recunoscut minciuna drept adevar si primind minciuna ascunsa sub chipul adevarului s-au vatamat pe sine.
Toate felurile de inselare demonica la care se supune cel ce se nevoieste in rugaciune apar ca urmare a faptului ca la temelia rugaciunii nu este pusa pocainta, ca pocainta nu s-a facut izvorul, sufletul, scopul rugaciunii.
Pocainta si toate cele ce o alcatuiesc, cum ar fi: strapungerea sau indurerarea duhului, plansul inimii, lacrimile, osandirea de sine, pomenirea si simtirea din vreme a mortii, a judecatii lui Dumnezeu si a muncilor celor vesnice, simtirea ca Dumnezeu este de fata, frica de Dumnezeu, toate acestea sunt daruri dumnezeiesti, daruri de mare pret, daruri care sunt inceputul si temelia oricarei sporiri, chezasia darurilor mai inalte si vesnice. Fara a le fi primit pe acestea mai inainte, nu este cu putinta sa ni se incredinteze darurile cele din urma. "Oricat de inalte ar fi nevointele noastre, a spus Sf. Ioan Scararul, daca nu am dobandit inima indurerata, atunci nevointele noastre sunt si mincinoase si desarte"
Pocainta, duhul infrant, plansul sunt semne care dau marturie despre nevointa cu buna cuviinta in rugaciune; lipsa lor este un semn al abaterii spre o directie gresita, semn al amagirii sau al sterpiciunii.- Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov

Maica patimilor

"Nimic nu face sufletul celor ce se sarguiesc, asa de molesit, de descurajat si de fara de minte, ca iubirea de sine, maica patimilor." - Sf. Grigorie Sinaitul

Ioan Scararul: Plansul este ac de aur care desface sufletul de toata alipirea si inlantuirea de lume.

Patimile si smerirea

"Nu din voia lui Dumnezeu se ivesc patimile cele rele in noi. Dar Dumnezeu ingaduie sa se iveasca, respectand libertatea noastra rau inteleasa de noi, sau mai bine zis o vointa slabita din negrija noastra. Insa se foloseste si de ele pentru a ne face sa ajungem la smerenie, dandu-ne seama de robie in care cadem prin patimi, sau prin vointa de a vietui prin noi insine si sa ne faca sa dorim ridicarea noastra spre El." - Pr. Dumitru Staniloae

Mandria mireneasca si cea calugareasca
"Exista o mandrie mireneasca si exista una calugareasca. Mandria mireneasca (sau lumeasca) se arata atunci cand cineva se mandreste impotriva aproapelui, ca mai bogat sau ca mai frumos decat acela sau ca mai bine imbracat sau de neam mai bun.
Iar mandria calugareasca se arata cand cineva sufera de slava desarta pentru ca privegheaza sau posteste, sau ca e evlavios, sau ca are o buna vietuire, sau ca e sarguincios. Ba uneori se si smereste cineva de dragul slavei. Acestea tin de mandria calugareasca." - Ava Dorotei
Tamaduirea de patima mandriei
"Stiind acestea, sa ne temem si cu toata strajuirea sa pazim mintea noastra dinspre duhul mandriei cel purtator de moarte, zicand in noi insine de cate ori am dobandit vreo virtute, cuvantul Apostolului: Nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este cu mine, si cel zis de Domnul Fara de Mine nu puteti face nimic, sau cel zis de Proorocul: Daca Domnul nu ar zidi casa in zadar s-ar trudi ziditorii, si in sfarsit cel zis de Apostol: Nu a celui ce voieste, nu a celui ce alearga, ci a lui Dumnezeu care miluieste
Iar ca mantuirea ne vine prin harul si mila lui Dumnezeu ne da marturie adevarata talharul acela de pe cruce, care a primit Raiul nu ca pret al virtutii, ci prin harul si mila lui Dumnezeu. Acestea stiindu-le Parintii nostri toti cu un glas au invatat ca nu putem ajunge intr-un fel la desavarsirea virtutii fara numai prin smerenie." - Sfantul Ioan Casian

Indreptatirea de sine

"Indreptatirea de sine este fapta care nu este vrednica de lauda, fiindca tagaduieste pacatul, cum o vedem la Adam, la Eva, la Cain si la cei asemenea. caci pacatuind si vrand sa se indreptateasca pe ei, au tagaduit pacatul." - Sf. Ioan Proorocul

Despre credinta (increderea) in Dumnezeu

"Credinta este puterea care ne face sa murim pentru Hristos de dragul poruncii Lui si sa credem ca moartea aceasta este pricina vietii. Ea ne face sa socotim saracia ca bogatie; neinsemnatatea si umilirea, ca slava si cinste adevarata; iar cand nu avem nimic, sa credem ca stapanim toate (II Cor.6, 10), mai bine zis c-am dobandit bogatia cunostintei lui Hristos cea nepatrunsa (Efes. 3, 8) Ea ne face sa privim toate cele ce se vad, ca tarana si fum.
Credinta in Hristos ne da puterea nu numai sa dispretuim placerile vietii, ci sa suportam si sa rabdam toata ispita care vine asupra noastra prin intristari, necazuri si nenorociri, pana va vrea si ne va cerceta pe noi Dumnezeu. "Caci rabdand, zice, am asteptat pe Domnul, si a luat aminte la mine" (Ps. 39, 1}." - Sf. Simeon Noul Teolog

Despre liniste

Linistea exterioara
"Linistea este un lucru mare. Chiar daca nu s-ar ruga cineva, linistea singura se roaga. Ea este rugaciune tainica si ajuta mult in rugaciune. De aceea ajuta mult ca manastirea sa fie departe de lume, de centre arheologice, de zgomote lumesti si chiar de oameni multi. Linistea exterioara, departe de lume, cu discernamant, in nevointa si rugaciune neincetata, foarte repede aduce si linistea launtrica." - Cuv. Paisie Aghioritul

Linistea launtrica

"Ce este linistea ? Ea consta in a-si aduna cineva inima in ea insasi, oprind-o de la a da si a lua si de la dorinta de a placea oamenilor si de la celelalte lucruri. Abia atunci se naste in om linistea: cand a purtat crucea. Cand deci patimesti impreuna cu altul, afli ajutor.
Dar cand te socotesti pe tine ca unul care ai intrecut, chipurile, masura, afla ca si ceea ce aveai ai pierdut. Deci nu umbla nici inlauntru, nici in afara, ci incepe de la mijloc. A nu te increde nici in liniste si a nu arata dispret nici fata de ocupatii, ci a fi smerit in liniste si treaz in ocupatii e calea de mijloc, care nu cade niciodata." - Sf. Ioan Proorocul

"Se face deosebirea intre linistea care se dezintereseaza, prin retragere, de altii si linistea care e plina de mila pentru altii, mergand pana la cruce pentru ei, care nu are nevoie de retragere.
O liniste nepasatoare la durerea altora e o inchidere in mandrie Dar nu poate fi plin de mila fata de altii si in acelasi timp linistit cel ce n-a ajuns la starea in care nu mai e ispitit de pacate in relatia cu altii. A uni linistea cu mila fata de altii este propriu celor ajunsi la o stare de neprihanire. Retragerea din relatiile cu altii se recomanda numai celui nesporit duhovniceste, pe care aceste relatii il ispitesc." - Pr. Dumitru Staniloae

Despre bucurie

Bucuria cea buna

"Daca socotesc ca ale mele toate cele primite de cineva de la Dumnezeu, ma si rog ca el sa le primeasca, socotind ca le primesc eu insumi. Nu se poate simti cineva fericit cand e bogat, daca ceilalti sunt saraci. Numai in ambianta bogatiei genetrale sunt si eu bogat. Eu ma imbogatesc primind de la altii si ma bucur de cele ce le au altii. Ma bucur de ceea ce am eu cand vad aceasta folosind pe altii, rodind in altii, facand bucurie altora. Aceasta se refera mai ales la bunurile spirituale." - Pr. Dumitru Staniloae

"Nu ne vom bucura de bunurile vesnice, daca nu vom dispretui pe cele vremelnice." - Sf. Antonie cel Mare

Bucuria cea rea

" sufletele care duc o viata fara suparare , care au prisosinta de indestulari, care afla bucurie numai in cele de aici, aceste suflete, zic, sunt mai moi decat ceara, slabe si incapabile de fapta cea buna si in fine ajung prada focului celui vesnic." - Sf. Ioan Gura de Aur

Despre voia cea buna si voia cea rea

Voia conforma cu voia lui Dumnezeu

"Cand face cineva voia lui Dumnezeu, isi face proprie voia lui Dumnezeu. Dar si-o face cu voia sa*, sau isi pune voia sa la dispozitia lui Dumnezeu. Caci facand omul voia lui Dumnezeu, e activa si voia lui Dumnezeu in voia pmului. Dar nu voia lui Dumnezeu se pune la dipozitia omului, ci a omului la dispozitia lui Dumnezeu. Cele doua voi ajung la o unitate, dar fara confuzie." - Pr. Dumitru Staniloae, Filocalia 11.

Voia egoista (voia cea rea sau voia de la draci)

"Voia cea de la draci este pornirea de a-ti apara dreptatea ta si de a te increde in tine. Atunci esti prins in cursa." - Sf. Ioan Proorocul, Filocalia 11

"Vointa ce-ti vine de la draci, sau pe care ei te fac sa ti-o socotesti drept vointa ta, este vointa de a justifica in tot ce faci si a socoti ca tu nu poti gresi. E lauda cu pacatele proprii. Ti-ai inchiriat eul demonului. E dovada mandriei egoiste ce-si apara egoismul." - Pr. Dumitru Staniloae

Despre barbatie

Insusirea barbatiei nu sta in a birui si a asupri pe aproapele. Caci aceasta este semetie si se afla deasupra barbatiei (in sens negativ) Dar nici in a fugi de frica ispitelor de lucrarile si de virtutile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci aceasta este lasitate si se afla dedesubtul barbatiei. Barbatia inseamna a starui cu rabdare in tot lucrul bun si a birui patimile sufletului si a trupului. - Cuv. Petru Damaschin

Despre indrazneala

Indrazneala cea rea

"De voiesti sa te izbavesti de patimile de ocara, taie de la tine indrazneala fata de orice om; si mai ales fata de cei spre care vezi ca inclina inima ta prin patima poftei" - Sf. Ioan Proorocul

" Indrazneala e contrara sfielii si respectului fata de taina omului. Ea trece peste om in mod grosolan ca peste un obiect. Ea ispiteste pe cel slab, se joaca cu el fara nici o sfiala, il amageste, il exploateaza. Ea aprinde si sustine patimile in cel ce indrazneste si il trage pe celalalt la suprafata fiintei lui/ Indrazneala e superficialitate si trivialitate. Ea deschide usa tuturor pacatelor si patimilor, netinand seama ca prin aceasta le da drumul sa navaleasca in sanctuarul fiintei omenesti. Ea nu se teme nici de Dumnezeu. Indrazneala e dovada insotirii superficialitatii si grosolaniei cu suprapretuirea eului propriu" - Pr. Dumitru Staniloae

Indrazneala cea buna

"Aceasta indrazneala catre Dumnezeu este altceva decat indrazneala fata de oameni. Ea nu inseamna constiinta superioritatii si superficialitate, caci cine poate ramane in astfel de superficialitate ? Ea e increderea copilului in iubirea tatalui sau; increderea omului duhovnicesc ca Dumnezeu il va scapa din necazul ce-l impresoara. Ea e indrazneala insotita cu frica, sau cu recunoasterea nesfarsitei puteri si iubiri a lui Dumnezeu, care nu trebuie dispretuita. " - Pr. Dumitru Staniloae

We are gods, God is man
His is the hand that makes, his is the hand that wounds!

As I behold your crucified lord
It is pity I feel not a sign of purification
And yet it are millions taught by his word

Die Götterdämmerung ist hier!
(the twilight has come)
Die Götterdämmerung ist hier!

A universal message of love
Lessons for the world to be clear
But I sense megalomania in his word
Dogmatic, based on fear

Die Götterdämmerung ist hier!
Die Götterdämmerung ist hier!

Like the word taught in that other book
By some other prophet born in the East
Screaming ‘jihad!!’ Lifes they took
On the non believers corpses they feast

Not that Jahweh offered the other cheek
As he so firmly told his followers to do
Too many sacrifices in His name
Far too many lies not to look through

And here I stand alone in the night
No god or master above me
Do I suffer from this lack of divinity

Faith, my dear friend, can be splendid indeed
A force to hold on when the feeble soul bleeds
Religion served to the masses
Might be a dangerous seed
Forced down your throat
The last thing a free man needs

I walk a lonely path
Am I so blind to see?
At least I can say my soul is free
And my only god is me...

We are gods, God is man
His is the hand that makes, his is the hand that wounds!
We are gods, God is man
His is the hand that makes, his is the hand that wounds!

scrieri sfinte, care ofera o relevatie oamenilor...

si traducerea unde e ?:)

Dobandirea si pierderea harului

"Harul nu vine fara ca sufletul sa-l cunoasca;atunci cand pierde acest har, sufletul il doreste cu putere si-l cauta plangand. Daca niste parinti si-ar pierde copilul lor preaiubit, cum l-ar mai cauta peste tot ca sa-l gaseasca! La fel Il cauta pe Domnul si sufletul care iubeste pe Dumnezeu, dar cu mult mai multa neliniste si tarie.
Slava lui Dumnezeu ca ne da sa deosebim venirea harului Lui si ne invata sa recunoastem ce face sa vina harul si ce ne face sa-l pierdem. Sufletul celui ce pazeste toate poruncile va simti totdeauna prezenta, chiar si slaba a harului; dar el se pierde usor prin mandrie, pentru un singur gand de trufie. Putem sa postim cat de mult, sa ne rugam cat de mult, sa facem cat de mult bine dar, daca cadem in mandrie, vom fi asemenea unui chimval care rasuna dar inauntru e gol (1 corinteni 13, 1)
Iata calea cea mai scurta si mai usoara de a ajunge la mantuire:
Fii ascultator, infranat, nu judeca pe nimeni, pazeste mintea si inima ta de gandurile rele, crede ca toti oamenii sunt buni si Domnul ii iubeste. Pentru aceasta smerenie, harul Duhului Sfant se va salaslui intru tine si vei zice: Bun este Domnul !
Dar daca judeci pe ceilalti, daca murmuri si-ti place sa-ti faci voia ta, atunci, chiar daca te-ai ruga mult, sufletul tau va saraci si vei spune: Domnul m-a uitat. Dar nu Domnul te-a uitat pe tine, tu ai uitat ca trebuie sa te smeresti si pentru aceasta harul lui Dumnezeu nu salasluieste in sufletul tau. El intra cu usurinta intr-un suflet smerit si ii da pacea si odihna in Dumnezeu. Maica Domnului a fost mai smerita decat toti oamenii, de aceea o slavesc cerul si pamantul." - Sf. Siluan Athonitul

Despre ispite

Cand voiesti sa pui inceput unei lucrari bune, pregateste-te pentru ispitele ce vor fi aduse asupra ta si sa nu indiesti de adevar. Caci e un obicei al vrajmasului ca, atunci cand vede pe cineva incepand cu credinta fierbinte o buna vietuire, sa-i aduca in cale ispite felurite si infricosatoare, ca, venind prin aceasta la frica, sa-si raceasca hotararea lui cea buna si sa nu mai aiba o ravna fierbinte de a se apuca de lucrarea placuta lui Dumnezeu.
Nu pentru ca vrajmasul are o astfel de putere (caci altfel n-ar mai putea nimeni sa faca vreodata binele), ci i se ingaduie de Dumnezeu, cum am invatat din cazul dreptului Iov (Iov 1, 1-22). Deci tu pregateste-te sa intampini cu barbatie ispitele aduse in calea virtutilor si apoi apuca-te de lucrarea lor" - Sf. Isaac Sirul