Doamne ajuta!
Am citit astazi intr-un ziar de-aici despre 2 frati marocani care prin crimele / abuzurile lor au ingrozit un intreg oras.
Birocratia si mai ales political correctness-ul cu care europenii isi pun singuri piedica, au facut ca acesti 2 raufacatori sa poata ramane bine-merci in EU, desi se propusese expulzarea lor (ei locuind de 15 ani aici insa avand permisele de sedere expirate).
Functioneaza iubirea de aproapele precum political correctness-ul?
Tesem prin intermediul legilor niste fire in care ne prindem noi insine urechile iar criminalii zburda liberi?
Unde trasam linia bunului simt, a decentei si a sigurantei oamenilor?

Cum impacam ceea ce credinta ne invata - iertarea si iubirea - cu legile societatii in care traim?

Suntem datori să ne supunem legilor lumeşti , să le respectăm ,pentru că o societate nu poate practic exista fără aceste legi . Dar să nu uităm că mai la toate slujbele şi în multe rugăciuni citite , sunt pomeniţi mai marilor oraşelor, satelor , cei ce ne conduc , judecătorii , cei ce ne şcolesc, etc,tocmai pentru înţelepţirea lor, dreapta judecată a minţii, ş.a.m.d . Iubire şi iertare , nu înseamnă a lăsa în voia lor pe tâlhari ,violatori ,criminali şi hoţi , ci cu o dreaptă chibzuinţă , îndreptaţi , treziţi şi în unele cazuri izolaţi pentru o perioadă de restul celor "drepţi".Asta nu înseamnă răzbunare, mânie, ură ,ci îndreptare atât cât poate fi ea aici în astă lume. Discernământ şi echilibru !

Bun, si care-i solutia, eliminam political correctness-ul si atunci oricine care nu arata a European get-beget e luat de suspect dupa culoarea pielii/haine/mai stiu eu ce?

Probabil ca politia trebuie sa isi faca mai bine treaba, legile trebuie aplicate cu mai multa strictete. etc... Si asa ai si decenta, si bun simt, si siguranta. Sau trebuia sa se munceasca la integrarea acelor tineri, daca ei sunt de atata timp in EU...

Pe de alta parte habar nu aveam ca sunt chiar atat de multi musulmani...da, stiam de gastarbeiter-i, dar in Germania, si cand colo, venind cu trenul prima data in orasul care locuiesc primul lucru pe care il vad e ditamai moscheia cu acoperis verde cu doua minarete super inalte. :21: Apoi vad ca au chiar un mic cartier in care in general stau numai ei, dar lucrul care ma intriga si ma amuza cel mai tare este ca acolo unde stau musulmanii mai toate strazile au nume de sfinti si teologi catolici, abatii...:21: Nu stiu cam ce inseamna asta...apoi cand au construit moscheea se pare ca au semnat un acord cu primaria ca nu vor canta muezini niciodata din minarete. In fine...foarte ciudat pentru mine. Dar oricum, par foarte pasnici, desi foarte inchisi si cu ale lor, cu hainele lor si barbatii si femeile, au magazinele lor...:D

Iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu este de fapt un act "egoist", noi urmarind propria mântuire.


Nu este nimic gresit în aceasta, Însusi Mântuitorul ne învata sa cautam mântuirea noastra si nu altceva.


Iubirea devenita scop în sine este un idol filozofico-intelectualist. Nu ni se cere aceasta iubire, în ciuda a ceea ce cred unii. Nu ni se cere sa devenim niste guru ai iubirii. Maica tereza e exemplul ca falsa iubire este o masca a mândriei si închipuirii de sine.

Eu as zice asa : Iubirea fara Hristos e o iubiire incepatoare ,iubirea vechiului testament :"iubeste pe aproapele tau si uraste pe vrasmasul tau"
Doar prin Hristos a coborat norma perfecta a iubirii pe pamant :" iubeste pe cei ce te blesteama,binecuvanteaza pe cei ce te asupresc si te prigonesc,ca sa fii desavarsit asa cum Tatal tau in ceruri desavarsit este"
Datorita iubirii infinite care ne-o poarta Dumnezeu,nici iubirea noastra pe pamant nu trebuie sa mai aiba vreo limita !

Personal , cred ca cel mai greu lucru nu este sa-ti iubesti dusmanul, care, de cele mai multe ori nu face parte integranta din viata ta, ci sa-ti iubesti " iubitul ", atunci cand te dezamageste, atunci cand te desprinde de propriile-ti iluzii despre perfectiunea iubirii, atunci cand acesta este natural, dar tu-i atribui calitatile zmeului doar pe premiza faptului ca, numai astfel iti permiti sa investesti iubirea in el.
Deci, cand acesta naruie egoismul tau, si-l transforma din placerea de-a se bucura de asazisa iubire, in dezamagirea si egosimul de-a narui aceasta simtire fata de sine.
Ce complicat !...dar, cat de adevarat ! ! !
In consecinta, iubim ceea ce simtim, si nu ceea ce oferim din simtire si sacrificiu...cand suntem pusi in fata acestui fapt, ne trezim ca nu mai merita, fiindca nu mai pare a fi vorba de sufletelul nostru.

Citeam undeva ceva foarte interesant , ce suna cam asa :continutul inconstientului este terra incognito , pamant necunoscut si ne este complet necunoscut . Trairile noastre , starile noastre sunt in inconstient , in acest beci intunecat in care nu stim ce exista precis si nici nu-i putem controla continutul . Imn limbaj psihologic se spune ca acest continut al inconstientului dobandeste o autonomie , face ce vrea , nu tine cont de noi , nu ne intreaba niciodata . Faptul ca acest continut este autonom o stim cu totii . In clipa in care vrei sa faci ceva bun , o alta putere iese dinlauntrul tau si te obliga sa faci altceva , ceva pe care nu vrei sa-l faci si totusi il faci . Din punct de vedere religios cunoastem raspunsul si vinovatul , dar in limbajul psihologiei , axceste trairi sunt trairi inabusite , adica impinse in strafundurile inconstientului . Putem spune ca oricat de curata am avea casa ( dorintele noastre , trairirile noastre ) , de vreme ce exista acest continut in pivnita , de acolo va iesi in permanenta duhoare . Iar daca aceste gunoaie vor fermenta , vor arunca capacul si camera se va umple de un miros cumplit . In subconstientul nostru , al omului sunt impinse diferite trairi , inca din anii copilariei noastre .

Iertare fara uitare nu exista. E greu sa uiti, e greu sa ierti pe cei care ti-au grest... dar cine este fara de pacat? Iarta si mergi mai departe!

"Aşa cum amintirea focului nu încălzeşte trupul, la fel şi credinţa fără iubire şi iertare nu luminează sufletul cu cunoaşterea lui Dumnezeu.

Asa este! Si Dumnezeu iarta multe din cele pe care le facem , care nu sunt in acord cu invataturila Sale!

Andrei Pleșu - "Despre îngeri”
 

Redau din memorie o idee tare frumoasă din acest volum al lui Andrei Pleșu.

Îndemnul biblic de iertare a dușmanului nu ar fi atât de greu de realizat dacă nu ar fi însoțit și de porunca iubirii lui ca pe tine însuți. Să-l ierți pe dușmanul tău să spunem că este posibil, dar să-l și iubești după ce te-a călcat în picioare pare peste fire. Însă acest dușman al tău are un înger păzitor. Te poți supăra pe un înger? Nu. Atunci iubește-l pe acela de dragul îngerului său păzitor.

da !
 

crestinismul este o religie pacificatoare, care,cred ca exercita o influenta benefica intr-o societate uneori destul de violenta !
Crestinismul pune capat legii talionului,adica razbunarii cu aceeasi moneda !
PE langa oamneii foarte buni,dar care sunt de aceea si foarte putini,si rar de intalnit, in societate exista destui oameni foarte rai,si necredinciosi,care,atunci cand vii uneori intamplator in contact cu ei,nu ezita sa-ti faca rau, sub o forma sau alta !
Atunci in unele circumstante primul instinct, cel de auto aparare ar fi sa sari la gatul repectivului,eventual in cazurile grave sa-l elimini definitiv din joc,pentru a nu mai putea replica ! or asta ar insemna -crima !
asta ar escalada insa, un sir nesfarsit de violente si de razbunari...
exista societati in care legea talionului este o cutuma, de exemplu la ceceni,sau la albanezi,razbunarea este o datorie sfanta !
Insa crestinismul,ne spune, sa-l lasam pe dusman in pace, sau in ...plata domnului !
Oricum dumnezeu il va judeca mai bine pentru faptele sale, si mereu ai va da o pedeapsa pe merit ! De acolo si vorba; "Dumnezeu nu bate cu bota...!!!" !

Sa iubesti inseamna sa nu-ti mai apartii tie, ci Celui care te-a iubit atat de mult incat a renuntat la Sine pentru tine. Sa lasi in urma tot si sa socotesti totul ca pe un gunoi fata de dragostea Lui nespus de mare. Sa nu-ti mai pese cand altii iti vor scuipa obrazul pentru ca nu esti asemenea lor. Sa stii ca esti bogat pentru ca-L ai pe El si in afara Lui nu mai exista nimic.

Sa iubesti inseamna sa uiti de tine. Sa stii ca ai nevoi si dureri si lipsuri, dar sa le uiti penru ca ale altora ti se par mai mari si mai importante. Sa alegi sa traiesti printre oameni rai, care stiii ca te vor lovi, dar tu sa vrei sa le slujesti cu iubirea lui Hristos, intelegand ca ei sunt carne predispusa la pacat . De aceea lovesc si tocmai de aceea au nevoie de ajutor.

Sa iubesti inseamna sa calci pe tine la fiecare pas, sa refuzi sa fii un canal pentru rau, iar daca raul este aruncat spre tine tu sa transmiti mai departe binele. Sa stii ca e destul rau in lumea aceasta si sa-ti fie frica sa mai faci si tu altul.

Sa iubesti inseamna sa zambesti cu dragoste chiar daca inima iti este sfasiata de lovituri. Sa te apleci lasand raul sa treaca pe deasupra ta, lucrand pentru mantuirea altora ca sa nu fie aruncati in iad. Rugandu-te, sperand, luptand, plangand, suferind si iar rugandu-te...

Iubirea inseamna jertfa...

http://www.jurnalul.ro/stire-externe...an-546145.html

Asta referitor la titlul topicului.Se pare ca nu toata lumea priveste problema in acest fel.
Un ucigas psihopat in numele lui Allah>adica locul unde nebunia patologica si fanatismul fundamentalist isi dau mina in numele Mortii.

Prezenţa dragostei Dumnezeieşti după Învierea Fiului rămâne în mijlocul nostru prin Jertfa nesângeroasă a Mântuitorului de pe Masa Sfântului Altar în cadrul Sfintei Liturghii. Iisus Hristos Şi-a vărsat iubirea pe Cruce în chip sângeros pentru fiecare dintre noi şi îşi continuă vărsarea nemărginită a iubirii sale faţă de noi în chip nesângeros pe Masa Sfântului Altar la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, prezenţa spirituală şi reală a Mântuitorului în mijlocul nostru. Omul este de fapt iubirea lui Dumnezeu, El l-a creat din nimic, din pământ, i-a dat suflare de viaţă-sufletul. Şi S-a făcut om pentru el, S-a crucificat pentru el şi a înviat pentru el. Dator este omul să răspundă la această chemare de "comuniune" cu Creatorul şi Stăpânul Său Cel veşnic.

"Dacă zice cineva :Iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este ! Pentru că cel cel ce nu-l iubeşte pe fratele său pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească " . . .

Iubirea de vrasmasi
 

Nu este usora nici grea
depinde si de noi
pt a ierta cat mai repede oricui mai ales celui ce ne greseste treb sa ne spovedim cat mai des si sa cerem ajutorul duhovnicului si a lui dumnezeu
fara acestea si fara mersul la biserica f greu se poate de multe ori multi poate chiar nici nu te ierta si te uras din ce in ce mai mult
asta spun ca am patito pe propia mea pele
nu vreau sa judec aceste persoane dar daca ele nu merg la biserica nu au duhovnic cum sa ierte ba chiar ii lupta vajmasul
deci fara duhovnix si ajutorul lui dumnezeu f greu ne este
numai asa putem ierta oricui

Mai daca-l iubesti pe al de te iubeste, ce rasplata mai speri sa ai ? A ? Ca ala te iubeste oricum. Acu' mai, daca-l iubesti pe vrasmas, treaba-i cu folos, ca de, ii cam greu, depui ceva ravna, cel putin la'nceput...se lasa cu transpiratie garla, si scrasnet de dinti...ca de, mintea zice : nonsens, ilogic, m-am blocat...zice ea...am sa sad pluta, in secunda doi, daca mai insisti...se burica dansa, mintea carevasazica.
Da, mai apoi, trece vreme, si, dansa, mintea adica, incepe sa cedeze lasand locu' lu' inima, draga de ea...plina de sensibilitati...si uite asa, nici nu-ti dai sama, cum ai ajuns sa-l iubesti si pe dusman.
Mai, si ar mai fi si aspectu' practic, a lu' pragmatismu', adicatelea, zic si io, daca-l "bombardez" pe dusmanu' lu' io, numa' cu ganduri "pozitive", de genu' :
Dai Doamne ce-si doreste el, si chiar mai mult, ca sa-i fie'n multumire, ca asa,
multumit cum ii, imi da pace si mie...dusmanu' preocupat fiind cu multumirea lu' el, uita bre de amaratu' de mine, si nu mai suduie cu sarg, la adresa lu' io...

pe mine ma iubesti crestine daca nu ma cunosti?.

Mai, plaiesule, va iubesc pe toti mai...cunoscuti or nu.

Rugaciune pentru mantuire

Dupa rugaciunile incepatoare, cu multa evlavie roaga-te asa:

Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta! Te iubesc, sporeste-mi dragostea! Ma pocaiesc, fa-mi cainta sa prisoseasca! Te slavesc ca pe intaiul meu inceput! Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea! Iti multumesc ca Binefacatorului meu cel vesnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieste si povatuieste-ma cu intelepciunea Ta, calauzeste-ma cu dreptatea Ta, mangaie-ma cu milostivirea Ta, apara-ma cu puterea Ta. Iti inchin, o, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.

Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ceea ce voiesti Tu. Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii. Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste catre cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrajmasilor mei.

Vino, Atotputernice, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor. Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste si bucurie

pentru binele aproapelui,- desfranarea, prin infranare si curatie,- lacomia, prin cumpatare,-mania, prin rabdare,- lenea, prin barbatie crestineasca. Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea.

Si-mi da virtutile crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeul meu, fa-ma intelept intru lucrarile mele, curajos in primejdii, rabdator in nenorociri si smerit in propasire. Nu ma lasa sa uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugaciuni si in biserica, cumpatat la masa, repede la implinirea datoriilor si statornic in hotarari. Doamne, insufla-mi grija sa am totdeauna constiinta dreapta, infatisare cuviincioasa, vorbire folositoare si purtare in buna randuiala.

Da-mi harul Tau, ca sa ma deprind a-mi stapani totdeauna patimile, a ma invrednici de darurile Tale, a pazi legea Ta si a merita mantuirea. Dumnezeul meu, fasa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de mari sunt cele ceresti, cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Ajuta-mi sa fiu intotdeauna gata de moarte si sa nu ma cutremur de judecata Ta, sa scap de chinurile cele vesnice si sa dobandesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Mult adevar in cele spuse. Si mai este ceva- trebuie sa le multumim , sa-i iertam si sa-i iubim pe cei ce ne-au pricinuit suferinta tocmai pentru ca nu suntem sfinti si poate chiar din necazul pricinuit de acel semen al nostru ne-am apropiat si mai mult de Dumnezeu. Iert din toata inima si le datorez recunostinta celor care mi-au facut un asa mare dar- iubirea de Dumnezeu, care nu poate fi comparata cu nimic pe lume. Nestiinta nevinovata a unor semeni de-ai mei mi-a deschis ochii mintii si ai inimii spre o lume pe care poate as fi ignorat-o, bucurandu-ma de lucruri marunte, materiale, traind in lume intr-o saracie dureroasa de dragoste de Hristos.

Asa este, ne aratam dragostea fata de Dumnezeu, iubindu-l pe aproapele, facandu-i acestuia un bine, fie el si un sfat dandu-i, daca vine din inima si cu mult folos.

Da, Rodica, asa este, caci un credincios nu are voie sa urasca pe nimeni, indiferent cum ar fi. Doar pacatele.

Pe toti credinciosii, noi credinciosii trebuie sa-i vedem ca pe unul si pe fiecare dintre ei trebuie sa vedem pe Hristos si sa avem atata dragoste fata de el, incat sa fim gata sa ne punem sufletul propriu pentru el. Nu trebuie sa numim sau sa socotim pe vreunul rau, ci pe toti sa-i vedem, cum am spus, ca buni.

Chiar daca ai vedea pe vreunul tulburat de patimi , sa nu urasti pe fratele, ci patimile care il razboiesc. Iar daca il vezi tiranizat de pofte si de ganduri gresite, sa ai si mai multa mila de el, ca nu cumva sa fii si tu ispitit, ca unul ce te afli supus schimbarilor materiei nestatornice (Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice, in Filocalia VI).

Foarte frumoase ideile de mai sus. As dori sa va tansmit aceste idei putin mai sintetizate foarte frumos de Parintele Arsenie Boca:

"Când cel ce vede nu mai judecă pe cel ce nu vede, ci-l iubeşte şi cu iubirea lui îl scoate din orbire, face dovada celeilalte lumi, dovada lui Dumnezeu."
"Pentru cel care te ocărăşte roagă-te ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el, şi-Şi va întoarce şi Dumnezeu faţa cea luminoasă spre tine. Biruiţi răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu. De aceea: „Binecuvântaţi pe cei care vă blesteamă, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi, şi rugaţi-vă pentru cei care vă supără şi vă prigonesc pe voi.”
"Mai bine o rugăciune pentru cel care înjură decât observaţie."
"Nu-l judeca pe cerşetor că fumează."

"A ierta înseamnă a elibera un prizonier şi a descoperi că prizonierul erai chiar tu." (Lewis Smedes)
"Definiţia iertării: Parfumul unei flori pe pantoful celui ce a călcat-o." (autor necunoscut)
"Urăşte păcatul, dar iubeşte pe păcătos." (Sf Augustin)

Sa fie de folos !

Am si eu o nelamurire: sa iti iubesti aproapele CA pe tine insuti sau MAI MULT ca pe tine insuti?
Nu mai imi amintesc exact, dar am ascultat candva cred ca anul trecut o predica, iarasi nu mai stiu exact daca nu cumva chiar la noi in parohie, in care parintele a zis ca daca nu te iubesti si pe tine insuti nu iti poti iubi nici aproapele? (Nu mai stiu exact daca asa era, nu vreau sa ii pun vorbe in gura nimanui).
Vreau si eu sa aflu care e adevarul, pana la urma : e un pacat sa te iubesti si pe tine insuti sau din contra e un lucru absolut necesar?
Pana la urma, suntem cu totii creatia Domnului, "lucrul mainilor lui", poate din contra e pacat sa nu ne iubim, sa ne dispretuim, caci astfel inseamna ca nu apreciem ce ni s-a dat. Poate ca Dumnezeu ar fi intdreptatit sa ne intoarca spatele daca ne vede ca facem asta.

Aici poti gasi raspunsul: http://www.youtube.com/watch?v=nqC7Y_67j78

"Cea mai mare porunca din cate porunci sunt este porunca iubirii. Domnul Hristos a fost intrebat de catre farisei: "Care-i cea mai mare porunca?" Si a zis Domnul Hristos asa - dupa ceea ce-i scris in sfanta evanghelie de la Marcu: "Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta. Aceasta este cea dintai porunca. Si a doua, asemenea acesteia, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". " -Porunca iubirii -Parintele Teofil Paraian

A iubi vrăjmaşii înseamnă primordial să demonstrezi tu însuţi că ai îngaduinţă şi nu sari la gîtul cuiva sub pretexte diverse, dovedind de fapt ce demagog eşti, afirmîndu+te creştin dar încălcînd exact principiul pentru care ai atacat...asta fiind deja trist...

Mi se pare inutil sa vorbim despre iubirea vrajmasilor, cand noi nici pe prieteni nu ii iubim cu adevarat.

Noi în general nu ne iubim pe NOI, de unde vine şi neiubirea de prieteni, d-apoi de vrăjmaşi ce să mai vorbim...

Cum se poate asta?
 

Voi reusiti sa ii iubiti pe oamenii care va fac sau care v-au facut rau? Adica, in mod concret: reusiti sa mergeti la ei si sa le cereti sa va ierte?
Eu nu reusesc, mi se pare periculos, am impresia ca as da apa la moara unor noi rautati, astfel incat ma rezum la a ma ruga pentru ei (atat cat pot eu de sincer) si la a incerca sa nu raspund la rau cu rau. Felul meu de a le raspunde se rezuma acum la tacere, dar am inteles ca tacerea nu e o solutie, ca trebuie sa merg mai departe de atat si sa reusesc sa si iubesc pe cine imi face rau. Ei, asta mi se pare peste poate. Am reusit intr-o perioada, mai demult, dar dupa aceea parca toate relele s-au intensificat si au aparut mici persecutii dublate de batjocura, si parca de ce incercam eu sa fiu mai buna si mai iertatoare, parca mai mult eram luata de proasta (si alte epitete cel putin la fel de frumoase pe care nu vreau sa le expun).
Rezultatul este ca, desi stiu foarte bine ca nici eu nu sunt usa de biserica si ca am pacate multe si grele de ispasit, nu pot sa imi iert si sa imi iubesc dusmanii.
Voi cum faceti?

Nu tre sa ierti ,sau sa iti pui cenusa in cap,sau tot felul de lucruri abstracte .Nu trebuie nici sa taci. Trebuie un singur lucru : sa iti stapinesti ura si repulsia care o simti instinctiv cand ti-au facut rau ,si sa le vorbesti ca unor oameni normali ( desi in fundul sufletului ii urasti atunci) .Radacina tuturor relelor este chiar sufletul nostru. Acolo trebuie sa operezi fara mila . O sa vezi cum ura dispare ca prin farmec , atunci cand lupti contra ei ,si actionezi contra ei, si atunci vei sti ce sa spui celor care te supara.Adica doar lucruri frumoase ,fara jigniri ,fara repulsie,dar aparandu-ti onest punctul de vedere. Si o sa vezi atunci ca Dumnezeul cel viu este printre noi ,si ca Imparatia cerurilor este chiar in noi .
Si o sa mai vezi ca vei fi respectat si iubit de oameni.

Re:
 

Mutumesc. Mi-a fost de ajutor raspunsul.
Mai am mult pana la iubirea sincera si deplina a celor care mi-au facut rau. Acum ma straduiesc cu iertarea de saptezeci de ori cate sapte.
Doamne ajuta!

De te vei ruga pentru vrajmasi, va veni la tine pacea - Sfantul Siluan Athonitul
 

"Sufletul nu are pace daca nu se va ruga pentru vrajmasi. Sufletul ce a fost invatat de catre harul lui Dumnezeu a se ruga, iubeste si ii este mila de toata faptura, si mai ales cu seama de omul pentru care Domnul au patimit pe cruce si L-a durut sufletul pentru noi toti. Domnul m-au invatat a iubi vrajmasii. Fara harul lui Dumnezeu nu putem a iubi pe vrajmasi, dar Duhul Sfant te invata iubirea, iar atunci iti va fi mila pana si de draci, caci ei au cazut de la cele bune, au pierdut smerenia si dragostea de Dumnezeu.

Rogu-va, incercati: cineva va ocaraste, sau va necinsteste, sau va ia ceva de-al vostru, sau prigoneste Biserica; atunci rugati-va Domnului si ziceti: Doamne, noi toti suntem zidirea Ta, fie-ti mila de robii tai si-i intoarce la pocainta; iar atunci simtit vei purta in suflet harul. La inceput sileste-ti inima a iubi pe vrajmasi, iar Domnul, vazand buna ta dorire, te va ajuta intru toate, si insasi viata te va povatui. Dar cel ce cugeta rele despre vrajmasi, in acela nu se afla dragostea lui Dumnezeu, si pe Dumnezeu nu a cunoscut.

De te vei ruga pentru vrajmasi, va veni la tine pacea, dar cand vei iubi pe vrajmasi, sa stii ca harul lui Dumnezeu traieste in tine imbelsugat – nu zic inca desavarsit, dar setul pentru mantuire; daca insa iti ocarasti vrajmasii, inseamna ca un duh rau traieste in tine si iti aduce in inima ganduri rele, caci, precum au zis Domnul, din inima purced ganduri rele sau bune."

e un lucru atat de greu de realizat. aud deseori la scoala persoane comentand cat de simpla/urata/de prost-gust e imbracamintea mea, cat de nu stiu cum sunt eu, la vreo 2 metri de mine. aud, intentia mea timp de multi ani a fost sa ma intorc sa spun vreo doua, dar mereu a fost ceva care m-a stapanit si mi-a zis "ura nu ajuta cu nimic".

stiu ca e un exemplu copilaros, dar ma bucur de mica realizare.

respect celor care reusesc sa-si iubeasca si vrajmasii, e intr-adevar foarte greu, mai ales cand ei par sa fac tot ce le sta in puteri sa-ti calce pe nervi!