Cu siguranta asa este !
O Duminica frumoasa si linistita !

Ma scuzati,dar eu nu citesc mesajele domnului Zaharia,deci mi-a scapat aceasta dezbatere a problemei.

Yasmina, daca l-ai pus cumva in 'Ignore List', eu zic sa-l scoti. :48::25:

Nu,nu l-am pus pe Ignore,doar ca mesajele domnului Zaharia imi par prea extremiste pt intelegerea mea(deocamdata).

Cred ca e o problema de stil, o alegere personala a fiecaruia cand prezinta anumite lucruri. Cu oarecare ingaduinta, putem trece peste forma si sa ajungem la miez, asa imi pare.
Foarte probabil ca intre cei care au moduri de exprimare diferite, chiar antagonice la suprafata, sa existe de fapt o comuniune adanca la nivelul credintei.
In ce ma priveste am experimentat mai multe stiluri de exprimare. Lucrez la asta, tatonez, caut sa invat cum sa ma exprim. Cercetez. Am aci o problema.
Din pacate se poate crede, asa cum am aflat, ca fac si altceva. Hopa! Nu am fost constient ca se poate interpreta asa. Acum, insa, am aflat.
In fine, unii agreaza un stil mai dur, altii mai "soft", altii mai savant etc. Unii vorbesc foarte personal, altii dau citate (e si acesta un mod de a comunica un sentiment sau o convingere personala, de ce nu?), unii sunt mai locvace, altii mai retinuti, unii mai concisi, altii mai imprastiati, unii sunt eleganti, etc.
Eu sunt inclinat spre stilul "soft" (ca exprimare) si gust din plin postarile lui MariS_, CelMandru, Windorin si multi altii pe care ii rog sa ma ierte ca nu i-am amintit.
Sunt stiluri si stiluri... dar nazuinta spre credinta curata si frumoasa poate fi aceeasi, cu totii credem in Hristos si cred ca nazuim sa devenim buni crestini.
Totul e sa ne ingaduim reciproc... Aici gasesc ca e nitel de lucru, deocamdata...
Ana Maria N. a pus de curind rugaciunea cea mai potrivita, se pare...

"Furnica asteapta sa se ispraveasca stransul graului si slava desarta sa se adune bogatia. Cea dintai se bucura, ca sa fure; iar cea de-a doua, ca sa risipeasca.

Duhul deznadejdii se bucura vazand inmultindu-se pacatul; duhul slavei desarte, vazand inmultindu-se virtutea. Caci usa celui dintai e inmultirea ranelor; iar celui de-al doilea, e bogatia ostenelilor" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul XXI, c.3, Filocalia IX).

"E un paradox - observa Parintele Staniloae. Inmultirea virtutilor deschide usa slavei desarte. Inmultirea pacatelor, o alunga. Miscandu-se patimile, alunga slava desarta, risipindu-se, o fac sa se intoarca. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne predam patimilor pentru a nu ajunge la slava desarta. Aceasta ar insemna sa ramanem in noroi, pentru a nu ne mandri cu curatenia. Trebuie sa scapam de amandoua. Dar inceputul se face prn scaparea de patimi"(nota 559).

Da, prin scaparea de patimi. AMIN!

"Iubitorul de slava desarta este cel ce urmareste virtutea pentru slava sa, nu pentru a lui Dumnezeu si care plateste prin ostenelile sale laudele goale de la oameni.

Cel ce voieste sa placa oamenilor are grija numai de purtarile de dinafara si de cuvinte lingusitoare, ca prin cele dintai sa fure vederea, iar prin cele de-al doilea sa fure auzul acelora care se lasa indulciti si impresionati numai de cele ce vad si se aud si marginesc virtutea numai la ceea ce cade sub simturi. Deci vointa de a placea oamenilor se arata in afisarea unor purtari si cuvinte care vor sa fie cinstite de oameni ca virtuoase" (Sfantul Maxim Marturisitorul).

Atunci cand slava desarta ne stapaneste sa luam aminte la cat de pustiu este sufletul nostru. Slava desarta si celelalte pacate ne pustiesc interior, ne fac sa insetam si sa ne simtim atat de singuri, ca intr-un desert fara de margini, desi ne aflam langa semeni, desi alaturi ne sta Izvorul.

Potrivit Sfântului Ioan Scăratul, această patimă este o formă deosebit de subtilă şi periculoasă a viciilor umane deoarece stă foarte ușor lângă virtuți, pe care le poate perverti ori distruge aproape fără excepție. „De toate străduinţele se bucură slava deşartă. De pildă: sunt stăpânit de slava deşartă când postesc; dezlegându-l, ca să nu fiu cunoscut (ca postitor), iarăşi mă stăpâneşte slava deşartă, pentru modestia mea; îmbrăcându-mă în haine luxoase sunt biruit de ea, schimbându-le în haine nearătoase, iarăşi sunt stăpânit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tăcând, iarăşi sunt biruit de ea”, scrie Sfântul Ioan în Filocalia.
Slava deșartă este lepădarea simplității și viețuirea prefăcută. Știm că celor mândri, Domnul le stă împotrivă și El a risipit oasele celor ce plac oamenilor.

O precizare bbine venita !
 

Diferenta dintre mandrie si slava desarta sunt subliniate de parintele Teofil Paraian intr o carte de a sa :
,,Mândria este atunci când ai cu ce te mândri şi te mândreşti, iar slava deşartă este atunci când te mândreşti cu lucruri pe care nu le ai. De exemplu, te poţi mândri cu un talent pe care-l ai, şi poţi să te mândreşti cu un lucru pe care-l doreşti, să zicem, dar nu-l ai; şi te-nchipui tu că ce fain ar fi dacă ai fi aşa sau dacă ai fi nu-ştiu-cum. Cam în felul acesta... Dar, dacă vreţi să vă edificaţi mai bine, citiţi din Filocalia, volumul I, despre slava deşartă şi despre mândrie, din „Cele opt gânduri ale răutăţii”, de Sfântul Ioan Casian. Sau citiţi din Scara Sfântului Ioan Scărarul, unde sunt două capitole, separate, despre slava deşartă şi despre mândrie. Cei mai mulţi însă dintre cei care au studiat lucrurile acestea consideră că mândria şi slava deşartă sunt aspecte diferite ale mândriei, de fapt. .."