Nu stiu, parca religia ne cere sa fim prea perfecti si neavand posibilitatea sa ajungem la acest nivel, preferam sa nu mai fim nicicum, cazand intr-o mare delasare.
Ar trebui sa ne fie permis sa fim simpli, sa fim doar naturali si pe cat posibil onesti, iar prin simtirile specifice omenesti sa ne construim o cale cat mai favorabila mantuirii.
Este un fel de ; Dumnezeu ne cere sa fim perfecti in asa masura incat sa nu mai fim oameni, sa fim supranaturali...nereusind acest lucru, sfarsim prin a fi oameni si a nu ne simti aproape de Dumnezeu ( asa ar explica scrierile pompoase religioase ).
In realitate, Dumnezeu ne vrea doar oameni , asa neputinciosi cum ne stie El ca suntem, si daca incercam sa facem macar un pas catre El, Acesta se va apropia negresit de noi.

Să fim normali, fireşti , echilibraţi , să fim noi , cu bune şi cu mai puţin bune , recunoscându-ne slăbiciunile , păcatele . Vorbirea cu Dumnezeu să fie neântreruptă, iar cel care îşi aminteşte că trupul şi sufletul lui aparţin lui Dumnezeu , are o evlavie şi o frică taincă pentru El. Discernământul este un alt capitol, pe care unii îl evită în cele pe care le rostesc, le scriu. Sunt adeptul şi susţinătorul Învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, dar aceste Învăţături nu se pot rezuma la un citat, la o trimitere pe net , ci ele, trebuie înţelese cu mintea , dar mai ales cu inima, pentru că Dumnezeu nu este în primul rând un Dumnezeu al minţii , ci un Dumnezeu al inimii , al dragostei , al iubirii , al înţelegerii . Aminteam pe un alt topic , un cuvânt , un îndemn al Sfântului Nectarie al Pentapoliei , ce spunea printre altele :"Să fugiţi de extreme ! Asprimea merge împreună cu măsura virtuţii . Să vieţuiţi cu discernământ şi să nu vă istoviţi trupul cu osteneli peste măsură. Să vă amintiţi că nevoinţa trupului ajută în mod sigur sufletul să ajungă la desăvârşire . Aceasta se realizează în principal prin lupta sufletului. Nu întindeţi coarda mai mult decât trebuie !" . Putem şti dogmele pe dinafară , să le visăm şi ziu şi noaptea , putem să ne rugăm non stop, putem să fim "scrobiţi şi apretaţi " în ale credinţei, dar dacă nu-L percepem pe Dumnezeu , ca pe un Dumnezeu cu adevărat viu, suntem "morţi" în toate ! Căci tot Sfinţii Părinţi ne avertizează : "Să ştiţi că Dumnezeu nu ne forţează să dobândim darurile Lui , le dăruieşte când vrea El . Ceea ce primim în dar , este din mila dumnezeiască. "Alegerea credinţei este a noastră , dar să nu uităm şi de Alegerea Lui , poate cea mai importantă, chiar cea mai importantă. Dă-ne Doamne din darurile Tale şi nu ne lăsa să cădem în înşelăciune, în îndrăzneala cea fără de folos şi în trufie ! Amin !

Dorind să facem acest pas către El , aşa cum spunea Ory , Acesta cu siguranţă se va apriopia negreşit de noi , ne va cerceta după mărimea Dragostei Lui , după Voia Lui . Să nu uităm , de Judecăţile Lui , care sunt complet diferite de ale noastre şi de "invenţile" noastre. Dumnezeu Cel Viu , trebuie înţeles, perceput cu toată inima , cu toată suflarea noastră . Imposibil ca cel ce va citi Psaltirea zi de zi , să nu poată să-L înţeleagă cu adevărat pe Dumnezeu, precum şi rugăciunea şi celelalte sfinte scrieri , ne ajută neâncetat în cunoaşterea Lui . Cunoscându-L pe El cât mai bine, ne vom cunoaşte cu adevărat pe noi şi lumea ce ne înconjoară şi vom avea multe răspunsuri la frământările noastre.

:1: Ory,
te rog mai citeste odata ce spune Pr Ioanichie Balan :
Iubiti credinciosi

Vedeti ce spune mai ales Sfintul Apostol Pavel pentru Sfinta Impartasanie ? "Sa cerceteze omul pe sine si asa sa manince din piine si sa bea din pahar, ca cel ce maninca si bea cu nevrednicie, osinda isi maninca si bea!" La fel si Sfintii Parinti nu stabilesc exact de cite ori pe an sa ne impartasim ci cum sa ne pregatim mai bine pentru a fi vrednici de cele sfinte. Daca pina acum citiva ani se punea accentul pe pregatirea canonica pentru Impartasanie, adica pe rugaciune, post si spovedanie, astazi se pune accentul mai ales de cite ori sa ne impartasim, adica pe deasa impartasanie. Aceasta arata ca a slabit credinta nostra. De aceea punem accentul pe cantitate, pe deasa impartasanie, cu o mai rara spovedanie, si cu post cit de scurt. Probabil se va dori pe viitor chiar impartasania zilnica, dupa practica Bisericii Catolice, ceea ce ar fi un adevarat dezastru duhovnicesc.
Pina acum centrul de greutate, locul de formare si crestere duhovniceasca era rugaciunea cu post si deasa spovedanie. Acum se constata o refuzare sau o marginalizare a spovedaniei si un zelotism superficial pentru Sfinta Impartasanie. Semnalul de alarma la dat manastirea Valdimiresi - Galati pina in anul 1955, ajungind sa impartaseasca pe oameni fara spovedanie si chiar pe mincate, dupa modelul catolic, calcind total Sfintele Canoane si traditia milenara a Bisericii Ortodoxe. Rezultatele negative ale acestei practice necanonice au fost foarte grave: Desacralizarea Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii, calcarea in picioare a Canoanelor, a unei traditii canonice profound respectate la noi, fanatizarea maselor de credinciosi necatehizati, necinstirea postului, divizarea sacramentala in sinul Bisericii noastre, dezorientatea preotilor si credinciosilor, care s-a savirsit prin distribuirea Sfintelor Taine mirenilor acasa, ca sa se impartaseasca fiecare liber, dupa dorinta !

Aceasta este o adevarata nebunie, batjocorire de cele sfinte si ierosilie, adica sacrilegiu. Vedeti unde se ajunge cu cele sfinte daca nu se respecta Canonele si practica Bisericii ?

Iubiti credinciosi,

Niciodata nu a slabit credinta in Dumnezeu mai mult ca acum. Niciodata nu s-a profanat Spovedania si Impartasania mai mult ca acum.La impartasanie multi se grabesc, dar la rugaciune si post, la iertare si curatenie, la pocainta cu lacrimi, mai nimeni nu se sileste. In ce case se mai posteste azi miercurea, vinerea si cele patru posturi de peste an ? In ce familii nu se avorteaza copii si nu se practica paza de a nu avea copii ? Sau citi dintre credinciosi pot spune ca sunt impacati cu ai lor ? Citi merg astazi regulat la slujbele Bisericii, citi fac milostenii, se spovedesc adesea la cei mai iscusiti duhovnici si se roaga cu lacrimi ? Mai nimeni. Doar calugarii si credinciosii batrini de prin sate. Marea majoritate cauta o mintuire mai usoara, fara nici o osteneala. Cu adevarat deasa impartasanie nu sporeste credinta, ci mai degraba o slabeste, aruncind pe om in mindrie.
Ce este, deci, de facut ?
Sa ne intoarcem la marea evlavie si traditie din trecut, acceptind exceptii si pogoramint numai cu cei bolnavi, batrinii, si mame cu copii mici.
Si de cite ori pe an se cuvine sa ne impartasim ?
De cite ori se simte fiecare pregatit si ii da voie duhovnicul. De obicei calugarii se impartasesc, cel mai des saptaminal, in deosebi schimonahii batrini si bolnavii; iar cel mai rar la 30-40 de zile. Mirenii se pot impartasi regulat in cele patru posturi si cel mai des la 30 de zile. Iar cei ce se afla sub canon, numai dupa implinirea canonului si cu dezlegarea duhovnicului sau.

Deci iata fratilor cum cei cu viata imbunatatita NU doresc moartea credinciosilor, nici despartirea lor pe veci de cele sfinte.. Ci ne indeamna cu dragoste spre o pregatire (fireasca) premergatoare unirii cu Hristos.

Daca atunci cand mergi la o petrecere iti cauti haine cu o luna inainte si iti rezervi timp ptr coafor si manichiura cum oare nu ne vom pregati cand urmeaza sa ne unim cu Hristos? Si nu ma refer la ory ci vb la general. Suntem femei, daca trebuie sa stam la coafor o zi pentru a arata bine la o peterece stam? Eu cred ca da..
Dar daca trebuie o noapte de priveghere inainte de a ne atinge de Euharistie?..Stam?...Dumnezeu stie..Poate unnii da, poate altii nu...stie Stapana pe fiecare..nu suntem aici sa judecam. Sunt doar "simple intrebari" pe care eu mi le pun..

Parerea mea stricta si personala ( ca sa nu fiu catalogata omul" copy paste":71:) este urmatoarea: mai bine sa recunoastem deschis si sincer cand gresim sau nu intelegem ceva. Sa nu ne mai justificam caderile, pacatele. ..Ele sunt firesti suntem Oameni, Nu sfinti. Ca tindem ( poate) spre sfintenie..stie Stapana pe fiecare. Insa, Nimeni nu e fara de pacat!
Cu toate acestea..una e sa spui deschis: nu pot mai mult si alta sa spui, Nu e bine ceea ce ne invata sfintii parinti. Ne cer imposibilul..

Eu CRED ca ceea ce ne lipeste noua este ravna. Atat! Chiar de am cadea zilnic in pacate daca am avea ravna sa ne si ridicam nimic din cele spuse de pr Ioanichie mai sus nu ar parea greu.. Dar nu mai avem ravna. Cautam pe cele usoare..privind in jur si spunand dar...toti fac astfel.

Problema e ca la judecata NU mergem cu mama, cu venciul, cu sotia, sau cu cei de aici de pe forum. Ci doar cu noi insine..Asta-i adevarata problema pe care ar trebui sa o dezbatem aici si in fiecare clipa...


Daca ma intrebati pe mine din experienta personala cum e cu impartasania zilnica, va raspund astfel:

Pr Mina Dobzeu impartasea zilnic ( pe unii din ucenici) dar NICIODATA fara spovedanie!
In rest.. Bucurie!:1:

Nu ai inteles Jenica,... nu mai vreau sa citesc, am obosit !
O sa spui ca din necredinta si nu am sa contest acest lucru, dar, lasati-ma sa mai am un dram din mine insami, caci prea m-am lasat dusa de oameni si cuvinte, nu doar o clipa , o clipa cat o viata.
Am inteles prea bine ce tot scrie in randurile acestea pompoase, rivale cu principiile mele, in viziunea voastra, am inteles cate bice merit pe constiinta, cat har va risipiti inaintea netrebniciei mele,...am inteles, dar nu mai vreau sa inteleg nimic , decat sa-mi plamadesc asa cum pot suflarea cea de peste zi , de peste noapte...pana ce Dumnezeu, Creatorul si Prietenul oamenilor imi va judeca aceasta pulbere a pieirii .
Calcam in picioare sistematic acest trup trecator, denigram aspectul fizic al lucrurilor intr-o maniera atat de abuziva, dar in acelasi timp ne bazam cel mai mult pe ele si le cerem totul....pe principii spirituale.
Sa fiti Binecuvantati de Dumnezeu, Caruia va dedicati cu atata maiestrie !

Acum multi ani ( pe la 20 de ani ) de zile incepeam astfel o poezie ;

Am saracit in tolba cu sperante
Si clipa s-a golit de dezmierdari,
Iar sufletul imi geme in cadente
In zambetul amar de ferecari...

Omul afiseaza o oarecare deznadejde, o liniste increzatoare si sinistra, cugete stranii de-ndoiala...iar voi perseverati si-i tot dati in cap cu cele canoane. Poate ca ar trebui sa-l ridicati de la alt nivel, poate cu o mangaiere , cu o imbratisare prieteneasca si intensa capabila sa afunde toata erezia lui, intr-o tacere care nu mai are nevoie de atatea cuvinte impozante .
Traim intr-o lume rece, am invatat sa citim intr-o maniera direct proportionala cu pierderea atator sentimente....

P.S . eu nu stau la coafor ore intregi, de fapt nici nu prea calc pe-acolo...

:1:
Draga mea draga,
eu nu doresc sa schimb niciun fir de par din capul tau. Nici nu as putea (chiar de as vrea). de ce oare ai senzatia ca mesajul meu a fost postat cu scopul de a-ti rapi ceva al tau? Sau a-ti schimba ceva in firea-ti rebela:6:

Am postat parerea mea, buna rea..asta simt. Nici macar de dragul tau nu as putea spune altfel decat simt, chiar daca asta te=ar atinge sau rani cumva. Desi nu inteleg cum te-as rani..

Adevarul e ca fiecare om este UNIC. fiecare simte pe Hristos in mod UNIC. Nu se poate compara!

Dar ( din cate am inteles eu) aici era vorba despre Sfanta Taina a Euharistiei, nu de cum simte fiecare milostivirea Lui Hristos asupra lui. Si nici nu am inteles din mesajele anterioare ca se doreste a schimba pe cineva sau ceva anume. M-am adresat tie pentru ca am simtit ca la randul tau mi te-ai adresat. Atata tot!

Consider ca este un subiect destul de serios de aceea am si ales sa postez desi nu am postat de mult timp. Tema aceasta legata de Impartasania fara spovedanie este sensibila si spinoasa... Eu mi-am spus pararea personala. Fiecare face ce doreste si cum doreste. Daca unii parinti dau dezlegare pentru aceasta e raspunderea sfintiei sale. Nu doresc sa schimb nimic! Fiecare face cum simte. Nu sunt eu in masura sa judec sau schimb ceva.:1:
In rest...post usor si Bucurie!

ps. nu mai lua personal mesajele. Nu doresc sa schimb nimic din tine. De fapt as vrea ceva... sa fim fata in fata..nu in fata acestui nenorocit de monitor..

Doamne fereste !
Nu cred ca am spus vre-undeva pe-aici, sau vre-odata cuiva , ca se poate Impartasanie fara Spovedanie . Nici gand !
Si nici in viata proprie nu am facut asa ceva....niciodata. Nici nu cred ca se poate asa ceva .
Tot nu inteleg ce insisti sa insinuezi.
Ok ! Am inteles !
Am inteles si faptul ca sunt cam singura ignoranta care isi mai da cu parerea asupra canoanelor, intr-un mod nu prea pozitiv, ( asupra celora care prezinta sensul pe masura, adica nu prea pozitiv ), astfel am considerat in mod legitim ca oalele de deasupra trebuie sa pice cam peste mine...Dar, nu mai conteaza.
Si-acum, pot sa plec linistita, cine stie ce o mai fi.
Va doresc numai bine si liniste, rabdare, si iar liniste in inima si viata voastra, restul va descurcati voi ca sunteti mari.

de mai bine de 12 ani am fost oprita de la sf impartasanie fiindca fumez,de atunci am refuzat biserica si preotii imi pare foarte rau acum pt ceea ce am facut ,dar nimeni nu mi-a spus ce am de facut ,un sfat ceva de la preot nimic,eu nu cunosteam mai nimic despre anumite reguli eram si tanara,ceea ce vreau sa spun este ca de trei ani de cand a murit mama mea practic am fost obligata sa merg la biserica sa fac parastase,lucru care nu-mi placea deloc deoarece as fii facut orice numai sa nu am de-a face cu preotii,in sensul ca as fii putut da de pomana oricand si oricui , dar pt morti trebuie ca sa faca preotul anumite slujbe,de un an si jumatate mi-am pierdut si sora , a plecat si ea la mama mea si am ramas eu sa le pomenesc ca nu are cine altcineva si am ajuns in sfarsit acum inapoi la biserica ,altfel parca ,imi pare atat de rau acum ca a trebuit sa pierd doua suflete ca sa ma intoarc inapoi la credinta.Vreau sa va spun ca pe dumnezeu l-am iubit in totii acesti ani, dar parca nu ca acum dupa ce am trect prin atata durere si chiar saptamana aceasta cu ajutorul lui dumnezeu vreau sa ma spovedesc chiar daca nu-mi va da dezlegare de la sf impartasanie ,eu de 12 ani nici sa ma spovedesc nu am vrut si parca sufletul mi-e prea incarcat ,regret mult ceea ce am facut ca l-am judecat pe preot,si pe dumnezeu si prea mult l-am intrebat de ce doamne............dumnezeu sa ne ajute si sa ne ierte

Sa va ajute Dumnezeu sa gasiti un duhovnic bun care sa va poata vindeca sufletul!

Daca e atat de NENOROCIT acest monitor , de ce oare il mai folosim ?:76:. . . si pe un om nu poti a-l cunoaste doar dintr- o simpla intalnire , fie si prin privirea ochi in ochi . Ory , nu-i o rebela ! Este extrem de sincera , si de multe ori , sinceritatea deranjeaza , dauneaza . . .:66:

Multumim, doamna Jenica, pentru ca ati postat aceste cuvinte ziditoare ale P. Ioanichie Balan, tocmai acum, cand ne pregatim sa intram in post. :53:

Exemplul propriu?
 

1. Ii dau dreptate lui Ory.
Si eu ma simt (adeseori) asa: obosita de lupta asta de a trebui sa fiu alta si in viata cotidiana, si in credinta, de a fi ne-om.
Imi doresc si eu ca pentru toata stradania asta cotidiana de ani si ani sa aud o vorba buna, sa primesc o mangaiere.
Culmea este ca Dumnezeu mi-o da. Dumnezeu este cu mine, ma cearta, ma mangaie, imi ajuta si ma sustine.
Dar in biserica de la preoti, de la oameni de peste tot, si de aici din forum, din lucrarile marilor duhovnici etc. nu auzi niciodata un cuvant bun, o managiere: faci bine, sau e buna credinta ta, sau esti un om bun, etc.
Ma gandesc adeseori la animale care pot face atatea lucruri si sunt rasplatite cu o vorba de incurajare, o mangaiere, o delicatesa.
Noi de ce n-am avea dreptul la asta?
De ce sa auzim numai: esti un necredincios, un prost si etc.?

Si de ce tot citati atata si nu va dati exemplul propriu: voi ce faceti in credinta? Cum faceti? Cat postiti, cum traiti cu sotia/sotul, cum ajutati aproapele, ce greutati aveati in acestea, cum si cand va duceti la impartasanie?
Spuneti despre voi. Lasati-i pe altii. E asa usor sa dai 25 la fundul altuia!

2. De ce sa fie asa o nenorocire si pcat grozav ceea ce s-a intamplat acolo langa Galati?
In ziua de azi lumea, mai ales tinerii nici nu stiu ce gust are impartasania, ce simti dupa ce ai luat-o. Nu stiu sa se spovedeasca...
Sa-i lasam sa afle asta, poate ca o sa vina apoi cu placere si o vor face mai bine. Sa-i lasam sa descopere credinta treptat, singuri.
E bine ca s-au dus la biserica, si ca au vrut sa se impartaseasca. E ceva.
Sa vedem si partea buna a lucrurilor, nu numai raul.
Eu stiu cum este slujba la catolici si au momente pe care am putea sa le preluam si noi. Si da, ei iau ostia la fiecare slujba, dar:
a. au o rugaciune colectiva ( ei se roaga mult colectiv) - in care isi marturisesc pacatele in fata lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare si ....a fratilor si surorilor intru credinta si roaga si pe acestia sa se roage pentru iertarea lor.
b. isi cer iertare si fac pace ("Schimbati semnul pacii), cu cei din jur, cunoscuti sau nu.
Asta este cel putin o jumatate de spovedanie.
www.litpress.org/excerpts/0814621252.pdf
La noi mai vad rar cate o femeie care inainte de impartasanie isi cere iertare de la ceilalti.
Mi se par niste lucruri minunate si care noua nu stiu de ce ne lipsesc din slujba.
Noi nu stim sa cerem iertare aproapelui, omului cu care ne facem pacate in orice moment. Nu numai lui Dumnezeu trebuie sa ne cerem iertare.
Am observat ca preotul iese la un moment dat in usa altarului face o plecaciune si murmura ceva. Poate ca-si cere iertare de la noi? Nu stiu, ca la noi totul este un secret, chiar rugaciunile.
Noi nu stim cum sa ne pregatim, cu adevarat, pentru impartasanie, dar cerem perfectiune (altora).

Iata vin si eu cu un link referitor la spovedanie si impartasanie:
http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/pacat.shtml
Il postez pentru cei dornici de a sti, si care mai au unele probleme neclarificate. Este scris foarte pe inteles si ataca toate problemele existente. Mie cel putin mi-a fost de mare folos; sper si voua!
Un post binecuvantat va doresc tuturor! :53:

Este pacat daca m-am Impartasit fara sa ma Spovedesc?

...
 

Eu as zice ca este pacat pentru ca nu ai constiinta de ce mare taina este Sf.Impartasanie.Trebuie sa fii constient de ce inseamna aceasta.


Atunci cand mergem sa-L primim pe Hristos Domnul trebuie sa fim curati sufleteste.Daca ai fost atent in timpul Sf.Liturghii inainte de impartasirea credinciosilor preotul spune in sfantul altar ridicand Sfintele Taine ,zice "Sfintele sfintilor" adica cei care sunt sfintii sa vina sa se apropie ca sa se impartaseasca.Atunci cand ne impartasim fara pregatire(as fi zis fara vrednicie....dar nimeni nu este vrednic cu adevarat de Sfintele Taine) aceasta ne poate fi spre osanda iar nu spre mantuire.Sa stii ca inainte de Sf.impartasanie trebuie sa citesti rugaciunile pentru Sf.Impartasanie pe care le gasesti in " Ceaslov"(le gasesti si pe internet daca dai un search pe google).Citeste-le si ai sa intelegi mult mai bine de ce trebuie sa te spovedesti inainte de-al primi pe Mantuitorul.

PS:Acum sa nu te blochezi cumva ci s a mergi sa te spovedesti si apoi,daca iti da dezlegare parintele,sa te impartasesti iar.Si sa-l intrebi si ce ai intrebat aici.


cu drag,nicoleta

Ok, Mersi, draga nicoleta.

Multumim frumos pentru link! :53:Vad ca sunt muulte convorbiri ale par. Cleopa. post binecuvantat tuturor forumistilor si multe foloase duhovniocesti!

@violeta - Doamne, ai trecut prin mari dureri.
Eu consider grav ca te-au indepartat preotii de la impartasanie si prin asta si de la biserica, lasandu-te in asa suferinta, singura.
Mi se pare oribil si ne-crestinesc.
Eu nu inteleg un lucru: cum sa n-ai voie sa te impartasesti daca te-ai dus si ate-ai spovedit de greselile si patimile sale.
Oare nu spune ca Dumnezeu te iarta atunci?
Oare Dumnezeu si biserica nu sunt mai ales pentru cei "bolnavi", care au mai multa nevoie de El? Pentru cei care au greutati si probleme?
Unul care nu are probleme si reuseste sa fie curat si perfect si sfant (de la sine) nu prea mai are atata nevoie de astea. El poate sa stea oricum in fata si nu-i mai trebuie nici spovedanie si nici Impartasanie.
Tocmai cei cu mai multe probleme sunt indepartati?

Violeta - curaj, du-te la biserica si roaga-te, vorbeste tu singura, direct cu Dumnezeu prin rugaciune, sa-ti deschida drumul potrivit pentru tine si putere.
Poate te poti duce la alta biserica, alti preoti si te vor ajuta.
Uita ceea ce a fost. Ridica-te si mergi inainte. Incearca sa te lasi de fumat. Dumnezeu este cu tine, asa cum esti tu, lasa oamenii...

Sa avem grija cum sfatuim!
 

La spovedanie ar trebui sa spunem si daca dam sfaturi despre spovedanie/impartasanie dupa mintea noastra, fara sa ne bazam pe invatatura Bisericii, pe Sfintii Parinti.. de vreme ce stim, ca la Judecata vom da socoteala de fiecare vorba a noastra, mai ales de cea gresita.
Dand sfaturi gresite, putem sminti pe multi si ne umplem de pacate.

Cred ca a induce in eroare cu buna stiinta si vointa este pacat. Daca induci in eroare pe cineva din greseala, fara sa vrei, sau fiindca nu ai cunostintele necesare, nu stiu ...

Ai o obsesie cu chestia asta. Face fiecare cat poate. Cade, se ridica, asta e. NU cred ca fie vreun om casatorit in viata care sa nu fi calcat postul. Se mai intampla, la fel si cu postul alimentar. Ideea e sa nu te lasi.

Sigur, dar daca citesti despre ce spun ei despre aceasta rugaciune de inceput, Confiteor, ei spun ca nu are nici pe departe valoare de spovedanie, este doar o recunoastere colectiva a preotului si credinciosilor a starii de pacat, or a tendintei de a pacatui. Spun ca cel mult pacatele veniale se iarta prin aceasta rugaciune, dar la ei pacatele veniale oricum nu trebuie neaparat marturisite, cele mortale fiind cu adevarat grave. La noi nu este distinctie intre pacat venial si pacat mortal. In mod normal, un catolic ca sa se impartaseasca trebuie sa fie in stare de gratie, adica sa nu aiba pe constiinta vreun pacat mortal, daca are, atunci trebuie sa treaca mai intai pe la confesional. Cam ca la noi, numai ca la noi nu conteaza daca este pacat mortal sau venial.

Sigur, este un obicei frumos care arata unitatea si bunavointa si dragostea crestina, dar ramane atat. Dar la cat imi ajuta iertarii pacatelor mele faptul ca dau mana cu oameni pe care nu i-am mai intalnit niciodata, nu stiu. Se pare ca si la noi era obiceiul asta, dar a ramas numai intre preoti inainte de Crez, cand se imbratiseaza si zic : "Hristos in mijlocul nostru" "Este si va fi."

Da, mi se pare o exagerare chestia asta, un lucru cam fortat, de ochii lumii ca sa vada cat e ea de credincioasa. Iertarea nu se cere cand deja ai ajuns la Usile Imparatesti, ci mult inainte.

De fapt nu chiar ne lipsesc, ceea ce lipseste este oportunitatea de spovedanie mai deasa. In multe biserici catolice este program de spovedanie inainte de fiecare Sf Liturghie de-a lungul anului, la noi daca vrei sa te spovedesti in afara posturilor tre' sa vorbesti cu duhovnicul, sa faci programare etc, putin mai peste mana, mai ales daca esti mai incepator, de aici si impartasania rara, si spovedaniile pe banda rulanta in timpul posturilor...

Ai dreptate, din pacate. Desi in mod normal nu ar trebui sa te impartasesti daca esti certat cu cineva, pana ce nu te impaci, sau oricum, faci ce poti rezonabil ca sa te impaci. Cred ca mai toti preotii intreaba la spovedanie daca esti certat cu cineva, exact de asta.

Da, preotul spune "Iertati-ma" si dupa ce i se raspunde de catre credinciosi cu "Dumnezeu sa va ierte" , da o binecuvantare. Unii preoti cam dau repede peste partea asta, s-or simti cumva ciudat, sau nu li se pare important, nu stiu.

Sigur ca te iarta Dumnezeu in momentul in care preotul pronunta formula de iertare. Oprirea de la impartasanie se da pentru ca cel care s-a spovedit de un pacat grav sa constientizeze cu adevarat gravitatea pacatului si cat de tare s-a indepartat de harul lui Dumnezeu. Depinde bineinteles de cat de rau ii pare, daca ar repeta pacatul sa fie in aceeasi situatie, daca se lasa de pacat, daca constientizeaza cat de tare l-a suparat pe Dumnezeu, etc. Mi se pare absurda oprirea pe perioade foarte lungi. Dar pana la urma ce rost are sa se impartaseasca o persoana care sta, de exemplu, in concubinaj, nu ii prea pare rau, nu are de gand sa locuiasca ca frate si sora cu partenerul/a pana la casatorie, sau chiar nu are de gand sa se casatoreasca...Fiindca da, Dumnezeu il/o iarta, dar persoana continua sa traiasca in pacat, deci nu este perfect constienta de gravitatea faptei, nu ii pare cu adevarat rau, nu are de gand sa isi indrepte situatia. Deci iertarea este aproape, daca nu chiar, nula fiindca nu se indeplinesc conditiile pentru o spovedanie adevarata, adica parere de rau, dorinta de indreptare, hotarare de a evita pe cat posibil pacatul pe viitor.
Am o cunostinta care, desi stie una alta despre credinta, si este credincioasa in felul ei, de ani si ani si ani buni nu s-a mai dus la spovedanie fiindca a facut un avort, dar spune ca sa fie in aceeasi situatie ar lua aceeasi decizie, nu ii pare rau ca a scapat de copil, si ca doar nu o sa se opreasca sa faca sex, si decat sa se duca si sa se prefaca ca ii pare rau, si ca nu o sa mai faca, mai bine nu se spovedeste. Deci desi este perfect constienta ca face exact contrariul a ceea ce ii cere Hristos sa faca, nu are dorinta de a se indrepta, si nici parere de rau.

Iata ca la afirmatia ta, ti-a raspuns cineva:

Chestia asta cu impartasirea cu sangele Domnului suna a vampirism.Obiceiul vine din Cabala evreiasca,pare ceva pagan..chiar daca o sa aveti pareri contrarii.

Nu-i ceva nou. Paganii ii acuzau in primele secole pe crestini de antropofagie. Chestia cu vampirismul este deja tarzie... din Evul Mediu.

Si intr-un caz si in celalalt sunt acuzatii nefondate.

Da ,sunt reguli stricte!
 

Ar fi fost de dorit ,sa mergeti la Biserica Duminica,la Sf.Liturghie ,si sigur ati fi aflat si programul saptamanii urmatoare si zilele programate ptr.spovedanie.Cat priveste ,impartasirea fara spovedanie ,asa ceva nu exista!Spovedindu-te,te eliberezi de pacate,iar daca preotul iti da dezlegare ,sigur te poti impartasi cu Sf.Taine.,altfel ,nu.
Asa spun sf.parinti,asa spun canoanele.
Cititi-l pe parintele Cleopa ,sau Paisie de la Sihla si veti avea invataturi de folos.

Mă gândesc că ar fi folositor să scoatem de la naftalină acest topic.
Astăzi părintele a atras atenţia asupra unui aspect mai "tehnic" al împărtăşaniei: mulţi preferă să se împărtăşească dimineaţă, înainte de momentul rânduit în care se împărtăşeşte, unii preferă să o facă în zilele fără Liturghie, mai ales acum, la sfârşitul postului, când sunt cozi interminabile. Aşa se face că aceştia sunt împărtăşiţi din împărtăşania aceea specială care se pregăteşte în Joia Mare şi în Marţea luminată, care e, de fapt, destinată copiilor şi bolnavilor care nu se pot deplasa până la biserică.

Împărtăşania este foarte indicat să fie luată la momentul potrivit, adică în timpul Sfintei Liturghii, după prefacerea Sfintelor Daruri şi după rugăciuni, atunci când iese preotul cu potirul, şi nu dimineaţa, la utrenie, în zile când nu se face liturghie sau după ureche. Şi nu trebuie uitat în prealabil de rugăciunile care se fac înainte de împărtăşanie. E şi asta un mod de a se raporta corect la Sfânta Împărtăşanie.

Sper să îi folosească cuiva acest mesaj. Şi eu în copilărie mergeam dimineaţa să mă împărtăşesc şi apoi plecam acasă, fără să stau la restul slujbei, până mi-a zis un părinte că nu e bine ce fac şi că trebuie să mă împărtăşesc la momentul potrivit, după ce am participat în prealabil la slujbă. Legat de împărtăşania săptămânală, nici eu nu eram de acord, dar în Postul Pastilor din anul in care a murit bunica am ajuns să mă împărtăşesc în fiecare săptămână, aşa mi-a zis părintele, şi acest lucru m-a tinut pe picioare, pentru că a fost o perioadă foarte dificilă. Însă ţineam tot postul şi mă şi spovedeam săptămânal.

Post cu folos cat mai este!

La noi sunt alte probleme. Eu raman la slujba, ma spovedesc in duminica dinainte si ma impartasesc la slujba de Craciun.
Dar este greu, pentru ca la slujba se canta si colinde si se ajunge sa primim tarziu Sf. Impartasanie. Eu abia mai rezist...de rau.
Dar Dumnezeu este mereu cu mine si reusesc pana la urma. Si mai trebuie sa iau si medicamente...
Si copiii si toata lumea raman intotdeauna si se impartasesc la slujba, tarziu, cand vine randul. Rare sunt cazurile cand se duc inainte de slujba.
Parca imi vine sa ma duc si eu de dimineata inaintea slujbei...

Dar imi este jena.

mai bine
 

draga, mai bine ai zbura la Doamne Doamne si te lamureste el cu siguranta. Scapi de tot inclusiv de confuzia care te macina.

Sophia, discuta acestea deschis cu parintele tau duhovnic. Nadajduiesc ca vei gasi o modalitate sa traiesti bucuria unirii cu Hristos, fara atatea ganduri..
Sa nu te superi ca iti spun dar, nu vei gasi nicio rezolvare la problema aceasta daca scrii aici si atat.. NIMENI nu te poate ajuta/slobozi de aceste ganduri/nemultumiri. Ba mai rau, vom ajunge sa "discutam" despre Euharistie..ori..nu se cade sa facem acestea.
Sa nu te superi, bine? Sper ca am reusit sa iti transmit dincolo de cuvinte, dragostea..
(abia dupa ce am scris m-am uitat la data..nadajduiesc ca nu mai exista aceste ganduri)
Bucurie!