Exact Anca,Dumnezeu ne iubeste si ne primeste la el SI in ceasul al 12 lea,dar oamenii nu!...caci oamenii par net superiori si sunt vrednici sa amane acest ceas,pana in cel de-al 12 lea,dar Dumnezeu nu amana,el primeste oricand,trebuie doar sa vrei sa vii spre El,oamenii insa,sunt mai neinduratori,exigenti si foarte zgarciti in daruri.Stii ceva,poate ca nici nu este nevoie pentru a se primi o sf.Euharistie de la asemenea oameni!!!

Dumnezeu nu voieste jertfa...jertfa Lui Dumnezeu,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi!!!
Anca,acea sora nu a platit scump datorita neascultarii si aplecarii spre o viata absolut fireasca,scump platesc cei care se falesc cu ceea ce nu au,cei care fac o cruce mare,cand de fapt ei se inchina cu duhul lor mamonei,scump platesc fiarele in chip de oameni,nu o biata copila care traieste exact cum i-a poruncit Dumnezeu,pe pamantul pe care sa-l inmultim cu nasterea de fii,pamantul pe care il muncim.Si slava Domnului,i-a daruit Dumnezeu acestei fete nicte copii minunati,frumosi si sanatosi care au invatat cu bucurie ce-nseamna Dumnezeu.Caci Dumnezeu nu se va indeparta NICIODATA de un om care traieste onest si normal la locul lui in viata,ci de acela nu-si mai incape in pene de atata corectitudine imaginara,de acela care sfideaza legea firii,de acela care instiga la rugul cel nestins pentru oameni,cand izbavirea poate veni numai de la Dumnezeu.
Dar voi vedeti ca nu ajungeti nicaieri cu mine,asa ca SCUZE!Legile voastre "copiate" imi omoara ratiunea mea de a exprima lucrurile in concordanta cu ADEVARUL dintre noi.

exact ce ti-am raspuns pe un alt topic
soro ory,
daca dumneata nu crezi in Sfintele Taine ale Ortodoxiei, de ce mai esti asa de tulburata?
ori simti ca ceva te apasa, pe tine ori pe cunostinta ta nefericita?
crezi ca poti avea o relatie cu Dumnezeu?
pune-o in practica si fi asemeni lui sau atit cit te lasa puterile limitate de om.

soro ory,
cine de pe acest forum ti-a impus vreo regula?
sau cine ti-a interzis tie sa mentii legatura cu Dumnezeu?
nimeni.
si atunci?
sfatuieste-o pe acea nefericita fosta monahie sa se roage Lui Dumnezeu.
la fel poti sa faci si tu.

ca ai vorbit despre animale, despre fiarele in chip de oameni.... comparam la un moment dat ce shi cum mananca un animal, o fiara, shi un om, shi am ajuns la concluzia ca suntem de foarte multe ori mult mai jos ca fiarele, ca ele mananca doar de foame, shi cand nu le este foame nu mananca, deci aceasta regula ele o cunosc foarte bine shi o aplica dand posibilitate sa creasca celelalte vietzuitoare sau plante, pe cand oamenii nu aplica aceasta formula magica simpla shi fireasca, din firea stomacului lor, ci aplica regula lacomiei.... ca daca am manca doar cand ne este foame, cand suntem siguri ca ne este foame shi doar strictul necesar atunci am ajunge shi noi la nivelul fiarelor, dar noi suntem mai jos ca fiarele, shi mancam oridecate ori ne surade ceva, cand avam un gand stracurat a obtzinerii aurului cu nerushinare, fara rushine, pentru ca avem zugravite nishte naluciri ale bunastarii prin fatza ochilor... cand ne transformam in proorocul mincinos cascator.....

iar reintorcandu-ma la monahia respectiva, ea are mereu coshmarul vanzarii shi lepadarii de Hristos, cum il avem fiecare in noi oridecateori iubim duhul mincinos al maririi de sine, doar ca noi nu suntem conshtientzi shi ne facem ca nu vedem ca sa ne incalzim cu parerea barfitoare de sine, un fel de autobarfa ca iata ca noua nu ni se va intampla nimic rau, nu ne va lovi inundatzia shi cutremurul, pentru ca am fi nishte casnici privilegiatzi ai lui Hristos... nishte piliqqi de ban irodiad al egoismului unei conshtiintze "serioase" ce bate pas de defilare in fatza multzimilor... infricoshatzai pana peste poate in a aplica cu toata fortza shi exemplul asupra altora datoriile nalucite ale omidei... adica a regelui gog... asha cum spunea sarmanul prooroc ce aduna dude shi care vorbea despre raul care il va face Domnul shi pe cel care nu-l va face, amenintzand de la Dumnezeu ca va urma dezastrul unora pentru cele patru shi pentru cele trei..... :)

pare-se ca inca nu am priceput cuvintele parintelui Constantin Galeriu si nu numai care zic, si eu le citez astazi pentru ca astazi se face pomenirea lui in multe biserici din tara. Dansul spune:" dupa invierea lui Hristos nu mai exista morti ci doar adormiti. mai exista totusi un fel de moarte: moartea spirituala." Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre; (I Corinteni XV, 17)

Moartea spirituala este atunci cand iesim din comuniunea cu Dumnezeu si poate deveni o moarte vesnica, atunci cand pentru vesnicie iadul devine starea noastra existentiala.

pt ca animalele sunt supuse omului si, odata cu caderea acestuia, toate vietatile au primit acelasi blestem pe care l-a primit si stapanul lor...
practic, spunea un parinte, scurgerea timpului a inceput din momentul caderii lui Adam din Rai.

Dumnezeu ne iarta, dar cu conditia ca si noi sa regretam pacatele savarsite si sa ne indreptam.

Este pacat impotriva Duhului Sfant , deci nu se iarta niciodata
"a avea prea mare incredere in atotbunatatea lui Dumnezeu, incredere care te face sa savarsesti fara contenire pacate, socotind ca Dumnezeu te va ierta chiar daca nu te indrepti."

Deci ory, degeaba te superi pe oameni. E mare pacat sa iei Sfanta Impartasanie fara sa o meriti. Cine o ia fara merit, va plati scump.
In cazul amintit de tine, cu fata care nu primeste Sfanta Impartasanie, e de preferat sa regrete pacatul, sa se roage si Dumnezu ii va vedea inima infranta.

Dar daca pacatuim si in loc sa ne para rau, gasim tot felul de scuze, invocam drepturile omului, vom ramane pacatosi.

Si te rog din suflet, nu mai spune ca mai bine nu primeste Sfanta Impartasanie de la asemenea oameni. Preotul are carti in care scrie ce pacate se pot ierta si care nu. Exista si pacate aparent mai mici, din cauza carora nu se da Sfanta Impartasanie. Dureros, dar asa e. Exista totusi un rationament pentru care nu se da.
Avem insa multi sfinti, printre care pe Sf. Maria Egipteanca, dar mai sunt si altii, care ne dau speranta ca smerindu-ne, Dumnezeu ne vede si ne primeste la El. Sa nu disperam.

Si ory, incearca te rog, daca poti, sa te revolti impotriva pacatului, nu impotriva acelora care isi fac datoria, respectand cele scrise in cartile bisericesti.

Da intradevar sa uram pacatul si nu pacatosul sau pe cel ce ne indruma pe calea cea buna. Ura , scarba indreptata impotriva patimei este un pas extrem de important intru indreptarea noastra.

PACATUL=MOARTE.SPOVEDANIA CU PARERE DE RAU PT PACATE= VIATA,dar inainte trebuie sa IERTI celui ce ti-a gresit si sa-i ceri iertare ,nu doar in gind ci si de facto.:thumbsup:

Tu draga Sofia asa ai procedat inaintea spovedaniei, cerand iertare tuturor celor ce le-ai gresit ? Eu cel putin nu am reusit asa ceva!

Nu-i la indemana oricui sa retina pe cei carora le-a gresit. Bine ar fi sa-i retinem, dar mai bine si sa le cerem iertare. Preotul rosteste atunci cand ne impartasim, ca ni se da spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. "Ni se da pentru iertarea pacatelor" adica pentru cele pe care am uitat sa le marturisim si nu pentru cele pe care le stiam, dar nu le-am marturisit.

Homo sapiens nu a aparut acum 15-20000 de ani. Cea mai veche fosila de H.S. e veche de 195000 de ani. Si s-au gasit nenumarate fosile mai vechi de 20000 de ani. Cele mai vechi picturi din grote europene dateaza de 32000 de ani.

Din cauza pacatului omenesc oamenii traiesc mai putin,inaintea oamenii mureau,caci nici un lucru traieste vesnic dar mureau dupa vreo 700-800 de ani ,din pricina pacatului care tot a continuat sa existe limita de moarte este ,cel putin asa inteleg eu.

Consecinta pacatului este moartea spirituala adica daspartirea de Dumnezeu asa se defineste si iadul , o suferinta pricinuita de lipsa prezentei lui Dumnezeu pe vecie

Da,dar o consecinta a pacatului este si moartea materiala cand sufletul de desparte de trup ,Adam si Eva erau nemuritori ,ei trebuia sa traiasca vesnic dar fiindca au pacatuit,prin intermediul lor a patruns pacatul la oameni,deoarece ai au pacatuit nu au mai trait vesnic si a existat un sfarsit.La inceput totul era planuit sa nu existe moarte ci viata vesnica dar din cauza pacatului s-au schimbat lucrurile.

parere
 

Mor cate putin in fiecare zi ptr tot raul pe care-l pricinuiesc celor din jurul meu si ma doare faptul ca nu reusesc sau nu am curaj sa le cer iertare....aici pe site este usor sa ceri iertare ....dar atunci cand persoana este in fata mea ....imi este greu....si uite asa mai adaug un pacat la multele pe care le am.

Da, ai dreptate, iertarea este cea mai grea. Mandria, bat-o vina ! Este ceva real de netagaduit, iar cel ce se bate cu pumnul in piept, ca stie a ierta in totalitate, fatarnic este. Ma refer la cei de rand nu la monahi si cei intru smerenie desavarsita. Dragostea de sine si slava omeneasca, intuneca mintea , iar gandul cel rau ne copleseste de multe ori. Este un fapt real ce mult ne poticneste in drumul nostru spre pocainta. Trebuie sa uitam mai intai raul pricinuit ,cu voie sau fara voie, de cei din jur. Cu cat uitam mai repede raul, vom invata iertarea , pentru ca tot timpul sa avem in minte indemnul si cererea ce-o adresam Tatalui din Ceruri de a ne ierta greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Cat iertam noi , ni se va ierta si noua la randu-ne. Milostenia si iertarea, dragostea fata de aproapele nostru, sunt elemente ce greu, faoarte greu ,vor atarna la dreapta judecata. Avand in gand tot timpul asa ceva, multe se vor indrepta in atitudinea noastra, in felul nostru de a fi. Cea mai periculoasa este deznadejdia, uitarea, delasarea in general. Rugaciunea multe poate, de este citita, spusa cu dragoste si convingere, pentru ca Bunul Dumnezeu stie fiecaruia ce-i trebuie, dar si noi la randu-ne trebuie sa dam dovada de osteneala in dobandirea celor cu folos.
:76:

Moartea e o cinsecinta a pacatului....nu uitati supararea Domnului pe adam si Eva....povestea marului!

[SIZE=3]Relatarea caderii omului in Sfanta Scriptura cuprinde si acest verset: "Apoi a facut Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat (Geneza 3, 21). Aceasta imbracare cu stricaciunea si cu moartea se dovedeste in cele din urma nespus de mare iubire de oameni a lui Dumnezeu si grija a iubirii Sale. Imbracand persoana umana cu ipostas biologic, Dumnezeu ia in seama consecintele caderii. Energiile naturale (psihosomatice) nu mai ipostasiaza alteritatea personala a vietii ca iubire, ci individualitatea muritoare si viata ei trecatoare. Ingaduind insa si moartea ca urmare a acestei imbracari, o limiteaza numai la individualitatea aceasta biologica, punand astfel limite si sfarsit pacatului ca esec al vietii si stricaciunii: "pentru ca raul sa nu devina nemuritor".[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Astfel moartea distruge nu omul insusi, ci perisabilitatea care il inconjoara. Ea nu atinge persoana umana pe care Dumnezeu a chemat-o la fiinta. Moartea distruge si pune capat falsului ipostas de viata, individualitatii biologice cu care a fost imbracat omul dupa cadere. Moartea, rezultat al pacatului, se intoarce impotriva biruintei aparente a pacatului - individualitatea biologica autonomizata - si o distruge. Moartea desfiinteaza zidul cel inconjurator al stricaciunii, eliberand posibilitatile existentiale ale persoanei. Christos Yannaras[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]