multumesc voua, sunt oricum mai impacata acum.si am imteles ca in primul rand trebuie respectata prima porunca:IUBESTE PE DOMNUL DUMNEZEUL TAU,, caci fara asta avem tendinta de a ne atasa, de a pune fiinta iubita pe primul loc, uitand astfel de DUMNEZEU, si astfel El ne atentioneaza, dandu-ne necazuri, ispite si greutati pt .a ne intoarce.si eu cred ca aici am gresit de cele mai multe ori...fiind o fire patimasa, m-am atasat,si am pus fiinta iubita pe primul loc...

Ava Dorotei, ucenic al Sfantului Ioan Scararul, vorbind despre caracterul tainic si agapic al lumii, o aseamana cu un cerc, al carui centrul il reprezinta Dumnezeu. Razele care duc de la periferie catre centru sunt caile sau vietuirile omenesti. Pe masura apropierii de centru, de Dumnezeu, oamenii se apropie si intre ei. In mod contrar, cu cat se despart mai mult de Dumnezeu si se intorc la cele din afara, cu atat se departeaza mai mult unii de altii.

Viviana nu uita ca viata se justifica si se implineste ca raspuns la iubirea lui Dumnezeu si a semenilor.

Cercul existentei este cercul iubirii, caci asa cum ne spune Sfantul Isaac Sirul, "dragostea este mai dulce decat moartea".

buna! sunt si eu noua aici! ma voi casatori in vara aceasta. mi-ar prinde bine niste sfaturi...

Bine ai venit pe acest forum. Maria, eu spun ca cel mai important lucru este sa-l iubesti. Deci, iubeste-l cum poti, ca sa ajungi sa-l iubesti cum trebuie. Sa dea Bunul Dumnezeu sa fiti cu adevarat un intreg.

bine v-am gasit! multumesc pentru primirea calduroasa. eu il iubesc din tot sufletul meu.am trecut prin multe incercari si suntem siguri de sentimentele noastre. sa ne ajute Dumnezeu sa fim impreuna tot restul vietii!

Punctele cheie ale unei casnicii fericite? Hmmmm........ Din experienta mea, mi-am dat seama ca daca nu exista reciprocitate in iubire, nu este iubire. Cat de mult iubesti tu, atat trebuie sa te iubeasca celalalt, pentru ca numai in iubire se rezolva problemele. Iar al doilea lucru, foarte important, este acela ca trebuie sa-ti PESE de celalalt. Sa fii alaturi de el, chiar daca de multe ori, asta presupune un efort deosebit. Sotul meu este cel ce ma linisteste atunci cand sunt tulburata. Alte atuuri sunt sinceritatea si comunicarea: sa poti spune intotdeauna ce simti. E mare lucru.

IUBIREA DE DUMNEZEU. Daca-L iubesti pe Dumnezeu, di toata inima ta, esti capabil sa-l iubesti si pe cel de langa tine, sa-l ierti cand iti arunca o vb de ocara, sa-l suporti asa cum este el...

In Sfantul Cuvant al Lui Dumnezeu gasim multe texte referitoare la vorbirea noastra, la comunicare cu semenii si implicit cu cei din familia noastra.Propun spre dezbatere versetele de mai jos cu aplicatii practice concrete in familie. Sa ne sfatuim unii pe altii, sa ne indemnam la dragoste si fapte bune, sa crestem in toate privintele pana vom ajunge toti la statura plinatatii Lui Iisus Hristos ( Efeseni cap. 4 ).

Iacov 3:2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.
Iacov 3:3 De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.
Iacov 3:4 Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
Iacov 3:5 Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Iacov 3:6 Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
Iacov 3:7 Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc, şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,
Iacov 3:8 dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.
Iacov 3:9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Iacov 3:10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

Doamne iisuse, fii cu noi, fii in noi!

Dacă nu reuşim să stabilim relaţii adevarate şi viabile aici, îm familie, să nu aşteptăm să avem relaţii bune în grupuri mai mari. Relaţiile din familie sunt cele care contribuie cel mai mult la modelarea caracterului şi la împlinirea sau la distrugerea unei personalităţi şi de aceea este necesar să învăţăm cu toata responsabilitatea şi să aplicăm cu toată hotărârea regulile care modelează o bună căsnicie.
În acest scop putem vorbi de cateva reguli generale atât pentru soţ, cât şi pentru soţie:
- NU cicali.
- NU încerca să-ţi domini partenerul, cedeză, fă mici renunţări la opiniile tale în interesul armoniei.
- NU critica niciodata in prezenta altora.
- Apreciază cu sinceritate orice lucru bun, oricat de mic.
- NU uita de rugăciune, ea te face în stare să întâmpini orice situaţie care se iveşte în casă cu demnitate, cu echilibru, cu sentimentul călăuzirii Duhului Sfânt şi cu înţelegere adâncă
- NU uita să-ţi mai “curtezi” soţia cu cate un buchet ocazional de flori,sau cu ceva dulce, făcut special, nu numai de ziua ei(lui) sau de ziua nunţii voastre .
- NU uita să mulţumesti pentru micile servicii pe care vi le faceţi.

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu

S-au apus multe lucruri importante pt o casnicie fercita, dar cred ca ar trebui sa ajungem si aici tot la -citez din memorie-"cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua". O familie patrunsa de traire crestina, asta cred ca este reusita.

Eu cred ca ai dreptate, pentru ca daca cautam mai intai imparatia lui Dumnezeu, automat avem deja o relatie pe verticala cu Dumnezeu si ne va fi mult mai usor sa construim prin analogie una pe orizontala cu partenerul de viata.

Probabil unul din cele mai importante aspecte ale unei casatori fericite este comunicarea. Si cine invata sa comunice bine cu Dumnezeu are aici automat un avantaj.

Apoi sunt importante nu neaparat in ordinea asta: respectul, increderea, implicarea etc.

Toate problemele de familie le raporteaza fiecare din cei doi la Dumnezeu, gasind in acest mod o zona de interferenta sigura a modului de a gandi in chestiunile care privesc familia.

da, mai greu e cand cei doi soti descopera ca nu prea mai au interese comune...si cand apropierea/ departarea de Dumnezeu este o piatra de poticnire in viata de familie.

cand unul din soti este necredincios sau mai slab in credinta, celalalt il poate aduce, prin Rugaciune, la Dumnezeu si pot invata sa descopere impreuna sa traisca in comuniune in Hristos. mai rau e cand nici unul din soti nu sunt preocupati de latura religioasa a casatoriei sau nu-i dau mare importanta... e atata lipsa de...tot ce e curat, frumos si adevarat intr-o casnicie in acele cazuri...

usor de zis, greu de facut... teoria ca teoria, dar practica ne mananca!

Spune pr. Paisie Aghioritul in cartea "Viata de familie" asa:
De vom castiga noi mai intai pe Duhul in inimile noastre cel de langa noi se va indragosti de EL prin noi. Fara a face gesturi spectaculoase, fara a invia mortii, fara a vorbi mult, doar simtindu-ne pacea ce izvoraste din fiinta noastra. Numai astfel putem noi face cele ce sunt ale Lui Dumnezeu :rolleyes: Caci nici acestea nu noi le facem ci insusi Hristos prin trupurile noastre.:)
Frumos subiect mirela. :)

barbatul necredincios,se va mantui prin femeia credincioasa si invers.

Foarte adevarat dupa casatorie, dar inainte de casatorie trebuie avut grija, si in sensul ca asta nu implica ca trebuie sa iti cauti cu lupa pe cel mai mare necredincios, pentru ca sa faci din el un mare credincios. S-ar putea sa fie peste puterile tale si incercand sa il ridici pe el, sa te prabusesti si tu sub povara lui.

MANUAL DE IUBIRE-Firea dragostei
Părintele Filothei Faros
Editura Egumenita
Dragostea trupească autonomizată împotriva dragostei adevărate
Prin omorârea sentimentelor pentru a deveni mai capabili din punct de vedere erotic şi folosirea dragostei trupeşti autonomizate şi a senzualismului pentru a masca adevărata sensibilitate care ne este proprie, am castrat dragostea, făcând-o insipidă şi fără de pasiune. Sărăcirea dragostei a fost determinată şi accentuată de mijloacele de informare în masă. Cărţile despre Cum să faci sex şi Cum să ai parte de dragoste, care inundă piaţa, au toate ca element comun hipersimplificarea şi aplatizarea iubirii şi a sexului, pe care le tratează ca pe o combinaţie între învăţarea tenisului şi efortul de asigurare a unei vieţi sigure din punct de vedere material. Astfel, instrumentarea accentuată a sexului îl devitalizează şi pe acesta, iar dragostea însăşi ajunge să fie desconsiderată, ceea ce va conduce la dezumanizarea atât a sexului cât şi a iubirii.
Sexul sau dragostea trupească s-a devitalizat întrucât s-a autonomizat. În realitate, am întors sexul împotriva dragostei, folosindu-ne de el pentru a evita angoasa pe care o creează multitudinea faţetelor iubirii adevărate, iubire ce este chemată să pătrundă tot mai adânc în intimitatea sufletului celui îndrăgostit, nefiind limitată de nimic convenţional. În discuţiile „progresiste” despre dragostea trupească autonomizată, în special în cele în care e apărată libertatea ei în faţa oricărei cenzuri, se susţine adesea că societatea însăşi are nevoie de această libertate de expresie în dragoste. Ceea ce se descoperă însă dincolo de aspectele pur exterioare ale problemei, fapt care reiese cu prisosinţă din literatura, teatrul, precum şi din cercetarea „ştiinţifică” contemporană, este exact contrariul.
Încercăm să scăpăm de dragoste folosindu-ne de sex ca de un mijloc al acestei evadări. Dragostea trupească autonomizată este cel mai la îndemână narcotic, putând şterge din mintea noastră toate acele consideraţii (tradiţionale) despre dragoste care ne-ar putea crea nelinişti. Cu cât ne preocupăm mai insistent de dragostea trupească autonomă, cu atât mai mult o mutilăm şi o devitalizăm. Evadăm în voluptatea sexului pentru a evita pasiunea iubirii adevărate.

cum impacati dragostea voastra pentru Dumnezeu cu nedragostea familiei pentru El?

e trist ca se destrama casnicii in ziua de azi din cauza asta.

"Si s-au apropiat de El fariseii ,ispitindu-l si zicand:Se cuvine oare ,omului sa-si lase femeia sa,pentru orice pricina?
Raspunzand,el a zi:N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput,i-a facut barbat si femeie?
Si a zis:Pentru aceea va lasa oumul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fii amandoi un trup.
Asa incat nu mai sunt doi,ci un trup.deci ce a impreunat Dumnzeu,omul sa nu desparta."
Matei 18,3-7

"Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata,asemenea si femaia barbatului.femeia nu este stapana pe trupul sau,ci barbatul;asemenea nici barbatul nu este stapanpe trupul sau,ci femeia"
Daca un frate are o femeie necredincioasa,si ea voieste sa vietuiasca cu el,sa nu olase.
Si o femeie,daca are barbat necredincios,si el binevoieste sa locuiasca cu ea,sa nu-si lase barbatul.
Caic barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios.a;tminterea,copiii vostri ar fii necurati,dar acum ei sunt sfinti."

Epistola I catre Corinteni

Jane, ca tot ai facut tu Teologia, comenteaza putin te rog pe marginea citatelor pe care le-ai dat. Cum le vezi tu transpuse in viata de zi cu zi, in familia din societatea moderna? Niste exemple concrete poate ar fi mai edificatoare si de ajutor multora.

Am dat aceste citate,ca punct de pornire pentru orice discuite de acest fel.In primul rand,imi place simplitatea cu care Mantuitorul abordeaza casatoria.Este esential,si este reluat si de Sf Ap Pavel,faptul ca am fost facuti de Dumnezeu barbat si femeie,deci cum zice Sf Ap Pavel,nici femeia fara barbat,nici barbatul fara femeie in Hristos Iisus.Barbatul fara femeie este incomplet,la fel femeia fara barbat.Impreuna fac un tot,iar daca Dumnzeu le daruieste copii,familia devine chipul Sf Treimi.De aceea si Sf Ap Pavel spune,"taina aceasta mare este".Mai mult,in epistola catre efeseni,Sf Ap Pavel spune ca relatia dintre barabt si femeie este ca relatia dintre Hristos si Biserica.Sf Ioan Gura de Aur,comentand acest pasaj spune foarte frumos,ca toate cate a facut Hristos pentru femei.trebuie sa le faca barbatul pt sotie.Adica Hristos nu s-a uita ca Biserica inca nu il iubea desavarsit,ca era lipsita de intelepciune,slaba si neajutorata,bolnava si plina de pacate.El a invatat-o in permaneanta, ahranit-o si o hraneste cu insusi Trupul si Sangele sau,mai mult,si-a dat viata in cele mai grele chinuri pentru Biserica-Mireasa Sa.Toate acestea suntem obligati,noi barbatii sa le facem pt sotiile noastre,si oricat am suferi,oricat am fii de umiliti,chiar si la moarte de am merge,sa o facem cu constiinta ca mergem pe urmele Stapanului,care afacut la fel pentru Mireasa Sa ,Biserica.

Cu iertare,"toate cate afacut Hristos pentru Biserica"

Draga Jane, foarte frumos ai vorbit, exact ca si alti teologi care mai scriu pe aici pe forum (Costel, Georgeval, Iosif, Grigorie si altii).

Bine ar fi daca si in practica am regasi acestea... si nu ma gandesc la voi in special, ci la familiile noastre in general. Doamne ajuta!

Stiu si eu ca in viata de zii cu zii lucrurile de multe ori se complica enorm.Sunt momente in viata,iti marturisesc sincer,cand asa vrea sa sufar eu de o mie de ori,numai sa nu o vad pe ea ca sufera.mai ales daca este vina mea,imi vine sa-mi dau pumni in fata oglinzii.In momentele de suferinta extrema,eu ascult muzica,ca nici mcar nu ma pot ruga ca lumea.Sunt multi cantareti care paraca ar fii scris pt mine,mie imi place enorm Bon Jovi.Eu am tradus multe din cantecele lui,le-am pus pe net.Faptul ca femeia si barbatul devin un trup,dupa cum zice Mantuitorul,face ca suferinta sa fie mai mare pentru celalat,decat pentru tine insuti.Si Sf Ap PAvel spune ca "cei casatoriti,vor avea suferinte in trupul lor".Mult adevar in aceste cuvinte.Eu,cand sunt departe de ea,sunt atat de ingrijorat,ca uit de mine,cateodata mi se intampla sa ma simt rau din senin,desi sunt sanatos,ca sa aflu ca de fapt,ea s-a simtiot rau in acele momente.La fel este si cu ispitele,cand cade vreo ispita pe vreunul din soti,cade si pe celalalt.de aceea,una din cele mai mari dureri este sa fii inselat.Eu nu am fost,dar odata mi-a trecut prin cap ca as putea fii,si aproape eram sa cad din picioare de durere,ca si cum as fii fost injunghiat.Am vorbit pana acum doar de partile "durereaose",asa cum le-am simtit eu,pentru ca pe cele bune le stie fiecare.
Doamne ajuta!

iti multumesc pentru aceasta frumoasa marturisire despre tine si cea care iti este sotie. nu stiam ca si barbatii pot fi atat de sensibili :)

M-am intalnit odata cu un preot, si mi-a spus ca in casatorie este un jug. E nevoie de mult altruism, daruire de sine. Parabola bobului de grau spusa de Domnul Iisus Hristos, ne spune ca unde se cauta doar placere si lipsa totala de orice sacrificiu, acolo omul (bobul de grau) ramane singur. Pentru a cladi ceva durabil e nevoie de renuntare la orgolii, egoism, materialism, etc.

Uau! Achimovjan! Nu credeam ca am sa aud vreodata cuvintele acestea spuse de un barbat. Am sa le copiez si atunci cand am sa mai fiu suparata pe misoginismul barbatilor (nu stiu daca este corect spus), am sa deschid biletul, am sa-l recitesc si am sa ma gandesc ca mai exista barbati sensibili, ca nu sunt toti la fel. Nu glumesc. Sincer, este frumos ceea ce ai spus. Sper sa fie si dincolo de cuvinte.

Lumea este plina de oameni sensibili,insa noi nu ii vedem.
Am tradus pentru tine un cantec scris de Bon Jovi,sper sa-ti placa:


Inel de diamant

Acest inel de diamant,
Poarta-l pe mana ta,
El va spune lumii intregi,
Ca esti iubita mea.

Trandafir in rosu invesmanat
Catre a ta casa cu drag m-a chemat
Trandafir sangerand de rosu aprins
Ca un foc ce creste in mine m-ai stins.

Refren:
Te voi hrani cu a mea hrana mereu
Din cupa dragostei mele sa bei ca un zeu,
Ca o lacrima de vei plange voi fii
Nimic in lume,doar tu si eu.

Doar stii ca sangerez in noptile tale
De teama viselor ce ne despart.
Caci nu pot sa fiu al lor stapan.

Acest inel de diamant,
Poarta-l pe mana ta,
El va spune lumii intregi,
Ca esti iubita mea.
Draga mea,iubita mea,cu totul m-ai prins
Cu acest de diamant inel m-ai atins,
Draga mea,iubita mea tine-ma strans
Cu acest inel de diamant m-ai atins.

mie imi pare poezia asta ca o reclama la inelele de diamant date de snobi la amantele lor prin filme shi ele se bucura shi barfesc cat este de scump sau daca e de sticla sau nu... shi a pacalit-o avocatul ca mai totzi is avocatzi sau tineri haioshi...

poate ca am dat cu bata-n balta... :p

pardon, azi e vineri shi e tristetza shi post...

sau cum e ca in calendar e sarbatoare cu negru? se tzine post shi durere?

nu era voie sa ma distrez ... deci 6x:(:(:(

Desi nu am experienta in acest domeniu cred ca si casatoria si calugaria au fost date Dumnezeu omului spre infrangerea egoismului sau care este asemanare cu Satana.
Adica ca doi soti sa se inteleaga bine trebuie fiecare sa lase de la el si niciunu sa nu se bata in piept ca el are dreptate.
Eu cred ca alta cale de mantuire afara de calugarie sau pentru cine nu este calugar si face taierea voii casatoria care este tot o taiere a voii nu exista.

La calugarie iti tai voia din dragoste de parintele de care faci ascultare in casatorie iti tai voia din dragoste de sot/sotie.
Daca ambii sotii tin la parerea lor ....:(

In casatorie, dupa un timp, toate se schimba. Daca la inceput totul este dragoste, iubire, toate sunt de inteles pentru ca avem aceea bunavointa si intelegere pentru celalalt data de sentimentul de iubire, mai tarziu, totul este pe dos. Pana si faptul ca isi arunca pijamaua pe pat te poate enerva. De ce dispare iubirea, sau mai bine zis dragostea? Pentru ca ne obisnuim unul cu celalalt, pentru ca nu ne mai atrage fizic, pentru ca apare concurenta, pentru ca am confundat sentimentul de dragoste cu cel de iubire? Deci care este secretul unei casnicii fericite? Mai exista- asa dupa 15, 20 de ani. Sau este un compromis?

toti avem acelasi scenariu: la inceput a fost o mare dragoste, multa iubire si respect nemarginit... dupa care, totul dispare treptat pana devine doar ingaduire si obisnuinta...
pai fratilor, unde era Dumnezeu in viata voastra in momentul in care va giugiuleati si va declarati iubire vesnica? cheia, singura cheie, este sa pui UN INCEPUT BUN. sa puneti pe Dumnezeu pe primul loc in ecuatie. si atunci totul vine de la sine. dragoste... ma intreb cati dintre voi stiu ce inseamna dragoste. pentru ca daca ar cunoaste-o, cu siguranta nu s-ar mai pune astfel de intrebari. dar, judecam. asta ne e meseria... sa-i judecam pe altii. sa fim mandri. sa ne intrebam de ce nu ne este impartasita iubirea eventual cu aceeasi intensitate sau mult mai mult decat o oferim noi. sa ne facem un scop din a urmari urmatoriul scenariu: pai eu i-am dat, i-am facut si l-am ajutat. si el... nu face nici asta si nici aia...
cand o sa invatam sa daruim fara sa asteptam ceva in schimb. cand o sa invatam sa iubim cu adevarat atunci vom afla reteta unei casnicii reusite.
va doresc tuturor asta. pentru ca eu am gustat din aceasta. am fost unul dintre fericiti. Dumnezeu m-a invatat sa iubesc. si m-a transformat dintr-un caine hamesit intr-un om. si daca va intrebati daca exista casnicii fericite pana la adanci batraneti, chiar daca am doar 33 de ani, va spun din toata inima ca da. exista. asa cum nu putem tagadui ca exista Dumnezeu.
noi suntem aia defectii si nu casniciile... noi suntem egoistii care ne iubim prea mult ca sa lasam de la noi si nu dragostea...
cascati ochii fratilor. si incercati sa priviti jumatatea cu alti ochi. si veti vedea ca Dumnezeu va iubeste si ca langa voi este tot ce aveti mai scump pe pamant. nici casa, nici masina, nici serviciul, nici hobbyurile, nici viciile, nimic nu se compara cu jumatatea voastra. ea e totul pentru voi. e ca un cerc, nimeni nu poate intra in interior (copiii ies in interior:) ) si nici nu poate rupe acest perfect. atunci cand o face comite o crima. ea este partenerul vostru in drumul spre Mantuire.

va doresc tuturor sa vedeti dragostea asa cum e ea si nu cum vrem noi sa fie.
Domnul si Maica Domnului sa va binecuvanteze!

<<Am cununat odata pe cineva, si cand am ajuns la rugaciunea aceea unde preotul spune: "Iar femeia sa asculte de barbat", toata lumea s-a uitat la mireasa si mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stapanit ceremonia, pentru ca fetita aceea a fost injosita in cel mai mare moment din viata ei. Dar am tacut pana mi-a venit vremea la cuvant, si i-am spus:

"Am constatat ca lumea n-a fost atenta la cuvintele de mai inainte, care spuneau ca barbatul este dator sa-si iubeasca nevasta. Draga mireasa, daca nu te iubeste, sa nu-l asculti!"

Sa nu ne jucam cu cuvintele! Fata nu e numai o jucarie de pat sau o jucarie de bucatarie; suntem plini de obligatii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie sa vezi intr-o iubita de la inceput, cand poti sa judeci - pentru ca daca te-ai indragostit, nu mai judeci - niste lucruri pentru viitor, pana la sfarsitul vietii.

Deci este dezavantajul celui care se indragosteste prost, care s-a indragostit pentru ca a vazut ceva superficial; el nu mai simte frumusetea aceea grozava a iubirii.

Credeti dumneavoastra ca acest mare mester, Dumnezeu, cand a creat omul, si pe femeie deci, a creat-o fara sa toarne acolo sentimente si posibilitati extraordinare?!

Femeia, tineti seama, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rau, dar care e buna, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci buna, dar cel mai bine este sa nu te grabesti la inceputul inceputurilor.>>
Parintele Arsenie Papacioc - Despre Casatorie

Aici este concluzia finala, din ce spune parintele...

Problema este cum o faci BUNA?...cind noi de multe ori ne aruncam in casatorii fara sa gindim(din diverse motive si imprejurari) cu femei pe care DOAR NE IMAGINAM CA LE-AM PUTEA SCHIMBA sa le facem ...BUNE

cumparindu-le dimante asa cum ne spune Bon Jovi via AchimovJan mai sus?...cind se vede clar ca facind asemenea gesturi impatimirea creste si omul de linga tine nu devine mai BUN ci incet dar sigur ajunge isteric

:)Secretul casniciei?Iubirea dragilor,dar nu doar cea trupeasca:D.Cu cat trece timpul in casnicie,cu atat sotii se simt mai apropiati,altfel nu e nimic???

:) nu, andrei, asta era concluzia semi-finala. pe cea finala vad ca ai omis-o din citat, aceea ca "cel mai bine este sa nu te grabesti la inceputul inceputurilor". si mai zicea ca "este dezavantajul celui care se indragosteste prost, care s-a indragostit pentru ca a vazut ceva superficial".

adica, fratilor, sa avem grija de cine si cum ne indragostim, ca mai tarziu suportam consecintele. uite eu, de ex., n-am vrut sa ma marit cu una cu doua si pana la urma cand am decis sa ma marit vedeam lucrurile un pic cam roz, dar starea asta n-a durat prea mult si in urma unor intamplari nefericite, printre care si un accident al sotului meu, a trebuit sa imi asum raspunderea si sa duc greul casei ca s-o scoatem la capat. insa nu imi pare rau, stiu ca toate au un rost pe lumea asta.

acum, la intrebarea cum ar putea barbatii sa le faca pe femeile rele sa fie bune...ma gandesc ca fiecare are o parte buna, care poate fi folosita drept "pivot" pentru a indrepta tendintele rele. poate chiar si un inel cu diamant sa fie acest pivot :)