Toti oamenii casatoriti trebuie sa fie si isihasti. Isihasmul nu e rezervat monahilor.

"ISHIA/isihia" din greceste inseamna "LINISTIRE" - asadar NU e obligatorie numai la MONAHI, ci sunt si cunosc oameni MIRENI ce traiesc intr-o isihie extraordinara, impletita evident de POST si MULTA rugaciune!!! Cunosc si calugari RETRASI si au o galagie in chilie de...
Nu e importanta asta!! CI ISIHIA DIN INIMA, sa ajungi sa FII IMPACAT CU TINE INSUTI, sa NU te mustre constiinta pt nimic!!! Cu cat OMUL isi cauta de CURATIREA SUFLETULUI PROPRIU, nu-l mai intereseaza de cum se afla celalalt, pt ca el cauta sa PLACA DOMNULUI HRISTOS!!!! Isi cauta sa isi spele sufletul si cu cat isi vede murdaria, cu atat mai mult ii vede mai buni pe ceilalti!!!

Casatoria alba are temei in rugaciunea de la CASATORIE - "PAZESTE DOAMNE PATUL LOR NEINTINAT" asta este temeiul! EU pricep casatoria alba ca fiind o casatorie ce respecta toate cele ale casatoriei ca sa PLACA LUI HRISTOS si sa NU incalce randuiala Bisericii!!! NU oprirea de la relatia conjugala, ci de la ABUZUL realatiei sexuale! Ca acum se impreuna si cu rost si fara de rost, nerespectand sarbatorile si posturile, uitand de ele, si dedandu-se placerii!!!

Iar legat de familii ce traiesc in curatie, ar trebuie sa NU va pese de ei, ca NU fratiile voastre dati raspuns Dreptului Judecator pt faptele lor!!! Lasati-i in pace si ca au si ei constiinta, au si ei duhovnici si se spovedesc!!! Ca a trai in curatie NU se face decat cu BINECUVANTAREA DUHOVNICULUI!!!
Sa ne vedem de pacatele noastre si sa citim mai mult VIETILE SFINTILOR, si acolo gasim exemple si modele de FAMILII ce traiau in curatie; si in PATERICUL EGIPTEAN!!!

JUDECATA OMULUI NU E CA A LUI DUMNEZEU!!! Vezi Pilda lucratorilor la vie...

intrebare
 

De cativa ani ma gandesc la un fapt ingaduit de Dumnezeu, la care nu pot gasi nisi un raspuns.
Cum da Dumnezeu binecuvantarea sa apara copii si in afara casatoriei? Aparitia unui copil este un miracol, la care stiinta nu mai poate da o teorema clara. Astfel cum, in afara binecuvantarii din Taina Nuntii, Dumnezeu da voie sa apara viata? Cum dintr-un pacat, care ramane pacat indiferent de iubirea dintre tineri, rasare viata?

Nu stiu daca se poate vorbi de o binecuvantare a lui Dumnezeu, atunci cand apar copii in afara casatoriei. Se poate spune ca Dumnezeu ingaduie acest lucru. Ei apar ca urmare a legilor firii, e in firea lucrurilor ca o femeie sa poata ramane insarcinata, chiar necasatorita fiind. Atat ca actul petrecut in casatorie e cu binecuvantare, cel petrecut in afara e fara binecuvantare.

Referitor la casatoria alba, eu zic ca-i cam caricatura de casatorie. Da, Biserica ne indeamna sa fim cat mai abstineti, sa avem masura, dar sa ne abtinem complet nu stiu daca-i corect.

domnule eu cred ca aici termenul "alba" e mai mult caderea in mandrie, in caderea de la dreapta, cand eshti ispitit cu clateli de la starea ta ca sa "te indreptzi" din mandrie spre "puteri" ori spre "rabdari" mai mult prajite, adica atunci cand nu ravneshti la mai multe nevointza din dragoste shi ascultare shi smerenie ci din patimashia incapatzanta de a iubi mandria shi slava de la oameni... shi atunci calugaria care trebuie sa fie alba devine o calugarie "alba" unde "alb" nu inseamna defapt negu ci inseamna "negru" adica rau, moarte shi pierzare... prin mandrie shi fapte rele.

acuma, problema este ca nu de la copiii te abtzii ci de la ochiul patimash care s-at lacomii dupa un film incitant, s-ar lacomii la o malahie in grup, shi daca nu e disponibila decat sotzia, atunci merge shi cu ea, iar daca e plecata atunci merge shi o revista cand shezi pe "tron"... deci vezi la ce trebuie sa te abtzii? dar nici copiii nu pot fi o scuza acoperitoare a naravului care timp de 9 luni se poate desfata ca nu mai e problema, poi nu ai voie sa te apropii de gravida pana ce a nascut shi au trecut 2 ani, caci ea nu mai e femei ci e mama cu copil, caci daca te apropii inseamna ca itzi sodomizez propriul copil... shi duhul curviei trece prin orice... deci vezi, macar timp de 3 ani casatoria aia trebuie sa fie alba... asha cere CLD pentru cei ce vor sa aiba viatza curata... ca ce este prin gLume se shtie...

sf ioan de kronstadt a trait in curatie toate viata chiar daca a fost casatorit ... Maica Domnului la fel ... si au mai fost si alti sfinti care au facut asa ... deci asta nu e erezie ... din contra : e un lucru placut Domnului ...

gresit ce zici ; io nu am incurajat nici un fel de calugrie ( casatorie ) alba ; faci confuzii ... casatoria insa este numai cu scopul procrearii si nicidecum pentru placere ; cine crede altfel sa fie anatema , fiind sexodox ... a urmari prin casatorie placerea este un mare pacat , si cine mai afirma pe deasupra ca asta nu ar fi nici pacat , este eretic si anatema de la Hristos ... este adavarat ca casatoria are ca scop ajutorarea intre ei a sotilor , insa nu ajutorare in a-si procura unu altuia placeri ... nici vorba !!! placerea nu esti absolut niciodata scop in sine , ci intotdeauna scopul este numai ratiunea cu care faci un anumit lucru ... citeste asta foarte clar explicat in filocalia sf maxim marturisitorul ... deci Dumnezeu a crat barbat si femeie ca barbatul sa nu fie singur ( deci casatoria are ca scop intrajutorarea , dar nu in ale placarii ) si pentru procreare ...

in casatorie fiecare e stapan peste trupu celuilalr insa nu spre placere ; daca barbatu ii cere sotiei sa faca ceva nefiresc ( stii despre ce e vorba ) sotia trebuie sa refuze cu pretul vietii ... tot asa trebuie refuzat de catre toti sa faca un act trupesc doar de dragu placerii ... nimeni nu are voie sa isi dea trupul la pacat , ci numai lui Dumnezeu !!! este gresit sa spui ca scopul este ferirea de desfranare si curvie : scopul nu este nici placerea si nici a te feri de pacat ; scopul ramane numai ratiunile dumnezeiesti din lucruri , adica facerea voii lui Dumnezeu ...

daca sotii nu vor sa faca mai mult de doi copii , asta o spun sf parinti pentru ei : sa traiasca ca fratii atunci si nici sa nu se mai atinga unu de altu ... asta nu e erezie , ci e cuvantul sf parinti ...

sotii pot sa se casatoreasca si pentru nastere de fii duhovnicesti , nu neaparat pentru nastere de copii ... odata ce avem exemple de sfinti care au facut asa noi nu putem sa numim asta erezie ... e adevarat ca daca ar face asa toti ortodocsii atunci ar deveni cu adevarat o ingrozitoare erezie : ar insemna decimarea poporului ortodox ...

"Daca vreun Episcop, sau Presbiter sau Diacon sau oricare din
catalogul cel ieraticesc de nunta, si de carnuri, si de vin, nu pentru
nevointa ci pentru uraciune s-ar departa, uitand, ca sunt bune foarte,
si ca barbat si femeie a facut Dumnezeu pe om, ci hulind ar cleveti pe
faptura, ori indrepteaza-se, ori cateriseasca-se, si de la Biserica
leapada-se, asisderea si mireanul. [Aposto: 50; Sobor 6: 13; Ang: 14;
Gan: 1, 9, 14, 21; Vasilie: 86]"

canonul aceste are in vedere situatia cand un mirean sau preot se opreste pe sine de la actul trupesc doar din motivul ca ar considera nunta o necuratie , adica ar considera procrearea speciei drept un pacat ; acest fel de dispret fata de nunta este erezie si se pedepseste conform canonului de mai sus ... la fel se intampla si cu cei care se opresc de a mai manca carne din cauza ca ar socoti ca aceasta ar fi necurata , ca sectarii sau iudeii ; si asta este tot o erezie ... insa stim ca au fost multi sfinti care nu au mancat carne toate viata , insa nu din dispret fata de carne , ca adica ar fi necurata , ci din infranare ... de exemplu : Mantuitorul a mancat numai peste toata viata , sf iocov a mancat numai vegetale toata viata etc etc ... a face asta din infranare este placut lui Dumnezeu , dar daca faci asta din dispret fata de ceea ce a creat Dumnezeu asta este erezie ... tot asa si cu curatia sotilor : ei pot sa traiasca in curatie toata viata , dar sa nu faca asta din dispret fata de actu trupesc ca asta este erezie , ci numai din motiv de infranare , caci asta e placut Domnului ...

calugaria alba
 

f. frumos spus draga C-tin, este evident ca este spre a fi sub ascultare si spre a nu te simti singur cum spui tu......eu as spune spre a fi sub ascultare si pentru a impartasi bucuria si frumusetea nemasurata a vietii pe pamant, in doi....iubirea sufleteasca este cu mult mai importanta pentru cine este in stare sa o aiba firesc, fara a se infrana in vreun fel fizic....si nu cu "sa te infranezi de la impreunare" ci cu "a simti asa natural"......sunt si oameni altfel pt care iubirea sufleteasca si atat, este posibila (sunt extrem de rari).....apoi copiii duhovnicesti cu siguranta sunt extrem de importanti si posibil mai greu de crescut (e greu sa iti cresti proprii copii, dar nu e regula)......eu personal mi-as dori sa pot trai in asa fel dar sunt constienta ca sansele sunt minimale.....si nu am vreo problema de sanatate sau "neputinta" cum spuneau unii pe aici......ci pur si simplu vine o zi cand intelegi totul in mod natural, ca am fost creati spre slava Domnului si spre mantuire si te schimbi peste noapte dintr-o data....asa ca traiesc singura si sunt f. fericita dar ar as fi si mai fericita daca ar exista cineva in lume care mi-ar putea impartasi trairea.....:-)

Si daca ai cunoaste un barbat care sa-ti impartaseasca trairea si din cauza unei probleme de sanatate nu poate cunoaste impreunarea trupeasca ai accepta sa te casatoresti cu el? Din cate stiu, preotul dupa ce ii cerceteaza pe cei doi poate da dezlegare la o astfel de casatorie.

Ideea asta de asa-numita calugarie alba nu mi se pare realista, deoarece, orice om care decide sa aleaga calea de a trai in lume, de a se casatori si a-si intemeia o familie, in mod evident, are si relatii intime cu sotia sa ori cu sotul sau!

Doar in cazuri exceptionale, când datorita unor boli, accidente ori afectiuni medicale, unul dintre cei doi soti sau ambii, nu mai pot aveea relatii intime, cei doi soti se inteleg a nu mai aveea relatii intime.

Sa citesti „Antonel” !

Dorm in acelasi pat?

Dezlegarea pentru căsătoria albă mai degrabă se dă soților care au încercat ani de zile să aibă un copil, nu au reușit și cer ei de comun acord binecuvântarea duhovnicului pentru o astfel de viețuire.
Nu reiese clar că se poate da dezlegare din start pentru o cununie albă din motiv de infertilitate, femeile infertile menționate în Vechiul Testament au consumat căsătoria, nu sunt exemple concludente în ce privește căsătoria albă, iar la ele nu se știa dinainte că sunt infertile că nu aveau cum să diagnosticheze decât dacă ar fi trăit împreună înainte de nuntă și ar fi văzut că nu rămân gravide, dar câți ar fi recunoscut că au desfrânat la acea vreme.

Sănătatea fizică și psihică a ambilor soți parcă erau două condiții de bază la încheierea căsătoriei, în prezent preoții pun accentul doar ca vreunul să nu aibă vreo boală psihică dintre cele care împiedică conviețuirea, să nu fie rude, rar cercetează fertilitatea cuplului cu niște tineri pe care-i vede prima dată și multe cupluri s-ar putea simți ofensate de astfel de întrebări.

Da' cum ai vrea sa le cerceteze fertilitatea inainte de casatorie si pentru ce mai exact??

Dacă pentru binecuvântarea căsătoriei sănătatea fizică și psihică sunt condiții imperative, atunci trebuie văzut dacă infertilitatea ar fi un impediment la căsătorie, cum e și relația de rudenie apropiată, schizofrenia și altele.

Nu știu dacă în vremea Sfinților Părinți - Biserica ar fi binecuvântat o căsătorie despre care se știa dinainte că n-ar fi putut aduce rod, nu cred că un om castrat sau paralizat ar fi primit binecuvântare pentru căsătorie.
Se binecuvânta căsătoria și pentru oameni infertili pentru că nu se putea evalua fertilitatea mai mult decât cazurile de mutilare vizibile.

În aceste condiții trebuie văzut măcar pentru cercetare bioetică dacă infertilitatea netratabilă ar fi impediment în spiritul Sfinților Părinți.

Aici ar fi doua situatii:

1. Daca un barbar si o femeie, care sunt infertili (unul din ei sau ambii), dar sunt sanatosi psihic si fizic in rest, decid a se casatori.

Aici atat dpdv legal, cat si dpdv al bisericii ortodoxe, cred ca este normal a fi lasati sa se casatoreasca, deoarece:

-Este posibil ca prin tratamente medicale aceasta infertilitate sa fie tratata, sau, daca nu se reuseste aceasta, exista si varianta adoptiei!

-Din punct de vedere legal, daca un barbat si o femeie decid a se casatori si ori nu pot a concepe copiii (din cauza de infertilitate), ori decid- din proprie vointa- a nu face copiii- statul nu poate intervine in aceste aspecte intime ale vietii de familie!




2. Problema apare atunci când un barbat si o femeie care sufera de afectiuni psihice sau fizice grave, care ar determina ca eventualii copiii pe care i-ar concepe acestia, sa se nasca cu grava malformatii fizice sau cu grave afectiuni pshice.

In aceste cazuri, nici legal si nici bisericesc, nu ar aveea dreptul sa se casatoreasca.

Desi este evident faptul ca si un barbat si o femeie, care sa zicem ca ar suferi de grave afectiuni fizice (paralizie, imobilizare la pat, etc) pot aveea sentimente autentice reciproce unul fata de altul, daca acestia ar concepe copiii, exista riscul major ca aceste afectiuni fizice grave sa se trasmita si asupra copiiilor.

Acesta este motivul pentru care, dpdv legal, statul nu poate permite încheierea unei casatorii civile, in aceste cazuri.

Daca totusi , in aceste cazuri, fara a se casatori civil, un barbat si o femeie concep copiii, iar acesti copiii se nasc cu grave afectiuni fizice (mostenite de la parinti), atunci este alegerea celor doi, iar aici statul nu mai poate interveni.

mai exista astfel de baieti care doresc casatorie alba?

De ce și-ar dori un băiat sau o fată căsătorie albă în familie?

Părintele Nicolae Tănase dădea exmplu acum câțiva ani pe un cunoscut care întreba fetele care veneau să ajute în tabără dacă vor să se călugărească în căsătorie cu el și fetele nu voiau nici una.

De la biofizicianul Virgiliu Gheorghe auzeam într-o conferință mai demult că un om a vrut să se înfrâneze peste puteri, având soție în casă cu el și a dezvoltat un cancer de prostată.

Nu e eficientă căsătoria albă, decât poate după o vârstă de 60 de ani, când omul e mai mult duh, decât trup.

Căsătorie sau celibat ar fi opțiunile, pt un om care nu vrea să meargă în monahism, mai sunt duhovnici care spun căsătorie sau monahism, dar nu-i iau în calcul și pe cei care vor un celibat în lume.

În vechime soții se înțelegeau amândoi să pornească fiecare spre monahism, după ce se achitau de datoriile față de copii, și atunci cred că era o practică rară căsătoria albă.

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.(1Cor7,2)

https://www.crestinortodox.ro/forum/...ipt#post664615

Interesantă apoftegmă ai găsit, mulțumesc pt sugestie, am și eu Patericul Mare, Constantin Coman, Editura Bizantină încă n-am ajuns acolo, citesc încet.

Nu cred că se mai aplică azi, să doarmă ambii soți îmbrăcați în sac, să aibă timp mult de rugăciuni având în vedere stresul de la lucru, să meargă la păscut oi toată ziua, unde nu ai stres deloc, acum mulți stau între zidurile de beton al unui oraș cenușiu și nu-și mai consumă energia în aer liber, nu toate cuplurile dorm în locații separate în aceeași casă.

Apoftegma nu s-ar aplica la unii care ar întrerupe brusc, dar ar sta în aceeași casă, în apoftegmă scrie că femeia era fecioară deci pt ea nu era greu să se înfrâneze de la ceva ce nu făcuse.

Te poți umple de încărcătură hormonală toxică, de anxietăți și de nervozitate care poate degenera în certuri domestice, dacă te înfrânezi cu soția în aceeași casă forțând și-n afara posturilor, sau cel mai slab poate fi ispitit să cadă într-o relație extraconjugală.

Cel mai bine te înfrânezi fără să stai în aceași casă, călugăria albă sau căsătoria albă e un chin la foc mic pt vârstele tinere, în oraș, în acest secol nu în secolul IV, așa mai bine mergi la mănăstire direct sau stai în celibat.

Cât privește întinarea din traducerea Polirom 2005 o să văd cum e formulată apoftegma în Patericul Mare, din context aruncă o umbră de îndoială asupra vieții de familie dacă și cu soția asumată legitim prin căsătorie, te întinezi.

Actul in sine intineaza pe oricine incepand cu Adam, primul caruia Dumnezeu i-a spus "sa nu guste", la fel cum ne spune apostolul Pavel tuturor ca bine este pentru om sa nu se atinga de femeie, de nici o femeie, deoarece femeia face parte din lume, iar Dumnezeu ne-a chemat la transcendenta.

Dumnezeu spune ca cei doi soti din apoftegma sunt mai vrednici decat calugarii, fiindca ultimii se infraneaza in pustie, pe cand cei doi soti isi duc aceeasi viata curata in pace, fara niciun stres.

Pe langa asta, in rugaciunea "Cuvine-se cu adevarat"(in cadrul Sf Liturghii), se spune cu referire la Maica Domnului "...care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut.", adica fara intinare ai zamislit pe Iisus.

Eu cred ca si in zilele noastre sunt astfel de induhovniciti la fel de "competitivi".

Pentru ca sunt fete carora le-ar face rau alta casatorie si pt ca fara un om alaturi s-ar sinucide. Eu sunt un exemplu si deja am o incercare la activ. Sincer nu stiu ce sa mai fac ca sa previn urmatoarele pt ca m-am saturat sa stau mereu singura, membrii familiei, cu exceptia mamei au murit unul cate unul.

Da ai dreptate, grea cruce e singurătatea, omul nu e făcut să fie singur, din păcate în orașe în general oamenii se rănesc unii pe alții și astfel se pierde încrederea.

Inclusiv funcțiile psihice ale unui om se depreciază în singurătate, un om singur are șanse mai mari să facă demență, să moară de inimă neagră cum se spune sau de supărare, nu vorbesc de pustnici, ci de oameni obișnuiți care au gustat doar confortul orașelor.

Te apreciez că ești o femeie sinceră care identifici bine coordonatele, alte femei ar fi purtat o mască că le e bine și singure și ar fi intrat într-o logică ofensiv feministă, că bărbatul pt ele e așa și pe dincolo, tu lași un loc lângă tine și admiți că ești om și de aceea cred că ai șansa ta să-ți găsești liniștea într-o familie.
Niciun bărbat nu ar vrea să stea lângă o femeie care-i transmite că pt ea, e inutil.

Nu cred că se pot preveni eventualele țepe, la un moment dat o să încerci iar într-o căsnicie când ajungi la concluzia că e mai bine într-o căsnicie decât în singurătate.

Încearcă să schimbi mediul parohial în care cauți, văd că ai la locație București, sunt multe parohii acolo, părintele de la Biserica din Militari, Visarion Alexa are activități cu tineret, poate găsești acolo sau în alte parohii axate pe atragere de tineret, pe cineva care are cam același interes de căsătorie.

Am auzit și de părintele Tudor Ciocan că ar fi un preot aproape de om, nu știu exact parohia în care slujește, posibil să fie și acolo tineri.

Cât privește relațiile trupești, mai gândește-te, sunt bărbați care nu s-ar căsători dacă ar știi că nu au parte de acel reglaj biologic cu soția, ar sta mai bine singuri, relațiile trupești dintr-o căsătorie legitimă, încheagă familia, sting certurile, tensiunile, angoasele, aduc o bucurie pt calitatea vieții și un oarecare optimism privind spre viitor.
Soții acceptă să ducă greutatea familiei și pt că există și bucurii mari în viața de familie și mulți își doresc și urmași.

Dacă găsești pe cineva care te merită și care te asumă prin căsătorie, și-ți este fidel nu e cazul să-ți pui din start bariere peste puteri.

Ce spun e doar părerea mea, nu am pretenția să am dreptate, iertare dacă am spus ceva deplasat.

Adelina am avut de gand asa raspund mai demult dar nu am apucat. Am citit mai demult unele din topicurile initiate de tine . Unul la un moment dat spuneai ca , ca si femeie esti murdara. Cineva, nu pot stii cine, ti-a dat niste false idei, idei care distrug personalitati, distrug viata, deformeaza personalitatea, scad valorile personale. Ca femeie nu esti murdara cu nimic. Din idei dinastea incet iti autodepreciezi valoarea vietii. Oare asta crezi ca vrea Dumnezeu sa nu avem incredere in noi?

Parerea mea este ca iubirea trupeasca e ceva ABSOLUT SPECIAL. Sansa ta Adelina este ca sa gasesti un duhovnic sau o maica gen Maica Siluana trecuta prin viata,cu o gandire libera in Hristos, care sa fi vazut multe si care sa stea de vorba cu tine. Sa DEMOLEZE ACESTE IDEI care cred ca le ai, ca legaturile trupesti intre doi oameni care se iubesc, in cadrul casatoriei ar fi ceva rau. Deci ca sa gasesti pe cineva,un barbat care sa iti fie alaturi, parerea mea e ca ar trebui sa ai un indrumator(indrumatoare) care sa te ajute sa iti schimbi felul de a vedea lucrurile. Iubirea intre doi oaameni e ceva special.

A face ”dragoste” (sex-pervers) e păcat, este o cădere în ispită, un rău oribil, josnic oricât l-ai cuafa ca să pară un rău necesar, o mângâiere sau un bine : pentru Dumnezeu, pentru copii (pentru a-i aduce pe lume sau pentru a avea frați și surori cei pe care îi ai deja), pentru natură, pentru ”eliberare” de frustrări, de tensiuni, de încordări.

Orice păcat aduce adicție, dependență, dezbinare și singurătate, boli, chinuri pentru tine și pentru alții, moarte rea și urâtă în cele din urmă.

Mai devreme sau mai tărziu va trebui să lepezi păcatul dacă vrei să rămâi cu Dumnezeu.

Nu-ți poți construi viitorul comun punând la temelia lui păcatul.

Dumnezeu binecuvintează o iubire sinceră unde apariția de copii e liberă însă prin această binecuvântare nu poți întinde coarda ca să susți că a face sex, copii, nu e cădere, nu e păcat ci fericire.

Dacă vrei să te căsătorești ca să nu fii singur-singură trebuie să-ți găsești un creștin, un ortodox care să asculte și să scoată cât mai repede din viața cuplului păcatul afară ca să trăiți pentru Dumnezeu și nu pentru păcat.

Așa nu veți fi singuri și aveți o șansă la un viitor în unitate cu Hristos. Omul poate și cu Dumnezeu și cu păcatul însă Dumnezeu e sfânt și nu poate și cu păcatul chiar dacă-l rabdă pe omul păcătos.

Asumarea păcatelor din căsătorie ca un rău pe care-l iartă sau îl acoperă Dumnezeu și asumarea ca treptat familia să se lepede de ele cu seriozitate e o cale simplă spre fericire. Nu poți să minți și să crezi că întinările sexuale sunt un lucru bun, o binecuvântare, o iubire sfântă căci iubirea caută să nu cadă și chiar dacă pe toate le crede și le rabdă ea însăși cere cu lacrimi de la Dumnezeu și de la partener o viață cât mai curată, fără întinări, în ascultare de porunci și supunere.

Nu poți să-ți minți iubirea cu nepăsare. Oare pe cel sau pe cea pe care o iubești cu adevărat, la început atras de frumusețe, n-ai vrea să fie cât mai pură, cât mai sfântă, cât mai perfectă, nestricată pentru a se bucura de slavă și fericire? Și n-ai vrea oare și tu pentru ea să te sfințești cât mai mult ca să ajungi vrednic de ea, de iubirea ei?

Orice famile caută să-și curețe inima de orice rău și de orice pornire păcătoasă căci asta le cere iubirea lor, pusă în ei, acolo în inimă, de Tatăl nostru din Ceruri, de Tatăl Creator.

Orice iubire și orice relație sau căsătorie e normal deci să tindă spre a deveni albă căci albul e o stare de curățenie interioară și exterioară aflată în lumină pe când negrul păcătos se ascunde în întuneric spre deosebire de negrul ce se pocăiește ca să iasă la lumină și să revină în Dumnezeu, la lucru și la cinstire spre pacea și odihna din veșnicie.