|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Nespalatul mainilor in locuri publice,o dieta precara,lipsa miscarii in aer liber... Este perfect logic ca dupa ce ai venit in contact cu o persoana bolnava de gripa,sa ai toate sansele sa dezvolti si tu boala!Nu este nimic supranatural!!! |
Citat:
" De asemenea, atât bolnavii cât si rudele lor, trebuie sa fie spovediti din copilarie, sa se roage cu mare evlavie si sa posteasca dupa putere, pentru a fi miluiti si vindecati de Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Fara aceste conditii obligatorii - credinta dreapta, spovedanie generala, rugaciune multa cu lacrimi si post, împacare cu toti si parasirea definitiva a pacatelor mari, de moarte, din partea celor bolnavi si a rudelor lor - Sfântul Maslu si rugaciunile de vindecare si de izgonire a duhurilor rele nu-si ating pe deplin scopul, iar bolnavii se întorc acasa doar usurati. Timpul cel mai potrivit pentru savârsirea Sfântului Maslu este perioada postului, atât în cele patru posturi, cât si în zilele de miercuri si vineri. În aceste zile, crestinii care participa la Sfântul Maslu trebuie sa posteasca pâna seara, sa se roage mai mult si sa-si marturiseasca mai întâi pacatele la duhovnic. În cazuri grele de boala si primejdie de moarte, Sfântul Maslu se poate savârsi în orice zi, ori de câte ori este nevoie, în casele celor suferinzi, dupa ce mai întâi bolnavii sunt spovediti din copilarie si împacati cu toti, spre a lor alinare si iertare, ca sa nu plece la Hristos fara aceasta Sfânta Taina. La urma, cei grav bolnavi trebuie împartasiti cu Trupul si Sângele Domnului, ca sa fie pe deplin pregatiti pentru marea calatorie la cer. Aceasta este cea mai buna si cea mai completa pregatire pentru moarte, pe care o ofera Biserica Ortodoxa fiilor ei pe pamânt. Adica, Spovedania, Sfântul Maslu si Sfânta Împartasanie. Deci, prima conditie obligatorie a oricarei vindecari miraculoase în Biserica lui Hristos este credinta tare si statornica în harul si mila lui Dumnezeu. Fara acestea, Sfântul Maslu nu vindeca deplin. Observam, de asemenea, ca Mântuitorul a întrebat pe cel ce si-a adus copilul bolnav ca sa fie vindecat: “Câta vreme este de când i-a iesit aceasta? Si tatal a raspuns: Din pruncie”. (Marcu 9, 21) Adica mai întâi Domnul l-a marturisit pe cel bolnav si apoi l-a vindecat, stiind ca o boala veche, sufleteasca sau trupeasca, mai greu se vindeca. A doua conditie obligatorie pentru cel ce vine la Sfântul Maslu si doreste sa se vindece este ca mai întâi sa-si marturiseasca toate pacatele si sa le paraseasca, apoi sa ceara sanatate si iertare. " http://biserica.org/ro/viataduhovnic...oral/maslu.htm |
Citat:
Atentie, Yasmina, la modul de a gandi problema aceasta cu bolile. Multi pica in capcana de a confunda senzationalul cu Dumnezeirea, cand, dimpotriva, Hristos a trait umil printre noi si inca mai traieste imbracat tot in umilinta si mare, nespusa discretie... Oare lipsa miscarii, care conduce la obezitate sau diverse forme de tulburari ale circulatiei, apoi simplele miscari ale mainii cand fumeaza omul, acolo, o tigara: nu sunt expresii ale unor miscari duhovnicesti ascunse? Simla durere de cap nu e deloc chiar simpla. Si faptul ca noi explicam stiintific o afectiune sau alta, grava sau usoara, repet (asa cum ziceam intr-o postare anterioara): nu are nici o legatura cu abordarea duhovniceasca a etiologiei bolilor. In fine, nu stiu de ce m-am apucat sa scriu atat pe un subiect care de fapt se dezvolta singur in noi, pe masura ce studiem si cugetam singuri. Imi cer iertare ca am facut pe profesorul. Stiu ca poti intelege singura mai bine decat mine, daca voiesti. Domnul fie cu tine, cu noi toti! |
Va marturisesc ca ma aflu in incurcatura: aud des expresii gen "plata divina" sau "l-a pedepsit Dumnezeu" (pentru unul bolnav, mort, jefuit, nebun etc.) si ma mir in sinea mea: cum, oare Domnul Milei aduce raul in viata noastra? El ne da noua bolile, violurile, catastrofele aviatice, taifunurile, avorturile spontane, infarcturile si toate cele nenorociri?...
Eu credeam ca Domnul, cel mult, ingaduie (prin suspendarea actiunii protectoare a harului - de aceea noi ne si rugam pentru a fi ocrotiti, de pilda sub Sfantul Acoperamant) unele incercari sau chiar deznodaminte tragice. Dar ca ar da Domnul napaste, ca ne-ar rasplati astfel, mira-m-as... Oare chiar varsa Domnul grindina prin satele din Baragan? Oare Domnul e autorul ciumei si molimei? Oare Domnul ii innebuneste pe oameni? Mira-m-as... De fapt, nu, pur si simplu nu pot sa cred asa ceva. Totusi, cata vreme cred ca intalnim cu totii astfel de expresii in fiece zi, pe strada, intre semeni, chiar printre confrati: cum vedeti voi chestiunea? Bolile si necazurile vin de la Dumnezeu? Sunt (ras)plata divina pentru pacatele noastre? P.S. Cuviosul Paisie Aghioritul mentioneaza des intrarea omului sub actiunea legilor duhovnicesti (aici se inscriu si situatiile de boala, accidentele, feluritele incercari). Cum vedeti aceasta? |
Citat:
Cred ca am mai povestit, la mine in biserica este un om handicapat, ca la 40 de ani, cred ca are o semipareza, nu poate nici sa vorbeasca si se misca greu. E nelipsit duminicile, vine de dimineata, face inconjurul bisericii, primeste cativa banuti, cu care isi ia lumanari si prescura. Apoi face semne cuiva sa scrie un pomelnic, pe care il da la altar, tot cu banii primiti de la lume, apoi sta pana la sfarsitul slujbei. Cand vine persoana cu tava, el mai da un leu, adica exact suma pe care o dau si oamenii intregi. Se bucura daca primeste vreun pachetel si isi imparte bucuros pomana cu altii. Odata l-a intrebat parintele, la miruit, glumet, daca a primit multe pachete, vazandu-l cu punguta plina. Omul nostru a scos din plasa cel mai mare pachet si i l-a intins preotului. Are o fata tare luminoasa si le face cu mana celor pe care ii cunoaste si se bucura cand primeste cate ceva, desi nu poate scoate decat niste sunete nearticulate. Fericit omul acela! Tot aici este si un orb, si el nelipsit de la biserica. Sta si el la strana si canta cu insufletire si participa la toate slujbele, e foarte ravnitor. In rest, barbat voinic, cu fata luminoasa, nu cerseste, cere doar ajutorul cuiva pentru a trece strada. Si acela alt fericit! |
Citat:
Imi este tare,tare dor de Romania,pana la lacrimi... Mi-au dat lacrimile intr-un loc public,asa cum m-a surprins aceasta poveste intr-un restaurant luandu-mi linistita pranzul. Cred ca plang de disperare,caci desi am mai multe decat oamenii aceia ,nici macar nu le calc pe urme,si trebuie sa fie foarte trist... |
Citat:
Ai da fericirea ta pe-a lor?.... |
Citat:
Nu raspund ca sa fac polemica si nu mai revin asupra acestui aspect. Eu nu vorbesc din carti, ci din viata. Din viata mea. Peste ani, vei intelege, probabil cum stau lucrurile. Deocamdata nu poti fi in locul celor care habar nu au ce e spovedania, dar vor sa traiasca si pentru asta se roaga cu lacrimi, din toata fiinta lor. Iar Dumnezeu, care ne iubeste la fel pe toti, (fie ei albi sau negri, catolici sau ortodocsi, simpatizanti ai unui "pardid" sau a unui amarat ce se crede "guru"...), ne mai da o sansa. Daca o face pentru ca stie ca intr-o zi cel acum la necaz, se va trezi cu adevarat si Il va cauta, asta nu pot eu sa stiu. Cert este ca spovedania "muribundului", nu aduce certitudini asupra indreptarii, in cazul in care Dumnezeu il ridica din patul mortii... Ea este extrem de importanta pentru mantuire, dar pentru insanatosire, sunt atat de multe exceptii incat e inutil sa mai vorbim. Daca intrebi un sectant o sa ramai uimita de cate vei auzi. Parerile noastre in aceasta privinta sunt subiective. Pana la urma tot Dumnezeu vindeca, spovediti sau nespovediti. Iar sansa vindecarii, zic eu ca aduce de la sine obligatia unei spovediri, dar nu la fiecare ii vine mintea la cap in anii tineretii... |
Citat:
Citat:
Probabil că primul exemplu care ne vine în minte este cel al lui David, pedepsit pentru adulter și pentru facilitarea uciderii soțului legiuit al femeii cu care a comis-o. Cum este David pedepsit ? Îi moare copilul. Acestea sunt șanse, Ioan Cezar. Dumnezeu este doctor și, dacă boala e gravă, se poate ca medicamentele Lui să fie amare. Sau chiar să lucreze cu bisturiul și să doară. David a înțeles lecția. Noi credem că este în Rai, asemenea Sfinților Prooroci. Tot acolo este și fiul lui, mort de mic copil. Când spunem "Dumnezeu pedepsește pentru păcatele altora" nu înțelegem "pedepsește spiritual", adică nu ne ia nouă harul Său fiindcă altcineva a păcătuit. Dar nu trebuie teologie înaltă, ci bun simț țărănesc ca să știi că nu e bine ca cineva din casa ta să nesocotească legea lui Dumnezeu, de exemplu legea ca Duminica să nu cosească. Poate aduce necazuri. Și îți poate aduce chiar ție, care nu ai cosit. Adam a fost primul care a priceput pentru ce Dumnezeu l-a pedepsit. Și noi credem că Adam, ca și David, este printre drepții lumii vechi, fiind acum în Norul de Martori al lui Dumnezeu. TOȚI cei care, primind pedeapsă, îi mulțumesc lui Dumnezeu și caută să îndrepte cercetând mai întâi motivul pedepsei se folosesc și, în cazul lor, medicamentul lui Dumnezeu acționează terapeutic, sufletul mergând spre vindecare. Noi, când ne întrebăm "cum se poate ca Dumnezeu, care e preabun și multmilostiv, să ne dea răul?" de fapt confundăm, ÎN TOATE CAZURILE, răul cu suferința noastră. Dar bolile, necazurile de tot felul și chiar moartea, deși ne provoacă suferință, nu sunt rele. Boala este când ne îndepărtăm de El, iar moartea este când ne rupem de El. Citat:
|
Citat:
Da, eu ii consider fericiti, pentru ca isi duc crucea cu bucurie. Nu isi plang de mila, nu se victimizează, ii dau slava lui Dumnezeu. Eu una nu as fi capabila sa duc o asemenea cruce, deci nici o asemenea fericire care provine din ea. Uite, interesant ar fi sa ii intrebam daca ei ar da fericirea lor pe cea a oamenilor din jurul lor, intregi, cu fete mohorate si mereu nemultumiti. |
Citat:
Da, are sens cum spui, are si pentru mine, multumesc! |
Citat:
Dupa savarsirea pacatului, Dumnezeu aregrija de copiii Sai si le spune ceea ce le spune ca sa le fie de folos, nu ca sa-i pedepseasca. Sau, in fine, e o pedeaspa cu mare valoare/eficienta pedagogica... Asa cred eu, am mai spus de ce cred asta. Si am citit ca mai cred si altii, de la care de fapt am si invatat sa interpretez asa Izgonirea din Rai. |
Yasmina, pofta buna! Imi parte rau ca te-am intristat...
Frate Mosneag, nici eu nu vreau sa polemizam. Eu credeam ca vorbesti despre Sfantul Maslu si am postat in consecinta. Nu imi inchipuiam ca la Sfantul Maslu sa ajunga si oameni de alte confesiuni, dar ma rog, totul e posibil... In rest, sigur ca Dumnezeu are planurile lui cu fiecare in parte. Cat despre vindecarile la sectanti - ca era candva unul pe forum care zicea ca de cand a parasit BO si a intrat in secta, l-a vindecat Dumnezeu de betie sau nu stiu de ce - permite-mi sa ma indoiesc ca vin de la cine trebuie. Ioan Cezar, ideea era ca sunt bolnavi - foarte putini - care ii dau slava lui Dumnezeu si in boala si nu vin la biserica doar ca sa se roage pentru vindecarea lor. La trup sunt bolnavi, dar la suflet nu, si acei oameni sunt mai fericiti decat mine si decat tine care ne plangem aici de toate aiurelile, desi nu suntem nici ciungi, nici orbi. Cred ca din toata biserica, acestia doi sunt cei mai sanatosi. |
Citat:
Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! |
Eroare....
|
Citat:
.... Amin!!!!.... |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Unele boli se dezvolta pe fondul curviei,altele pe fondul lacomiei sau a maniei... Cred ca daca nu ne caim pt greselile noastre,nu ne spovedim sa fim iertati,lucrurile o iau razna de tot...si nu neaparat din "razbunare divina"ci mai ales din lipsa Binelui din noi,din absenta lui Dumnezeu. Ferice de cei care se pocaiesc si se intorc la Domnul! Numai bine iti doresc frate! |
Citat:
Nu Dumnezeu vrea sa alegem televizorul sau stadionul sau carciuma, in locul rugaciunii sau a altor indeledniciri bine-placute Lui. Ne-am automatizat si creat tot confortul in jur, nu mai spalam la mana, nu mai taiem lemne sa gatim mancare, nu mai suntem dependenti in casele noastre de lumina Soarelui, ci stam toata noaptea daca vrem, dar nu la rugaciune, ci la un pokeras sau remy... In schimbul confortului, L-am uitat de tot pe Dumnezeu, ba parca dimpotriva, cartim pentru orice si uitam ca osteneala noastra in raport cu a strabunilor nostri pentru hrana si adapost, este fix-pix. Si astfel devenim un exemplu prost pentru cei ce vin dupa noi, care nu mai au ce invata, iar Dumnezeu sa-si vada de treaba Lui acolo sus, si sa nu se amestece in business-ul nostru. Pentru ca El e bun si iubitor si mult milostiv si mult rabdator... Cand omul, in egoismul si lipsa lui de har, este gata sa distruga intreaga Creatie, ca sa nu mai vorbim de substituirea valorilor autentice (iubire, scop binecuvantat, respect pentru tot ce nu esti in stare sa faci tu cu manutele tale neindemanatice) si isi croieste totul in materie de bani, sex, avere cu orice pret, fara interventia lui Dumnezeu, oare unde s-ar ajunge? Un har cat de mic acolo, il determina pe om SA NU SPUNA: "Doamne, da-mi pamanturi si averi cat sa cuprind cu ochii", fiindca trebuie sa fie cel putin nebun sa nu inteleaga ca i-ar putea creste in mod subit... dioptriile... Nu pentru ca Dumnezeu e rau, ci pentru ca iti da ce-i ceri, in cel mai pragmatic mod... |
Citat:
2. Acea fericire nu se castiga dand-o la ""la schimb"" pe a noastra, asa cum o intelegem marea majoritate, ci prin renuntare. Renuntare la sine .... Dar cat de greu e sa renunti! Acei oameni sunt asemanatori lui Yannis. http://www.crestinortodox.ro/comunit...gentry_id=2824 |
|
..............
|
Citat:
Ar mai fi si altele, dar ma tin la a lasa cuvantul tau sa respire linistit si frumos mai departe. Domnul sa te binecuvinteze! |
[quote=ioan cezar;451562]...........:)
|
Boala - rodul pacatului sau o incercare de la Dumnezeu?
"Boala, ca orice fel de suferinta, este o realitate, bineinteles nedorita, o problema nerezolvata, de aceea este o problema si este o taina; este o realitate, in primul rand o realitate nedorita, in sensul ca boala nu este conforma cu firea, este ceva adaugat, deviere de la ceea ce gandim noi ca este normal.
Este o realitate nedorita in sensul ca nimeni nu urmareste sa se imbolnaveasca si toti cei care sunt bolnavi, care ajung sa fie bolnavi doresc sa se faca sanatosi, normala fiind sanatatea. Este o problema, in sensul ca nu avem un raspuns satisfacator la ceea ce este suferinta in general si deci, nu avem un raspuns satisfacator in ceea ce priveste boala ca manifestare de suferinta. Nu stim, in general, nici cauzele bolii si nici sensul pe care il are boala ca suferinta, nu stim care este scopul bolii, dar ne raportam in diferite feluri la aceasta problema si totdeauna cu dorinta de a o rezolva. In conceptia religioasa a Vechiului Testament, boala este de cele mai multe ori o pedeapsa pentru pacat, deci cauza bolii este pacatul. Asa au gandit boala ca urmare a pacatului cei care s-au confruntat cu Dreptul Iov, cel ce ajunsese sa patimeasca, sa fie si bolnav, intre altele, si in cartea Iov se prezinta o convorbire intre Iov si prietenii sai pe temeiul faptului ca boala este generata de pacat. In Deuteronom, Cartea a cincea a lui Moise, avem afirmatii facute de Dumnezeu prin Moise in acest sens, ca cei binecuvantati de Dumnezeu nu vor avea de suferit boli, iar cei blestemati de Dumnezeu pentru pacatele lor vor avea de suportat diferite boli. In Noul Testament exista, de asemenea, raportare la boala si la pacat, de pilda in istorisirea minunii vindecarii slabanogului din Capernaum se constata ca cel dintai cuvant pe care l-a spus Domnul Hristos omului ce I-a fost pus inainte de catre cei patru insi: „Indrazneste, fiule, pacatele tale sunt iertate", api i-a dat Domnul Hristos vindecare, iar vindecarea este aratata in textul Evangheliei ca o consecinta a faptului ca celui care s-a vindecat i s-au iertat pacatele. Asta in legatura cu vindecarea slabanogului de la Capernaum. Iar in legatura cu vindecarea slabanogului de la Vitezda aflam din Evanghelia de la Ioan ca omul acela care s-a facut sanatos prin puterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, s-a intalnit cu Domnul Hristos in Templul din Ierusalim, iar Domnul Hristos i-a spus: „De acum sa nu mai gresesti ca sa nu ti se intample ceva rau", deci si aici este o legatura intre pacat si boala. Totusi, e sigur ca la boala nu ajung numai pacatosii, ci ajung si dreptii, si in cazul acesta bolii nu-i premerge pacatul; ne-am putea gandi in acest sens la suferintele lui Iov, la boala pe care a suportat-o Dreptul Iov, ne-am putea gandi foarte bine la suferintele Sfantului Apostol Pavel, la bolile pe care le-a avut de suportat el, care era placut lui Dumnezeu si care, totusi, a avut de suferit, poate mai mult, ca sa se arate statornicia lui in credinta si in legatura cu Dumnezeu, ca sa fie un exemplu de suportare a bolilor. Este interesant de constatat ca cei vechi, nestiind de cauze microbiene ale bolilor, n-au facut vreun fel de referire la felul acesta asa cum ar face astazi omul modern care stie ca unele boli au drept cauza agenti patogeni, agenti microbieni. Ceea ce stiau cei vechi era doar faptul ca cel binecuvantat de Dumnezeu n-are de suportat sau daca suporta o boala, o suporta pentru ca ingaduie aceasta Dumnezeu cu vreun scop oarecare, cu vreun scop moral, dar in cele mai multe cazuri boala se socoteste ca urmare a pacatului, mai ales de pe urma constatarii ca boala a venit in lume dupa sanatate, a venit in lume dupa ce mai intai omul a avut o sanatate deplina si a venit ca un fel de pedeapsa pentru caderea in pacat, deci boala este in urma caderii in pacat." Parintele Teofil Paraian |
Citat:
|
Despre suferinta, cu mitropolitul Antonie de Suroj
Re-postez aici un mesaj mai vechi (din decembrie trecut) al colegei Fani71.
Pentru ca mi se pare folositor si pe subiectul acestui topic, in special interviul de la sfarsit luat de pe youtube. Citat:
|
In "duminica orbului", Mantuitorul spune in Sfanta Sa Evanghelie :
1. Si'n timp ce trecea, Iisus a vazut un om orb din nastere. 2. Si ucenicii Sai L-au intrebat, zicand: "Invatatorule, cine a pacatuit, el, sau parintii lui, de s'a nascut orb?" 3. Iisus a raspuns: "Nici el n'a pacatuit, nici parintii lui, ci pentru ca'ntru el sa se arate lucrurile lui Dumnezeu. Deci, de obicei boala apare ca o consecinta a pacatelor noastre, cel mai adesea a celor care le facem impotriva propriului trup - neodihna, dieta nesanatoasa, lenea sau ravna nesocotita, abuzurile, ignoranta, neascultarea sfaturilor; dar poate aparea si ca un avertisment. Unora le e de folos, altora nu. Unora le este, intr-adevar, spre mantuire, altora, nu, pentru ca unii cand sunt grav bolnavi se caiesc, altii din contra hulesc si se considera nedreptatiti. Acum spuneti-mi cui ii e mai usor sa treaca prin boala, celui impacat sau celui razvratit? Poate insa sa fie suferinta unui om spre luminarea altuia. Oricum eu cred ca Dumnezeu nu i-ar da asa o incercare unuia care n-ar fi suficient de puternic ca sa o duca, dar acum stim ca omul are liber arbitru pana in ultima clipa si cel rau pana atunci il poate ispiti sa faca ceva necugetat, chiar sa-si ia viata. Uneori boala nu de la Dumnezeu, ci de la diavol. Mai ales cand vrei sa iesi de sub influenta lui pe loveste pe toate partile, fizic, psihic, material si moral. Te loveste exact unde te doare mai tare, stie ce slabiciuni si ce vicii ai. Cat despre Sfantul Maslu, la inceput si mie mi se parea ca nu are nici un efect; apoi ca mai rau intarata pe cei rai impotriva mea; dar am insistat sa ma duc, in ciuda amenintarilor, si acum m-au mai slabit, sau m-am intarit eu impotriva lor. Chiar daca te mai loveste in "amorul propiu" si cazi in capcana, te prinzi repede si te redresezi. Deci in concluzie a fost de foarte mare folos, pana acum. Cat despre evolutia bolilor, am vazut situatii si situatii. Unii se "vindeca" miraculos (impropriu spus pt ca trupul omului odata cu varsta doar se deterioreaza, poate doar sufletul se vindeca); altii se duc neasteptat de repede. Evolutia fizica a bolii nu tine neaparat de credinta omului; ea e probabil raspunsul lui Dumnezeu la actiunile, faptele si gandurile noastre. Dar in sensul in care vrem noi neaparat, ci care considera El ca e mai de folos sufletelor noastre : sa murim repede, sa ne chinuim sau sa ne facem bine. Nu stiu insa in ce masura bolile psihice aduc vreun folos sufletului, si nici cine sau ce le declanseaza. In orice caz nu cred ca se poate pune egal intre un bolnav psihic si un "indracit", pt ca sunt bolnavi gravi -autisti, schizofrenici - care Il vad pe Dumnezeu, sunt maniaco-depresivi care iau calea bisericii(lor), si sunt oameni care initial n-au nici o suferinta mentala dar sunt (devin) robiti de vicii si pacate atat de mari incat se pot numi cu adevarat diabolici. In exemplele din sfintele scripturi, uneori "indracitii" sunt victime ale propriilor pacate, alteori sunt copii nevinovati. Poate intr-adevar un "duh rau" sa atace copilul nevinovat al unor bine-credinciosi ca sa incerce sa ii intoarca impotriva lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu sa ingaduie aceasta incercare. Sau ei sa nu fie cu bagare de seama, sa se leneveasca, sa zica lasa, ca acum ne e bine, nu trebuie sa-I mai multumim lui Dumnezeu si sa ne rugam si-n culcare si-n sculare, ca uite ne-a indeplinit ruga. De-asta nu trebuie niciodata sa lasam garda jos si sa-l "concediem" pe ingerul pazitor, sau sa-l inchidem in debara cand avem de gand sa facem vreo prostie. Asadar, sa ne rugam la bunul Dumnezeu, cu ingerii lui si Maica Preacurata, sa ne tina sanatosi si ne fereasca de ispite si de rele. Doamne ajuta! |
Sfântul Vasile cel Mare: Dumnezeu nu este autorul relelor
"Un lucru trebuie sa avem clar in mintile noastre: ca o data ce suntem faptura bunului Dumnezeu, ca o data ce suntem paziti de El, Care randuieste pentru noi si pe cele mici si pe cele mari, urmeaza ca nu putem suferi ceva fara voia lui Dumnezeu si ca nici una dintre suferintele noastre nu este spre vatamarea noastra sau spre ceva asemanator. Am putea sa nu avem nici o suferinta daca ne-am indeparta de viciu; dar pentru ca noi insine, prin placere, ne-am lasat ademeniti de pacat, ce motiv serios am putea invoca incat sa nu fim noi insine autorii suferintelor noastre? Raul este de doua feluri: raul raportat la simtirea noastra si raul in sine. Raul in sine depinde de noi, de pilda: nedreptatea, desfranarea, nebunia, frica, invidia, uciderea, otravirea, viclenia si toate patimile inrudite cu ele, care intineaza sufletul facut dupa chipul Creatorului si-i intuneca frumusetea. Raul raportat la noi provoaca durere si suferinta simtirii noastre, de pilda: boala trupului, ranile trupului, lipsa celor necesare traiului, viata lipsita de slava, paguba de bani si pierderea celor scumpi noua. Fiecare din aceste rele este adus asupra noastra de inteleptul si bunul Stapan spre folosul nostru. Se ia bogatia celor care au intrebuintat-o rau, ca sa strice unealta cu care savarseau nedreptate; trimite boala celor carora le este mai de folos sa le fie madularele legate decat sa le aiba slobode, spre a ne indeparta de pacat; aduce moarte cand se termina firul vietii, pe care dreapta judecata a lui Dumnezeu l-a fixat dintru inceput pentru fiecare, deoarece Dumnezeu vede de departe ce este de folos fiecaruia din noi. Asadar, este batut trupul, ca sa fie vindecat sufletul; este omorat pacatul, ca sa traiasca dreptatea. Pentru aceasta epidemiile care se abat asupra oraselor si popoarelor, uscaciunea vazduhului, nerodirea pamantului, ca si toate celelalte nenorociri, care se intampla in viata fiecaruia, au scopul de a opri cresterea rautatii. Deci, Dumnezeu trimite niste nenorociri ca acestea, ca sa inlature nasterea adevaratelor nenorociri. Bolile trupesti si nenorocirile din afara sunt facute pentru zagazuirea pacatului. Deci, Dumnezeu distruge raul; dar raul nu este de la Dumnezeu. Propriu vorbind, rau este numai pacatul; pacatul, mai ales, merita denumirea de rau; iar pacatul depinde de vointa noastra; sta in puterea noastra de a ne departa de rautate sau de a fi rai. Afland deci acestea de la Dumnezeu si putand singur sa stii cate feluri de rele exista, cunoscand ce este cu adevarat raul si ca rau este pacatul, al carui sfarsit este pieirea, cunoscand ca rele care produc dureri simturilor sunt rele aparente, ca ele au, in realitate, puterea de a face bine, cum sunt de pilda suferintele abatute asupra noastra pentru incetarea pacatului, a caror roada este mantuirea vesnica a sufletelor, inceteaza de a mai murmura impotriva celor randuite de Dumnezeu! Pe scurt, nu socoti pe Dumnezeu autor al existentei raului si nici nu-ti inchipui ca raul are o existenta proprie. Raul nu exista aparte, ca o fiinta oarecare, si nici nu putem sa ni-l imaginam ca o fiinta independenta si de-sine-statatoare. Raul nu este decat lipsa binelui. Deci Dumnezeu a facut trupul, nu boala; a facut sufletul, nu pacatul; sufletul se inraieste cand se indeparteaza de starea lui naturala! Sa incetam, dar, a corija pe Cel intelept. Sa incetam a cauta ceva mai bun decat ceea ce a facut El. Chiar daca scapa puterii noastre de patrundere pricinile randuielilor marunte ale lui Dumnezeu cu privire la viata noastra, totusi sa fie nestramutata in sufletele noastre invatatura ca de la Cel bun nu vine nimic rau. Acesta este raul: instrainarea de Dumnezeu" |
http://o-viata-frumoasa.blogspot.ro/...pre-boala.html
"Boala este lucru al înțelepciunii Dumnezeiești Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră! Dacă totul e de la Domnul, și boala dumneavoastră este tot de la El. Dacă tot ce este de la Domnul e spre mai bine, înseamnă că și boala dumneavoastră. [...] Vrăjmașul vă insuflă: „Nu vei rezista”. Răspundeți-i: nici nu mă gândesc să rezist de unul singur, ci nădăjduiesc că Milostivul Dumnezeu nu mă va lăsa singur, ci mă va ajuta să țin piept cum m-a ajutat și până acum. Iarăși boala! Să vă dea Domnul răbdare și seninătate și să vă izbăvească de cârtirea cea păcătoasă! Nu priviți cu mohorâre la neputințe. Ele arată mai degrabă mila și luarea-aminte a lui Dumnezeu față de noi decât lipsa Lui de bunăvoință. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este. Sunt boli a căror vindecare este oprită de Domnul - atunci când El vede că boala e mai de trebuință ca sănătatea pentru mântuire...." |
Totusi eu cred ca suferinta trupeasca ne mai vine cateodata si din rautatea diavolului,ca sa ne descurajeze, sa ne opreasca de la anumite actiuni. Asa mi-a zis deunazi si doamna de care v-am povestit cu canonul, zicea ca dupa ce a inceput sa se impartaseasca, tot o "trantea" ala rau... si cred ca se referea si la cazaturi propriu-zise "din picioare", ca de acolo a inceput discutia. E drept ca batranii/ele tot mai cad din picioare, dar dansa chiar nu e genul de "impiedicata, ametita", ca altii/ele. Dar a zis si dansa ca pe masura trecerii timpului, si ala rau a mai slabit-o, a vazut ca nu o poate descuraja. Le spunea unor femei din cartier, care ziceau ca sunt atrase irezistibil in special de frumusetea florilor din gradina bisericii, ca dansa nu poate sa stea o zi fara sa vina sa le ingrijeasca, si vine de la mare distanta. Adevarul e ca nici eu nu pot sa trec prin fata bisericii fara sa intru daca e deschis; cred ca daca ar fi deschis in fiecare zi as intra in fiecare zi, macar sa ma inchin la iconostas, cand se poate. Lumea spune ca locul acela "are mult har" - ma rog, nu stiu acum daca si locurile pot avea har, sau doar oamenii, dar asta nu face obiectul discutiei acesteia.
In alta ordine de idei, cunosc oameni (tineri) care s-au imbolnavit, sau au fost loviti de alte necazuri, de indata ce au comis un pacat, si la extrema cealalta, de cum s-au pus in slujba Dumnezeu. Deci, e posibil ca suferinta si boala sa fie si o incercare de a ne opri de la rele, o avertizare de la Dumnezeu, dar si o ispita de le diavol, o incercare de a ne opri de la intoarcerea la Dumnezeu sau de a ne urma chemarea. |
Chiar daca se pare ca pana acum am fost convinsa de veridicitatea acestei afirmatii, ceva m-a facut sa-mi revizuiesc atitudinea.
Bolile este posibil sa nu aduca neaparat vreun folos ci din contra au potentialul sa ne duca si la pierzanie. In orice caz nu aduc nici un folos familiilor bolnavilor, ci din contra, in majoritatea cazurilor ii fac sa huleasca si sa se indoiasca de puterea si de bunatatea lui Dumnezeu. Daca eu de exemplu m-as tine sa merg la biserica in mod regulat, si ai mei sa stie treaba asta, si intr-o zi as cadea bolnava grav sau mortal, ai mei probabil primul lucru ar zice "vezi, la ce ti-a folosit credinta? Ce ti-a dat Dumnezeu? si mai ales ce ne-a dat noua! cu ce-am gresit sa capatam asa o povara? platim pentru pacatele noastre ca sa ne mantuim? mai bine iti vedeai de treaba si ne lasai nemantuiti! cine stie daca lumea ailalta chiar exista! " Si eu poate as insista sa-mi aduca preoti, sa ma spovedeasca, sa-mi faca slujbe pentru iertarea pacatelor, dar poate as fi neputincioasa sa mai ma duc singura undeva, iar cei care ar avea grija de mine ar considera ca ce-mi mai trebuie, ca oricum mor si ma duc d...ului...Sunt multi care zic ca nici slujba de inmormantare nu ne mai foloseste la nimic, decat sa vada lumea si neamurile mai ales ce mult am tinut noi la defunct si ce smecheri suntem... Din pacate sunt foarte multi oameni care n-au inteles nimic din "rolul" lui Dumnezeu in viata noastra. Multi asteapta inca sa vina si sa ii scoata "la propriu" din .... mizeriile, neputintele, necazurile in care se scalda, sa le dea sanatate, bani, avere, sa-i "trasneasca" pe dusmanii lor in moalele capului...putini au inteles insa ca tocmai aceste lucruri de care incercam toata viata sa scapam sunt de fapt cele care ne duc la mantuire. Dar cum cel rau nu se lasa asa usor, au mai aparut o categorie care isi fac o glorie din neputintele pe care le indura, sperand ca vor fi privilegiati de Dumnezeu in vreun fel, ca daca isi ruo de la gura ca sa faca bine altcuiva, Dumnezeu ii va rasplati si le va face vreo favoare, dar nici macar asta nu se intampla, si de obicei cei care nevoiesc mai rau sunt si primii care se simt indreptatiti sa huleasca. Pe cand cei care se stiu pacatosi, au o atitudine ceva mai umila... |
Citat:
Mi se pare că suferința ne poate apropia de Dumnezeu, căci suferința, sau boala, la care se referă acest topic, ne arată că suntem neputincioși, fără El. Se poate ca semenii să nu înțeleagă exact acest lucru. Unii sunt inconștienți, și refuză pur și simplu să recunoască, sau să accepte că planurile noastre se pot schimba neașteptat, că viața noastră e în mâna Domnului și tot ce putem face este să trăim în concordanță cu acest adevăr. Cred că boala, sau suferința, ne îndreaptă atenția spre lucrurile cu adevărat importante. Sper. Ăsta ar fi folosul lor. Revin însă cu întrebarea: în ce fel o suferință te apropie de semeni? |
Citat:
Si atunci cand ne ajunge suferinta, incepem sa strigam dupa ajutor la Dumnezeu!... dar, dupa cum se vede... tot egoist strigam dupa ajutor si atunci: Doamne ajuta-ma PE MINE! Iarasi "eu sa scap, mie sa-mi fie bine". Daca Dumnezeu ne scapa, si ne reda starea de bine (El), dintre noi putini sint cei care se intorc cu recunostiinta sa dea Slava Lui Dumnezeu inapoi (precum din cei 10 leprosi din Evanghelie, doar 1 s-a intors inapoi)... Din pacate, in aceasta etapa de multe ori omul invata ca Dumnezeu il ajuta si continua apropierea de Dumnezeu ca de un sponsor: Doamne da-mi!... si atat. Multi se opresc doar aici, sau se opresc aici prea mult timp din viata lor (irosesc intr-o astfel de stagnare f mult timp din viata lor, care altfel ar fi putut fi folosit ca timp de pocainta, adica timp de schimbare, de progres spre Dumnezeu) Dar in etapa de recunostiinta, poate unii se intorc spre biserica, poate incepem sa ne vedem si seamanul de linga noi in suferinta si sa il ajutam, ca recunostiinta pt Dumnezeu si semn de apropiere de biserica. Iar intr-o etapa ulterioara, poate putem sa vedem in suferinta seamanului nostru, sa vedem suferinta noastra, si asta sa ne apropie de semenii aflati in suferinta sa ii ajutam si sa ne rugam pt ei asa cum ne rugam pt noi, asa cum si noi ne-am fi dorit sa fim ajutati de Dumnezeu prin semeni, atunci cand noi eram in suferinta. Si sa implinim astfel porunca Domnului ca ceea ce dorim sa ne faca noua oamenii, sa le facem si noi lor asemenea (Luca 6:31) |
Mulțumesc pentru răspuns.
Mi-a venit în gând altă întrebare, nu știu dacă se potrivește foarte bine aici... Toleranță sau intransigență? ...Față de semeni, față de păcat? Teoria este că trebuie să fim intransigenți cu păcatul, dar să continuăm să îl iubim pe păcătos. Oare cum să ne manifestăm dragostea față de un om care nu este dornic să se lepede de păcat? |
Citat:
Ai vrea sa fi iubita de cei din jur asa cum esti, cu bune si cu rele si cu toate neputiintele tale, sau ai vrea sa fi batuta la cap, cicalita in permanenta de catre cei din jur sau fortata sa nu mai pacatuiesti? ... adica agresionata de pacatele/patimile/neputiintele celorlalti din jur? (si apropo de asta, ai vrea ca cei din jur sa se straduie sa scape de pacatele lor ca sa nu te mai agresioneze pe tine cu ele?) Ai vrea ca cei din jur sa iti acorde timp si spatiu ca tu sa iti dai seama de pacatele tale (si sa ti le rabde, purtand ei astfel neputiinta ta de a te indrepta - purtand ei astfel sarcinile tale) si sa te ajute doar atunci cand ii intrebi (si sa iti spuna parerea lor cu delicatete si cu dragoste - sa simti ca iti dau un sfat pt ca le pasa sincer de tine si de cum te simti tu si cum iti este tie), sau ai vrea sa te agresioneze luandu-te la rost, sau acuzandu-te ca sa te faca sa te simti vinovata? Caci raspunsul ni l-a dat chiar Dumnezeu (Luca 6:31) : Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea; Dupa cum vezi, daca noi am respecta cu adevarat poruncile Lui Dumnezeu, Raiul ar fi inca de aici de pe pamant deja |
Citat:
Aici îmi exprimam toleranța față de semeni și spuneam că intransigența alungă dragostea. Între timp mi s-au mai schimbat gândurile. Nu îmi place să fiu cicălitoare, nici să fiu bătută la cap. Mă gândeam doar că pentru a ne petrece timpul cât mai cu folos, mi se pare inevitabil să ne selectăm apropiații. Pe cât posibil. Avem destule ocazii să intrăm în contact cu oameni diferiți, mai mult sau mai puțin duși la biserică, mai mult sau mai puțin credincioși, dar, cum se exprima cineva, nu e musai să-i luăm acasă... Tânără fiind, mi-am închipuit că dragostea față de aproapele înseamnă acceptarea lui cu bune și rele, inclusiv răspuns pozitiv cerințelor lui. Exemplu de lipsă de discernământ. Uneori, dragostea trebuie să se manifeste de la distanță. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 03:23:46. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.