Oare copilul se naste doar pentru ca folosim o anumita "tehnologie", sau pentru ca Dumnezeu ne daruieste acel copil? "După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu". (Facerea 4,1)
Cred, deci, ca pentru Dumnezeu, de la Care vrem copil, putem sa tinem postul Pastelui, ca dupa aceea in afara postului, Dumnezeu sa ne indeplineasca dorinta.
Sa nu uitam, perioada fertila este in fiecare luna, nu numai in luna in care tinem post.

Mirean , [i]cu tot respectul... [/b]
Aici s-a discutat aspectul moral al problemei, nu tehnologia...

Asa este ,copiii sunt un dar al lui Dumnezeu ,sa nu uitam cum a ramas insarcinata sfanta Ana ,sau Elisabeta.
Sunt destule cazuri cand in urma analizelor ambii soti erau apti sa aiba copii si totusi nu aveau.

Dragă ancalpop,

Ceea ce se întâmplă în patul conjugal, nu este treaba nimănui şi aici ai dreptate.
Însă este treaba Domnului şi în privinţa asta poţi vedea o mulţime de exemple în Sf. Scriptură. Dacă este treaba Lui, iar noi ne vrem creştini ortodocşi nu numai cu vorba ci şi cu fapta, atunci trebuie să ne rânduim viaţa pe toate planurile, după rănduiala Biserici. Iar Biserica spune astfel;
"Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.)" - Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane (Molitfelnicul Mare de Chisinău, ed.1820, pag.501-527.)


Poate sună dur, în contextul în care, duhul lumii, prezintă desfrânarea ca o virtute, dar asta este.. Iar desfrânare, poate exista cu vârf şi îndesat şi în cadrul căsătoriei. Însă El, s-a adresat nu lumii, ci celor din lume care vor să-l asculte, întărindu-i cu îndemnul "îndrăzniţi, eu am biruit lumea".
Şi mai ţin să spun că, nu teoretizez, ci vorbesc din perspectiva unuia care a desfrânat în toate felurile posibile - în cadrul căsătoriei - care a zămislit copil în post, copil pe care, Domnul l-a luat la El la nici 5 ani împliniţi, printr-o suferinţă cumplită şi de la care am învăţat, spre ruşinea mea, că există Dumnezeu - deşi, nici în ziua de azi, nu ştiu de unde ştia anumite lucruri - pentru că, divinitatea şi biserica nu era în sfera preocupărilor noastre.

Nu vreau prin asta, să sperii pe cineva spunând că, toţi cei care fac ca mine vor păţi la fel, pentru că, Dumnezeu lucrează diferit cu fiecare. Însă nu este uşor, să vezi cu ochii tăi ce înseamnă afirmaţia din Scriptură „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”...
Dumnezeu să te aibă în pază şi să te lumineze.

Nu am pus in discutie "tehnologia", asta este ceea ce ai inteles tu.
Si nu este nimic moral sau imoral in a face un copil. Raspunsurile referitoare la perioada conceperii le dai, in primul rand, in fata propriei constiinte si, daca esti crestin practicant, in fata Domnului, prin duhovnic.

Ancah, ar trebui sa stii ca pruncii vin din dragostea sotilor, indiferent de "tehnologie".

Mirean: "credeti ca este potrivit sa primiti sfaturi de "planning" familial de pe un forum"

Oare "planning"-ul nu are mai degraba legatura cu actiunea, decat cu rugaciunea la Dumnezeu? :)
In privinta moralitatii, pot sa-ti spun cum gandesc eu: eu consider ca este imoral a face copii in postul Pastelui, cand gandul nostru trebuie sa fie la Iisus Hristos, Care Si-a dat viata pentru pacatele noastre. Iar copilul se naste din pacat "Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacatem-a nascut maica mea" (Ps. 50), nu asa se spune?
Asta in cazul in care persoana e constienta de importanta postului, asa ca initiatoarea acestui topic. Daca sotii nu dau importanta acestui aspect, atunci nici nu vor intreba, daca se cade sau nu sa faca copil in Postul Pastelui.

Draga wp, Imi pare sincer rau pt ceea ce s-a intamplat copilului tau, dar n-ai de unde sa stii motivul pt care l-a luat Dumnezeu si eu nu cred ca pt ca a fost zamislit in post. Iarta-ma ca mi-am permis sa scriu despre acest subiect, imi dau seama ce greu poate fi si nu vreau sa te superi pt asta.

Referitor la ceea ce spuneai despre necuratia femeii, sunt preoti, monahi care impartasesc in acele zile si crede-ma sunt ortodocsi cu adevarat. Daca este chiar asa cum spui tu de ce nu se aplica peste tot. Cred ca ar trebui sa tinem cont si de conditiile care erau in vremea cand au fost facute aceste recomandari si pt care motiv au fost facute (sa nu uitam ca primii crestini se impartaseau zilnic si sigur erau si femei printre ei).
Iar in ceea ce priveste abstinenta am scris mai sus ce cred despre asta si nu vreau sa ma repet (nici in aceasta privinta nu sunt toti preotii de acord si iarasi se pot lua exemplu primii crestini).
Nu vreau sa se inteleaga ca eu prezint desfranarea ca pe o virtute. In primul rand oamenii de aceea se casatoresc ca sa nu desfraneze. Eu nu cred ca relatia mea cu sotul meu este desfranare.
Probabil este greu sa gasim calea de mijloc. Eu zic sa avem grija totusi si de influentele pietiste care din pacate si-au facut cam mult loc in Biserica Ortodoxa.
Retetele pe care le dau unii fie ei si preoti pt mantuire sunt niste exagerari din exces de zel.

Ii rog pe cei pe care ii irita afimatiile mele sa nu se agate de cate un cuvant si nici sa scoata din context doar de dragul de a jigni.

Era vorba pur si simplu de discretie. Ca sa nu spun de pretioasa "intimitate". Spuneam ca deciziile de acest fel se iau in cuplu, nicidecum cu recomandari ale forumului. Casatoria este o Taina, asa cum tainic ar trebui sa ramana tot ce se petrece in interiorul ei.

Nu puneam problema conceptiei unui copil in post, ci daca sfaturi in acest sens se primesc de la forumisti...

Ps. 50 - psalm de pocainta. Oare de ce?

Cred ca ar trebui sa faceti copii, indiferent de moment! Asa cum exista excepeptii de hrana, in post, pentru cei cu diferite suferinte asa exista exceptii si pentru cei care doresc copii, dar din cauza problemelor de sanatate nu pot avea cu usurinta.

Intreruperea postului, pentru crestini adevarati, este o jertfa mai mare decat tinerea lui.

Draga wp, Imi pare sincer rau pt ceea ce s-a intamplat copilului tau, dar n-ai de unde sa stii motivul pt care l-a luat Dumnezeu si eu nu cred ca pt ca a fost zamislit in post. Iarta-ma ca mi-am permis sa scriu despre acest subiect, imi dau seama ce greu poate fi si nu vreau sa te superi pt asta.

Referitor la ceea ce spuneai despre necuratia femeii, sunt preoti, monahi care impartasesc in acele zile si crede-ma sunt ortodocsi cu adevarat. Daca este chiar asa cum spui tu de ce nu se aplica peste tot. Cred ca ar trebui sa tinem cont si de conditiile care erau in vremea cand au fost facute aceste recomandari si pt care motiv au fost facute (sa nu uitam ca primii crestini se impartaseau zilnic si sigur erau si femei printre ei).
Iar in ceea ce priveste abstinenta am scris mai sus ce cred despre asta si nu vreau sa ma repet (nici in aceasta privinta nu sunt toti preotii de acord si iarasi se pot lua exemplu primii crestini).
Nu vreau sa se inteleaga ca eu prezint desfranarea ca pe o virtute. In primul rand oamenii de aceea se casatoresc ca sa nu desfraneze. Eu nu cred ca relatia mea cu sotul meu este desfranare.
Probabil este greu sa gasim calea de mijloc. Eu zic sa avem grija totusi si de influentele pietiste care din pacate si-au facut cam mult loc in Biserica Ortodoxa.
Retetele pe care le dau unii fie ei si preoti pt mantuire sunt niste exagerari din exces de zel.

Ii rog pe cei pe care ii irita afimatiile mele sa nu se agate de cate un cuvant si nici sa scoata din context doar de dragul de a jigni. [/quote]

Necunoscute sunt caile Domnului ,intr-adevar.
Nu e nevoie sa cerem sfaturi ,avem carti scrise de sfinti despre viata in familie si acolo scrie cum se tine postul(cine vrea sa il tina).
Daca vrei sa iti faci voia ,nu e nevoie sa te justifici pe forum ,e ca si cum te-ai duce sa te spovedesti ,dar te prezinti cu scuzele de rigoare ,ori se stie ,la spovedanie nu se prezinta scuze ,caci Hristos vrea pocainta noastra ,nu scuzele.
Par.Arsenie Boca ,si aici dau doar un exemplu ,la man.Simbata a vazut o femeie cu un copil handicapat in carut.I-a spus ca acel copil a fost conceput in noaptea de Inviere si femeia a confirmat.
Sa nu simtim pe pielea noastra proverbul biblic:"parintii maninca agurida iar la copii se strepezesc dintii"
Dar uitasem ,in zilele noastre la ecografie se poate vedea daca un copil este handicapat si unele persoane pot renunta la sarcina.

Dragă Ancalpop,
Eu nu spun că moartea copilului a fost cauzată de faptul că a fost conceput în post.
Eu spun că fărădelegile mele au umplut paharul răbdării Lui. Ştim că păcatele se transmit de la o generaţie la alta. Că, faptul de a fi conceput copil în post era doar o picătură în acest pahar sau mai mult, nu are nici o importanţă.
Ceea ce am învăţat este că nu poţi face ceea ce vrei şi să-ţi fie şi bine. Şi am mai învăţat că, suferinţa celui mai drag al tău, te doare mai mult ca propria suferinţă.

Eu nu spun nimic despre necurăţia femeii, ci o spun canoanele. Şi canoanele spun şi despre aceia care nu le respectă, inclusiv despre preoţi.
Ce se întâmplă astăzi în Biserică nu comentez, pentru că nu are rost. Tema este prea vastă, iar lumea caută să facă upgrade la cele dumnezeieşti, adaptând canoanele după patimile fiecăruia. Şi aşa a fost de când este Biserica. Ceea ce este evident este că, mulţi păstori se abat de la cale, iar faptul că se abat nu înseamnă că ceea ce fac ei este şi în regulă, chiar dacă sunt mulţi. Însă mai sunt şi oameni cu viaţă sfântă, inclusiv duhovnici, iar aceştia pot fi recunoscuţi după roade. Ca şi ortodocşii cu adevărat ortodocşi.
Cale de mijloc la Dumnezeu nu există. La El ori este albă, ori neagră. La noi este gri. Dar pentru asta nu este de vină Dumnezeu. El este milostiv şi putem conta pe asta, dar cum nu ştim niciodată unde ne situăm, ar trebui să fim mai puţin optimişti legat de măntuirea noastră. Dar totuşi să avem nădejde. Însă nădejdea nu este acelaşi lucru cu optimismul.

Dacă uni preoţi fac pogorăminte de la canoane, pentru unul şi altul din diverse motive este altceva. Însă acolo, este un caz particular şi este judecat ca atare.Preotul îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce face.
Dacă pui însă întrebarea pe un forum, deci la modul general, răspunsul nu poate fi decât general.
Părerea mea este că, o asemenea întrebare nu trebuie pusă pe forum, ci trebuie pusă duhovnicului. Eu am intervenit pentru că, tu sugerai că ceea ce se întâmplă în patul conjugal nu este treaba duhovnicului. Tot ceea ce ţine de viaţa omului are treabă cu Dumnezeu şi implicit cu duhovnicul.

P.S. Împreunarea fizică pentru plăcere sau chiar şi pentru naşterea de prunci, este consecinţa neascultării protopărinţilor noştri de Creator. Deci rodul neascultării nu poate avea nimic sfânt în el. El a fost lăsat pentru firea noastră căzută, însă atât. Psalmistul David este destul de clar "Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea."
Să nu înţelegi că aş condamna împreunarea fizică dintre soţi şi soţie. Nu fac asta şi nici nu o pot face eu, care am abuzat în fel şi chip de ea. Ea este bună foarte - după cum spunea părintele Rafail Noica - însă pentru scopul şi cu limitele pe care Biserica le îngăduie. În rest ce facem noi fiecare, fie preoţi , fie mireni poate fi treaba noastră, dar atunci să ne şi asumăm consecinţele faptelor noastre..
Altceva nu mai am ce zice.

Doamne ajută.

Anita, postul este o stare asumata. Postul nu este un scop in sine. Este doar un mijloc de a dobandi ceva! Acel ceva se numeste nepatimire! Din cele scrise de tine si din tonul tau se vede ca mai ai mult pana sa ajungi la starea aceasta. Si nici nepatimirea nu e scopul final al postului. Scopul final este induhovnicirea, starea de a fi alaturi de Duhul Sfant si de a fi locas al Duhului Sfant. Daca tii post din obligatie sau de frica si nu pentru a dobandi aceasta stare esti intr-o mare ratacire. Esti pe marginea prapastiei care se cheama maniheism (si asta-i erezie in Biserica Ortodoxa). Daca lasi frustrarile cauzate de asprimea postului pe care t-il impui, fara a fi ajuns la masura lui, vei avea un efect exact contrar celui scontat. Hristos vrea, intr-adevar, pocainta noastra (starea de nepatimire), dar judecata si mandria (ca sa nu spun infatuarea) sunt departe de ea.
N-am inteles remarca despre avort, dar o pun tot pe seama starii in care te afli (n-o numesc, cauta-i tu un nume). Si ecografia, iarasi, n-are nici un amestec in cele spuse de mine. Iar in ce priveste copii conceputi in post, ar insemna ca anumite perioade din calendar (la distanta de 9 luni de posturi) sa fie "sterpe" in ceea ce priveste nasterile de prunci. Fa o socoteala; ar insemna, de exemplu, ca in septembrie sa nu se nasca niciodata nici un copil. Ar insemna ca nici un copil sa nu se nasca de ziua Sfantului Dumitru!. Ce trist ar fi Sfantul, nu crezi?

Vad ca se dezbate aprins despre casatorie si post, despre copii si post, despre pedepse si post...
Nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar nu este al nostru sa judecam cum si de ce pedepseste Dumnezeu pe cineva si nici macar sa ne dam cu parerea daca ceea ce i se intampla cuiva este pedeapsa sau nu. Dumnezeu singur este in masura sa "judece" asta.
Am intervenit pentru ca remarc o premiza gresita la toata discutia. Este gresit sa crezi ca impreunarea fizica este "pedeapsa neascultarii" dupa cum te-ai exprimat. Pedeapsa pentru neascultare este moartea! Impreunarea fizica, acele "haine de piele" (dermatinoi chitones) pe care le-a dat omului dupa caderea in pacat sunt ajutor pentru a putea trece peste si prin moarte - moartea trupeasca si cea duhovniceasca a caderii in pacat. Dumnezeu doar a binecuvantat cununia si a sfintit-o cu prezenta sa in Cana.
Iar despre vietuirea in casnicie, canoanele nu spun nici pe departe ceea ce sugerezi. Canoanele fac referinta si stabilesc toate premizele casatoriei, dar odata savarsita Taina Cununiei canoanele nu se mai amesteca. Si nici Sfintii Parini. Din delicatete si din constiinta faptului ca ceea ce se petrece acolo esta doar treaba celor doi soti si a lui Hristos. Iar "limitele" pe care le pune Biserica vietuirii in casatorie sunt doar pacatele Sodomei si ale Gomorei. Tot ceea ce este firesc si acceptat de ambii soti este ingaduit si de Hristos si de Biserica.
Si fie vorba intre noi, Molitfelnicul de la Chisinau nu se numara printre Sfintele Canoane! Mai mult, este scris intr-o perioada cand in Biserica Ortodoxa Romana existau o multime de unfluente de factura catolica si protestanto-pietiste intrate "via Moscova". Si, din pacate, exista inca multi preoti si calugari care mai sunt, inca, sub influenta lor. Dar nu inseamna ca aceasta-i Ortodoxia!.
Iar cat despre "calea de mijloc" o recomanda atat Dumnezeu cat si Sfintii parinti. Asta-i calea imparateasca (via media, regia), calea care te face sa ajungi "departe". Faci o grava confuzie intre a fi "caldicel", cum zice Hristos, si a urma "calea de mijloc".

Mirean: Nu puneam problema conceptiei unui copil in post,

Poate ti-a scapat, dar tocmai despre acest lucru discutam pe acest topic: "Un copil conceput in post". :)

:) da, uite ca la asta nu m-am gandit.

Putem face un studiu. Sa ne uitam in calendar la zilele de post si sa luam fiecare Crestin-Ortodox(ma opresc doar la aceasta categorie), sa vedem cati sunt "normali" si cati sunt "debili"..sa vedem ce se alege de tara asta...
Taina nu e numai taina cununiei..Taina e casatoria, unirea celor 2, care tine toata viata(cand raman impreuna crestineste si cauta ceea ce presupune casatoria, nu ma refer la un mod de organizare sociala....)..nu e locul nostru in casatoria acelor persoane..si nu e locul pe forum sa ne bagam in intimitatea acestor persoane..Daca Duhul Sfant vine si concepe pruncul(sufletul..) probabil ca va fi si cu acordul Lui?!, nu credeti?..sfaturi, sfaturi, sfaturi..citate peste citate, ne certam unii cu alti, ne acuzam ca suntem nervosi, spinosi sau mai stiu eu cum..Doamna e sotie de preot..Mergeti Doamna si intrebati un duhovnic, nu aici..sau puteti sa-L intrebati si pe El, sau poate sotul dumneavoastra..poate ca multi dintre noi suntem conceputi in zile de post, cine stie ca va spunem...eu stiu ca un copil e o Binecuvantare de la Dumnezeu, e un alt Cuvant care se naste, printre celelalte cuvinte..
Si eu am inteles un lucru, Dumnezeu vrea sa-L traiesc, de ce nu intelegem?..acum, aici..oare de ce ne rupem capul in litere?!...oare de ce preferam sa fim practicanti, de parca am practica un sport!..de ce nu vrem sa-L Traim?!...nu va pierdeti timpul certandu-va cu mine pentru acest post, daca aveti un sfat bun pentru Doamna, adresati-va dansei, sau mai bine am putea sa spunem o rugaciune, poate ca va lua decizia care o vrea si Domnul..........

Fie cum zici tu, nu are rost să polemizăm. Până la urmă fiecare face ceea ce crede.
Ceea ce doream să subliniez este la mesajul tău este legat de afirmaţia şi anume că, aş fi scris că, împreunarea trupească este pedeapsa neascultării. Citeşte te rog cu atenţie. Am scris, consecinţa şi nu pedeapsa. Pentru mine este o diferenţă.
Legat de calea de mijloc ai dreptate, dar mai trebuie văzut ce înţelege fiecare prin calea de mijloc...

Da, multumesc pentru cuvinte, dar nu sunt preot... Iar m-am aratat eu cu cuvantul si m-am mandrit, fiind nevrednic si mic.
NU m-au suparat cuvintele tale, poti fi linistita.

Eu am incercat sa iti spun ca nu neaparat preotul exagereaza, ci perceptia este asta. Iar daca se intampla sa intrebe mai mult decat suntem noi pregatiti sa raspundem asta e ori ca nu ne-am pregatit noi cum trebuie, ori ca nu e inca lamurit cu starea noastra sufleteasca.
In general insa nu se pun intrebari prea amanuntite si se insista pe indreptare, pe cainta. Fiecare duhovnic isi are darul lui, unii au darul de a fi mai repede lamuriti, altii cerceteaza mai mult...

Eu iti recomand sa nu iti faci suparari cu duhovnicul. Daca tie nu iti este potrivit din cauze proprii, decat sa te necajesti, mai bine mergi la altul.

La fel iti doresc tie si familiei sa va bucurati de Invierea Domnului in pace si cu sanatate!

Cred ca ai o problema personala cu mine (este evident, din calitatea postarilor tale si ritmicitatea cu care le contesti pe ale mele).
Pentru a nu tulbura alti forumisti, te rog sa mi te adresezi in private.

consultarea preotului e lucrul cel mai bun, sa speram ca nu e o problema....dar e de discutat, oricum e cam greu sa cresti un copil astazi, sunt multe tentatii....nu vreau ca copilul meu sa copieze ceva negativ....si incep si o mie de pretentii...bafta, oricum...:)

Nu, Mirean, nu am nimic cu tine personal , cum nu am nici cu altii.

Romani 14
6. Cel ce tine ziua, o tine pentru Domnul; si cel ce nu tine ziua, nu o tine pentru Domnul. Si cel ce mănancă pentru Domnul mănancă, căci multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mănancă pentru Domnul nu mănancă, si multumeste lui Dumnezeu.
7. Căci nimeni dintre noi nu trăieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine.

Atentie insa pentru ca daca la mancare poti sa o mananci singur... la subiectul despre care se vorbeste aici, este vorba de 2 ( DE DOI OAMENI ) si in cazul asta Domnul porunceste ca partenerul are dreptul de veto daca celalalt vrea sa posteasca in privinta intimitatii:

1 Corinteni 7
4. Femeia nu este stăpană pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpan pe trupul său, ci femeia.
5. [color=red]Să nu vă lipsiti unul de altul[/color], [color=green]decat cu bună invoială pentru un timp[/color], ca să vă indeletniciti cu postul si cu rugăciunea, si iarăsi să fiti impreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neinfranării voastre.

Prietene, legea care reglementeaza relatiile dintre soti este dragostea!
Copiii se nasc din dragoste, nu din desfranare! Nu am auzit de canon care se opune iubirii/dragostei, ci numai de canoane care "pedepsesc" desfranarea.

Draga mea,
Postul nu este un scop in sine ,este un mijloc de a te curati si pentru a-ti infrange patimile si de ce nu ,de a te face placut lui Dumnezeu.
"16. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor.
17. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala,
18. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie."(Matei).
Daca vei citi pe alte site-uri otrtodoxe vei vedea parereile unor duhovnici moderni ,contemporani ,de ex.Par.Nistea-biserica romana din Paris unde spune ca postul trebuie tinut si cu infranare trupeasca.
Cine vrea sa mearga pe drumul ingust sa mearga ,cine alege calea larga este liber sa o faca.
Dumnezeu mi-a dat copiii sanatosi ,o fi oranduit El sa nu ii concep in post ,cine stie, ca nici eu nu stiam.Dar am auzit de la o colega de la servici ca acei copii conceputi in sapt.Mare mai ales vinerea Mare ajung criminali.Nu o fi asa , dar am luat aminte.Pe vremea aia aveam deja un copil.
Si apoi fiecare este liber sa faca ce vrea ,sunt atatea mijloace de a nu avea copii ,incat pt.multi nici nu mai conteaza asta.
Asa e oi fi ratacita ,tu poate stii mai bine ,nici eu nu stiu daca stau bine ,caci atunci cand zici ca stai bine poti sa si cazi.
De judecat nu te judec ,dar ai grija sa nu ia alte persoane ideile tale drept corecte .

Draga mea,
Postul nu este un scop in sine ,este un mijloc de a te curati si pentru a-ti infrange patimile si de ce nu ,de a te face placut lui Dumnezeu.
"16. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor.
17. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala,
18. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie."(Matei).
Daca vei citi pe alte site-uri otrtodoxe vei vedea parereile unor duhovnici moderni ,contemporani ,de ex.Par.Nistea-biserica romana din Paris unde spune ca postul trebuie tinut si cu infranare trupeasca.
Cine vrea sa mearga pe drumul ingust sa mearga ,cine alege calea larga este liber sa o faca.
Dumnezeu mi-a dat copiii sanatosi ,o fi oranduit El sa nu ii concep in post ,cine stie, ca nici eu nu stiam.Dar am auzit de la o colega de la servici ca acei copii conceputi in sapt.Mare mai ales vinerea Mare ajung criminali.Nu o fi asa , dar am luat aminte.Pe vremea aia aveam deja un copil.
Si apoi fiecare este liber sa faca ce vrea ,sunt atatea mijloace de a nu avea copii ,incat pt.multi nici nu mai conteaza asta.
Asa e oi fi ratacita ,tu poate stii mai bine ,nici eu nu stiu daca stau bine ,caci atunci cand zici ca stai bine poti sa si cazi.
De judecat nu te judec ,dar ai grija sa nu ia alte persoane ideile tale drept corecte .

HRISTOS A INVIAT!
Vezi ca asta suna a predestinare si e erezie in Biserica Ortodoxa. Indiferent cand este conceput un copil nu-i stabileste nimeni traiectoria vietii. Dumnezeu ii lasa fiecaruia liberul arbitru si posibilitatea de a se mantui.
Praznic fericit!

Adevarat a inviat si sa va aduca pace in suflet si in casele voastre!

Draga Anca ,nu prea mai vreau sa continui polemica dar iata ce a spus Domnul nostru Iisus Hristos:

"2. Si El, raspunzand, le-a zis: Credeti, oare, ca acesti galileieni au fost ei mai pacatosi decat toti galileienii, fiindca au suferit aceasta?
3. Nu! zic voua; dar daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece insi, peste care s-a surpat turnul in Siloam si i-a ucis, ganditi, oare, ca ei au fost mai pacatosi decat toti oamenii care locuiau in Ierusalim?
5. Nu! zic voua; dar de nu va veti pocai, toti veti pieri la fel. "

Deci nu toti cei ce pacatuim suntem pedepsiti ,caci mila lui Dumnezeu e mare .El se mai uita si la faptele noastre bune ,la sacrificiile parintilor nostri etc.,de aceea se spune ca judecatile Lui nu le stim noi.
Pe de alta parte sfinti parinti spun ca acei copiii conceputi in post nu au asupra lor harul sf.Duh ,sunt incapatinati ,rai ,sa nu mai vorbim ca unii au chiar defecte fizice.
Bineinteles ca sunt si exceptii ,de aceea am citat din sf.Evanghelie.
Dar cu atat mai mult ,copiii conceputi la zile mari pot fi nascuti cu probleme.
Pe de alta parte ,mi-a spus cineva de o statistica referitoare la nr.de persoane nascute in lunile anului.Stii in care luni erau cei mai putini nascuti ,chiar in ianuarie si februarie ,lunile care corespund perioadei de sfarsit a postului ,sapt.Mare.Era vorba de o statistica facuta la nivelul unui judet.

Pt.Wp:
Sa stii ca daca as fi cunoscut invatatura ortodoxa din tinerete as fi fost scutita de multe probleme ,desi pot spune ca Dumnezeu a fost prea bun cu mine ,nevrednica.
Ma refer la modul cum mi-as fi crescut copiii.
Cunosc persoane pe care Dumnezeu le-a scos din saracie ,din muncitor la firma de constructii cu minim pe economie , acum patron cu familie si o casa de copii,ca sa nu mai spun de realizarile materiale.Acesta a mers catre Dumnezeu de buna voie ,si am citit ca mult sunt placuti Lui cei ca el.Si alte exemple unde am vazut lucrarea minunata a Lui Dumnezeu ,este vorba de persoane care urmeaza calea cea stramta si nu am auzit odata sa se plinga de duhovnic ,de post etc.
Dumnezeu ne vrea mantuirea si pe unii ne aduce la El prin diferite scarbe ,boli ,necazuri.Iar copiii pierduti prematur sunt ingerasi in lumea cerurilor.

Luna martie a trecut. Oare ce hotarare ati luat?

pentru a avea copii ,scrie GHE. BABUT in cartea pelerinul roman ,mi se pare, ca sotii tre sa tina post 40 zile si sa citeasca acatistul SFINTILOR IOACHIM SI ANA. Nu cred ca este admis ca un preot ,slujitor a lui Dumnezeu sa recurga la metode lumesti ,aceasta situatie putin fi si o incercare a credintei pt o familie de preot ,mai ales.Trecind peste voia lui Dumnezeu s-ar putea ca sa aveti un copil debil sau handicapat ,daca nu lasi la voia lui Dumnezeu acest aspect .Sau poate iesi un copil ca re sa va creze greutati foarte mari familiei ,cind va fi mare.Asa ca e bine sa nu fortam voia lui Dumnezeu prin metode moderne ci prin metode religioase ,caci EL asa vrea.Daca veti avea un copil neaparat pt ca asa doriti ,peste voia lui Dumnezeu ,sa va pregatiti si de ce e mai rau in privinta problemelor care pot apatrea de-a lungul timpului in leg. cu el.

Mi se pare ciudat ca monahii isi dau cu parerea, despre ce trebui sau nu trebuie facut "pentru a avea copii". Mai ales cand acestia nu cunosc sau ignora pozitia/recocomandarea Bisericii. Riscul unor asemenea pareri, "adoptate" de crestini inaintea pozitiei oficiale a Bisericii este, cel putin, extremismul, ca sa nu mai vorbim despre riscul derapajelor si "rupturilor".

Pentru mai multe detalii.
http://www.crestinortodox.ro/Procrearea_medical_asistata-p365-15256

Mirean, articolul indicat de tine nu se poate citi. Ai si alte materiale, referitoare la tema discutata, care pot fi citite?

O simpla cautare pe net "limpezeste" problema. Articolul edat ca exemplu este pe acest site.

http://www.crestinism-ortodox.ro/html/11/11b_bioetica_familia_si_morala_crestina.html

http://www.crestinism-ortodox.ro/html/11/11b_bioetica_familia_si_morala_crestina.html

"In urma expunerii pe scurt a invataturii crestine ortodoxe despre familie si despre Taina casatoriei, cat si despre tehnologia reproducerii artificiale, putem desprinde cateva concluzii, si anume:

1. Familia bazata pe casatorie a fost intemeiata de Dumnezeu in rai (Facere 2, 18) si ridicata de Mantuitorul la rangul de taina, prin care legatura naturala a casatoriei este sfintita si inaltata la "demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica."

2. Fara a dispretui trebuinta unirii trupesti intre barbat si femeie, Biserica socoteste ca numai in casatorie ea devine un mijloc de promovare a unirii sufletesti. Numai Taina casatoriei transfigureaza si spiritualizeaza unirea trupeasca, prin penetrarea ei de unire sufleteasca dintre barbat si femeie.

3. Pe langa transfigurarea unirii trupesti, casatoria are si rolul de a da nastere la prunci, iar responsabilitatea asumata pentru cresterea lor face ca actele de unire trupeasca sa se imbibe de un element spiritual si mai accentuat.

4. Biserica ne invata sa ne ingrijim de sanatatea trupului, pentru a-l folosi in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. De aceea, Biserica este de acord cu tratamentul medical al infertilitatii in vederea nasterii de prunci.

5. In ultimul timp, in cazurile in care tratamentul medical al infertilitatii nu este eficient, se apeleaza, tot mai frecvent, la reproducerea artificiala, care se substituie actului natural procreativ, "se opune reproduce naturale si bulverseaza conceptiile clasice privind filiatia dintre parinti si copii."

6. Desi in insamantarea artificiala cu lichid seminal de la sot este pastrata filiatia, trebuie remarcat faptul ca lipseste, totusi, legatura completa, trupeasca si sufleteasca a sotilor, lipseste comuniunea conjugala si iubirea in momentul zamislirii. Prin reproducerea artificiala se disociaza procreatia de sexualitate, "care aduce disociatia filiatiei biologice de cea afectiva."

7. In insamantarea artificiala cu lichid seminal de la donator se ivesc probleme legate de drepturile copilului care se va naste, "mai ales in cazurile femeilor singure sau a femeilor avand comportament sexual deviat (homosexualitate)", deoarece copilul este de la inceput dezavantajat prin lipsa tatalui sau, mai grav, prin existenta relatiilor familiale deviate. Insamantarea cu sperma de la un donator este socotita de unii delict de adulter, fals intelectual in actele de nastere sau violare a prevederilor adoptiei.

8. In privinta fecundarii in vitro urmata de implantarea in uter a embrionului rezultat, fie ca este vorba de fecundarea ovulului cu lichidul seminal de la partener, fie ca este vorba de fecundarea de ovule obtinute de la o banca de ovule, cu lichid seminal obtinut de la o banca de sperma, in afara consecintelor expuse deja cu ocazia prezentarii acestor tehnici, trebuie sa mai adaugam si urmatoarele:

a) in cazul donarii de ovule care urmeaza a fi fecundate in vitro, avand posibilitatea sa selectionam donatoarele, in vederea obtinerii unui "copil perfect", apare riscul unei devieri eugenice.
b) in Franta, in urma injectarii spermei in citoplasma ovulara, s-au obtinut 6065 embrioni, dintre care au fost plantati 4030, obtinandu-se sarcini in procent de 21 %.

Lasand la o parte faptul ca in urma folosirii acestei tehnici s-au semnalat cazuri de anomalii a cromozomilor sexuali, ca embrionii supranumerari sunt folositi pentru cercetari stiintifice sau pentru industria cosmetica, noi ne intrebam cum putem cataloga o tehnica care condamna la moarte mii de embrioni, mii de fiinte omenesti, care poarta in ele chipul lui Dumnezeu? Dupa invatatura Sfintei noastre Bisericii, viata omeneasca nu incepe la nastere, ci la zamislire si deci miile de embrioni morti sunt tot atatea mii de.vieti suprimate, ca in practicarea avortului.

9. "Prin aplicarea tehnologiilor moderne de reproducere asistata se sustin interesele adultului. Acest lucru nu se aplica si in cazul intereselor noului nascut. De aceea, practicarea donarii materialului genetic ridica probleme etice, legale, religioase si sociale care se cer discutate. Practicarea donarii de garneti si de pre-embrioni se opune conceptelor principalelor religii."

10. "Stiinta nu poate fi oprita in descoperirile ei, dar datoria medicului este de a o umaniza, de a gasi ratiuni logice si etice acolo unde natura se prezinta ca un mister, de a da permanent dovada de acea temeritate prudenta, mai ales cand limitele predictiilor stiintifice raman necunoscute."

11. Viata este un dar al lui Dumnezeu si nu un produs fabricat, iar "cadrul traditional necesar pentru perpetuarea vietii este familia." Dupa invatatura Bisericii noastre, "noile persoane umane se nasc dintr-o pereche de alte persoane umane, prin puterea lui Dumnezeu, Care intra in dialog cu ele" si Care are "un rol in aducerea la existenta a fiecarui nou subiect uman" care este purtator al chipului Sau.

12. Fecundatia in vitro reprezinta o tehnica foarte costisitoare (66.000-800.000 dolari), la care nu pot apela familiile nevoiase. Cati copii, muritori de foame, ar putea fi salvati cu acesti bani!

13. Masturbarea (onania), practicata in vederea obtinerii spermei necesare fecundatiei in vitro, este un pacat (Facere 38, 9-10).

14. In situatia in care medicina "nu poate oferi o tratare a sterilitatii, ci doar o tehnicizare si o depersonalizare a procreatiei", singura alternativa crestineasca a familiei care doreste un copil este recurgerea la nobilul gest al infierii unui copil abandonat. Sa ne gandim numai la copiii abandonati, la copiii strazii, care nu au simtit niciodata mangaierea mamei si carora nu le-a zambit nimeni si sa ne imaginam bucuria pe care ar trai-o ei in mijlocul unei familii care i-ar inconjura cu o dragoste de care ei nu au avut parte niciodata.

15. Toate tehnicile amintite in legatura cu insamantarea artificiala sunt produsul unui abuz rationalist, care nu vrea sa stie de iubire si de viata de familie. La baza acestor tehnici se afla o conceptie individualista, care face abstractie de viata de comuniune, care isi afla ultimul ei temei in viata mai presus de fire a Sfintei Treimi."

Dr. George Stan

http://www.crestinortodox.ro/Procrearea_medical_asistata-365-15256.html

Procrearea medical asistata

Facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27), omul este o fiinta comunitara, in familie traind dupa modelul comuniunii de iubire al Sfintei Treimi, "impreuna-lucrator cu Dumnezeu" (I Corinteni 3, 9) in perpetuarea vietii pe pamant (Facere 1, 28).

"Barbatul se insoteste cu femeia, dupa randuiala dintru inceput a Creatorului si intemeiaza institutia sfanta si binecuvantata a familiei pentru ajutorare reciproca, nastere de prunci buni, ascultatori si tematori de Dumnezeu, pentru perpetuarea speciei si a neamului omenesc."

Familia bazata pe casatorie este cea mai veche institutie sociala, fiind intemeiata de Dumnezeu o data cu crearea primilor oameni. "Nu este bine sa fie omul singur. Sa-i facem ajutor potrivit pentru el." (Facere 2, 18). Si in rugaciunile de la Taina Cununiei se spune: "Ca Tu din inceput ai zidit parte barbateasca si femeiasca si de la Tine se insoteste barbatului femeie spre ajutor si spre dainuirea neamului omenesc."

Dar Dumnezeu a facut pe Eva nu numai ca sa-l ajute pe Adam, ci si pentru a-l feri de singuratate, care inseamna suferinta, deoarece lipseste comuniunea. Nici Dumnezeu nu este o singura persoana, ci este Unul si Trei in acelasi timp. De aceea nici omul nu ar fi chipul lui Dumnezeu, daca ar fi o monada inchisa; numai pentru ca se completeaza reciproc, ei sunt omul deplin.

Cel ce se uneste cu o femeie se completeaza intr-un mod atat de total cu ea, incat alcatuiesc o unitate. Aceasta unire deplina, corespunzand unei iubiri desavarsite, este netrecatoare. "Unitatea sa de om se realizeaza in dualitatea personala neuniforma si complementara de barbat si femeie: si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el, barbat si femeie i-a facut pe ei. (Facere 1, 27). Vorbind de doi, Dumnezeu vorbeste de unul singur si vorbind de unul singur, vorbeste de doi", noteaza Sfantul Ioan Gura de Aur.

Ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie, casatoria se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. Afirmatia se intemeiaza pe faptul ca "aceste doua aspecte (masculin si feminin) ale omului sunt in asa masura inseparabile de iubirea lui Dumnezeu, ca o fiinta umana luata izolat si considerata in sine nu este deplin om. Nu este decat o jumatate de om, intr-o existenta izolata de complementarul sau."

Prin casatorie, "barbatul are in femeie umanitatea ajunsa la intimitatea suprema cu el. Si viceversa, cand femeia i-a ajuns barbatului o astfel de umanitate intima si curata prin coplesirea dragostei trupesti de catre cea spirituala, el poate privi cu ochii curati orice femeie, si femeia, orice barbat. Casatoria este, astfel, un drum spre spiritualizarea celor doi soti nu numai in relatia unuia fata de altul, ci si in toate relatiile cu ceilalti oameni."

Familia intemeiata prin casatorie, adica prin unirea de bunavoie a unui barbat cu o femei, a fost ridicata de Mantuitorul la rangul de Taina, prin care se impartaseste, prin preot, harul Sfantului Duh, "care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica."

Cu alte cuvinte, Taina Cununiei transforma legatura dintre cei doi soti intr-una asemanatoare celei dintre Hristos si Biserica, asa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel, cand spune: "Taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica" (Efeseni 5, 32). "In acest sens, Taina Casatoriei este mai cuprinzatoare decat familia. Este Taina iubirii dumnezeiesti, Taina cuprinzatoare a existentei peste tot" si pentru acest motiv "ea intereseaza toata Biserica si, prin Biserica, intreaga lume, deoarece o familie sanatoasa este o celula sanatoasa a edificiului Bisericii si a societatii."

Reflectand unirea dintre Hristos si Biserica, Taina Casatoriei este una singura, este o legatura vesnica, dragostea omeneasca proiectandu-se "in imparatia vesnica a lui Dumnezeu."

Unitatea aceasta indisolubila dintre barbat si femeie nu este atat o unitate fiziologica, ci o unitate prin iubirea intre doua existente umane care se completeaza nu numai pe planul trupesc, ci si pe cel spiritual. Astfel, cu toate ca barbatul si femeia alcatuiesc un singur trup, totusi ei raman doi, ca temei al iubirii si comuniunii reciproce.

Un rol important al spiritualizarii treptate a legaturii dintre soti il are cresterea responsabilitatii unuia pentru celalalt. Prin aceasta responsabilitate reciproca, prin reciproca jertfelnicie, unirea sotilor se accentueaza tot mai mult, ca o comuniune personala, in care fiecare persoana creste spiritual pe masura unirii intre ele.

"Crestinismul nu dispretuieste trebuinta unirii trupesti intre barbat si femeie. Rugaciunile de la cununie nu evita deloc sa vorbeasca despre ea. Dar socoteste ca numai in casatorie ea devine un mijloc de promovare a unirii sufletesti." De aceea, fata de pofta trupeasca, nu sunt decat doua atitudini: sau o infranare totala de la ea in afara casatoriei, inteleasa ca o castitate permanenta trupeasca si sufleteasca, sau o satisfacere a ei ca mijloc de unire sufleteasca si de inaintare in ea.

Insa si in cadrul casatoriei viata conjugala se poate impleti cu viata de infranare, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel: "Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu nostul si rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre" (I Corirtteni 7, 5). Aceasta este neprihanirea patului de care vorbesc rugaciunile de la cununie, sau castitatea conjugala, care duce la transfigurarea legaturii dintre barbat si femeie.

Pe langa transfigurarea unirii trupesti, casatoria are si rolul de a da nastere la prunci. In acest sens, Sfantul Ioan Hrisostom spune foarte clar: "Sunt doua motive pentru care a fost instituita casatoria: pentru a face pe om sa se multumeasca cu o singura femeie si pentru a face copii. Dar motivul principal este cel dintai. Cat despre procreare, casatoria nu o antreneaza in mod absolut. Dovada sunt multele casatorii care nu pot avea copii." Deci casatoria are in vedere, in primul rand, iubirea dintre barbat si femeie. Nasterea de prunci este consecinta iubirii.

Dar Sfantul Ioan Gura de Aur, cand spune ca o casatorie este realizata si cand se implineste numai scopul ei principal de reglementare a sexualitatii, fara implinirea celui de al doilea scop, de nastere de prunci, lamureste imediat ca o casatorie este realizata si "fara nastere de prunci" numai atunci "cand pruncii lipsesc nu din voia parintilor, ci fara voia lor." Acesta pentru motivul pentru care atunci cand nasterea de prunci este evitata cu voia sotilor, legatura lor cade intr-un simplu prilej de satisfacere a poftelor trupesti, ce trece astfel la acte pacatoase.

Nasterea si cresterea de prunci este un important mijloc care ajuta pe cei doi soti sa inainteze spre o unire sufleteasca tot mai desavarsita. Responsabilitatea asumata pentru cresterea pruncilor face ca actele de unire trupeasca sa se imbibe de un element spiritual si mai accentuat. Copilul ivit din comuniunea conjugala o prelungeste si reafirma unitatea perfecta deja formata. Copiii sporesc comuniunea dintre soti printr-o responsabilitate comuna, care adanceste esenta casatoriei, care, fara copii, se saraceste de substanta spirituala interioara. Fara copii, sotii ar deveni o unitate egoista in doi, in timp ce prin copii, ei se deschid spre societatea de care au nevoie atat pentru cresterea, cat si pentru incadrarea copiilor in societate.

Pana nu de mult, unele familii care nu puteau sa aiba copii, datorita infertilitatii sotului sau sotiei, obisnuiau sa infieze un copil. Statisticile recente arata ca astazi, in lume, aproximativ 6-10 % din familiile existente sunt infertile si isi doresc un copil, ca o alternativa la adoptiune.

Infertilitatea se datoreste femeii sau barbatului, iar tratamentul ei, desi a preocupat intotdeauna medicina, nu a fost in toate cazurile eficient.

Progresul stiintific din ultimele decenii a facut insa posibila si dezvoltarea tehnologiei reproducerii artificiale, care "se opune reproducerii naturale si bulverseaza conceptiile clasice privind filiatia dintre parinti si copii."

Precizam insa ca folosirea acestei tehnologii nu are drept scop tratarea infertilitatii, pentru ca femeia ramane tot sterila, ci ea reprezinta doar o "alternativa a actului procreativ, un inlocuitor al lui."

In privinta asistentei medicale pentru a procrea, distingem doua situatii:
- asistenta medicala fara interventia unui donator.
- asistenta medicala cu interventia unui donator.

Asistenta medicala fara interventia unui tert donator inseamna "facilitarea fertilizarii unei femei prin inseminarea cu sperma provenind de la sotul sau, depusa intr-o banca de sperma." Daca o asemenea cerere vine din partea unei femei al carei sot a murit, este refuzata (desi se fac si exceptii).

Tot in cadrul asistentei medicale fara interventia unui tert donator se inscrie si fertilizarea in vitro si a transplantului embrionului in uter.

In ambele cazuri descrise mai sus nu apar probleme serioase din punct de vedere juridic. Probleme apar atunci cand intervine un tert donator, deci cand intervine o persoana din afara cuplului, in care caz trebuie luate masuri de protectie atat pentru cuplu, cat si pentru copilul rezultat, persoana care doneaza sperma in scopul inseminarii artificiale a femeii neavand "dreptul de a avea legaturi de familie cu copilul nascut astfel."

Se face apel la un donator numai in cazul in care nu exista alte solutii pentru cuplu si in acest caz se pot dona gameti sau embrioni.

Dupa ce am expus sumar cele doua situatii in fata carora ne putem afla atunci cand vorbim despre procrearea medical asistata (asistenta medicala cu sau fara interventia unui donator), voi prezenta pe scurt tehnologia reproducerii artificiale, care imbraca doua aspecte: insamantarea artificiala si fecundarea in vitro.

1. Cea mai folosita tehnica reproductiva actuala este insamantarea artificiala, in care se foloseste material genetic (lichid seminal conservat, depus intr-o banca de sperma) fie de la sotul care are de facut o radioterapie pentru un neoplasm sau care a decedat, fie de la un donator, ca in cazul unor boli transmisibile ale sotului sau in azoospermia sa.

Dar insamantarea artificiala mai poate fi solicitata si in urmatoarele cazuri:
a) in cazul femeilor singure, necasatorite, in care caz se ridica probleme in legatura cu drepturile copilului care se va naste, situatie similara unui copil abandonat.
b) in cazul "femeilor avand comportament sexual deviat (homosexualitate), stiut fiind faptul ca astazi cuplurile de lesbiene militeaza tot mai frecvent "pentru dreptul de a se casatori, de a creste copii."

2. Asa cum am spus mai inainte, un alt aspect al tehnologiei reproducerii artificiale il reprezinta tehnica fecundarii (fertilizarii) in vitro a ovulelor recoltate laparoscopic, de catre spermatozoizii partenerului, iar embrionul rezultat este reimplantat in uter, scurtcircuitand astfel traiectul tubar al ovulului si al embrionului.

Apelul la un donator se face numai in cazul in care nu exista o alta solutie pentru cuplu si in acest caz se doneaza fie garneti, fie embrioni crioconservati depusi in banci specializate. In general, embrionii se doneaza unui cuplu steril, care va da nastere unui copil a carui mama legala nu este mama biologica, iar tatal legal nu este tatal genetic.

Amintim ca, pentru reusita tratamentului, este necesar ca in uter sa fie implantati mai multi embrioni, "sansa unei sarcini viabile creste de la 10 %, in cazul implantarii unui singur embrion, la 25 %, in cazul implantarii a trei embrioni. Cu toate acestea, in 24 % din cazurile cu implante reusite, numarul de feti care se dezvolta este mai mare decat cel asteptat, de unu." Apar deci probleme economice (multigemeralitate), pe de o parte, si scade si indicele de supravietuire, pe de alta parte, la gemeni, prin scaderea "calitatii" produsului de conceptie.

Tot in cadrul tehnicii fecundarii in vitro, trebuie sa discutam si problema "mamelor purtatoare (a "mamelor de imprumut"). In acest caz este vorba despre prelevarea de ovule sau de obtinerea lor de la o banca de ovule (asa cum exista si banci de sperma), urmata de fecundarea lor in vitro si apoi de "inchirierea" uterului unei alte femei in care se va matura produsul de conceptie realizat prin fecundarea in vitro, deoarece mama, din cauza unor malformatii ale uterului sau extirparii acestuia din diferite motive, nu poate sasuporte sarcina. Acest tip de reproducere este folosit mai mult in SUA, unde, in 1990, au fost nascuti peste 1000 de copii, folosindu-se mame de imprumut.

Desi, teoretic, mamele care isi "inchiriaza" uterul nu primesc nici o compensatie, in realitate o treime dintre ele accepta aceasta situatie din motive economice (primesc 10.000$ pentru o sarcina), din care cauza "ele sunt greu de acceptat din punct de vedere bioetic." In SUA, aproximativ 300.000 de femei isi inchiriaza, anual uterul.

Pentru a ne putea exprima punctul de vedere asupra procrearii medical asistate, trebuie sa vorbim, mai pe larg, despre fiecare tehnica reproductiva descrisa mai sus. Fara a enumera conditiile care se cer pentru efectuarea insamantarii artificiale, vreau sa precizez ca "ceea ce primeaza intre toate aceste conditii este precizarea statutului viitor al copilului", considerandu-se util a se stabili ca, in cazul insamantarii artificiale cu sperma de la sot (chiar daca acesta a decedat), "se aplica prezumtia clasica de paternitate", iar in cazul in care "sperma este de la un donator si sotul a consimtit, paternitatea copilului se poate face prin recunoasterea judiciara, iar daca nu a consimtit, prin aceeasi procedura, cand donatorul va deveni cunoscut."

Din aceasta obligatie de a informa viitorul copil asuprea originii sale, "poate rezulta un conflict intre drepturile donatorului la anonimat si cele ale copilului la propria identitate."

Insamantarea artificiala a femeilor singure, necasatorite, este socotita, din punct de vedere moral, de catre unii, ca desfranare, iar din punct de vedere juridic, filiatia fata de copil se rezolva ca in cazul donarii de lichid seminal (situatie similara unui copil abandonat). De aici se vede ca insamantarea cu sperma de la donator are mai multe implicatii decat insamantarea cu sperma de la sot. Din aceasta cauza, insamantarea cu sperma de la donator este considerata de unii "ca delict contra familiei (delict de adulter), ca fals intelectual in actele de nastere, ca violare a prevederilor adoptiei", insistandu-se si pe "riscurile privind dezagregarea familiei prin fixarile afective (emotionale) fata de donatorul necunoscut."

O alta forma de reproducere medical asistata, la care participa un tert, este donarea de embrioni rezultati in urma fecundatiei in vitro. Acesti embrioni se doneaza unui cuplu steril, iar copilul rezultat va avea o mama legala care nu-i este si mama biologica si un tata legal care nu-i este si tata genetic. Dar embrionii rezultati in urma fertilizarii in vitro nu sunt folositi numai pentru rezolvarea problemei sterilitatii, ci ei sunt utilizati si "in scopuri de cercetare, asemenea embrionilor animali."

Pe de alta parte, in urma fecundatiei in vitro rezulta embrioni supranumerari, care sunt conservati si depusi in "banci de embrioni umani." Producerea embrionilor supranumerari are multe urmari grave din punct de vedere moral si anume: un numar de embrioni (25-40 %) mor cand sunt decongelati, alti embrioni sunt folositi in cercetare, altii in industrie pentru realizarea unor produse cosmetice etc.

Deputatul Geyselings declara in 1986 in parlamentul belgian: "Cu totii o stim: femei insarcinate care nu-si doresc copii sunt platite pentru a prelungi sarcina pana in luna a sasea, daca nu a saptea luna, pentru a putea oferi cercetarii stiintifice si industriei de cosmetice un fat cat mai bine dezvoltat cu putinta."

Cum viata incepe din momentul zamislirii, inseamna ca distrugerea acestor embrioni este omucidere. Si unii biologi au optat pentru acelasi raspuns transant: "Odata cu fecundatia, incepe viata." Si Conventia Americana a Drepturilor Omului vorbeste despre dreptul fiecarei persoane la viata, incepand din momentul conceptiei.

Cum poate oare R Edwards sa sustina ca "nevoia de cunoastere este superioara respectului cerut de un embrion in stare precoce", cand noi stim ca recentele descoperiri ale embriologiei si ale geneticii au demonstrat ca viata incepe o data cu zamislirea?

Tot referitor la tehnica de fecundare in vitro si a transferului de embrioni, trebuie atrasa atentia atat asupra riscurilor tehnicii (rupturi vasculare, leziuni intestinale etc), cat si asupra altor accidente ca: moartea in uter, malformatii, anomalii cromozomiale.

In cazul mamelor de imprumut, exista riscul "de nastere a unui handicapat (risc existent in fertilizarea in vitro cu sperma de la o terta persoana)", copil refuzat si de mama purtatoare si de mama genetica.

Trebuie atrasa atentia si asupra consecintelor etico-sociale ale acestor proceduri. "Avand inca alura unor proceduri experimentale, copilul va avea trei mame (genetica, uterina si sociala) si doi tati (biologic si social).

In sfarsit, prin tehnica reproducerii medical asistate, se bulverseaza reproducerea biologica si putem asista, datorita pastrarii anonimatului donatorului, la implantarea ovulului "de la mama la fiica, ce devine astfel sora cu propriul sau copil", sau putem asista la incest, daca o femeie primeste sperma tatalui sau fratelui, sau "se realizeaza fecundari cu sperma congelata a unui subiect care a decedat, realizandu-se astfel saltul generatiilor, cand un copil poate fi fiul bunicului sau."

Din cauza acestor consecinte, in multe tari din vestul Europei (Anglia, Franta etc), fertilizarea in vitro este socotita, de forurile etice, ca o violare a legilor naturale. Se cere respectarea dreptului la viata a viitorului copil si se interzice efectuarea de cercetari pe embrioni dupa 14 zile, implantarea lor in uterul altor specii, alegerea sexului in scop neterapeutic, crearea de gemeni identici etc.

In urma expunerii pe scurt a invataturii crestine ortodoxe despre familie si despre Taina casatoriei, cat si despre tehnologia reproducerii artificiale, putem desprinde cateva concluzii, si anume:

1. Familia bazata pe casatorie a fost intemeiata de Dumnezeu in rai (Facere 2, 18) si ridicata de Mantuitorul la rangul de taina, prin care legatura naturala a casatoriei este sfintita si inaltata la "demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica."

2. Fara a dispretui trebuinta unirii trupesti intre barbat si femeie, Biserica socoteste ca numai in casatorie ea devine un mijloc de promovare a unirii sufletesti. Numai Taina casatoriei transfigureaza si spiritualizeaza unirea trupeasca, prin penetrarea ei de unire sufleteasca dintre barbat si femeie.

3. Pe langa transfigurarea unirii trupesti, casatoria are si rolul de a da nastere la prunci, iar responsabilitatea asumata pentru cresterea lor face ca actele de unire trupeasca sa se imbibe de un element spiritual si mai accentuat.

4. Biserica ne invata sa ne ingrijim de sanatatea trupului, pentru a-l folosi in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. De aceea, Biserica este de acord cu tratamentul medical al infertilitatii in vederea nasterii de prunci.

5. In ultimul timp, in cazurile in care tratamentul medical al infertilitatii nu este eficient, se apeleaza, tot mai frecvent, la reproducerea artificiala, care se substituie actului natural procreativ, "se opune reproduce naturale si bulverseaza conceptiile clasice privind filiatia dintre parinti si copii."

6. Desi in insamantarea artificiala cu lichid seminal de la sot este pastrata filiatia, trebuie remarcat faptul ca lipseste, totusi, legatura completa, trupeasca si sufleteasca a sotilor, lipseste comuniunea conjugala si iubirea in momentul zamislirii. Prin reproducerea artificiala se disociaza procreatia de sexualitate, "care aduce disociatia filiatiei biologice de cea afectiva."

7. In insamantarea artificiala cu lichid seminal de la donator se ivesc probleme legate de drepturile copilului care se va naste, "mai ales in cazurile femeilor singure sau a femeilor avand comportament sexual deviat (homosexualitate)", deoarece copilul este de la inceput dezavantajat prin lipsa tatalui sau, mai grav, prin existenta relatiilor familiale deviate. Insamantarea cu sperma de la un donator este socotita de unii delict de adulter, fals intelectual in actele de nastere sau violare a prevederilor adoptiei.

8. In privinta fecundarii in vitro urmata de implantarea in uter a embrionului rezultat, fie ca este vorba de fecundarea ovulului cu lichidul seminal de la partener, fie ca este vorba de fecundarea de ovule obtinute de la o banca de ovule, cu lichid seminal obtinut de la o banca de sperma, in afara consecintelor expuse deja cu ocazia prezentarii acestor tehnici, trebuie sa mai adaugam si urmatoarele:

a) in cazul donarii de ovule care urmeaza a fi fecundate in vitro, avand posibilitatea sa selectionam donatoarele, in vederea obtinerii unui "copil perfect", apare riscul unei devieri eugenice.
b) in Franta, in urma injectarii spermei in citoplasma ovulara, s-au obtinut 6065 embrioni, dintre care au fost plantati 4030, obtinandu-se sarcini in procent de 21 %.

Lasand la o parte faptul ca in urma folosirii acestei tehnici s-au semnalat cazuri de anomalii a cromozomilor sexuali, ca embrionii supranumerari sunt folositi pentru cercetari stiintifice sau pentru industria cosmetica, noi ne intrebam cum putem cataloga o tehnica care condamna la moarte mii de embrioni, mii de fiinte omenesti, care poarta in ele chipul lui Dumnezeu? Dupa invatatura Sfintei noastre Bisericii, viata omeneasca nu incepe la nastere, ci la zamislire si deci miile de embrioni morti sunt tot atatea mii de.vieti suprimate, ca in practicarea avortului.

9. "Prin aplicarea tehnologiilor moderne de reproducere asistata se sustin interesele adultului. Acest lucru nu se aplica si in cazul intereselor noului nascut. De aceea, practicarea donarii materialului genetic ridica probleme etice, legale, religioase si sociale care se cer discutate. Practicarea donarii de garneti si de pre-embrioni se opune conceptelor principalelor religii."

10. "Stiinta nu poate fi oprita in descoperirile ei, dar datoria medicului este de a o umaniza, de a gasi ratiuni logice si etice acolo unde natura se prezinta ca un mister, de a da permanent dovada de acea temeritate prudenta, mai ales cand limitele predictiilor stiintifice raman necunoscute."

11. Viata este un dar al lui Dumnezeu si nu un produs fabricat, iar "cadrul traditional necesar pentru perpetuarea vietii este familia." Dupa invatatura Bisericii noastre, "noile persoane umane se nasc dintr-o pereche de alte persoane umane, prin puterea lui Dumnezeu, Care intra in dialog cu ele" si Care are "un rol in aducerea la existenta a fiecarui nou subiect uman" care este purtator al chipului Sau.

12. Fecundatia in vitro reprezinta o tehnica foarte costisitoare (66.000-800.000 dolari), la care nu pot apela familiile nevoiase. Cati copii, muritori de foame, ar putea fi salvati cu acesti bani!

13. Masturbarea (onania), practicata in vederea obtinerii spermei necesare fecundatiei in vitro, este un pacat (Facere 38, 9-10).

14. In situatia in care medicina "nu poate oferi o tratare a sterilitatii, ci doar o tehnicizare si o depersonalizare a procreatiei", singura alternativa crestineasca a familiei care doreste un copil este recurgerea la nobilul gest al infierii unui copil abandonat. Sa ne gandim numai la copiii abandonati, la copiii strazii, care nu au simtit niciodata mangaierea mamei si carora nu le-a zambit nimeni si sa ne imaginam bucuria pe care ar trai-o ei in mijlocul unei familii care i-ar inconjura cu o dragoste de care ei nu au avut parte niciodata.

15. Toate tehnicile amintite in legatura cu insamantarea artificiala sunt produsul unui abuz rationalist, care nu vrea sa stie de iubire si de viata de familie. La baza acestor tehnici se afla o conceptie individualista, care face abstractie de viata de comuniune, care isi afla ultimul ei temei in viata mai presus de fire a Sfintei Treimi.

Dr. George Stan

Scuze, nu am vazut ca ai postat deja. Cred ca admin poate sterge ce este in plus/se suprapune.

Ar mai fi de citit "Darul sacru al vietii", John Breck
http://www.crestinortodox.ro/Darul_sacru_al_vietii-c376-new.html

Aici ("Darul sacru al vietii", John Breck) sunt facute distinctiile potrivite intre inseminarea artificiala, fecundare artificiala, inseminare in vitro etc. Unele sunt permise de Biserica, altele nu. Cred ca vei gasi acolo ce ai nevoie; generalizarile nu fac bine...

TEHNICILE ASTEA ARTIFICIALE ,INDIFERENT CUM AR FI ELE SAR PESTE VOIA LUI DUMNEZEU ,care din nu stim noi ce socoteli hotaraste ca acea familie sa nu aiba copii.Poate pt ai scuti de mari necazuri pe care EL stie ca sotii respectivi nu le pot purta ,atunci cind copilul creste sau va fi adult.Caci nu stim noi ce pacate mari poate mosteni acel copil de la stramosi ,care sa creeze mari probleme acelei familii.Sa ne punem problema ca din iubire fata de un cuplu ,Dumnezeu hotaraste ca ei sa nu poata avea copii.Prin insamintare moderna ei se impotrivesc voii lui Dumnezeu si atunci nu au decit sa suporte consacintele ,oricare ar fi ele .Noi nu cunoastem iconomia lui Dumnezeu si e periculos sa trecem peste voia LUI E altceva daca acel copil este conceput dupa post si rugaciune.Un motiv pt care un cuplu nu poate sa aiba copii poate sa insemne si o testare a credintei fata de Dumnezeu ,mai ales cind e vb de familie de preot Acel preot crede in primul rind in Dumnezeu sau in tehnicile moderne si astfel pot sa-si faca un idol din aceste tehnici moderne de reproducere ,caci tot ce e pus inaintea lui Dumnezeu ,sot ,sotie ,copil ,mama,tata ESTE IDOL.Asa vad eu problema indiferent ce zic altii.

Sofia, tu de ce te tratezi cand esti bolnava? Daca ai avea apendicita (poate ai si avut deja), te-ai trata? Si daca da, de ce? Poate ca voia lui Dumnezeu e ca tu sa mori, asa ca ai face un mare pacat? Nu? ... Iti place rationamentul asta? Asa gandesti tu! Ai auzit despre Sfintii Doctori fara de arginti? Crezi ca daca Dumnezeu voia ca noi sa murim dintr-o simpla si banala apendicita mai lasa doctori pe pamant? Exact la fel se pune problema cu orice boala. Absolut cu orice boala! Crede-ma faci ortodoxia de ras cu modul asta de gandire! Sau poate esti din secta martorilor lui Iehova! Ti-a dat Mirean mura-n gura, cu citate din Sfintii Parinti si tot nu vrei sa pricepi! Cine-i mai credibil? Sfantul Ioan Gura de Aur sau nu stiu care baba bigota? Singurul idol pe care-l remarc eu aici este doar mandria ta. Vezi sa nu-ti faci idol din aspirina sau penicilina ca si astea au fost tehnici "moderne" la vremea lor! Si mai vezi ca "altii" sunt sfinti de prin calendar, daca asta are vreo importanta pentru tine!

tratamentul femeii care sufera de sterilitate e una ,el se face la ginecolog si nu e pacat ,dar ferilizarea cu orice pret ,si in ciuda faptului ca metodele medicale de tratament ginecologice nu dau rezultat ,e alceva sint doua lucruri cu totul diferite!