Buna interventia ta si citatul este edificator. Din gura usor de dat , dar ce pacat caci din inima nimic nu am iertat, a-si adauga eu.

Ce bine de cei, care pot privi atat de clar in sufletul unui om pacatos. Probabil ca ati depasit starea de pacatosenie si acum Dumnezeu v-a umplut de har. In cazul acesta rugati-va si pentru mine, pacatoasa.

ce parere aveti de "binecuvantarile" astea:

<<In alta ordine de idei, as vrea sa te intreb de ce esti atat de "timida" in a numi pe Iisus Hristos si pe Fecioara Maria in postarile tale? Ti-am citit mesajele timp de peste un an. In nici un mesaj de-al tau nu am regasit vreodata numele Domnului. Poate o singura data, cand ai pomenit de Rugaciunea lui Iisus , pe care zici ca o spui dimineata. Esti sigura ca esti ortodoxa, sau tii mai degraba de Vechiul Testament, caci pe Moise vad ca il cunosti? Spre conformitate vezi postarile tale de la "Iudaismul", unde injuriile aduse de acel baiat Domnului Iisus Hristos pe tine te lasa rece.
Vad ca te deranjeaza foarte cei care Il marturisesc pe Domnul Iisus Hristos. Cum se face?>>

veneau dupa unele oficiale, zise dupa carte.

Nu cred ca si repet, nu cred, ca cineva a depasit starea de pacatosenie asa cum presupui tu cu sinceritate. De rugat , e foarte bine a face unul pentru altul, invatand din pildele Mantuitorului nostru IISUS HRISTOS, invatand din patimile ce El le-a suportat, atatea palme, scuipari, vorbe de ocara. Insa noi cei in pacat si un punct si o virgula ne deranjeaza si atunci cu ce suntem mai vrednici unul fata de celalalt, cand purtam ura si ranchiuna in suflet! DOAMNE IISUSE HRISTOASE,MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL ! +

Mirela, confunzi; aceasta NU este o binecuvantare. Te-am confruntat cu propria ta atitudine, la care adaugi de obicei si foarte multa impertineta.
Binecuvantarea se face cu cuvantul "BINECUVANTARE". Dar se pare ca nu ai inteles nimc. Pacat.
Este ultima explicatie pe aceasta tema pe careti-o dau.
Te binecuvantez in numle Domnului nostru Iisus Hristos.

cristiboss 56, imi pare rau daca asa ai inteles. Nu era vorba de ura, in niciun caz!
Am crezut ca o atentionare o va ajuta pe colega de forum sa inteleaga felul in care raspunde celor care se silesc sa scrie mesaje frumoase spre folosul tuturor. In plus m-a deranjat ff tare opozitia ei fata de cei care au cerut ajutor. Este o oponenta inversunata a milosteniei. Am purtat si corespondenta pe MP pe aceasta tema, dar fara folos. Nici macar teoretic nu accepta milostenia. Iata deci de ce am scris mesajul de mai sus, pe care l-a citat Mirela.
Iar pe tine, cristiboss te rog sa ma ierti, ca te-am deranjat cu acel mesaj, si poate si cu altele adresate acestei persoane. Doamne ajuta!

Nu, pe mine nu ma mai deranjeaza astfel de dispute inutile si fara ros pana la urma urmei, ce ma mira este atitudinea noastra la un moment dat si punerea in practica a invataturilor crestine. A judeca comportamentul cuiva, fie si el gresit, este a ne situa in afara invataturilor ortodoxe. Repet, ranchiuna sau situarea pe pozitii de judecator , nu-si au rostul si nici nu sunt benefice, nefind pilde bune pentru cei ce intra pe acest minunat site ortodox. Si tu Anca , precum si Mirela sunteti surori de ale noastre de la care am invatat multe, foarte multe, dar iata ca vrajmasul cauta sa umbreasca nefiresc aportul vostru pe acest forum. Aici nu exista persoane, ci frati si surori intru aceasi credinta Ortodoxa, fiecare cu partile lui bune sau mai putin bune, mai scolit sau mai putin scolit, mai instarit sau mai putin instarit. Oare MANTUITORUL nostru IISUS HRISTOS, a facut diferenta cu cei intalniti, cu cei vindecati , cu cei povatuiti si nu in ultimul rand cu cei mantuiti? Oare la judecata finala , in fata JUDECATORULUI, nu vom fi cu totii egali ?"Sa va iubiti unul pe altul"! Pana la urma , urmei aceasta-i o porunca fara de care sunt sigur mantuirea ramane o simpla iluzie, o iluzie desarta a sufletelor impietrite si pustiite. DOAMNE AJUTA! +

anca, cea care este in confuzie esti tu insati. eu insa n-am pierdut speranta ca o sa-ti revii din formalism si o sa si traiesti ortodoxia. nu teoria si vorbele repetate papagaliceste ne fac crestini.

?? :dontgetit: :dozingoff:

Nu este chiar atat de greu ca, atunci cand ne aflam intr-o imprejurare dificila, sa acordam iertare sau chiar sa ne rugam pentru cel care ne-a gresit. Mai greu este sa ne mentinem in acea stare, caci dupa ce necazul a trecut nu mai suntem atat de vigilenti si cadem iar...

cristiboss56: vad ca indemni la toleranta, dar toleranta nu este ortodoxa, caci nu il poti iubi pe fratele tau si sa il sustii in acelasi timp in ceea ce face gresit.
In schimb nu este ortodox sa te duci si sa-l certi pe cel care nu-ti este frate; pe acela il vei ingadui. Asa stiu eu.
Nu mi-ar fi trecut prin cap sa spun ceva, daca nu consideram ca vorbesc cu un frate/sora. Si apoi nu pe mine personal m-a deranjat, ci pe cei care au postat si au muncit pentru postari; precum si pe cei, care au venit si au cerut ajutor si pe care prin afirmatiile facute, i-a pus intr-o situatie delicata; i-a influentat si pe altii sa se retina de la a face un gest de omenie. Cu alte cuvinte s-a manifestat impotriva milostivirii. Este crestineasca si mai ales ortodoxa o astfel de atitudine? Nu este, dar daca tu esti de acord, cristiboss...
In plus eu m-am referit doar la cele scrise, caci persoana in cauza imi e total necunoscuta; este numai un nume printre alte mii de nume de pe forum.
Voi doi insa, scrieti despre mine ca si cand m-ati cunoaste personal; De unde stiti ce e in inima mea? Ma simt aproape obligata a va intregi lista pacatelor mele, ca sa nu credeti cumva ca numai pe cele enumerate le am. Totusi atata stiu, ca a nu fi indiferent la suferinta altuia este ortodox.
Oare ce frate sau sora intru Hristos evita sistematic sa Ii scrie Numele Lui si al Maicii Domnului? Poti sa-mi spui, cristiboss? Si in ce masura ma mai pot considera sora/frate intru credinta cu cineva, care se manifesta exclusv negativ in probleme de viata discutate din punct de vedere ortodox? Voi cere sfat duhovnicului meu in aceasta problema, caci credinta pentru mine nu este numai subiect de discutie.
Imi cer iertare fata de toti.

Draga ANCA, nici eu nu cunosc personal pe nimeni de pe acest forum in afara de veilur(Stefan) cu care merg la aceeasi biserica. Asta ca sa te linistesti in acest sens. Vad ca mi te adresezi cu id-ul , nu cu prenumele meu CRISTIAN, cum o faceai inainte pe privat in urma cu mult timp in urma cand imi dadeai sfaturi foarte utile ortodoxe.Anca draga, crede-ma, dar nu te mai recunosc si ma doare mult schimbarea ta si inversunarea ta. Lovesti suflete , tu care in urma cu doi ani erai pilda pentru multi.

Nu asa va reusi sa reimprospateze omul lumea. Da inima ta altora si asa te vei asemana Domnului. Am ajuns sa devenim surse de razvratire si asta pentru ca nu purtam toti acelasi chip. Dar nici nu vom reusi atat timp cat nu cautam comuniunea personala, ci supravietuirea individuala. E nevoie mai mult ca oricand sa scapam de acesta dorinta a omului din ziua de astazi: dorul de a-i anula pe toti si de a fi admirat de toti.

Of, DOAMNE, asa este COSTEL ! Chiar azi citeam pe acest site, despre cel mai periculos pacat , trufia de la care toate pleaca inclusiv atat de periculoasa mandrie. Chiar citind articolul cu pricina, am realizat ca trufia intradevar e samanta multor rele. Nici prin minte nu-mi trecea ca trufia poate genera atatea rele .

Cu siguranta Eugen Ionesco ne-ar invidia pentru acest dialog al absurdului. Si eu care credeam ca am scris in romaneste; dar se pare ca am scris in esperanto de nu s-a inteles mesajul...
Doamne apara si pazeste!

pot sa spun ca eu am fost binecuvintata de un preot calugar la manastirea TISMANA acuma simbata si mi-a trecut oboseala de drum aproape instantaneu si am putut sa ascult atenta ,neobosita vecernia pina la ora cind s-a terminat,ora 24.

Mustrarea, cand se indreapta catre cineva indeosebi, nu trebuie sa foloseasca vorbe ocolite, ci sa arate limpede insemnatatea pacatului, ca nu cumva sa piara acela, invechindu-se in pacat; cu atat mai mult trebuie facut astfel atunci cand mustrarea se face fara a pomeni pe cineva anume , asa incat cuvantul sa fie cu adevarat spre mustrare fara linguseala.

Ca atare, omul nu are de ce sa se manie pentru o mustrare, chiar daca ii e facuta anume, si cu atat mai mult atunci cand e facuta pentru toti indeobste. Nimeni nu se manie pe doctor pentru ca ii da o doctorie gretoasa, spre tamaduirea trupului; pentru ce dar sa ne maniem pe acela care vrea sa ne tamaduiasca sufletul si sa alunge din noi pacatul, folosindu-se pentru aceasta, ca de o doctorie gretoasa, de un cuvant aspru?

Cui nu i-a venit greu sa pacatuiasca, sa nu ii vina greu nici sa auda mustrarea pentru pacat si astfel sa se pocaiasca. Atunci cand te vei lasa de pactul pentru care ai fost mustrat, vei vedea ce bine ti-a prins mustrarea; atunci nu numai ca nu te vei mania pe cel ce te-a mustrat, ci ii vei si multumi, tot astfel cum bolnavul, scapand de boala, multumeste doctorului, lucru pe care ti-l doresc fierbinte.

Unul pacatuieste din neputinta, altul de bunavoie, cu buna stiinta si impotriva constiintei. Pacatul facut din neputinta, caruia ii cad prada si cei evlaviosi, trebuie, mustrat cu blandete; insa pacatele facute intradins si impotriva constiintei, mai ales daca sunt invechite si au intrat in deprindere, au nevoie de o mustrare aspra, la fel cum are nevoie boala veche de o doctorie tare si amara.

Aceasta deoarece astfel de pacate ii duc in chip vadit la pieire pe cei care le savarsesc si nu pot fi alungate decat cu ajutorul lui Dumnezeu, preintr-o lectie aspra. Asadar unii ca acestia trebuie mustrati cu asprime, ca printr-un astfel de cuvant sa fie desteptati ca de un tunet din somnul pacatului si sa faca adevarata pocainta, caci pretutindeni se cade a grai adevarul si a nu trece sub tacere ceea ce trebuie rostit.

Pacatul nedat in vileag si nemustrat dupa cuviinta, fie nu e socotit drept pacat, fie socotit neinsemnat, in vreme ce el este cat se poate de greu, deoarece si un pacat mic poate sa il traga pe pacatos in fundul iadului, dat fiind ca orice pacat se impotriveste maririi lui Dumnezeu. Iar daca este socotit ca nu sete pacat sau este socotit ca unul neinsemnat, ramane nevindecat, ceea ce este un lucru foarte primejdios.

Sfantul Tihon de Zadonsk "Despre pacate" pg. 281-282

Multumim noi cei cazuti in faradelegi si pacatosi pana peste poate. Pacatul ne-a intunecat mintea, noroc cu cei smeriti si far de pacate. Ferice lor !

Daca si un citat din Sf. Tihon de Zadonsk poate fi inteles gresit...nu mai e nimic de adaugat.

Ba da, ar mai fi de adaugat mandria ce coboara ca o umbra peste mintea unora din noi.

Cristina, nu are sens sa continuam pe acest ton. Mandria mea e mult mai mare decat iti inchipui tu; dar nu mandria m-a indemnat sa scriu ce am scris. Sf. Tihon de Zadonsk m-a ajutat sa exprim ceea ce am simtit: si anume o mana intinsa pentru cel care staruie in greseala; un medicament amar pentru o greseala repetata. Ce e atat de greu de inteles?
Si eu am pacate cu care ma lupt, dar a le evidentia nu sterge pacatele celuilalt.
Spui ca nu ma recunosti? Drept sa-ti spun, nici mie nu-mi vine sa cred cand citesc postarile tale.
"Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti" spune o zicala romaneasca.
Atentie deci, Cristian, pe cine sustii si cu ce fapte te arati de acord. Si nu uita: Fiecare pasare pe limba ei piere.

Sa ne ajute Dumnezeu sa devenim cu totii mai buni!

Iti multumesc ca mi-ai schimbat si sexul, dar asta putim conteaza. Sa te auda BUNUL Dumnezeu si sa pier eu iar tu sa te bucuri din plin de viata care o duci. DOAMNE AJUTA !

Cristian: "sa te bucuri din plin de viata care o duci"
Cred ca glumesti.
Iertare, Cristian; nu a fost cu intentie de a-ti scrie numele gresit.

aici este cheia, de aceea doar cei imbunatatiti duhovniceste pot da binecuvantari (a se vedea si marturia dnei sofia iuga).

a spune/ scrie cuvantul "binecuvantare" doar ca o iesire dintr-un impas oarecare nu este egal cu a binecuvanta. mai ales cand, cu prima ocazie se da arama pe fata, adica se arata de fapt dispretul si ura din suflet ptr acea persoana pe care cica o binecuvantase.

BINECUVÂNTÁ, (Despre Dumnezeu) A rev&atilde;rsa gratia divin&atilde;; a blagoslovi. f (Despre preoti) A rev&atilde;rsa harul divinit&atilde;tii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. f P.anal. A dori prosperitate si fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A l&atilde;uda, a sl&atilde;vi pe Dumnezeu. f A l&atilde;uda, a pream&atilde;ri pe cineva în semn de recunostint&atilde;.

BINECUVÂNT//Á 1) A face s&atilde; se bucure de fericire, rev&atilde;rsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoti) A ajuta s&atilde; beneficieze de harul divinit&atilde;tii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A sustine, exprimându-si acordul; a aproba; a încuviinta; a consimti. /bine + a cuvânta

Mirela, draga, in afara de sensul primar al cuvantului "binecuvantare", pe care vad ca il stii foarte bine, mai exista un sens, dupa cum am subliniat mai sus. Acum, indiferent daca il accepti sau nu, el exista si la acest sens face referire Sf. Vasile cel Mare, atunci cand ne indeamna sa binecuvantam pe oricine. Iti pot da citatul daca ai nevoie pentru edificare.
Acum, daca cineva citind o binecuvantare, folosita in sens de aprobare pentru a pune capat unei discutii, deci daca acest cineva care o citeste isi imagineaza ca nu e vorba de binecuvantare, acest lucru nu mai e treaba celui care a scris, ci a celui care a citit si a completat cu propriile ganduri cele scrise.
Oare nu e posibil ca si sentimentul de "dispret si ura" sa fi izvorat tot din propria imaginatie, avand in vedere ca tot imaginatia a atribuit sens negativ binecuvantarii?
Ia, gandeste-te! Pentru mine o binecuvantare este o binecuvantare si nu poate fi ceva negativ.

Sa dea Bunul Dumnezeu, ca adresarea fata de cineva cu "draga", sa nu fie protocolar ci din suflet, caci daca una gandim si alta rostim de semanul nostru, mare pacat este si toate teoriile noastre se duc de rapa, nu fac doi bani. Cel putin atata lucru elementar, am invatat. Cand spun draga Anca, draga Mirela, draga Jenica,draga Ory, draga Iosif, draga Costel,draga George,draga Ioan, draga Stefan, etc, chiar spun cu impacare si convingere, fara a avea o intentie de magulire, protocol inutil . De stim asa ceva, binecuvantarea vine de la sine treptat in viata si atitudinea noastra.

Totusi, draga Cristian, ce sens are la varsta noastra, sa spunem una si sa facem alta? Mai ales daca ne preocupa mantuirea si suferim neincetat pentru a ne indeparta de pacatele noastre?!?

Patima, pacatul nu are granite geografice si nici limita de varsta. Pana in ultima clipa a vietii noastre ,veghea asupra celor ce facem cu voie sau fara voie, cu gandul, vorba sau fapta, sa fie continue, fara a crede in nici o clipa ca suntem cu ceva mai vrednici fata de cei mai tineri ca noi. Sa avem ganduri curate , traduse tot timpul in fapte de luat in seama , si toate astea fara dragoste , multa dragoste si toleranta, nu valoreaza nimic. Ramanem niste simpli teoreticieni , intoleranti , izolati de cei din jur, iar credinta noastra devine desartaciune si pierdere de timp.

anca, eu nu am zis ca binecuvantarea este ceva negativ. tot ce am vrut sa te fac sa intelegi este ca ceea ce faci tu (in ceea ce ma priveste) NU este binecuvantare, este doar o formalitate.

Anca, decat sa tot insisti pe tema binecuvantarii formale ar fi mai frumos sa-ti ceri iertare pentru aberatiile acestea:

"Esti sigura ca esti ortodoxa, sau tii mai degraba de Vechiul Testament, caci pe Moise vad ca il cunosti?"

si sper si eu la fel ca si Cristi ca vei reveni la ganduri mai bune si la Anca cea de alta data.

Mirela, cu regret constat ca nu pricepi chiar nimic din cele scrise aici.
Asa ca ce sens ar avea sa imi cer iertare; am facut-o si pe forum si pe MP, dar fara efecte vizibile din partea ta. Asa ca incheiem dialogul aici, caci e inutil.
In loc sa imi reprosezi ca am scris ce am scris, mai bine mediteaza daca nu am dreptate si apoi discutam.
Arata-mi si mie o singura postare din cele peste 2000 ale tale, in care Il marturisesti pe Iisus Hristos, si atunci imi retrag afirmatiile. A fi ortodox inseamna mai mult decat a fi botezat.

Nu toleranta ci ingaduinta e caracteristica ortodoxiei. A fi tolerant este egal cu a fi de acord cu ce face rau cineva, Dar despre acest lucru s-a scris de multe ori pe forum.
Varsta are importanta, caci daca la 20 ani te crezi "nemuritor", caci toata viata ta o ai inainte, la 50 si mai mult de ani trebuie sa-ti dai seama ca poate nu mai ai inca odata pe atata de trait si vei da intr-o buna zi, doar de Dumnezeu stiuta, socoteala pentru faptele, vorbele, gandurile tale. Si atunci, daca mai apar si bolile, devii mai atent cu ceea ce faci.
Pacatele intr-adevar nu cunosc granite geografice si nu au limita de varsta, dar ar trebui sa aibe limite de varsta, si ar trebui sa-i credem pe cei, care spun ca gandul la Dumnezeu a devenit cea mai importanta preocupare din viata lor.
Ca de pacate nu se scapa asa usor este stiut; dar trebuie incercat si folosita orice clipa in acest sens.
Cat e de desertaciune si pierdere de timp credinta unora, nu putem aprecia aici pe forum. Doar duhovnicul poate vedea cu adevarat in inima fiecaruia. Asa ca e mai sanatos sa ne abtinem de la astfel de afirmatii.
Daca vezi postari nelalocul lor, atunci, da, poti interveni; dar fara caracterizari de persoana, caci nu ne cunoastem intre noi fantezia poate juca feste.

am meditat nu o data la asta, nu ai dreptate. dar la urma urmei, esti libera sa gandesti cum vrei si sa te indreptatesti, daca tii cu tot dinadinsul.

...si sa-mi fie cu iertare ca am insistat pe aceasta tema.

Doamnul si Maica Domnului sa va bucure sa va daruiasca sanatate trupeasca si sufleteasca Anca, Mirela si Cristian. Sa va umple de pace si bucurie in toata vremea si in tot ceasul sa va duca direct la Rai. Amin! :)

Domnul si Maica Domnului

Amin!