Pina la aceasta afirmatie (din respectiva postare a ta), eram de acord cu tine. Insa in aceasta priviinta nu mai sint.

Tu crezi in sfinti? Crezi tu ca atunci cand un sfant isi arata ajutorul fata de un om e ca o imbratisare a persoanei iubite prin monitorul computerului?
Tu cand te rogi "sfinte roaga-L pe Hristos Dumnezeu pt noi", crezi ca finalul iubirii si rugaciunii sfantului va fi asa "ca o imbratisare a persoanei iubite prin monitorul computerului"?
Monahii, chiar daca nu sint sfinti, tind spre sfintenie. Acolo vor sa ajunga, asta isi doresc si spre asta se straduie.

Pentru ultima ta fraza subsciu intrutotul lui adam000.

Fiecare om isi revarsa iubirea fata de aproapele din locul unde Dumnezeu il randuie.
Gandul ca in lume faci o lucrare mai deosebita pentru oameni, fata de cei care sunt in manastiri , este absolut fals si inselator. Spun doar atat: pentru rugaciunile monahilor, ascetilor, si parintilor, mai tine Dumnezeu lumea nu pentru faptele noastre celor din lume.
In legatura cu "mantuirea nu face distinctie de loc" exact asta am afirmat si eu. Noi oamenii care nu suntem in manastiri suntem datori sa facem manastire in sufletul nostru. Asta am spus.
Nu imi place sa ma contrazic, asa ca eu ma retrag.

Personal nu cred in sfintenia din manastiri, ca in sfintenia Sfintilor. Eu delimitez aceste lucruri, sau, cel putin am inceput sa le delimitez in zilele noastre.
Cred, insa, in sfintenia unei mame care moare la nastere, cred in sfintenia unui obraz inlacrimat mangaiat de un om, cred in sfintenia rugaciunilor intense, nu kilometrice, cred in sfintenia spiritului copilaresc, in " sfintenia " unui om cinstit, chiar daca nu este credincios. De sfintenii parvenite in straie negre, m-am cam saturat . Nu ma puteti face voi sa cred in sfintenia Manastirilor Contemporane si, daca ma gandesc bine, nu sunt sigura ca manastirea chiar are stransa legatura cu Mantuirea, dar o apreciez ca pe o latura traditionala si culturala a societatii . Se face prea mult caz de sfintenia monahilor, se supraestimeaza un mediu la fel de corupt ca trupul omului si societatea in care traieste el.

Fiecare serveste si isi inchina viata dumnezeului pe care si l-a ales .
Dumnezeul crestinilor ortodocsi spune prin gura Sf. ap. Iuda , ruda Domnului : ,,... credinta fara fapte moarta este , ca si faptele fara de credinta "

NB : srfintul Sisoe , ajuns la senectute si induhovnicit pina la masura incit i se ingaduia sa vada diavolii si sa stea de vorba cu ei , a intrebat intr-o zi pe diavol : mai spurcatule , ia spune-mi mie, sunt multi calugari si preoti in iad ? Tangalachi, fara sa stea pe ginduri a raspuns cu hotarire : nu !
Atunci sfintul , stiind, ca ispititorul este tatal minciunii s-a gindit ca voieste sa-i arunce o noua inselare , o noua capcana si a tacut raminind pe ginduri . Stia din propria lui experienta cu fratii si calugarii din minsatirea lui ca nu toti sunt vrednici si sirguitori in lucrarea mintuirii si atunci s-a gind ca in clipa in care il va intilni iarasi sa il mai intrebe inca o data .
In scurta vreme iar l-a intilnit si l-a intrebat din nou : mai diavole, ia spune-mi tu mie , sunt multi calugari si preoti in iad . Ispititorul raspunse de graba si cu hotarire : nu !
Sfintul s-a suparat si hotarind sa nu cedeze la minciunile lui l-a mai intrebat si a treia oara ; mai , din astia imbracati in negru , asa ca mine sunt multi in iad . Atunci diavolul a raspuns cu bucurie : dintr-acestia asa imbracati catine este plin iadul dar calugari si preoti adevarati nu este nici unul in iad !!!! Si de atunci asa a mers vorba si parerea despre monahi si preoti pina in ziua de astazi , desi inca mai sunt oameni care nu au auzit si nu inteleg asa ceva !

sfat !
 

Viata la manastire cred,ca este de 1000 de ori mai frumoasa, deacat in viata civila !
Chiar daca nu trebuie sa idealizam la modul absolut situatia din manastiri, totusi, e incoparabil mai bine decat in lume.
Insa pentru un aspirant la statutul de monah,cred ca ar fi bine sa locuiasca un timp intr-o manastire, fie si ca simplu oaspete ...si apoi,el va decide personal, ce sa faca mai departe...
Uneori Dumnezeu ne vrea calugari, si noi ne incapatanam sa ramaneam in viata civila, numai pentru a nu ne mahni parintii,care ne programeaza autoritari alte drumuri si cai sociale,insa...cand vedem ca nu se alege nimic de acestea,putem sa ne dam seama de ce vrea Dumnezeu cu noi !

Un pustnic,catre lume,prin credinta spre dragoste

Viata calugarului
 

Cine poate sa imi dea mai multe detalii despre cum ajunge un om calugar, ce conditii trebuie sa indeplineasca ca sa poate face asta. Eu stiu ca pe Pamanant daca nu muncesti, nu ai ce sa mananci! Calugarii cum isi procura cele necesare vietii de zi cu zi?

O carte in care vei gasi multe din raspunsuri: http://www.librariasophia.ro/carti-R...aho-so-93.html

da e o chestie interesanta calugaria....si eu m-am gandit...oricum cele lumesti imi plac din ce in ce mai putin...la manastire ai voie sa urmaresti campionatele de fotbal?....aici eu am o mare slabiciune...

dacă v-aţi gândit la călugărie, atunci probabil v-aţi întrebat cum poate fotbalul să vă apropie de Dumnezeu. La mănăstire este o comuniune neîncetată cu Hristos. Este destul de simplu de înţeles, că oriunde nu se pomeneşte numele preasfânt al lui Dumnezeu şi al Maicii Sale, orice activitate lipsită de un gând măcar către Domnul, este sortită deşertăciunii. La mănăstire totul este transformat în rugăciune...

Ai grija ca Dumnezeu am inteles ca e stelist. Nu poti sa mergi in manastire si sa tii cu Sportul Studentesc. :))))))))))))
Serios acum, calugaria presupune renuntarea la lume. Iar fotbalul nu e un lucru pozitiv nici in lume. Nu e ca si cum ar duce la o crestere duhovniceasca si nici nu este o necesitate pentru ati desfasura viata. A nu se intelege ca ma indreptatesc pe mine. Pierd multe ori uitandu-ma la fotbal, dar asta nu schimba realitatea si adevarul.

Daca tot sunt pe un topic despre calugari profit de ocazie.Am citit recent cateva articole in care se afirma ca Stefan cel Mare a fost inmormantat precum un calugar.Am cautat si am aflat ca s-ar fi facut doua excavatii(?) in trecut la mormantul sau care ar confirma existenta unor certe asemanari intre modul cum a fost inmormantat si felul cum sunt inmormantati calugarii(m-am informat si cu privire la acest ultim aspect.Fascinant).Am inteles ca exista o informatie,desi mai mult la stadiul de legnda,conform careia ar fi fost in copilarie la Athos.Stiu ca BOR l-a canonizat iar din ce am verificat procedura canonizarii,bine definita si amanuntita,cuprinde inclusiv cercetarea vietii celui canonizat.

Prin urmare care este pozitia BOR? Stefan cel Mare a fost inmormantat precum un calugar(am inteles ca nu ar fi fost un exemplu singular de conducator/lider care s-ar fi retras in monahism spre finalul vietii)este o realitate sau este doar o fictiune?

..
 

Cuvântul 'Călugăr' , vine de la 'Kalos Gheros', care in greacă se traduce 'Bătrân frumos' . La fel, cuvăntul monah înseamnă însingurat(sau singur), în ideea de a descrie starea omului dedicat spiritualului (înstrainat de tot ce este creat , dar in primul rând interior, în inima sa , în sensul de a nu mai dori(pofti, râvni) absolut nimic din lumea creată.
Nume Kalos Gheros dat, tocmai pentru a marca frumuseţea spirituală , şi deci şi sufletească , dincolo de aspectul îmbătrânit al trupului;
evident ca asta ţine de efotul personal de a asimila si dobândi virtuţi, sau mai bine ,Virtutea.
Căci nu orice om ce îmbracă rasa neagră şi rămane în comunitatea monahală, este şi plăcut Domnului şi iubit. El priveşte doar la inimă.
Astfel , un om care rămâne totuşi in societate, dar lăuntrul său şi-l face aşa încât ,,nu mai trăieşte el, ci Christos în el'' , este cu adevărat plăcut mult şi iubit de Domnul , şi vrednic să fie numit 'monah', si apoi 'călugăr'.
În timp ce, un altul, care face parte dintro mânăstire, dar în inima sa încă mai sunt multe pofte, sau fie si mici ataşamente legate de tot ce ţine de lumea aceasta (creată) , să meargă şi intro peşteră , şi acolo să îl găsească şi sfârşitul - nu se poate numi monah cu adevărat . Căci aşa s-a însingurat numai cu trupul, care putrezeşte dupa moartea sa, şi cu sufletul său merge mai departe în lumea de dincolo.

..
 

În cele mai multe cazuri ale celor care aspiră către o viaţă spirituală, oameni se înstrăinează si cu trupul,(se retrag din mijlocul societăţii) pentru că nu au , de fapt, credinţa că vor fi totuşi ajutaţi de El , Căruia şi-au dedicat viaţa,Care este Atotputernic, în mijlocul adversitătilor şi cerinţelor vieţii sociale; că vor putea ,,da Cezerului ce e al Cezarului , şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu''.
Cazurile , în care o fiinţă este in mod expres chemată de Dumnezeu , direct , sau indirect (prin varii mijloace) , întro comunitate religioasă , pentru că aşa consideră El ca acea fiinţă îi va putea ajuta pe alţii, şi deci şi pe sine astfel, cel mai bine, sunt deosebit de rare şi speciale , în opinia mea.

calugarul ca unitate
 

[quote=sunsray;421846]Cuvântul 'Călugăr' , vine de la 'Kalos Gheros', care in greacă se traduce 'Bătrân frumos' . La fel, cuvăntul monah înseamnă însingurat(sau singur), în ideea de a descrie starea omului dedicat spiritualului (înstrainat de tot ce este creat , dar in primul rând interior, în inima sa , în sensul de a nu mai dori(pofti, râvni) absolut nimic din lumea creată.
QUOTE]

eu auzisem de o traducere a cuvantului 'monah' nu numai ca "singur", ci "unul".

"Unul" nu inseamna inneaparat "singur" si nici "instrainat"; inseamna si "nerisipit", e cel ce e adunat 'minte, trup, suflet" acolo unde este. Monahul nu renunta prin impingere depare de el a celor conventional numite "lumesti".. el are din ce in ce mai putina nevoie de ele pe masura ce se umple tot mai mult de Duhul Sf. In acest sens al lui "monah", omul -monah este cel ce, traind in lumea laica, face faptele "bune' caci e doar sluga Lui, si nici nu stie ca le face;

Este o anumita mandrie in facerea faptelor "bune".. ce putere duhovniceasca se cere pt. ca in loc sa impingi raul departe de tine, sa il poti lua (imbratisa ) si schimba in fapta de putere..

un citat zice " sufletele tinere (incepatoare) vad raul, cele adulte, binele, cele intelepte, stiu mai bine de atat".

Deosebit de revelatoare este si etimologia cuvantului "chilie", un spatiu important al vietii monahului care, in greaca veche inseamna "pantec".

Chilia se aseamana unui pantec in care monahul este purtat, unul menit sa-l nasca vietii de veci in Imparatia lui Dumnezeu. De asemenea, poate trimite si la pantecele chitului in care a stat pentru trei zile Iona si, astfel, la moartea si invierea Domnului.

Calugarul e nostalgie. Pisc si cadere, dupa fiecare.
Lama ascutita pe care se taie adevarul fiecaruia, drept in doua.
Departe si mereu aproape.
Batem campii.
Nu e nimeni acasa???