adica un fel de concesie?

Sa dialogam, dar in acest dialog sa nu facem compromisuri.

Vezi aici e marea greseala, frate Jane. Tu nu intelegi un lucru...Pentru sfinti si adevaratii credinciosi CREDINTA ORTODOXA NU ESTE DE VANZARE.....

Pentru ca dumneata spui despre greco-catolici citez "...insa contextul istoric in care au facut acest lucru ii scuza intrucatva"

Nimic mai fals...In credinta NU SE MERGE PE COMPROMISURI, nu este ca in politica (PNL, PSD,ALIANTA D.A. CA UNU E DE STANGA SI ALTUL E DE DREAPTA...etc. Sau ca in U.E. ,Ca daca esti dispus sa faci cutare lucru te lasam sa intri la noi in hora...fie ca tin de politica, fie ca tin de armata, fie ca tin de economie. NU SE FAC COMPROMISURI. Aici nu merge ca la piata sau ca la targ... Cu cat il vinzi nene? Cu 500! Prea mult nu-mi comvine...!Daca-l lasi la 300 ti-l cumpar!Hai ca mai las eu din pret nu ti-l dau cu 500 ti-l dau cu 400 ...Hai 450 sa nu ne suparam nici unul...

In schimb Biserica Ortodoxa nu a ucis pe cineva pentru ca nu a vrut sa fie crestin...Asa cum a fost in Biserica Catolica INCHIZITIA, prin care vroiau sa ii converteasca cu forta iar cei ce nu se supuneau erau executati...In Biseica Ortodoxa nu a existat asa ceva...Iar cui nu-i comvine INVATATURA DE CREDINTA ORTODOXA poate sa se duca unde vrea...Este liber...Dar nici fiu al Bisericii Ortodoxe nu mai poate fi... pana nu se pocaieste... Cum e si cazul lui Nucolae Corneanu.

Probabil ca nu ai auzit cuvintele lui Hristos: [color=blue]"Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine" (Matei X, 37)[/color].

[color=green] Numai daca se vor pocai si vor primi ADEVARATA CREDINTA care este singura care a pastrat invatatura cea dupa Adevar de la Mantuitorul Iisus Hristos pastrata din veac in veac de catre Sfintii Parinti, Adica INVATATURA DE CREDINTA ORTODOXA din CEA UNA SFANTA SOBORNICEASCA SI APOSTOLEASCA BISERICA...[/color]

Asa cum exista decat un cap al Bisericii, adica Hristos(Col. l, 18) (ci nu Petru sau “urmasul” lui, PAPA – alta minciunaa catolicilor - asa cum gresit au inteles romano-catolicii) Tot asa exista doar UN SINGUR TRUP, care este BISERICA ORTODOXA, TRUP A LUI HRISTOS (Efeseni 1, 23)pentru ca Hristos nu are mai multe trupuri ci unul singur nu pot exsita mai multe Biserici, sau mai multe credinte, ci UNA SINGURA.

"Este un trup şi un Duh, precum si chemati ati fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este Un Domn, o credintă, un botez , Un Dumnezeu si Tatăl tuturor, Care este peste toate si prin toate si întru toti." (Efeseni 4, 4-6)

[color=green]Apostolii, proorocii, binevestitorii, pastorii si invatatorii sunt dati de Hristos "la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos" (Efeseni 4, 12).[/color]- ne spune Sfantul Apostol Pavel.

Pentru credinta ortodoxa s-a murit, s-a varsat mult sange, zeci de mii, sute de mii de martiri si mucenici stiuti si nestiuti din vremea persecutiilor din vremea comunimului si din alte perioade din istorie care si-au varsat sangele pentru a NU VINDE CREDINTA...

[color=gray]O încercare de dialog nu este exclusă, dar nu vrem ca bisericile noastre să se unească într-un mod eronat. Monahii athoniti nu participă la rugăciunile comune cu catolicii si protestantii. Rugăciunea noastră este unirea tuturor, însă unirea trebuie să aibă loc în conditii corecte, [color=red]adică în conditiile ortodoxiei[/color]. Dacă ei nu înteleg conditiile ortodoxiei, nu putem să facem nimic. Nu putem să punem apă în vinul nostru în ceea ce priveste problema dogmelor. Lucrul acesta este imposibil. Dacă liderii ortodoxiei care poartă dialogul ecumenic vor încerca să facă acest lucru, vor provoca tulburare în popor. Sfântul Sinod a tinut întotdeauna cont de părerea evlavioasă a poporului. În Biserica Ortodoxă nu este ca în Biserica Catolică, unde Papa este cel care decide cine dintre oameni trebuie socotit sfânt. În Biserica Ortodoxă nu avem proclamarea sfintilor, ci avem înscrierea în catalogul oficial al sfintilor. Sfinti sunt aceia pe care pleroma Bisericii îi socoteste sfinti. Vedeti, Sfântul Nectarie a fost cinstit ca sfânt încă din primele sase luni după moartea sa, si la fel ca el au fost multi altii. Cei ce nu au fost recunoscuti încă în mod oficial ca sfinti sunt totusi cinstiti ca sfinti, pentru că întotdeauna manifestarea Sinodului este manifestarea evlavioasă a plinătătii Bisericii. Din păcate, catolicii au o teologie foarte încâlcită si din cauza aceasta nu pot să se smerească, să se pocăiască, pentru a trăi unirea. Eu am fost în Italia si am vizitat niste mănăstiri catolice, din curiozitate. Am văzut că au un monahism de nimic, zero. Ei simt înlăuntrul lor că monahismul ortodox este superior. Nu arată acest lucru prin cuvinte, dar îl simt în adâncul lor.[/color]
[color=red]Staretul Efrem al Manastirii Vatopedul de la Sf. Munte Athos[/color]

Pacatul ereziei este de alta natura decat celelalte pacate. A cugeta stramb despre Dumnezeu este un pacat cu impact major asupra celorlalti credinciosi, inducand o stare de confuzie. Adevarul trebuie afirmat si reafirmat cu tarie oridecate este nevoie, iar lupul nu trebuie lasat paznic la oi, ci indepartat. "Lupul isi schimba parul, dar naravul ba". E valabil in cazul celor doi, care si-au cerut iertare pur formal. De ce sa ne gandim doar sa nu suparam doua persoane care au ramas inlauntrul lor contaminati de idei heterodoxe si sa nu ne gandim la zecile de mii de ortodocsi pastoriti de ei si care pot fi duse in ratacire? Ba chiar si fata de cei doi s-ar fi aratat cu adevarat mila daca li s-ar fi dat un canon spre vindecare, nu sa fie declarati formal ca fiind sanatosi, in timp ce ei sunt atinsi de lepra gandirii heterodoxe.

Datorita imprejurarilor istorice, nu s-a mai convocat de mult timp un sinod ecumenic. Cu toate acestea, nu inseamna ca Biserica nu a luat atitudine impotriva abaterilor.
Cred ca tu esti cel care pui gresit problema, ca si cum pana nu se aduna un sinod ecumenic nicio o credinta gresita nu poate fi combatuta. Dar te intreb eu, ateismul, rationalismul, teosofia, antroposofia, s.a. de care sinoade ecumenice au fost dezbatute? Numai cu declaratia explicita a unui sinod ecumenic avem dreptul sa combatem o ratacire? Suntem sclavii formalismului, ai literei, incapabili sa sesizam care este spiritul ortodoxie?
Mai vad in vorbele tale si o alta conceptie periculoasa, aceea ca doar sinodul ecumenic este infailibil. Dupa invatatura ortodoxa, doar Biserica in ansamblul ei este infailibila. Un sinod devine ecumenic atunci cand este receptat de corpul Bisericii. Au fost sinoade convocate ca ecumenice, dar nefiind receptate de Biserica, au fost socotite apoi ca sinoade talharesti. Periaoda de receptie a unui sinod poate dura uneori mult timp. Receptia sinodului VII ecumenic de la Niceea (787) a avut loc definitiv in 843. Mai sunt si alte exemple, vedeti studiile profesorilor Liviu Stan, Ioan Floca, Nicolae Dura pe aceasta tema.
Chiar daca pare mai generoasa varianta "sinodul este infailibil" fata de cea catolica "papa este infailibil", tot incorecta este. Doar Biserica este infailibila, sinodul de episcopi fiind organul cel mai abilitat prin care se manifesta infailibilitatea Bisericii. Dar sa nu ne puna vrajmasul sa acceptam vreodata teoria papistasa conform careia hotararile unei instante (la ei papa, la noi sinodul) devin definitive si ireformabile. Si un om si un grup de oameni se pot insela, doar despre Biserica in ansamblul ei avem fagaduinta Mantuitorului ca nu va cadea ("portile iadului nu o vor birui").

Frate Grigorie as fi bucuros sa-si fi cerut iertare...Dar eu nu am auzit din gura lor sa-si ceara ieratare macar formal...Chiar as fi bucuros sa-mi dai si mie inregistrarea in care si-a cerut iertare...!

Au afirmat numai diplomatii si, in rest nu s-a auzit nici un cuvant de parere de rau , ATENTIE, pentru ce a facut, "iar nu pentru situatia in care au fost pusi."

Mai grav este faptul ca Mitropolitul Nicolae Corneanu a spus fiind intrebat telefonic la o Conferinta A.Z.E.C.:

[color=orange]“DA, M-AM IMPARTASIT… SINCER, NU-MI PARE RAU”![/color]

Asta , pana in momentul de fata a fost cea mai clara...Regretul pentru fapta nu s-a auzit din gura lui.

In 1054 la anatema cardinalului Humbert a raspuns patriarhul de Constantinopol printr-o contra-anatema. Intreg Rasaritul ortodox s-a raliat opiniei sinodului din Constantinopol, caci la acea vreme in Constantinopol exista un sinod permanent, decizia fiind una colectiva, nu apartinand doar patriarhului Mihail Cerularie.

Anatema a constat in excluderea de la impartasire. Roma a fost exclusa de la comuniunea cu celelalte scaune patriarhale. Cum se poate spune ca decizia apartine numai scaunului de Constantinopol cand toti ceilalti crestini din Rasarit nu au mai primit la impartasire pe supusii papei? Crezi ca e nevoie de un act scris cand excomunicarea spune totul?
Este drept ca in cazul disputei dintre catolici si ortodocsi separarea a fost un intreg proces, inceput in sec. IX si desavarsit in sec. XIII, dupa cruciada a IV-a. A existat speranta ca aceasta schisma va lua sfarsit, asa cum s-a mai intamplat in istorie, numai ca de data aceasta diferentele s-au amplificat, datorita inovatiilor continue ale Bisericii Papale.

Pentru ca se vehiculeaza ideea ca Biserica Ortodoxa nu a luat niciodata pozitie oficiala impotriva a ceea ce constituie catolicismul, cred ca trebuie sa improspatez memoria unora. Iata cateva evenimente:
1. In 879-880 are loc la Constantinopol un important sinod (considerat de unii teologi ortodocsi al VIII-lea sinod ecumenic), la care au fost reprezentate toate cele cinci patriarhii traditionale (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim), la care s-a hotarat ca orice schimbare a simbolului de credinta este interzisa. Aceasta interdictie era deja in vigoare la nivel canonic ( a se vedea can. 7 de la sin. III ec., can. 1 de la Sinodul Trulan, can. 1 de la sin. VII ec.), dar de data aceasta s-a dezbatut problema in contextul in care unele Biserici din Apus (nu si Roma!) adaugasera "Filioque" in simbol. Acest sinod, acceptat de toate cele 5 scaune, a condamnat, iata, adaosul "Filioque". Cei care incalca acest sinod de dinainte de schisma nu se afla oare sub osanda Bisericii? Deci si romano-catolicii.
2. In 1285 are loc la Constantinopol, in palatul Vlacherne un sinod important care a condamnat de asemenea "Filioque". Acest sinod a avut loc dupa ce imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul a incercat sa impuna cu forta unirea cu catolicii, negociata la Lyon in 1274. Desi a numit in pozitiile cheie episcopi filo-catolici, inclusiv pe patriarhul Ioan Veccos, a intampinat o rezistenta acerba din partea credinciosilor, in frunte cu monahii (pe multi dintre acestia exilandu-i in insulele grecesti, pentru a slabi opozitia fata de unire). Dupa moartea imparatului Mihail, s-a ales praful de incercarea de unire facuta din ratiuni politice, nu religioase. In acest context a avut loc sinodul de la Vlacherne din 1285, reiterand pozitia ortodoxa in problema adaosului Filioque, care a fost din nou condamnat. Deci si sprijinitorii acestui adaos (romano-catolicii).
3. In perioada 1341-1368 au avut loc la Constantinopol patru importante sinoade (1341, 1347, 1351, 1368) care au dezbatut problema naturii harului cu tot ceea ce decurge de aici.Disputa isihasta are o importanta teologica colosala, de atunci considerandu-se ca ortodoxia si romano-catolicismul se afla pe pozitii ireconciliabile in mai multe probleme importante (in triadologie, gnoseologie, soteriologie, eshatologie). Sinodul din 1351 a dat un Tomos sinodal in care sunt condamnate mai multe abateri, care se pot reduce in ultima instanta la una singura, conceptia ca harul este creat. Cum si romano-catolicii invata ca harul este creat (de fapt teologii catolici au inventat aceasta erezie), se afla si ei sub condamnarea acestor sinoade.
4. In perioada in care Constantinopolul a cazut sub stapanire turceasca a devenit si mai greu de organizat sinoade la care sa fie reprezentati cat mai multi ortodocsi. Aceasta nu inseamna ca acestea n-au mai avut loc. Amintesc aici un sinod constantinopolitan din 1755 care a hotarat ca o masura necesara in fata agresivitatii catolice in Rasarit (manifestata mai ales prin fenomenul Uniatiei) este aceea de a primi pe catolici la ortodoxie prin rebotezare. Prin aceasta s-a dorit sa se transmita un semnal catre credinciosi ca abaterile catolice sunt mari, de aceea sa nu se lase amagiti de propaganda catolica, care incearca sa estompeze si/sau sa justifice diferentele.
5. Patriarhii rasariteni au avut mai multe interventii impotriva propagandei catolice agresive in sec. XIX. Sunt cunoscute raspunsurile patriarhilor rasariteni fata de enciclicele papale din 1848 (papa Pius IX) si 1895 (papa Leon XIII), ca si atitudinea foarte critica fata de proclamarea unor dogme noi (Imaculata Conceptie in 1854, infailibilitatea papala si primatul papal in 1870).

Sa nu credeti ca ortodocsii nu se afla sub anatema catolicilor! Ba da, ca inca nu am auzit sa-si fi retras inovatiile. De obicei, atunci cand papa proclama o dogma noua pune sub anatema pe cei care nu o accepta. Cum ortodocsii nu accepta inovatiile papale, intra sub anatema pronuntata de papa.
Pentru moment nu am la dispozitie decat anatemele date la Conciliul Vatican I din 1870, sub a caror incidenta ne aflam si noi.

Canoanele de la Conciliul Vatican I

"1. Daca va spune cineva ca Fericitul Apostol Petru nu a fost asezat de catre Domnul nostru Isus Hristos ca print al tuturor apostolilor si capetenie vazuta a intregii Biserici luptatoare, sau sa nu fi primit direct si nemijlocit de la Acelasi Isus Hristos Domnul nostru un real si legitim primat in detinerea autoritatii, ci numai un primat onorific, sa fie anatema!

2. Daca va spune cineva ca Fericitul Petru nu are primatul asupra intregii Biserici, atat el cat si succesorii sai, bazata pe ceea ce a stabilit Domnul nostru Isus Hristos, adica in ordinea dreptului divin, sau ca Intaistatatorul Scaunului de la Roma nu este succesorul Fericitului Petru, sa fie anatema!

3. Daca va spune cineva ca Intaistatatorul Scaunului de la Roma are doar atributii de supraveghere sau de conducere si nu de deplina si suprema autoritate jurisdictionala asupra intregii Biserici universale, nu doar in chestiuni care se refera la credinta si morala, ci si in cele ce privesc disciplina si conducerea Bisericii extinse in intreaga lume, sau ca ii revin doar partile de maxima importanta, neavand insa plenitudinea autoritatii superioare, sau ca aceasta autoritate nu este efectiva si directa, asupra tuturor Bisericilor si a fiecarei Biserici in parte, precum si a tuturor pastorilor si pastoritilor, sa fie anatema!

4. Fideli traditiei mostenite de la inceputurile credintei crestine, invatam si decidem ca dogma de fata apartine adevarurilor Revelatiei divine. Atunci când se pronunta ex cathedra, adica atunci cand se afla in exercitiul magisteriului sau de pastor si dascal al tuturor crestinilor, in virtutea autoritatii sale apostolice supreme, cand stabileste o invatatura de credinta sau de morala, obligatorie pentru intreaga Biserica, Intaistatatorul Scaunului de la Roma o face cu ajutorul lui Dumnezeu, fagaduit Fericitului Petru, prin acea infailibilitate pe care Fericitul Rascumparator a binevoit sa o atribuie Bisericii Sale in privinta stabilirii invataturilor de credinta si de morala, prin aceasta fiind atribuite Sacerdotului de la Roma, nu pe baza consimtamantului Bisericii, si ca acestea nu pot fi modificate. Cine va indrazni sa se ridice impotriva hotararii noastre, sa fie anatema!"

Ba ii numeste. Exista citatele aici pe forum.

Iata ce zice un un corifeu al ortodoxiei, Sfantul Grigorie Palama, vorbind despre Nichifor din singuratate, unul din dascalii rugaciunii isihaste:

"Nichifor, care fiind de neam dintre italieni, a dispretuit credinta lor cea neadevarata si s-a atasat Bisericii noastre ortodoxe si care deodata cu patria si-a parasit si cele parintesti si a iubit mai mult credinta noastra decat a sa, pentru adevarul care e la noi."

Grigorie, cu toata admiratia pe care ti-o port, as vrea sa spun ca nici eu nu sunt de acord sa folosim cuvintul erezie/eretici cu usurinta cu care se vintura pe aici. Asa multa lume confuza este afurisita de cite un episcop pe un motiv sau altul dar pina la erezie este mult.

Oare este de ajuns ca cei foarte multi preoti care incalca pravilele de comportament si cele faptice sa spuna crezul si atit pentru a nu fi eretici?

Chiar si staretul grec , simpatic, de la Athos care vine des in vizita pe la noi aminteste de faptul ca la noi ca la nimeni vede mult prea multi preoti ci calugari care nu poarta vesmintele negre pe strada si de abia asteapta sa sara-n blugi dupa terminarea slujbei...asta oare nu e incalcare a pravilei?...in cuvintele voastre, e r e t i c?

Tin minte, cind am vizitat o anume biserica din Bucuresti recent pictata de un prieten, mie mi-a trebuit mult sa ghicesc cine era preotul care era intr-o gasca de tineri proaspat rasi, in blugi sau alti pantaloni moderni, tricouri, si cu cel putin un celular la briu.

Pai cum sa nu cistige teren musulmanii fratilor care de cind se nasc pina mor sunt in vesminte calugaresti, cu rivna si VIZIBILI,, daca-i prinde vecernia lor intr-o piata publica acolo cad la Dumnezeu pe asfalt.... pe cind "dreptcredinciosii ne-eretici" nostrii se jeneaza sa "pozeze" in preoti si calugari prin oras,..ca se iau oamenii de ei, asa cum am auzit de la un preot ca l-au injurat.

"Cui ii va fi rusine de Mine si Mie-mi va fi rusine de el"...

Frate Cozia de vreme ce sunt eretici [size=4]ERETICI[/size] raman. Pentru ca altfel CEILALTI NU-SI POT DA SEAMA IN CE RATACIRE SE AFLA SI ALTFEL SUNT DUSI DE NAS CU INVATATURA MINCINOASA PAPISTASA.

Cum poti sa-mi dovedesti, Domnule Cozia, ca ei nu sunt ERETICI de vreme ce Sfintii Patinti ii numesc eretici.?!?

S-au pe cine sa cred mai intai? pe tine sau pe SSfantul Paisie de la Neamt.

AUZI CE SPUNE SFANTUL PAISIE VELICIKOVSKI:

[color=green]“Au ereticii sunt ramlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfânta noastra Biserica îi afuriseste pe dânsii. Si pe care Sfânta Biserica îi afuriseste, si eu, împreuna cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc. Cu toate ereziile cele ramlenesti s-au amestecat si[color=red] uniatii (Biserica Greco-Catolica)[/color], precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mântuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mântuire. Un asemenea juramânt, adica anatema, asupra celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pus de patriarhii Rasaritului sobornicesc, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pâna la sfârsitul lumii va ramâne tare si nedezlegata cu darul lui Hristos.”[/color]

AUZI CE SPUNE SFANTUL MARCU AL EFESULUI:

[color=green]Despre cele petrecute la acel Sinodul talharesc de la Ferara (Florenta) 1437-1438, sfântul Marcu al Efesului grăia: „Îi rugam, si ce nu le spuneam care să poată să înmoaie chiar si inimile de piatră: să se întoarcă la cea de obste mărturisire pe care o aveam mai înainte si între noi si cu Părintii nostri cei Sfinti, când toti spuneam aceleasi si nu se afla în mijlocul nostru schisma… căci altfel părem „a cânta în gol” sau „a coace pietre” sau „a semăna pe pământ pietros” sau „a scrie deasupra apei” sau câte altele spun pildele despre cele nu sunt cu putintă a le săvârsi. Căci ei au dat pricina schismei, în mod vădit purtând adăugirea.
Pentru aceasta învătăturile dascălilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind că sunt înselătoare. În materie de credintă ortodoxă nu poate fi pogorământ. Stricarea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Toate cele ale credintei ortodoxe nu îngăduie iconomia. Niciodată nu s-au îndreptat cele bisericesti prin rezolvări de mijloc. Între lumină si întuneric poate cineva să spună că este înserare sau amurg; dar mijloc între adevăr si minciună nu poate nimeni să gândească, oricât s-ar strădui. Împăcare între adevăr si minciună nu este! În cele ale credintei nu încape pogorământul nici iconomia, deoarece pogorământul pricinuieste putinătatea credintei. Aceasta este deopotrivă cu a spune: “Taie-ti capul si du-te unde vrei.”
Noi de fapt am rupt toate legăturile cu latinii tocmai fiindcă sunt [color=red]eretici[/color]. Pacea cu ei poate fi înfăptuită numai atunci când se vor lepăda de adăugirea la Crez si vor primi învătătura ortodoxă despre purcederea Duhului Sfânt. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum să ne unim cu ei! Ne-am rupt mai înainte de ei, sau mai degrabă i-am tăiat si i-am despărtit de trupul comun al Bisericii, ca având un cuget nepotrivit si necuvios făcând adăugirea în chip nebunesc. Prin urmare, ne-am întors de la ei, de vreme ce erau eretici si din cauza aceasta ne-am despărtit de ei.” (Scurta scrisoare, 1931C)[/color]PG 159,

AUZI CE SPUNE SFANTUL COSMA ETOLIANUL

[color=green]“Pe Papa sa-l blestemati, fiindca el este cauza… Noi avem o porunca ce spune sa anatemizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre”[/color]

AUZI CE ZICE SFANTUL IOAN DE KRONSTADT

[b][color=green]Sfântul Ioan de Kronstadt: “Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei în Hristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care însa, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre întâi-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi, pateri, se va învoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem sa ne învoim la învatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mântuirii sufletului nostru. […] Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevarul?”[/color][b]
AUZI CE SPUNE PARINTELE ILIE CLEOPA

[b][color=green]Parintele Cleopa, fostul duhovnic al Manastirii Sihastria: “Credinta schismatica este si credinta catolica, care înseamna universala, dar nu mai este dreapta, adica ortodoxa, caci au schimbat unele dogme stabilite de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti la cele sapte Sinoade Ecumenice. Din aceasta cauza, ei s-au rupt de credinta si de crezul ortodox si cred în Papa. Sa stiti ca nu toata credinta în Dumnezeu este buna. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfatuieste pe crestini sa fie sanatosi în credinta. Poate sa creada cineva în Dumnezeu si credinta lui sa nu-i aduca nici un folos, daca nu crede cum marturiseste Biserica, adica credinta adevarata Ortodoxa. Si dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob ca si demonii cred si se cutremura? Dar la ce le foloseste diavolilor credinta, daca ei nu fac voia lui Dumnezeu?”[/color][b]

Iar tu domnule Cozia ne spui noua sa nu-i numim eretici de vreme ce sunt. Devreme ce Sfintii le vadesc invatatura cea mincinoasa si pierzatoare de suflete.

De vreme ce nu sunt eretici inseamna ca nu au greseala in ceea ce priveste dogmele...Iar de vreme ce tu spui ca sa nu-i numim eretici le inlaturi pericolul si il pui sub tacere...si deci singur te faci complice la erzia lor.

Si deoarece catolicii si greco-catolicii sunt ERETICI si cei ce le urmeaza invatatura raman totERETICI deci, si Nicolae Corneanu este tot ERETICpana nu va da semne sincere de POCAINTA.

Asadar Sfantul Teodor Studitul invata zicand: [color=violet]„Asadar, după cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăsesc ortodocsii îi face pe toti cei ce se împărtăsesc de ea un singur trup, tot asa si pâinea ereticească îi face părtasi unii cu altii pe cei ce se împărtă*sesc cu ea si îi înfătisează un singur trup potrivnic lui Hristos”[/color] [83; 133]. Si iarăsi: [color=violet]„E limpede că paharul ereticesc si pâinea [ereticeas*că] sunt împărtăsire de potrivnicul” [83; 156].[/color]

Eu sunt de acord cu tot ce spui si cu ce spun sfintii, dar cu amaraciune in suflet ma uit cum din pacate nu exista alte mijloace decit cele radicale pentru a-i tine pe catolici la distanta decit prin a-i jigni intr-un fel sau altul si asta din cauza pozitionarii tarii noastre, a invaziei mentalitatii catolice incurajata puternic de stat adica de cel care hotaraste in plan infrastructural si dinamica sociala

Problema cea mare este ca nefiind sustinuti de stat, este ca si cum am fi niste furnici isterice disperate in fata unui puhoi care nu se mai sfirseste, noi ne enervam si ei ca un puhoi VIN SI TOT VIN si nu sfirsim decit prin smintire generala, si cel mai grav indepartare de dragoste si deci de pace sufleteasca.

Deasemena sa nu uitam ca mai toti acesti sfinti enumerati si multi altii, au criticat vehement aroganta si tupeul catolic insa din perspectiva unor locuri izolate, Mt Athos, SI SUSTINUTE IN BARBATIA LOR DE STATELE DE UNDE FACEAU PARTE, Rusia, Serbia, Grecia, Romania, in timpul socialismului( aveam alte hibe dar cel al lingusirii si adoptarii modelului occidental NU-L AVEAM si eram proitejati de Patriotism, Mindrie nationala- ne-radicala ... alte cuvinte actualmente ilegale

Radicalismul nationalist vine tocmai din DISPERARE ca statul nu va mai face IN VECI nimic pentru FIINTA TA si care permite PUHOIULUI sa te copleseasca

In asta consta problema majora, nu oamenii-ierarhii care au inceput sa cedeze avind vedenii de fratietate si alte aiureli.

Ascultam acum nu demult cum alt mare ierarh MITROPOLITUL UCRAINEI FILARET a fost DESTITUIT pentru ca, ...acum este partea amuzanta... NU A FACUT ASCULTARE DE PARTIARH si suparare a incitat la schisma...asta in anii 90 parca in 93(cind ISP-sa a pierdut alegerile de Patriarh in fata lui Alexei al II-lea)

[size=4][color=navy]Nu sunteti o biserica, sunteti o erezie![/color][/size]
[size=2]Mitropolitul Serafim al Pireului într-un schimb epistolar cu episcopul catolic de Syros.[/size]
Nota editorului grec
La sfârsitul[color=purple] lui Iunie 2007[/color], ziarul „Orthodoxos Typos” („Presa ortodoxă”) l-a lăudat într’un articol pe Preasfintitul Mitropolit al Pireului, Serafim, dimpreună cu realizările sale. Ulterior, la sugestia cititorilor, el a fost invitat să si expună pozitia pe care o are în privinta papismului, deoarece credinciosii nu l-au auzit vorbind despre aceasta. Preasfintitul Mitropolit a răspuns printr-o declaratie scrisă, publicată de „Orthodoxos Typos” pe prima pagină în numărul din 6 Iulie 2007.
În declaratia sa, mitropolitul a stăruit asupra faptului că Biserica Ortodoxă ar trebui să pună capăt dialogurilor theologice cu papistii si ceilalti eterodocsi; a vorbit împotriva ecumenismului si a afirmat că papismul – ca erezie – a pus temeliile atheismului.
Aceste declaratii ale mitropolitului au fost făcute în perioada în care Arhiepiscopul Hristodul era internat la spitalul „Aretaeion”, iar anturajul său s’a arătat deranjat de pozitia Mitropolitului Pireului. Si mai deranjati au fost însă papistii, deoarece mitropolitul nu i-a numit „schismatici”, asa cum socotesc de cuviintă multi arhierei, ci s’a referit la ei ca „eretici”.
Această supărare s’a făcut vădită în scrisoarea episcopului papist al Syrosului, D-l Franciscus Papamanolis, adresată Preasfintitului Mitropolit al Pireului.
Iată mai jos schimbul epistolar dintre episcopul papistas si mitropolitul Pireului (sublinierile apartin editorilor).

Si in ce ar consta dupa tine semnele sincere de pocainta?Sa vina sa-si ceara iertare in fata ta?El va da seama in fata lui Dumnezeu,nu in fata oamenilor.Dumnezeu este judecatorul,si nimeni de pe pamant nu poate da o osanda pe care el nu o da.Asa ca,draga omule,va trebui sa astepti pana la Judecata de Obste,si atunci vei vedea daca ai avut sau nu dreptate.Numai ca pana atunci,incerac sa nu mai faci tu pe Judecatorul,pentru ca nu tu l-ai creat pe ereticul Corneanu,si nici pe ereticii de catolici si greco-catolici.uite ca Dumnezeu faca sa rasara soarele si peste eretici,ii hraneste,le da bucurie,le da dragoste,le da speranta.daca dumnezeu ra fii ca tine(fereasca Sfantul),peste 80% din oamenii acestei planete ar trebuii sa fie intr-o deznadejde absoluta,caci dupa tine,toti acestia sunt eretici.Uite ca eu vad cu multa bucurie cum acesti eretici se bucra de viat,de soare si lumina,de familie si copii,in ciuda celor ca tine,care ar vrea sa-i vada in iad din aceasta viata.Numaica te intreb,daca ei vor ajunge in Rai,cum ai sa dai tu nas in nas cu ei?

[color=purple][size=2]Scrisoarea episcopului papist[/size][/color]
Episcopia catolica de Syros
Protocol Nr. 17007
Ano Syros, 25 iulie 2007
Preasfintitului Serafim, Mitropolitul Pireului,
Pireu
Preasfintite Frate,
Cu mare durere am citit în ziarul „Orthodoxos Typos” din 6 iulie a.c. scrisoarea voastră cu referire la „ecumenism” si „papism”, asadar la Biserica Catolica . Ziarul sus-mentionat este binecunoscut pentru pozitiile sale extremiste si critice împotriva ierarhilor si uneori chiar a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, de fiecare dată când hotărârile celor „pe care Duhul Sfânt i-a pus episcopi, ca să păstreze Biserica lui Dumnezeu, pe care a câstigat-o cu însusi sângele Său” (F.Ap. 20:28) nu sunt pe placul editorilor gazetei. Mai mult, ziarul sus-mentionat are niste pozitii extremiste si de fiecare dată când se referă la alte Biserici si confesiuni crestine, în special la Biserica Catolica . Este însă pentru prima dată – dacă memoria nu mă însală (căci sunt mai bătrân cu douăzeci de ani decât dumneavoastră) – când citesc un text al unui episcop ortodox care vorbeste într-o manieră atât de ostilă Bisericii Catolice (de exemplu: „papismul a pus bazele ateismului”) – cred că nimeni n-a mai scris vreodată asa ceva.
Preasfintite Frate, departe de mine orice urmă de rivalitate dusmănoasă. Permiteti-mi, cu foarte multă dragoste, să-mi exprim opiniile cu franchete frătească.1. Stiti, Preasfintite, că este porunca Domnului nostru Isus Cristos ca ucenicii Săi să fie „una”, asa cum si El este „una” cu Tatăl (Ioan 17:11). Din păcate, noi, ucenicii Săi, nu suntem „una”. Pentru orice s-ar fi întâmplat în trecut, eu personal nu mă simt responsabil, nici nu cred că dumneavoastră sau altcineva din timpul nostru ar trebui să se simtă responsabil. Ca si crestin, însă, si mai mult, ca episcop al Bisericii, simt o responsabilitate pentru prezent si viitor, si actionez în consecintă, făcând tot ce pot pentru a contribui la unirea crestinilor. Nu e o alegere proprie, ci o poruncă pe care mi a dat-o Domnul. Slujesc Bisericii ca episcop de 33 de ani; niciodată n-am încetat să le spun credinciosilor că nimic nu poate justifica vreodată lipsa de dragoste – nici măcar apărarea Adevărului.2. Sunt profund convins că dificultătile care există în opera de unire a crestinilor îsi au originea în lipsa de cunoastere dintre noi; scrisoarea dvs. mi-a confirmat această opinie. Preasfintite, trebuie să recunoastem că noi, crestinii, nu ne cunoastem bine unii cu altii. Această lipsă de cunoastere a creat în trecut si a mentinut în prezent toate prejudecătile unei părti fată de cealaltă, fără să aibă vreun suport. Adesea, au existat învătături atribuite „celeilalte” Bisericii care erau de fapt doar niste conjuncturi. Permiteti-mi să vă spun că lucrurile pe care le-ati scris si le-ati prezentat ca fiind învătătura Bisericii Catolice nu sunt predicate de Biserica Catolica, care nu a învătat – si nici nu învată – nimic din toate lucrurile scrise în manualele de religie si istorie recente, manuale care au otrăvit sufletele inocente ale studentilor si au cultivat intoleranta.
Ati auzit, poate, de bunele relatii care există între ortodocsii si catolicii din insula Syros. Acest lucru nu este o reusită a mea, nici a Preasfintitului Mitropolit, nici a amândurora; este rodul familiaritătii care există între ortodocsii si catolicii din Syros. Noi, episcopii insulei, ne îngrădim mărturia de dragoste dată credinciosilor, ca si respectul reciproc. Convietuirea într-o arie restrânsă contribuie la cunoasterea reciprocă, nu doar pe plan social, ci si pe plan religios. 50% dintre familiile noastre sunt familii mixte; vai nouă, păstorilor, de vom predica ura si vom cultiva fanatismul! Familiile insulei noastre se vor transforma din cuiburi de iubire în cuiburi de fanatism, si se vor separa. Credinciosii nostri de ambe credinte (fie că sunt prezenti în biserici, fie prin televiziunea locală) aud si urmăresc ceea ce facem, asa că sstiu, judecă si trăiesc fericiti împreună. Cu adevărat, cunoasterea reciprocă, Preasfintite, poate distruge prejudecătile si poate crea unirea.
3. Însă lucrul care m-a întristat cel mai mult în scrisoarea dvs. a fost faptul că ea trădează o ruptură între ierarhii Bisericii Greciei. Continutul scrisorii dvs. este în opozitie directă cu Înalt Preasfintia sa Arhiepiscopul Atenei di al întregii Elade Hristodul, prin a cărui punere de mâini ati fost hirotonit episcop. Am în fată toate discursurile si declaratiile Înalt Preasfintiei sale făcute la Roma, decembrie anul trecut. Comparându-le cu scrisoarea dvs., ajung să mă întreb ce ecleziologie are Biserica Ortodoxă, pentru că disputa dacă Biserica Catolica este o Biserică sau o erezie nu constă doar într-o diferentă de opinii (un fenomen natural printre oameni), ci o dezagregare a credintei.
4. Si un punct final. Scrisoarea dvs. a fost publicată pe când Înalt Preasfintia sa era încă în spital, într-o stare de sănătate foarte precară. Nu cred că a avut cunostintă de o scrisoare ca aceasta, cu un continut asa de grav, înainte de publicarea ei într-un ziar.
Preasfintite Frate, nu stiu dacă v-am întristat, dar vreau să fiti convins că v-am scris din imensă iubire pentru Biserică.
Vă rog să primiti salutul meu frătesc si urările mele pentru o păstorire fructuoasă în eparhia eclezială a Pireului.
†Franciscus
Episcop catolic de Syros, Thera si Creta

Traversam o perioada tulbure in care s-a produs o radicalizare a pozitiilor. Daca nu ar exista delasare si inclinare spre concesii din partea unor ortodocsi, atunci nu ar exista nici pronuntarea atat de frecventa a cuvantului "erezie" din partea celorlalti. Pe mine ma doare inima sa vad ca exista asa de multi ortodocsi superficiali, dispusi la compromis, care nu au constiinta ca traiesc in Adevar. Sa ne aducem aminte de spusele Sfantului Apostol Pavel adresate corintenilor:
"Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici." ( II Corinteni 13, 5 )

Astazi care mai de care, fara a-si trai cum se cuvine credinta ortodoxa, se grabeste sa justifice alte credinte, sa dea certificate de buna purtare, ironizand parerile unor sfinti. Insa Parintii Bisericii au fost intransigenti in privinta dogmelor, n-au numit niciodata negrul alb si intunericul lumina. Trebuie sa spui adevarul chiar daca unii se considera jigniti. Problema este la ei in ograda, se supara degeaba.

Nu-mi face mare placere sa folosesc cuvantul "erezie" cu privire la catolici, dar sunt situatii cand e mai bine sa o faci. In opinia mea, fac mult rau cei care justifica erorile catolice dintr-o paruta iubire. Se foloseste, inclusiv pe acest forum, o logica ciudata: si ortodocsii sunt pacatosi, si ortodoxia are slabiciunile ei. Poate ca are slabiciuni, dar nu la nivel dogmatic. Verificarea dogmelor se face in viata spirituala, mai ales la nivelul elitelor (sfintii). Ortodocsii au si astazi sfinti facatori de minuni, cu moaste, in perfecta continuitate cu ceea ce se intampla in Biserica primelor veacuri, semn ca se traieste in acelasi duh. La catolici a disparut vechea forma de manifestare a sfinteniei (ei nu mai au sfinti cu moaste), luandu-i locul manifestarea bolnavicioasa a stigmatelor, rodul imaginatiei neinfranate.
Este o judecata gresita sa justifici alte credinte prin scoaterea in evidenta a faptului ca exista ortodocsi pacatosi, cu un comportament nedemn. Nu la acest nivel inferior se face comparatia (preoti ortodocsi iubitori de argint vs preoti catolici pedofili), ci la nivelul superior. Sa vedem de ce ateismul si secularizarea au aparut in Occident, sa vedem de ce omul occidental nu mai are experienta lui Dumnezeu si cauta viata mistica in religiile orientale (hinduism, yoga, budism). Ignoranta duhovniceasca a omului occidental este rezultatul dogmelor gresite introduse de Biserica papala, apoi de protestantism.
Noi avem datoria de a pastra credinta si viata spirituala in curatia lor, neafectate de influente heterodoxe.

Apoi trebuie spus ca "erezie" vine in limba greaca de la "a alege". Eretici sunt cei care au ales sa aiba o alta credinta decat cea Bisericii. E dreptul lor sa creada cum vor, insa nici nu trebuie sa ne cerem scuze de fiecare data cand amintim de diferente. Nu suntem noi raspunzatori de aceste diferente, ci ei, caci ei au modificat credinta. Sta la indemana lor sa renunte la diferente si sa se intoarca la credinta de la care au plecat. Eu cred ca nu prin tratative se va produce intoarcerea, ci prin convertire. Dar cum sa se converteasca un catolic la ortodoxie cand are loc un gest ca al mitropolitului Corneanu, iar alti ortodocsi (cat de ortodocsi sunt in realitate, am indoieli) ii asigura pe catolici ca sunt pe un drum bun. Traim vremuri de confuzie, de deruta spirituala, cand multi, neavand ei insisi o experienta duhovniceasca acceptabila, nu mai stiu dupa cine sa se ia.

(Cozia, mesajul nu-ti este adresat neaparat tie. Stiu ca si tu esti constient de pericolul influentelor heterodoxe.)

Daca Sfintii Parinti ar fi trait in vremurile noastre, nu cred ca s-ar fi sfiit sa numeasca credinta papistasilor ca fiind o erezie. Noi insa suntem oameni moderni, politicosi, nu putem jigni pe fratii nostri, nu e frumos ... Cam asa gandim, insa diplomatia aceasta s-ar putea sa ne coste.

[size=3][color=navy]Răspunsul Mitropolitului[/color][/size]
[size=3]Mitropolitul Pireului, Serafim
Pireu, 25 Octombrie 2007[/size]
Eminentei sale episcopul Franciscus Papamanolis,
În Syros
Eminenta voastră,
V-am primit epistola într’o vreme când birourile Mitropoliei Pireului erau închise si îmi pare rău că am întârziat să-i dau răspuns. Vă cer, asadar, iertare.Pentru că vă iubesc cu adevărat, ca pe orice alt aproape al meu, vă scriu următoarele cu multă smerenie înaintea Întemeietorului Bisericii, Iisus Hristos, nu ca să-mi îndreptătesc pozitiile pentru care m’ati criticat (căci ele nu sânt ale mele, ci reprezintă pozitiile Bisericii Nedespărtite a lui Dumnezeu, pe care eu, cel mai mic dintre toti, doar le-am trecut pe hârtie, la cererea ziarului veghetoarei Frătii a Unirii Orthodoxe Pan-ellinice, în privinta cărora gresiti amarnic înfătisându-i drept asa-zisi „extremisti”, de vreme ce acestia doar se tin de ceea ce a învătat si a hotărât Biserica cea una, sfântă, nedespărtită, sobornicească si apostolească de douăzeci (20) de veacuri încoace), ci ca să vă spun ceea ce e de la sine înteles: că Biserica lui Hristos [size=4][color=purple] „întru carea pre voi Duhul cel Sfânt au pus episcopi, ca să păstoriti biserica lui Dumnezeu, carea o au câstigat cu sângele său”[/color][/size] (F. Ap. 20:28) este Biserica nedespărtită a primilor 1000 de ani; a cărei urmasă istorică fără întrerupere este Biserica noastră Orthodoxă Sobornicească, si că, prin ruperea de ea, Comunitatea dvs. religioasă, prin cunoscuta schismă, a pierdut Harul Dumnezeului celui Viu si a căzut din erezie în erezie si din necuviintă în necuviintă, deformând vestea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu cel întrupat si răsturnând prin vorbe si prin fapte asezămintele si stăpânirile rânduite ale acestei lumi căzute, pe care le-a întărit Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu cu necuprinsa Sa jertfă pe Cruce si cu preacurat Sângele Său.Se întelege, asadar, că teoria „bisericilor surori” si „teoria ramurilor”, pe care le-ati sustinut în cuprinsul epistolei dumneavoastră, ca si „dogma petrină” pe care Comunitatea dvs. religioasă a proclamat-o de curând prin enciclica „Dominus Iesus”, nu au nici un fel de legătură cu Biserica Nedespărtită a Apostolilor, a Sfintilor Părinti si a celor Sapte Sfinte Sinoade Ecumenice.
Prin urmare, puteti cu usurintă întelege că, urmând hotărârile Bisericii Nedespărtite, de la care Comunitatea dvs. religioasă căzută în erezie s’a rupt de una singură, nu pot consimti la gresala dvs. si nu pot să nu vă spun, cu frătească dragoste, că sânteti în îndelare atunci când vă socotiti „episcop al Bisericii lui Dumnezeu”. Acesta e felul în care v’ati numit pe sine, dar adevărul este că sânteti doar răspunzător duhovniceste de credinciosii Comunitătii dvs. care rămân în schismă si erezie.
[size=4][color=purple]Dragostea fără Adevăr este lipsită de orice continut,[/color][/size] asa că pozitia dvs. – „niciodată n am încetat să le spun credinciosilor că nimic nu poate justifica vreodată lipsa de dragoste – nici măcar apărarea Adevărului” – pare cu totul de neînteles; fiindcă dacă iubim cu adevărat pe cineva, nu-l lăsăm pe cel pe care-l iubim în starea sa jalnică de înselare, îngăduindu-i să se adâncească într’însa cu credinta că nu se află în gresală.
Vreme de un întreg mileniu am avut aceeasi credintă, aceeasi orânduială, aceeasi împărtăsanie, aceleasi învătături, aceeasi duhovnicie si nevointă îndreptată spre Dumnezeu, având ca autoritate comună Sinoadele Ecumenice si Pentarhia (1).
Ce anume s’a întâmplat, de s’au pierdut toate acestea?
Pentru ce nu v’a preocupat acest lucru în toti acei 33 de ani de când sânteti episcop al Confesiunii dvs. religioase?
Pentru ce, vreme de o mie de ani, aceste pozitii asupra întâietătii („primatului”) de jurisdictie a Papei Vechii Rome, asupra negreselniciei („infailibilitătii”) sale, asupra Purgatoriului, asupra Indulgentelor, asupra Tezaurului de Merite („thesaurus meritorum”), asupra Neprihănitei Zămisliri („Imaculatei Conceptii”), si asupra atâtor altele, nu au existat?
Pentru ce, la Sinodul Apostolilor de la Ierusalim, cea care a hotărât a fost Adunarea Apostolilor si a Presviterilor, [color=red]si nu[/color] (asa cum sustineti dvs.) „presedintele collegium-ului” Apostolilor, dumnezeiescul Apostol Petru? (F. Ap. 15:22)
Pentru ce cele Sapte Soboare A-toată-lumea s’au adunat în Răsărit, în părtăşie şi în unire cu Episcopul (pe atunci) Orthodox al Vechii Rome?
Pentru ce Canonul al 28-lea de la cel de-al Patrulea Sobor Ecumenic al Bisericii Nedespărtite dă aceeasi cinstire Scaunului Vechii Rome si celui al Noii Rome?
Când si pentru ce s’au schimbat aceste lucruri? Nu v’a preocupat aceasta, dacă nu ca cleric, măcar ca făptură gânditoare în asteptarea celei de-a „opta zile” si care stie că sfârsitul celor omenesti e aproape, pentru toti?
[color=maroon][size=3]Si ce veti zice, mă întreb, Întemeietorului Bisericii, Domnul, pentru zecile de mii de oameni omorâti de erezia dumneavoastră („Sfânta Inchizitie”, „Războaie Sfinte”, „Cruciade”) în numele unei pretinse curătii a credintei, de vreme ce vă complăceti si nu vă delimitati de toate aceste fărădelegi – sau, si mai important – de răstălmăcirea mesajului de libertate, de dragoste, de nelumesc al Fiului lui Dumnezeu, Care S’a jertfit pe Cruce pentru ca hulitorul să nu moară?[/size][/color]
[color=teal][size=3][b]De curând, l-ati beatificat pe cardinalul Augustine Stepinac al Zagrebului, din Croatia – instigatorul moral din spatele hoardelor fasciste de Ustasi ale lui Ante Pavelici (pe care Vaticanul l-a ajutat să scape în America Latină) si din spatele măcelului a 800.000 de Sârbi orthodocsi. Nu v’am văzut atunci protestând, nici delimitându-vă, desi păstoriti „Biserica lui Hristos” de 33 de ani. Dacă acel ucigas fără simtire si cu sânge rece este socotit a fi „Fericit”, atunci „Dumnezeul” care l-ar recunoaste că ar fi asa este – pentru noi – cu totul nefolositor, de nici o trebuintă, nu ne priveste . Pentru aceasta am scris, în deplină cunostintă de cauză, acel lucru care v’a amărât: si anume, că[b][size=4] „Papismul a dus la atheism”[/size]. A dus mai întâi la protestantism, si apoi la atheism, fiindcă a ajuns să se închine unui Dumnezeu care era instigatorul moral al crimelor, al războaielor religioase, al hecatombelor de sânge si durere.
Mai trebuie oare să vă amintesc de măcelărirea celor 29.000 de Hughenoti în tragica noapte de Sfântul Vartholomeu? Mai trebuie oare să vă amintesc de zecile de mii de morti din asa-zisul război religios de 100 de ani? Ce-ar mai trebui să vă zic? Cine a ars-o pe Ioanna din Lorraine pe rug? Sfânta Inchizitie – adică Scaunul Papal – a ars-o, ca îndrăcită, pentru ca mai apoi să o beatifice. Voi pune din nou, schimbând putin, întrebarea ridicată de fericitul meu părinte duhovnicesc, fostul Arhiepiscop Serafim: Sânt oare acestea lucrările unei Biserici care lucrează ca vistierie a Dumnezeiestii Descoperiri? Cei ce vă iubesc cu adevărat au datoria să vă spună adevărul Bisericii, altfel ar însemna să vă lase în rătăcirea credintelor dvs., fără nici o grijă pentru viitorul vostru în vesnicie. Pentru aceasta, cred nestrămutat că participarea Bisericii la miscările dvs. din Europa si de altminteri, ca si la asa-zisele „Dialoguri Theologice”, este mai întâi de toate în dauna dumneavoastră şi a credinciosilor dvs., deoarece vă dă impresia gresită a unei presupuse recunoasteri, precum si o acoperire pentru gresalele dvs., lăsându-vă în întunericul desartelor voastre dogme.[/size][/color]
Sustineti în epistola dumneavoastră că pozitiile dogmatice înfătisate în scrisoarea mea către Comunitatea dvs. religioasă sânt – zice-se – „conjuncturi”, scriind următoarele: [color=maroon]„Permiteti-mi să vă spun că lucrurile pe care le-ati scris si le-ati prezentat ca fiind învătătura Bisericii Catolice nu sunt predicate de Biserica Catolica , care nu a învătat – si nu învată – nici toate celelalte lucruri scrise în manualele de religie si istorie din ultimul timp, manuale care au otrăvit sufletele inocente ale studentilor si au cultivat intoleranta.”[/color]
În loc de orice alt răspuns la referirile dvs. – pe care îngăduiti-mi să le numesc inexacte si, prin urmare, peiorative – către smerita mea persoană, voi cita doar două paragrafe dintre nenumăratele cacodoxii (2) ale Comunitătii dvs. religioase, luate din cartea „Catehismul Bisericii Catolice” (Cactos – Libreria Editrice Vaticana 1996), aflată în circulatie.
La pagina 332, se spune: [color=maroon] „Purificarea finală sau Purgatoriul. 1030. Toti cei ce mor în harul si prietenia lui Dumnezeu, fără să fie însă purificati în întregime, desi sunt siguri de mântuirea lor vesnică, trec după moarte printr-o purificare, pentru a obtine sfintenia necesară intrării în fericirea cerească.”, iar la pagina 454 se spune: „X. Indulgentele. 1471. Învătătura si practica Indulgentelor în Biserică este strâns legată de rezultatul sacramentului Pocăintei. Indulgentele sunt iertarea în fata lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice meritată pentru păcate, iertate deja în ceea ce priveste vina, pe care credinciosul, sub conditii determinate, o obtine pentru sine însusi sau pentru răposati prin slujirea Bisericii, care, ca împărtitoare a răscumpărării, împarte comoara meritelor lui Cristos si ale sfintilor. Indulgentele se pot aplica atât celor vii, cat si celor răposati.”Este sau nu adevărat că, prin aceste pozitii dogmatice, în Biserică a fost introdus un element juridic? Că lucrarea mântuitoare a Domnului Slavei este înfătisată ca un soi de „dă si ia” între Om si Ziditorul său? Oare Domnul milelor – Cel ce nu are trebuintă de nimic, care este neatins de patimi si mai presus de toată înrâurirea lumească – nu-i defăimat pe fată atunci când este înfătisat ca un judecător aspru si rău?Întregul ethos a fost alterat; Noul Testament – acel Nou Legământ între Dumnezeu, Lume si Om este deformat; deformată este si Mântuirea, adusă de Fiul si Cuvântul Tatălui, Care S’a jertfit; toate, în urma acestor învătături netheologice. [/color]
Asadar, referirile mele la cacodoxiile dvs. sânt doar nişte „conjuncturi”? Puteţi explica (deducând în temeiul tragicelor dvs. credinţe înainte-pomenite), de ce vameşul şi fiul risipitor au fost îndreptăţiţi, iar fariseul şi fiul cel mare din pildă nu? Mai mult, cum se face că, fără nici o pedeapsă, fără nici o pocăinţă, femeia preacurvară ce fusese prinsă desfrânând a fost iertată de osânda legiuită a omorârii cu pietre? Cum se face că întâiul cetăţean al Raiului s’a întâmplat să fie un tâlhar de pe cruce? Şi, cel mai însemnat lucru, ce loc poate fi pentru raportarea juridică a lucrărilor cuiva în Via Sa? Aţi uitat cuvintele Sale în privinţa „slugilor viclene”?
Această epistolă a mea nu este o diatribă sau un studiu al nesfârsitelor cacodoxii ale Comunitătii dvs. religioase, asa că cele scrise reprezintă doar niste observatii. Din uriasul număr de gresale ale dvs., am mai ales una, pe care ati învesmântat-o într’o haină dogmatică. Mă refer la noua învătătură despre asa-zisa Neprihănită Zămislire („Imaculata Conceptie”) a Născătoarei-de-Dumnezeu, proclamată ca dogmă de Papa Pius al IX-lea în anul 1854 si, pentru a nu vă mai îndoi încă o dată că această învătătură vă apatine, voi cita din înainte-pomenitul Catehism referinta limpede de la pagina 163:
[color=maroon] „491. De-a lungul secolelor, biserica a devenit constientă că Maria, cea care fusese „dăruită cu har” de către Dumnezeu, era „răscumpărată” încă din timpul zămislirii ei. Acest lucru este mărturisit în dogma Neprihănitei Zămisliri, proclamată de Papa Pius al IX-lea în 1854: fericita si pururi fecioara Maria, prin harul unui favor exceptional al Atotputernicului Dumnezeu si în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost ferită de orice urmă a păcatului strămosesc încă de la zămislirea ei. [/color]
[size=4][color=green]”Dacă această cacodoxie a „neprihănitei zămisliri” a Pururea-Fecioarei Născătoare-de-Dumnezeu ar fi adevărată, ne puteti spune cum i-a transmis ea mortalitatea omenească Ipostasului celui desăvârsit întrupat, Dumnezeului ai Fiului ei, Cel fără de păcat si desăvârsit? V’aţi gândit vreodată că dacă această gresală a dvs. ar fi un adevăr, atunci moartea Fiului lui Dumnezeu ar însemna că a fost una „prefăcută”, de vreme ce mortalitatea nu s’ar fi putut transmite firii Sale omenesti? Vă puteti da seama cat de tragice sânt credintele dvs.?Aveti dreptate să simtiti o răspundere mare pentru prezent si viitor. Nu ati amintit nimic, însă, despre gresalele trecutului si nu le-ati recunoscut ca gresale. Multe dintre acestea dăinuie încă. Oare, prin recunoasterea gresalelor trecutului, s’ar clătina „negreselnicia” papală? Din nefericire, sântem pierduti dacă nu recunoastem gresalele trecutului si, mai ales, dacă le repetăm în viitor – în viitorul pentru care simtiti o asa mare răspundere, după cum ati spus. Pentru toate acestea, e nevoie de smerenie, dragoste si dumnezeiască luminare – incompatibile cu „negreselnicia” diavolească care a răsturnat ecleziologia si orânduiala Bisericii Nedespărtite.
În cele din urmă, socot inacceptabil încă un paragraf din scrisoarea dvs., care încearcă – prin intermediul unor artificii de interpretare – să semene neîntelegere si vrajbă între mine si Înalt Preasfintia sa Arhiepiscopul Athenei si Întregii Ellade, Hristodul, binecunoscut pentru curtoazia sa, duhul său împăciuitor si simtămintele sale adevărate de dragoste; pentru aceasta, scrisoarea dvs. îsi depăseste limitele, când invocă inoportunitatea epistolei noastre în contextul bolii Înalt Preasfintiei sale, care – în ciuda interpretărilor dvs. – rămâne neclintit si statornic în cuvintele Părintelui Cosma Etolul, patriarhul neamului neo-Ellin, pe care adesea îl pomeneste, si care întotdeauna a grăit pe înteles si limpede, asemenea multor altor Sfinti Mucenici si Părinti ai Bisericii – de la Sfântul Marcu al Efesului si Sfintitul Mucenic Chiril I Lukaris, până la noii mucenici Sârbi ai veacului douăzeci, care au vădit vina decăzutului Scaun Papal si a cârmuitorului său în erezie (din pricina gresalei), Întâi-stătătorul Scaunului. [/color][/size]
[size=2][color=teal]As vrea să închei această epistolă cerându-vă să vă lepădati de cacodoxia Latinească si să vă întoarceti la Biserica cea Catholicească (3) (adică Sobornicească) si Nedespărtită a primilor 1000 de ani, a cărei Credinţă, Theologie, Nevoinţă, Duhovnicie, Ocârmuire, Adevăr si Predanie s’au urmat de-a lungul Vremii prin următoarea sa istorică: Biserica Orthodoxă (Drept-slăvitoare) Catholicească (Sobornicească). Înlăturati de pe ochii dumneavoastră negura celor 1000 de ani de trăire cacodoxă, si uniti-vă cu Biserica Orthodoxă, cea Una, Sfântă, Apostolească, Nedespărtită si Sobornicească, pe care „portile Iadului nu o vor birui”, ca să vă puteti întoarce la Unul si Singurul Trup al lui Hristos si să aflati, astfel, milă si har.
Asteptând răspunsul dumneavoastră, rămânem al vostru nefătarnic.[/color][/size]
[size=3][color=navy]Cu adâncă dragoste si bune-doriri
Mitropolitul
† Serafim al Pireului[/color][/size]

Notele traducătorului:
(1). Pentarhia – cele cinci Patriarhii din primul mileniu (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim), între care exista un primat de cinstire. (n.trad.)
(2). Kakodoxia (gr.) = rea-slăvire (opusă la Orthodoxia = dreaptă-slăvire), adică credinte eretice, mincinoase, neplăcute lui Dumnezeu. (n.trad.)
(3). În Greacă, katholon – sobornicesc; de aici, Biserică „Catholică” – Biserică Sobornicească. „Catholicitatea” este un atribut al Bisericii, cea Una, Sfântă si Apostolească, împreună cu „Orthodoxia”. (n.trad.)
*Scrisoarea episcopului de Syros a fost scrisă în neogreacă, iar cea a Mitropolitului Serafim în katharevousa. Am încercat, asadar, să redăm diferenta si în română

Mitropolitul Serafim al Pireului într-un schimb epistolar cu episcopul catolic de Syros.
Material publicat în Orthodoxos Typos, la sfârşitul anului 2007; originalul poate fi citit aici: http://oodegr.com/oode/papismos/serafeim_papikos1.htm

Mai bine pui toate astea pe un siate si ne dai linkul.

Linkul e posibil sa nu fi mers...Asa ca am preferat sa pun mai bine textul...Astea sunt niste realitati si trebuie dezbatute. Ca sa constientizeze fiecare dupa cuviinta. Cara este Adevarul lasat de Mantuitorul Iisus Hristos Si care este cat de periculoase sunt invataturile promovate de catre "Hristosii Mincinosi"

Dar pentru cei ca dumneata vom da si un link: http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/05/16/nu-sunteti-o-biserica-sunteti-o-erezie/.

Mersi.Vad ca ai blog.Foarte frumos.:D.Si totusi de ce nu mi-ai raspuns la postarea anterioara?Sau nu sunt demn de un rapuns de la tine?Tu raspunzi numai celor care iti aproba postarile?

Si in ce ar consta dupa tine semnele sincere de pocainta?Sa vina sa-si ceara iertare in fata ta?El va da seama in fata lui Dumnezeu,nu in fata oamenilor.Dumnezeu este judecatorul,si nimeni de pe pamant nu poate da o osanda pe care el nu o da.Asa ca,draga omule,va trebui sa astepti pana la Judecata de Obste,si atunci vei vedea daca ai avut sau nu dreptate.Numai ca pana atunci,incerac sa nu mai faci tu pe Judecatorul,pentru ca nu tu l-ai creat pe ereticul Corneanu,si nici pe ereticii de catolici si greco-catolici.uite ca Dumnezeu faca sa rasara soarele si peste eretici,ii hraneste,le da bucurie,le da dragoste,le da speranta.daca dumnezeu ra fii ca tine(fereasca Sfantul),peste 80% din oamenii acestei planete ar trebuii sa fie intr-o deznadejde absoluta,caci dupa tine,toti acestia sunt eretici.Uite ca eu vad cu multa bucurie cum acesti eretici se bucra de viat,de soare si lumina,de familie si copii,in ciuda celor ca tine,care ar vrea sa-i vada in iad din aceasta viata.Numaica te intreb,daca ei vor ajunge in Rai,cum ai sa dai tu nas in nas cu ei?[/quote]

Domnule, Episcopii sunt pastori ai Bisericii, si deci, daca ei invata ceva gresit sau sminteesc pe credinciosi prin exemplul pe care-l dau ei trebuie sa-si ceara macar[scuze)Inca o data repet [color=navy][size=2][nu pentru situatia in care au fost pusi, ci pentru ceea ce au facut][/size][/color] ,daca nu vor sa-si ceara iertare...

O varianta ar fi prin mass-media, si daca le este greu sa-si ceara iertare de buna voie, macar sa-si ceara scuze atunci cand sunt intrebati de pressa ortodoxa, asociatii, etc si nu numai, pentru ce au facut...

[color=navy]Si nu mai dramatiza atata lucrurile, domnule Jane, Am mai spus-o si o repet; NU LE CERE NIMENI CINE STIE CE PLECACIUNI SI DOAR SA-SI CEARA IERTARE S-AU CEL PUTIN SCUZE PENTRU FAPTELE LOR, PRIN MIJLOACELE CARE LE STAU LA DISPOZITIE[/color]

Altfel fiind spus pe mine ma intereseaza acest lucru pentru ca fac parte din Biserica Ortodoxa, si din punctul acesta de vedere este important pentru mine, ce invata pastori bisericii, ce exemple ne dau etc...

Prin urmare eu nu am nimic cu Domnul Nicolae Corneanu, treaba dumisale, Vorba aceea "faca ce-o vrea", sa se duca si la catolici daca vrea, nu-l tine nimeni legat, si mai mult ma deranjeaza faptul ca nu si-a cerut nici macar scuze pentru sminteala pe care a produs-o in popor.

Deoarece fapta a savarsit-o in public, TREBUIE SA-SI CEARA SCUZE TOT IN PUBLIC [color=green]Pentru ca nu este nici parlamentar, nici vreun simplu functionar, ci este un pastor al Bisericii raspunzator de sufletele credinciosilor[/color], [b][color=red][size=2]ori in acest sens nu exista nici un comunicat de presa nici o inregistrare ;Nimic, Nimic, Nimic in care Nicolae Corneanu sa-si ceara iertare in mod clar pentru ca a produs sminteala.[/size][/color][//b]

Si acest lucru vreau sa-l subliniez: [size=2][color=purple] Atata timp cat nu vor exista semne clare care sa vadeasca POCAINTA lui Nicolae Corneanu, anatema, va ramane asupra lui si a celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, anatema pusa de Sfinrii Parinti la cele 7 Sinoade Ecumenice, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pâna la sfârsitul lumii va ramâne tare si nedezlegata cu darul lui Hristos. Deci fara pocainta ramane tot ERETIC.[/color][/size]

Domnule, Episcopii sunt pastori ai Bisericii, si deci, daca ei invata ceva gresit sau sminteesc pe credinciosi prin exemplul pe care-l dau ei trebuie sa-si ceara macar[scuze)Inca o data repet [color=navy][size=2][nu pentru situatia in care au fost pusi, ci pentru ceea ce au facut][/size][/color] ,daca nu vor sa-si ceara iertare...

O varianta ar fi prin mass-media, si daca le este greu sa-si ceara iertare de buna voie, macar sa-si ceara scuze atunci cand sunt intrebati de pressa ortodoxa, asociatii, etc si nu numai, pentru ce au facut...

[color=navy]Si nu mai dramatiza atata lucrurile, domnule Jane, Am mai spus-o si o repet; NU LE CERE NIMENI CINE STIE CE PLECACIUNI SI DOAR SA-SI CEARA IERTARE S-AU CEL PUTIN SCUZE PENTRU FAPTELE LOR, PRIN MIJLOACELE CARE LE STAU LA DISPOZITIE[/color]

Altfel fiind spus pe mine ma intereseaza acest lucru pentru ca fac parte din Biserica Ortodoxa, si din punctul acesta de vedere este important pentru mine, ce invata pastori bisericii, ce exemple ne dau etc...

Prin urmare eu nu am nimic cu Domnul Nicolae Corneanu, treaba dumisale, Vorba aceea "faca ce-o vrea", sa se duca si la catolici daca vrea, nu-l tine nimeni legat, si mai mult ma deranjeaza faptul ca nu si-a cerut nici macar scuze pentru sminteala pe care a produs-o in popor.

Deoarece fapta a savarsit-o in public, TREBUIE SA-SI CEARA SCUZE TOT IN PUBLIC [color=green]Pentru ca nu este nici parlamentar, nici vreun simplu functionar, ci este un pastor al Bisericii raspunzator de sufletele credinciosilor[/color], [b][color=red][size=2]ori in acest sens nu exista nici un comunicat de presa nici o inregistrare ;Nimic, Nimic, Nimic in care Nicolae Corneanu sa-si ceara iertare in mod clar pentru ca a produs sminteala.[/size][/color][//b]

Si acest lucru vreau sa-l subliniez: [size=2][color=purple] Atata timp cat nu vor exista semne clare care sa vadeasca POCAINTA lui Nicolae Corneanu, anatema, va ramane asupra lui si a celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, anatema pusa de Sfinrii Parinti la cele 7 Sinoade Ecumenice, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pâna la sfârsitul lumii va ramâne tare si nedezlegata cu darul lui Hristos. Deci fara pocainta ramane tot ERETIC.[/color][/size]




[/quote]

e bine,deci si dumneata incepi cu anatemele.Ok,atunci m-am lamurit si cu dumneata.Mai bine eretic,decat ca tine.

daca veti citi canoanele hotarate de Sf Parinti veti ramane muti de uimire la cat de des au pomenit aceste cuvinte/expresii: "anatema", "sa se afuriseasca", "eretic" si altele asemenea lor.

cineva spunea ca prin aceste anateme sau blesteme Biserica nu prea a dat dovada de dragoste.
dar adevarul e ca daca n-ar fi aparut aceste abateri de la dreapta credinta si acesti inovatori care se incred mai mult in propria judecata decat in judecata lui Dumnezeu, n-ar fi aparut nici aceste cuvinte, nici aceste blesteme dure.
dupa cum au spus-o si ei de atatea ori... rostul acestora nu este de-ai denigra pe ceilalti, ci de a apara turma lui Hristos.

si chiar daca nu le-am repeta noi, ele exista oricum.
si chiar daca noi vom tacea, pietrele vor striga...
cand pe Muntele Maslinilor ucenicii il laudau pe Dumnezeu cu glas tare, unii farisei s-au simtit deranjati de atitudinea acelora si-au spus: "Invatatorule, cearta-ti ucenicii"... iar Iisus le-a dat replica "Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga. "

Pai ce ucenicii il luadau pe Mantuitorul blestamandu-i pe altii.Adica zicau evreilor,belstematilor,si apoi il laudau pe Dumnezeu?Eu unul recunosc,ca au fost situatii inviata incare imi venea rau de tot sa blestem,adica din cauza unei nedreptati extreme.Insa nu toata ziua,bunaziua,blesteme si anateme.Parca am fii fii diavolului,nu ai lui Dumnezeu.

Hotaririle Sfintului Sinod nu pot fi judecate de noi

Au mai fost hotariri sinopdale care au fost insa RASTURNATE DE ALTE SINOADE, deci nu de noi

Laurentiu & Co..., daca nu mai ai incredere in hotarirea SFINTULUI Sinod al BOR care este sub Duhul Sfint inseamna ca AI O MARE PROBLEMA...

Deci cine SIMTE in FELUL ASTA trebuie sa se cerceteze cu un Duhovnic deoarece da semne ca-si pierde credinta...si e de rau fratilor

Deci dupa sum ai scris mai jos...NOI nu se refera la noi cei mici , ci este vorba de ACESTIA adica apostolii

deci sa nu justificam logoreea noastra impotriva hotaririlor Sinodale prin vorbele distorsionate ale Mintuitorului

si iti spun si de ce...

Mintuitorul, CERCETA cu mare atentie ce scotea lumea pe gura, si citeodata ca sa se convinga de credinta acelora ii mai intreba ceva asa cum s-a intimplat cu femeia care la urma i-a spus despre cateii care maninca de la masa stapinilor...si DOAR ATUNCI raspunsul ei a marturisit CREDINTA

distorsionate de noi....

FRATE jane tu habar n-ai ce inseamna sa fii preot cu atat mai mult episcop... si sa fii raspunza tor pentru turma care o pastoresti..?

Habar nu ai ce s-ar fi intamplat daca Sfintii Parinti nu ar fi luat pozitie antemizand si blestemand toate ereziile...Aproape ca azi nu ar mai fi existat nici un stat ortodox majoritar...Daca acesti parinti nu ar fi mustrat faradelegea la timp.

In schimb dumneata treci cu foarte mare usurinta peste niste lucruri care sunt mult prea grave si daunatoare pentru sufletele crestine, iar credinta este cel mai important lucru pentru un om, pentru ca fiecare se mantuieste in functie de ce crede...si nu e trei lulele trei surcele, Credinta este o intimitate a sufletului, iar preotii si episcopiiau fost lasati de Hristos pentru a fi garanti ai pastrarii DREPTEI SLAVIRI SI A ADEVARULUI sunt pastorii pe care Hristos i-a lasat sa pastoreasca turma sa in Adevar Pentru ca zice Domnul eu sunt Calea, Adevarul si Viata

Unuia ca dumneata nu-i comvin nici cuvintele Sfintilor Parinti apoi ce sa-ti mai spun eu dumitale...Esti liber sa faci ce vrei..

Frate nu stiu ce fel de duhovnic ai tu ... dar privesti lucrurile pe dos.

Nu ai voie sa numesti un Sfint Sinod ...ca fiind TILHARESC

...Asta inseamna doar ca tu esti tilhar si NU MAI AI CREDINTA

Cu alte cuvinte daca nu crezi in ierarhia BOR, nu mai esti credincios, ..este CLAR

Deci sa avem mare grija cum ne exprimam si sa cintarim cuvintele, Doamne fereste!

iertati ca ma bag, insa aici cuvintele cheie sunt... SF Parinti care au luat masuri pentru o problema observata de ei atunci, pe cind noi ACUM le folosim cuvintele pentru a combate o hotarire SINODALA

Ca urmare, au voie sa intervina doar Sf Parinti IN PERSOANA nu alti purtatori de cuvint.

Faptul ca EI, sf parinti nu mai exista este DOAR UN IMPEDIMENT PENTRU NOI, cei pacatosi si ORBI, Nu pentru Dumnezeu sau DUHUL SAU CEL SFINT CARE CUNOASTE SITUATIA foarte bine

vai vai,stat ortodox majoritar,sa ma stric de ras.Adica de-asta au luptat Sf parinti,sa ajunga unul ca Base,sa ne conduca,intr-un stat majoritar ortodox,Si ce este ortodox la statul nostru majoritar,hotia,ura,betia,violul,avortul,crima,ned repatea.Si tu imi spui mie ca suntem stat majoritar ortodox?Mai normali la cap sunt cei din Zimbabwe,sau Afganistan.
scuze,oamenii puri si curati ca tine la credinta,adevarati luptatori pentru "credinta stramoseasca",nu se implica in probleme josnice ca astea.Ei vegheaza la pastrarea nealterata a credintei stramosesti,stand intr-un nor,deaspura sattului majoritar ortodox,si tintind cu arma anatemelor la oricine incearca sa gandeasca cu capul lui.Omule,vezi ca esti intr-un avion deturnat,iar matale esti teroristul care vrea sa mai darame un turn.

sus palaria in fata "absolventului de teologie".
ma gandeam cat va tine acoperirea. destul de putin, observ.

Depinde si ce intelegi prin stat majoritar ortodox!!...Iti spun ca noi nu mai suntem de mult majoritari ortodocsi, poate doar la recensaminte...poate doar cu numele...Dar nu ne putem compara cu ortodocsii greci...La ei cel putin 50 % +1 mai au totusi respect pentru ortodoxie si isi iubesc monahii si ii sustin si i-au atitudine si ii sprijina cand Biserica se afla intr-o situatie dificila ...Nu ca la noi...

Sinodul la noi vorba lui Radu Preda: "Zicem ca voi, si facem ca noi"

La noi dupa cum se vede nu o sa mai ramana decat o minoritate de [b]Ortodocsi Adevarati cu "O" mMre[b/]...Caci cu numele avem destui, dar ce folos?1?

Domnule Jane iar imi rastalmacesti cuvintele

Nu am zis ca Sfintii Parintii s-au luptat pentru ca un stat sa fie majotitar "ortodox cu numele" ci dupa cum bine este stiut faptul ca ei sau luptat pentru a pastra credinta cea Adevarata, [color=navy]dar am precizat ca daca ei nu s-ar fi luptat atunci impotriva ereziilor, pentru a pastra CREDINTA CEA DREAPTA SI ADEVARATA,astazi nu ar mai existat nici un stat majoritar ortodox "NICI MACAR CU NUMELE" cu siguranta am fi fost protestanti sau in cel mai rau caz iehovisti...[/color]

[colo=green]Termenul de "ortodox" este unul foarte pretentios si putini dintre noi ni-l putem insusi...[/color]

Am mai spus-o pe acest forum ca nu sunt teologul Laurentiu Dumitru si nu sunt absolvent la "nici un fel" de teologie!!
Asa ca nu mai mai confundati cu Laurentiu Dumitru.

Mai nene,daca ai de gand sa te tii dupa mine prin forum,mai bine ia-ti o nevasta,si tine-te de fusta ei.Si care-i problema ta cu mine?Esti vreun popa jicnit ca nu ti se pupa mana?Sa stii ca un absolvent de teologie nu este un molau,care asculta si primeste jicnirile unui neispravit ca tine.Oricum,nu faptl ca am facut teologia ma caracterizaeaza,ci in cazul domniei tale si a celor ca tine sunt un om nromal,si ca atare,daca ma mai jicnesti,te trimit de unde ai iesit.