da, asa este
numai ca tu ai spus-o, nu noi

crestinul adevarat este acela care asculta de Biserica
tinandu-te de citate, bune la vremea lor, care au fost deja reintepretate in Biserica (Ortodoxa), nu dovedesti nimanui si nici lui Dumnezeu ca esti un ortodox mai bun

Eu fac parte din BISERICA ORTODOXA care este una Sfanta si Soborniceasca si Apostoleasca .Este Biserica Sfintilor,a martirilor,a mucenicilor.Este Biserica care a pastrat vie Sfanta Traditie a celor 7 Sinoade,fara inovatii (de genul Filioque si altele ),este singura Biserica adevarate ,restul sunt pseudo-biserici eretice.
Biserica Ortodoxa cuprinde totalitatea sfintilor,puterilor ceresti,arhangheli,serafimi,heruvimi,ingeri,totali tatea crestinilor ortodocsi care au plecat in viata cea vesnica,in rai,si totalitatea credinciosilor ortodocsi SI A DUHOVNICILOR SI SFINTILOR ORTODOCSI de pe pamant.Asa ca eu din aceasta Biserica fac parte,DE ACEASTA BISERICA ASCULT EU.Da fac parte din Biserica Sfintilor care au pastrat dreapta credinta chiar cu pretul vietii.Iar daca in Biserica Ortodoxa de pe pamant exista si credinciosi,preoti,episcopi,mitropoliti sau chiar patriarhul care sunt pt ecumenism si care accepta unirea cu catolicii asta este treaba lor,dar ei automat se cam distanteaza incet de adevarata Biserica si devin chiar eretici .Si eu nu ascult (nu urmez) niste eretici fie ei si episcopi.


Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli - „DACA VREUN CLERIC SAU LAIC INTRA IN SINAGOGA IUDEILOR SAU A ERETICILOR CA SA SE ROAGE, SA SE CATERISEASCA SI SA SE AFURISEASCA.”

PARINTELE ARHIMANDRIT ARSENIE BOCA (+1989)
„ECUMENISMUL? EREZIA TUTUROR EREZIILOR. CADEREA BISERICII PRIN SLUJITORII EI. COZILE DE TOPOR ALE APUSULUI. NUMAI PUTREGAIUL CADE DIN BISERICA ORTODOXA, FIE EI: ARHIEREI, PREOTI DE MIR,
CALUGARI SAU MIRENI. INAPOI LA SFANTA TRADITIE, LA DOGMELE SI CANOANELE SFINTILOR PARINTI ALE CELOR SAPTE SOBOARE ECUMENICE, ALTFEL LA IAD CU ARHIEREI CU TOT. FEREASCA DUMNEZEU!” (TALANTII IMPARATIEI, P.197)


Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
„Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfantul staul ca niste oi raioase si madulare putrede.”

SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL (+389) „UNDE ESTE EVIDENTA NECREDINTA, TREBUIE SA PREFERAM MAI BINE FOCUL SI SABIA SI SITUATIILE CRITICE SI MAINILE TIRANILOR - SI TOATE CU DARUIRE- DECAT SA LUAM PARTE LA ALUATUL PACATULUI SI SA NE UNIM CU CEI CARE BOLESC IN CREDINTA… DE MII DE ORI ESTE MAI BUNA DEZBINAREA CARE SE FACE PENTRU CUVINTELE BUNEI CREDINTE ORTODOXE DECAT PACEA, CAND ACEASTA ESTE UNITA CU PATIMILE.”

Sfantul Teodor Studitul (+826) „Atunci cand Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un carmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi castiga existenta?
… Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta.Daca voi veti tacea si veti ramane nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramai tacut si dezinteresat?”
„Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartandu-ne de orice erezie si urmand oricarui Sinod recunoscut ca
ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotararilor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavarsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are
dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II, 81)


Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)

„NOI PENTRU NIMIC ALTCEVA NU NE-AM DESPARTIT DE LATINI,DECAT PENTRU CA SUNT NU NUMAI SCHISMATICI, DAR SI ERETICI.PENTRU ACEASTA NU TREBUIE NICIDECUM SA NE UNIM CU EI!”
„ACELA CARE IL POMENESTE PE PAPA CA ARHIEREU ORTODOX ESTE VINOVAT SI LATINO-CUGETATORUL TREBUIE CONSIDERAT CA UN TRADATOR AL CREDINTEI. PRIN URMARE, FUGITI DE EI, FRATILOR, CA SI DE
IMPARTASIREA CU EI, PENTRU CA UNII CA ACESTIA SUNT APOSTOLI MINCINOSI, LUCRATORI VICLENI. NU ESTE ALTCEVA DE MIRARE DACA SI ISPITITORII LUI SATANA SE PRESCHIMBA IN INGERI AI DREPTATII, AL caror sfarsit va fi dupa faptele lor.”

„NE VORBESTE PARINTELE CLEOPA”:VOLUMUL 4

„…Cat priveste pe ERETICI avem marturia dumnezeiescului Apostol Pavel care ne spune:
< De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit. > (TIT 3,10-11)
ERETICII sunt vrajmasi ai adevarului si ai lui Dumnezeu (Psalm 36,20).ERETICII sunt fii ai celui viclean (Matei 13,18),in care nu ne putem increde (Ioan 2,24).
ERETICII,fiind vrajmasi ai lui Dumnezeu (psalm 36,20 si 91,9) nu avem voie sa-i iubim ca pe crestini,ca ei sunt fii ai diavolului,pui de vipera (Matei 3,7;12,34;23,33;Luca 3,7).Cu ERETICII nici nu avem voie sa ne rugam (canonul 10 si 64 apostolic) .Pacatul lor este impotriva Duhului Sfant,care nu are iertare nici in veacul de acum ,nici in cel viitor (Matei 12,31-32;Marcu 3,29;Luca 12,10).
Pe eretici nici in casa nu avem voie sa-i primim,nici „buna ziua” sa le zicem (II Ioan 1,10-11)
Se cade ,asadar,oricarui crestin al Bisericii noastre dreptmaritoare,sa fie un bun ostas al lui Hristos cu toata evlavia si cu manie barbateasca si tare sa apere prin cuvant si prin scris adevarul dreptei noastre credinte.
Nu se cade a fi bland acolo unde nu trebuie a te purta cu blandete.Ca,auzi ce zice proorocul:Acolo cel bland sa fie razboinic (Ioil 3,10).Acelasi lucru ne invata si Sfantul Pimen cel Mare,zicand:”Se cade noua a rabda toate,macar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar taia mana noastra cea dreapta,iar daca cineva voieste a ne departa si a ne desparti pe noi de Dumnezeu ,atunci sa ne maniem „(Pateric,cuv. 118).
Si iarasi zice:”Intaia oara fugi,a doua oara fugi,a treia oara fa-te sabie cu cel ce vrea sa te desparta pe tine de dreapta credinta”.
Cat priveste credinta ereticilor,nu putem avea impartasire cu ei nici in rugaciune,nici in celelalte Taine ale Bisericii lui Hristos,pana nu vin la dreapta credinta.
(Canoanele 10-11 Apostolic).
CU ERETICII NU AVEM VOIE NICI A NE RUGA IMPREUNA,NICI A MANCA CU EI ,NICI IN CASA A-I PRIMI,CA NU CUMVA DE LUCRURILE CELE RELE ELE LOR SI DE EREZIILE LOR SA NE IMPARTASIM (II Ioan,1 10-11);II Ecumenic ,canon 5;III Ecumenic,canon 7;VI Ecumenic,canon 1 si 2).

„Episcoul sau preotul sau diaconul,daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii,sa se afuriseasca.” (canonul 45 al Sfintilor Apostoli).
Rugaciunea impreuna cu ereticii inseamna o recunoastere implicita a credintei lor,fapt care este contrar pozitiei principale pe care s-a situat Biserica fata de eretici.

SINODUL TRULAN (AN 692) sau SINODUL V-VI DE LA CONSTANTINOPOL:
Canonul I :INVATATURA PRIMELOR SASE SINOADE ECUMENICE SA SE TINA NESTRAMUTATA):
„Iar daca cineva dintre toti nu ar tine si nu ar primi invataturile pomenite (dogmele) mai sus mentionate ale dreptei credinte (ORTODOXE) si nu va gandi si propovadui astfel,ci ar incerca sa se ridice impotriva acestora sa fie ANATEMA „

CANONUL 95:RANDUIALA PT PRIMIREA ERETICILOR IN BISERICA (ORTODOXA):
„Pe aceia dintre eretici care se adauga Ortodoxiei ii primim dupa urmatoarea randuiala :dupa ce dau prin scrisori anatemei erezia lor care nu cugeta cum invata sfanta soborniceasca si apostoleasca a lui Dumnezeu Biserica (Ortodoxa) ungandu-le mai intai cu Sfantul Mir fruntea si ochii,si narile si gura,si urechile,zicem:<Pecetea Darului Duhului Sfant>.Pe ereticii (MAI ALES PROTESTANTII CARE NU CRED IN MAICA DOMNULUI SI IN ICOANE) in prima zi se primesc spre crestinare,iar in a doua catehumeni,apoi in a treia zi le facem lepadarile de satana ,cu suflarea de 3 ori in fata si in ochi,si astfel ii catehizam pe ei,si apoi iin Botezam pe ei din nou.”

CANONUL SINODULUI DE LA CARTAGINA TINUT PE TIMPUL SFANTULUI CIPRIAN IN ANUL 256:

„…Nimeni nu se poate boteza decat in Biserica Soborniceasca si Apostoleasca (ORTODOXA).Fiindca botezul este unul si se afla in Biserica Ortodoxa.Ca scris este <Departati-va de apa straina,si sa nu beti din izvor strain> (Pilde 5, 15-16)….
Dar la eretici(catolici,protestanti) ,unde nu este Biserica,e cu neputinta a primi iertarea pacatelor .Deci ereticul ,care nu are nici jertfelnic,nici biserica,nu poate sfinti untdelemnul;prin urmare,nicidecum nu poate fi ungere la eretici.Caci ne este lamurit ca la aceia cu nici un chip nu se poate sfinti untdelemn prin lucrarea harului.Fiindca suntem datori a sti si a nu ignora ca s-a scris:<Untdelemnul pacatosului sa nu unga capul meu” (Psalm 140,5).Ca nu cumva,abatandu-se vreunul,si ratacindu-se de la calea cea dreapta (ORTODOXIA) ,sa se unga de eretici,dusmanii lui Hristos.Caci cum se va ruga pentru cel ce s-a botezat,cel ce nu este preot,ci sacrileg si pacatos,deoarece Scriptura zice ca :<Dumnezeu pe cei pacatosi nu asculta,ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu si voia Lui o face,pe acela il asculta (Ioan 9,31). Prin Sfanta Biserica (ortodoxa) intelegem ca se da iertare pacatelor;dar cine poate sa dea ceea ce el insusi nu are ?Sau cum poate savarsi cele duhovnicesti cel ce leapada pe Duhul Sfant ?Pentru aceasta cel (catolicul sau protestantul) care vine la Biseerica Ortodoxa este dator a se reinnoi,ca sa se sfinteasca inlauntru prin sfinti;caci scris este<Fiti sfinti,precum sfant sunt Eu>,zice Domnul,pentru ca cel prins de ratacire sa se dezbrace si el insusi de aceasta prin Botezul adevarat (ortodox) si bisericesc .Ereticii fiindca sunt in afara de Biserica (ortodoxa),nu au pe Duhul Sfant su nu pot boteza,botezul lor nu este valid.Deoarece botezul este unul,si unul este Duhul Sfant si una Biserica intemeiata de Hristos Domnul nostru.Pin urmare cele („tainele” din „bisericile” lor) ce se savarsesc de eretici (catolici protestanti),mincinoase si desarte sunt,si fara valoare.”

CANOANELE SINODULUI AL CINCELEA LOCAL DE LA LAODICEEA:

CANONUL 6:”NU ESTE INGADUIT ERETICILOR (PROTESTANTI ,CATOLICI) SA INTRE IN BISERICA (ORTODOXA) DACA STARUIE IN EREZIE.”


CANONUL 33:NU SE CUVINE A NE RUGA IMPREUNA CU ERETICII SAU CU SCHISMATICII „ (CATOLICI ,PROTESTANTI).

ai reluat mesajul din greseala sau intentionat - cu ce intentie?!?

Multumesc antiecumenism pentru precizarile si citatele bogate si as vrea sa o rog pe MariaB. sa se abtina de la comentarii in sensul ca ortodocsii ar avea ceva impotriva catolicilor. Ei nu le spun ca se afla in erezie din dumanie ci din dragoste, pentru ca ii vad ca se afla departe de Adevar. Daca aveti idei din acestea despre ortodocsi va indemn sa cititi Cuviosul Siluan Athonitul, sau mai aproape de dumneavoastra pe Tereza de Lisieux.

La revedere!

multumesc pentru recomandare - Sf. Tereza de Lisieux chiar este aproape de sufletul meu

MariaB
Admir rabdarea de care dai dovada, fiind in minoritate pe acest forum ortodox. Dar si mai mult as admira faptul daca ai verifica adevarul unor acuzatii pe care noi ortodocsii le aducem catolicismului. Pare la prima vedere o atitudine mandra, agresiva, intoleranta, suficienta. Dar daca ai rabdat pana acum, inseamna ca ti-ai dat seama ca alt sentiment anima pe ortodocsi: iubirea de adevar.

Stiu ca in zilele noastre catolicismul afiseaza o atitudine irenica fata de ortodoxie, iar multi dintre credinciosii catolici (ca si multi dintre ortodocsi!) cred ca nu exista diferente mari intre cele doua confesiuni.
Totusi logica ne spune ca doua propozitii distincte (referitoare la acelasi subiect!) nu pot fi simultan adevarate. Iti voi pune cateva intrebari in urma carora ar trebui sa admiti macar ca cele doua cai sunt diferite. Ne inchinam (declarativ) la acelasi Dumnezeu, dar il percepem diferit.

Duhul Sfant purcede de la Tatal (In 15,26) sau de la Tatal si de la Fiul? Raspunsul la aceasta intrebare denota conceptia despre Sfanta Treime: Dumnezeul viu al Scripturii sau Dumnezeul filosofilor, in care Persoanele sunt reduse la simple relatii.

Harul este necreat sau creat? Miza acestei intrebari este colosala: sfintii se impartasesc real de Dumnezeu(devin dumnezei dupa har) sau doar metaforic.

Hristos ne-a mantuit ontologic sau juridic? A transformat (indumnezeit) natura umana sau doar a satisfacut onoarea jignita a lui Dumnezeu, abatand mania de la noi?
Sunt mai multe probleme legate de acest subiect (soteriologia), in stransa legatura cu cele despre hristologie si antropologie. La fiecare din acestea, ortodoxia si catolicismul au versiuni diferite. Daca doresti, pot detalia intrebarea.

Conducerea Bisericii este colegiala (sinod, conciliu) sau monarhica (papalitate)?

Biserica intreaga (=trupul lui Hristos) este infailibila sau o singura persoana (papa)?

Maica Domnului este nascuta in mod natural sau pe o cale speciala (Imaculata Conceptie)? A adormit sau a fost ridicata cu trupul la cer?

La savarsirea tainelor e necesara epicleza (invocarea Duhului Sfant) sau se savarseste de la sine (magic), in virtutea faptului ca preotul actioneaza "in persona Cristi"?

La savarsirea lucrarilor sfinte este necesara dreapta credinta si buna intentie (sa faci ceea ce vrea sa faca Biserica), sau acestea actioneaza "ex opere operato" (sa faci ceea ce face Biserica)?

La acestea se mai pot adauga si alte deosebiri legate de impartasire (paine si vin sau numai paine), paine dospita sau azima, mirungerea si impartasirea pruncilor sau confirmarea la o varsta constienta, maslul si unctio extrema, botezul prin intreita scufundare sau prin stropire, s.a.

Raspunsul corect la aceste intrebari se poate afla usor cercetand istoria bisericeasca si istoria dogmelor. Vei afla ca in vechime toate erau precum in ortodoxie. Cine a venit cu inovatiile? Apusul, in special dupa sec. IX.
Bineinteles, intelegerea mai profunda a diferentelor se poate face studiind dogmatica si simbolica. Dar si mai mult prin rugaciune si discutii cu oameni incercati, care au dobandit harul dumnezeiesc.

haideti sa vedem:

parerea mea este ca diferentele mari nici nu exista la nivelul credinciosilor - daca au teologii ceva neintelegeri, ei sa le rezolve

cele doua cai nu sunt diferite, pentru ca Isus Cristos este Calea, dar difera evident de la om la om, nu numai de la un rit la altul...

asa dupa cum isi gasesc justificari teologii ortodocsi, la fel isi gasesc alte justificari teologii catolici - aceste "justificative" au aparut doar din dorinta de a se delimita una de alta aceste doua ramuri crestine
pentru Filioque, daca ortodoxul spune in Crez ca Duhul purcede de la Tatal, totusi nu spune ca NUMAI de la Tatal...
in privinta harului, teologii sa ne impace - atat timp cat eu (catolicul sau ortodoxul) cred asa cum imi propune Biserica mea, sunt OK in fata lui Dumnezeu, pentru ca sunt in ascultare
acelasi raspuns in ce priveste
- Mantuirea "ontologic sau juridic"
- Conducerea Bisericii

in cele ce urmeaza insa, e clar ca numai o interpretare subiectiva poate judeca asa
pentru ca:
- infailibilitatea Papei nu inlocuieste infailibiliatea Bisericii
- Maica Domnului este nascuta in mod natural (Imaculata Conceptie nu se refera la vreo altfel de conceptie decat cea fireasca) ai "a adormit" si (nu sau) "a fost ridicata cu trupul la cer"
- epicleza si faptul ca preotul actioneaza "in persona Cristi" nu se contrazic si nu se aplica in acelasi timp (epuicleza este si in Liturghia catolica - de unde aveti ideea ca nu ar fi?!?)
- la fel, nu se contrazic si nu se aplica in acelasi timp ideile ca "este necesara dreapta credinta si buna intentie", si in Ortodoxie, ca si in Catolicism, si ideea de "ex opere operato" (chiar daca preotul nu este in starea de har sfintitor, el poate spovedi, impartasi, mirunge... tocmai pentru ca Sacramentul vine de la Dumnezeu pentru cel care il cere, nu prin meritele celui care il "presteaza")




pentru a ne intelege, trebuie sa depasim impresia ca Ortodoxia si Catolismul ar avea teologii care se neaga una pe cealalta

MariaB
In raspunsul tau treci cu vederea esenta/fundamentul deosebirilor. Este drept ca eu nu am detaliat acele intrebari, presupunand ca subiectele respective sunt binecunoscute. Dar poate ca nu e asa.
Un lucru apare cu evidenta oricarui om care studiaza istoria bisericeasca: varianta romano-catolica a credintei este de data mai recenta si se deosebeste de vechea credinta pe care a parasit-o. Mai suparator este faptul ca (cel putin in trecut!) nici macar nu recunostea aceasta. BRC introducea dogme noi si apoi acuza pe "schismaticii" orientali ca nu le urmeaza. Mai mult, dupa trecerea unui timp, acuza pe aceiasi "schismatici" ca ei sunt cei care au schimbat credinta. Cam asa a procedat si cardinalul Humbert cand a depus anatema in biserica Sf. Sofia in 1054.

Daca asupra unor probleme putem discuta la nesfarsit, iti voi pune o intrebare care nu admite un raspuns logic aburitor (e si ca noi, e si ca voi - metoda de eschivare tipic romano-catolica):

Conciliul I Vatican (1870-1871) a proclamat infailibilitatea papala. Sinodul VI ecumenic (681) (recunoscut de intreaga Biserica) a condamnat pe papa Honoriu ca eretic monotelit.

Papa Leon al III-lea(795-816) a protestat împotriva adaosului Filioque introdus in 809 la un conciliu local al teologilor franci (Aachen), poruncind sa se scrie pe doua placi de argint Simbolul de credinta fara "Filioque" ("aceasta am pus-o eu, Leon, din dragoste pentru credinta ortodoxa!"). Papa Nicolae si cei care i-au urmat au sustinut Filioque. Care a fost infailibil: Leon sau Nicolae? Mai sunt si alte exemple de contraziceri.
Nu este oare evident dpdv logic ca infailibilitatea papala este o minciuna?

O sa revin asupra subiectului. As mai spune doar ca daca astazi romano-catolicii par asa de iubitori fata de ortodocsi, nu acelasi lucru se intampla in trecut. Fara sa tina seama de iubire si de unitatea crestina, teologii occidentali de dupa schisma au combatut fara incetare "erorile grecilor", adica de fapt credinta Bisericii primare, pe care ei au parasit-o. Studiul istoriei dogmelor arata falia care s-a produs in teologia occidentala incepand cu Augustin (un premergator) si continuand cu teologii de neam germanic (dupa sec. 8), de curand convertiti si fara o legatura cu viata Bisericii primare, plini insa de mandrie si agresivi fata de inaintasii lor.
BRC nu a incetat sa-si numeasca conciliile ca fiind "generale" (=ecumenice), in timp ce in ortodoxie n-a mai existat vreun sinod ecumenic. Cine a dat dovada de iubire cu adevarat? Cine doreste intoarcerea fratilor rataciti?
Roma vrea unitate prin supunerea fata de papa. Ortodoxia vrea unitate prin respectarea adevarului. Nu este evident asta si din argumentele cu care vin cele doua parti?
RC spun: poti sa zici crezul si cu filioque si fara, poti sa crezi in purgatoriu sau nu, poti sa ai epicleza sau nu (in BRC asa zisa epicleza=invocarea Duhului Sfant are loc DUPA sfintirea darurilor; dar atunci care mai e rolul ei?), s.a.m.d, important este sa fii in ascultare fata de papa, sub umbrela sa protectoare. Mentalitate occidentala: infailibilitatea unei persoane (papa - la romano-catolici) sau a unei carti "dictate" (Sf. Scriptura - la protestanti).

MariaB
In Catehismul BRC (editia 1993), autorii recunosc in unele cazuri ca actuala credinta romano-catolica este mai noua si diferita de cea din vechime.

Crezul era fara "filioque", dar nu e gresit si cu "filoque".
Botezul se facea prin cufundare, dar nu e gresit nici prin stropire (un caz exceptional inainte, cand era pericol de moarte)
Impartasirea credinciosilor se facea cu paine si vin, dar nu e gresit numai cu paine.

s.a.m.d.

raspuns:
prietene, esti pornit impotriva BC si iei de buna orice idee care te sustine in pornirea asta a ta...

daca intelegi corect dogma intfilibilitatii, nu poti sa te intrebi care dintre Leon sau Nicolae a fost infailibil
daca nu vrei sa intelegi si doar caut argumetari anticatolice, nici nu vei intelege

prin dogma infailibilitatii se spune ca Papa nu poate gresi cand declara in fata Bisericii ceva hotarat de Consiliul Episcopilor, in materie de creditna sau morala

aceasta vizeaza actele de acest gen ULTERIOARE formularii dogmei, nicidecum pe cele anterioare
acum intelegi? daca nu intelegi, inseamna ca ai intentii ascunse

credinta catolica nu difera acum fata de alta data
doar reglementarile sunt mai corect formulate

DESPRE IMACULATA CONCEPTIE

EXTRAS DIN CARTEA LUI DANION VASILE:”DESPRE DARAMAREA IDOLILOR”
Despre „aratarile mariane”
La Fatima, in ziua de 13 iulie 1917, aratarea care a luat chipul Maicii Domnului a spus: „Pentru a impiedica acest razboi, cer consacrarea Rusiei la inima mea neprihanita si Sfanta Impartasanie, ca reparatie, in primele sambete. Daca vor fi ascultate cererile mele, Rusia se va converti si va fi pace. (...) In cele din urma, Inima mea neprihanita va triumfa. Sfantul Parinte imi va consacra Rusia care se va intoarce si se va da lumii un timp oarecare de pace” .
Pe 8 decembrie 1942 Papa Pius al XII-lea a inchinat intreaga lume Imaculatei Inimi a Mariei, iar la 7 iulie 1952, intr-un mod cu totul special acelaşi papa a consacrat Imaculatei Inimi a Maicii Domnului toate popoarele Rusiei. „Prin aceasta consacrare speciala s-a urmarit sa se ajunga la convertirea Rusiei, adica nu numai la indepartarea comunismului, ci, in realitate, la integrarea Rusiei in sanul Bisericii Catolice. (...) Pravoslavnica Rusie si celelalte tari ortodoxe au fost acuzate pentru ratacirea si discordia de a se fi separat de unicul staul al lui Crist de la Roma, cerandu-se ca aceste popoare separate sa se reintoarca sub unicul si veritabilul Pastor.
Totodata, consacrarea intregii lumi, şi in mod cu totul special a Rusiei, la cultul imaculatei inimi a Mariei reprezinta o practica inovatoare a Bisericii Catolice care contravine spiritului evanghelic si Sfintei Traditii. Caci ce poate insemna, in realitate, sa i se consacre Mantuitorului Hristos sau Maicii Domnului intregul neam omenesc, deci inclusiv si credinciosii altor Biserici crestine, dimpreuna cu mozaicii, cu musulmanii si cu toti paganii, dar fara participarea liber consimtita?
In linia acelorasi aparitii dubioase care duc la credinte ratacite si care stabilesc, prin invizibile fire, o legatura cu demonul, a fost cazul petrecut la Lourdes in anul 1858. Fetita Bernadette a avut in total optsprezece viziuni. In ziua de Buna Vestire 1858, VEDENIA „FECIOAREI MARIA” A INTAMPINAT-O CU CUVINTELE: “EU SUNT IMACULATA CONCEPTIUNE". Aceasta repetata si accentuata marturisire, aparent miraculoasa, prin care s-a confirmat inca o data, pe aceeasi cale, aparent miraculoasa, NOUA DOGMA PROMULGATA DE BISERICA ROMANO-CATOLICA, a contribuit si mai mult la raspandirea si inradacinarea ratacirii respective in sufletele credincisilor catolici. La vedenii s-a adaugat şi faptul ca la locurile respective s-au petrecut multe vindecari neobisnuite, in special de paralizii, care i-au impresionat pe pelerini. (...)
Presupusele teofanii si anghelofanii, in urma carora au aparut rataciri, dintre care si cele pomenite, s-au petrecut in general cu copii sau adolescenti, dinadins alesi de catre Ispititor, pentru ca nevinovatia lor sa serveasca drept garantie a sfinteniei acelor aparitii. Alteori au fost folosite in aceleasi scopuri persoane in varsta, foarte credincioase, dar usor influentţabile, inclinate a crede tot ceea ce era invaluit in suprafiresc. In toate cazurile mentionate, nalucirile diferitelor intruchipari ceresti, si in special ale Maicii Domnului, urmareau sa castige increderea vizionarilor prin tot felul de promisiuni, recompense si aprecieri magulitoare, flatandu-le amorul propriu si starnind in sufletul lor un duh de mandrie si de slava desarta. Vedeniile au comunicat si secrete, pe care vizionarii nu aveau voie sa le spuna nimanui, ceea ce ii subordona si mai mult nalucirii respective. Asemenea atitudini sunt insa potrivnice spiritului autenticelor teofanii, cunoscute din traditia Bisericii si din Vietile Sfintilor” (Mihai Urzică, unul dintre putinii care au analizat „aparitiile mariane” prin prisma Sfintei Traditii).
La Medjugorje, „Maica Domnului” i-a transmis unui preot catolic care ramasese foarte mirat de faptul ca un copil ortodox primise vindecare: „Musulmanii si ortodocsii au aceeasi calitate ca si catolicii, sunt egali in fata Fiului Meu si in fata Mea; voi sunteti toti copiii Mei. Desigur, nu toate religiile sunt egale, dar toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu, asa cum spune Sfantul Paul. (...) Cei care nu sunt catolici sunt si ei creaturi facute sa ajunga intr-o zi in casa Tatalui” . Tot acolo, dar doi ani mai tarziu, i-a indemnat pe catolici: „Iubiti-i pe fratii vostri, sarbii ortodocsi si musulmanii, precum si pe ateii care va persecuta.” [6,101].
A aprecia daca „aratarile mariane” sunt sau nu inselari nu se poate face decat daca se tine seama de mesajele rostite de aceste „aratari”. Daca la Fatima s-ar fi aratat Maica Domnului, atunci cu siguranta nu ar fi cerut catolicizarea Rusiei pravoslavnice. Daca s-ar fi aratat la Medjugorje, nu i-ar fi impartit pe oameni in catolici si necatolici (ortodocsii fiind considerati astfel mai aproape de musulmani); ci poate i-ar fi sfatuit pe catolici sa revina la dreapta-credinta a ortodocsilor, care este credinta Bisericii nedespartite.
Desi este o afirmaţie grea, afirmatia lui Mihai Urzica referitoare la faptul ca ACESTE APARITII SUNT DEMONICE este adevarata. Este singura apreciere care se poate argumenta cu ajutorul Sfintei Traditii. Celelalte aprecieri, desi sunt facute in numele dragostei si al intelegerii (si sunt intarite de marturia pelerinilor ortodocsi la aceste noi „locuri sfinte”), sunt patate de noroiul inselarii.
Mihai Urzica mai scria: „ORICE ABATERE DE LA DREAPTA CREDINTA SI DE LA ADEVAR ESTE O RATACIRE SI ORICE RATACIRE ARE O ORIGINE TENEBROASA, INDIFERENT DE MIJLOACELE SI DE CAILE PRIN CARE A PROVENIT. PRIN ORICE CREDINTA GRESITA PE CARE ISPITITORUL O PROVOACA, EL URMARESTE SA CASTIGE INCREDEREA CREDINCIOSULUI, A UNOR INTREGI COMUNITATI CRESTINE, PENTRU A LE COMPROMITE MANTUIREA SUFLETELOR. SI ASTFEL, ATAT CREDINCIOSUL CARE S-A INSELAT CAT SI CLERUL BISERICII CARE A GIRAT ASEMENEA CAZURI DUBIOASE SI OBSCURE, AJUNG IN CELE DIN URMA SA POARTE STIGMATUL SATANEI.
O RATACIRE ACCEPTATA PE O ASTFEL DE CALE SI STRECURATA IN OBSTEA CREDINCIOSILOR CU BINECUVANTARI SACERDOTALE ANTRENEAZA APOI SI ALTE RATACIRI MAI MARI,IN MASURA IN CARE DUMNEZEU INGADUIE ASEMENEA UNELTIRI ALE SATANEI, DIN PRICINA STARII DE PACAT IN CARE SE AFLA LUMEA. DUMNEZEU PUNE ASTFEL LA INCERCARE EVLAVIA CRESTINILOR SI INTELEGEREA NEALTERATA A CREDINTEI PRECUM SI A BUNEI INDRUMARI PE CARE EI TREBUIE SA O DEA CREDINCIOSILOR. DAR, DIN PACATE, MULTI SE POTICNESC, IAR UNII DINTRE CARMUITORII TURMEI LUI HRISTOS LASA SA INTRE IN STAUL LUPI RAPITORI IMBRACATI IN BLANA DE OAIE.
VA VENI TOTUSI O ZI - CANDVA - CAND ATAT EI CAT SI TOTI CEI CARE S-AU IMPARTASIT DE FALSELE TEOFANII VOR VEDEA, CU ALTI OCHI, CA ARATARILE DE CARE S-AU IMPARTASIT AVEAU, DE FAPT, COARNE SI COADA DE CAPRA”

MariaB

Aha! Deci dogma infailibilitatii are valabilitate numai dupa ce a fost formulata de Conciliul I Vatican (1871), nu si inainte de acest moment. Acum totul e clar.

Atentie! vezi ca o sa te incurci incercand sa justifici astfel de minciuni. Vorba din popor zice: Minciuna are picioare scurte!
Nu inteleg de ce va incapatanati sa aparati o dogma vadit gresita, in loc sa recunoasteti ca v-ati inselat. De mai bine de o mie de ani Occidentul merge din greseala in greseala dpdv dogmatic:
- a introdus Filioque, reducand Persoanele Sfinntei Treimi la simple relatii
- a introdus dogma despre gratia creata (care-l izoleaza pe om de Dumnezeu)
- a cerut (trecand peste iubirea frateasca) recunoasterea primatului papal
- a proclamat infailibilitatea papala
Rezultatul? Sfanta Treime este o "esenta" inchisa in transcendent, necomunicand cu creatia direct, ci prin intermediul unui om (papa = Vicarius Christi), investit cu puteri absolute. Daca apareati cu teoria asta in timpul Sfintilor Parinti, acestia v-ar fi zis-o clar: EREZIE! Noi astazi ne ascundem dupa formule diplomatice si nu indraznim sa spunem ca "imparatul este gol".

MariaB
Spune-mi, te rog, de ce in apa "sfintita" de la romano-catolici se pune sare? Ca sa nu miroasa urat, neavand lucrarea harului?
Cunosti episodul petrecut la Alba-Iulia in timpul lui Mihai Viteazul? O pictura care aminteste despre acest eveniment se afla in Palatul Patriarhal din Bucuresti.

MariaB

http://www.ziaruldemures.ro/fullnews1.php?ID=3073&IDQ=Infailibilitatea+papal
http://www.forum-catolic.cnet.ro/viewtopic.php?t=559&sid=83b8bc6d2c1fbfd249c26487e8 2baf53

MariaB
Am intrat pe forumul catolic, am dat de tine si acolo, am aflat ca esti o ortodoxa convertita la romano-catolicism. Your choice!
Si ce am vazut pe acest forum catolic? O atitudine in general irenica, intelegatoare (in comparatie cu "intoleranta" ortodocsilor), mandria de a fi catolic si un aer usor superior fata de "neuniti" (acatolici!)(Desi mascat cu grija, acest aer de superioritate iese la iveala adesea). Am intrat in pamant de rusine vazand iubirea care va anima pe voi, nu ca pe noi, ortodocsii, care va privim cu ura, incercam sa ne definim prin opozitie fata de voi, va calomniem la tot pasul, s.c.l.
Am incercat sa redau atmosfera de pe acel forum, unde exista tematici interesante (cum ar fi "fundamentalismul ortodox").

Ce nu prea am vazut pe acel forum (dar poate ca nu am cautat suficient!) este absenta unor discutii de substanta pe marginea diferentelor dintre cele doua confesiuni. Se merge pe ideea ca nu e treaba noastra, ci a teologilor, ca ortodoxia este doar o parte a catolicismului, care are o viziune mai larga, ca de fapt ceea ce e cu adevarat important este comuniunea cu Scaunul Apostolic (oare Roma este singurul scaun apostolic?), s.a.m.d. Impresia lasata: SUPERFICIALITATE. Nu se cauta adevarul de credinta, ci unitatea sub umbrela protectoare a papei, de care ascultand, suntem feriti de greseala. (By the way, MariaB, nu mi-ai raspuns la intrebarea cu papa Honoriu anatematizat de sinodul VI ecumenic. Ce intelegem din acea condamnare? Nu numai ca un episcop al Romei poate sa greseasca, dar, si mai important, ca Biserica (prin sinoade) il poate condamna. In primele veacuri nu exista defel ceea ce se intelege astazi prin papa)
Mai inainte de a cere de la Tatal "ca toti sa fie una", Mantuitorul Hristos s-a rugat in Gradina Ghetsimani astfel: "sfinteste-i pe ei intru Adevarul Tau". Asadar intai adevarul, apoi unitatea. Ce unitate poate fi intre cei care nu cred la fel?

Ar fi foarte multe de zis, dar am impresia (iertate sa-mi fie vorbele dure, dar si noi va iubim si va dorim alaturi! e pentru trezire duhovniceasca) ca romano-catolicii se afla intr-o stare de insensibilitate duhovniceasca, sunt incapabili sa deosebeasca duhurile (vezi Medjugorie, Fatima, Garabandal, penticostalismul catolic, etc), sa surprinda subtilitatile teologice (dovada ca pentru ei nu exista diferente intre ortodoxie si romano-catolicism!).

As recomanda cu caldura oricarui catolic cartea abatelui Placide Dessaille "Nostalgia ortodoxiei". La fel cartile lui Yannaras, Iustin Popovici, D. Staniloae, s.a., ca si cele de istorie bisericeasca. Macar pentru a constientiza diferentele, pe care voi, catolicii, pareti ca le ignorati cu desavarsire.

Din pacate este foarte trist ca ierarhia ortodoxa (o parte), in numele unei false iubiri (de fapt e vorba de sponsorizari, burse, sprijin politic din partea statelor catolice, ajutor masonic), oricum nu din iubirea de adevar, transmite mesaje false, producand confuzie si in randul ortodocsilor, si al catolicilor. Nu uitati insa ca numele ierarhilor (in general) sunt trecatoare, numele sfintilor si parintilor duhovnicesti sunt pomenite cu drag peste veacuri.

Foarte frumos. Mi-a placut f mult acest mesaj, chiar daca nu intru totul obiectiv. Asa este, fara adevar nu exista unitate. Ai subliniat exceptional acest lucru.

Mai exista un aspect pe care l-ai subliniat foarte bine, respectiv insensibilitatea la adevarurile duhovnicesti care este destul de raspandinta in Occident, in general. Sa stii ca la noi romano-catolicii preiau totusi ceva din spiritualitatea ortodoxa, in Romania e totusi o particularitate. Nu sunt atat de insensibili. Credinta in sfintele moaste, in icoanele facatoare de minuni, in puterea celor sfinte e mai intalnita printre catolicii din Romania decat printre cei din Occident. Asta inseamna clar ca Ortodoxia influenteaza si catolicismul din Romania, prin credinciosii ortodocsi evalviosi, care sunt destui, slava Domnului.

Si sa stii ca unitatea dintre noi si catolici, chiar daca nu are motive sa fie deplina din pricina diferentelor acumulate in timp, totusi are o baza solida pentru un dialog ecumenic. Si in acest context, atitudinea ecumenica a ierarhilor nostri este pe deplin justificabila.

Foarte frumos. Mi-a placut f mult acest mesaj, chiar daca nu intru totul obiectiv. Asa este, fara adevar nu exista unitate. Ai subliniat exceptional acest lucru.

Mai exista un aspect pe care l-ai subliniat foarte bine, respectiv insensibilitatea la adevarurile duhovnicesti care este destul de raspandinta in Occident, in general. Sa stii ca la noi romano-catolicii preiau totusi ceva din spiritualitatea ortodoxa, in Romania e totusi o particularitate. Nu sunt atat de insensibili. Credinta in sfintele moaste, in icoanele facatoare de minuni, in puterea celor sfinte e mai intalnita printre catolicii din Romania decat printre cei din Occident. Asta inseamna clar ca Ortodoxia influenteaza si catolicismul din Romania, prin credinciosii ortodocsi evalviosi, care sunt destui, slava Domnului.

Si sa stii ca unitatea dintre noi si catolici, chiar daca nu are motive sa fie deplina din pricina diferentelor acumulate in timp, totusi exista o baza solida pentru un dialog ecumenic. Si in acest context, atitudinea ecumenica a ierarhilor nostri este pe deplin justificabila.

Atunci cand intram in polemica exista (aproape inevitabil) tendinta de a exagera, sau uneori discutia capata accente mai stridente. Imi pare rau cand se intampla asta, mai ales ca in alte situatii, cand e vorba se na raportam la alte religii sau curente necrestine ii privim pe catolici (ca si pe protestanti) ca pe niste frati.

Cu toate acestea nu trebuie sa trecem cu vederea deosebirile dintre noi. Ele sunt reale, avem spiritualitati diferite. Dar nu varietatea ne sperie (dimpotriva, ea exista si in ortodoxie si e binevenita), ci corectitudinea caii. La nivelul credinciosului obisnuit nu se observa foarte tare diferentele, insa cand cineva se angajeaza mai hotarat pe calea poruncilor Mantuitorului este pus in fata unor alegeri: nu poate fi si ortodox si romano-catolic simultan. La nivelul sfintilor, cei care sunt "produsul finit" al unei spiritualitati, se observa diferentele. Sf. Ignatie Briancianinov are o carte interesanta, "Despre inselare", in care vorbeste despre starea de inselare sau amagire a unor "sfinti" catolici. Nu am timp sa dau acum mai multe detalii, dar voi reveni.
De ce marii parinti ortodocsi sunt critici la adresa catolicismului? Pentru ca ei au vazut in viata sfintilor catolici (i.e. a celor propusi de BRC ca modele) lucruri care vin de la Inselatorul. Aparitiile marianice, stigmatele, penticostalismul, cultul inimii lui Isus sau al Mariei, s.a. - sunt toate manifestari ale unei spiritualitati false, in spatele careia nu sta Duhul Sfant, ci alt duh. Din pacate la ei sunt putini cei care mai vad lucrarea demonica in spatele acestor manifestari.

Un romano-catolic contemporan nu prea mai stie sa deosebeasca graul de neghina, nu mai simte pericolele duhovnicesti, este un optimist naiv.

O sa dau eu cateva citate din cartea Sfantului Ignatie Briancianinov:” Despre inselare”

Ť Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de inselare numita "parere" putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita "Urmarea lui Hristos". Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste masura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga pocainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovniceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii. In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har - Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire ! Ť

“Inselarea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta dogmatica. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna "extatica" din pricina neobisnuitei lor infierbantari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla(Ignatiu de Loyola, intemeietorul Ordinului iezuitilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze oarecare sfortare ca sa-i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul. Aparitia raiului si iadului se savarsea nu doar prin lucrarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii omenesti, de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestulatoare omeneasca, adaugand lucrare la lucrare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului care si-a ales si si-a insusit o indreptare mincinoasa. ť

Ť Ucenicul: Spui ca lucrarea "Urmarea lui Hristos" a fost scrisa din amagire de sine; totusi, ea are o multime de admiratori chiar printre fiii Bisericii Ortodoxe !

Staretul: Tocmai ca acestia, fiind extaziati de valoarea ei, isi dau cu parerea despre aceasta valoare fara sa aiba nici o pricepere. In inainte-cuvantarea traducatorului rus la cartea "Urmarea lui Hristos" - editia din anul 1834, tiparita la Moscova - se spune: "Un foarte luminat barbat - rus, ortodox - obisnuia sa spuna: "Daca mi s-ar cere parerea as indrazni sa asez scrierea lui Kempis indata dupa Sfanta Scriptura". Aceasta sentinta atat de hotarata da unui scriitor de alta lege deplina intaietate asupra tuturor Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, iar cel ce se rosteste, pune parerea sa mai presus de asezamintele intregii Biserici, care, la Sfintele Sinoade, a recunoscut scrierile Sfintilor Parinti ca fiind de Dumnezeu insuflate, randuind citirea lor nu numai spre zidirea sufleteasca a tuturor fiilor sai, ci si ca indreptar pentru dezlegarea problemelor bisericesti. In scrierile Parintilor se afla pastrata o mare comoara duhovniceasca, crestina si bisericeasca: predania dogmatica si morala a Sfintei Biserici. Este vadit ca "Urmarea lui Hristos" este cea care l-a adus pe sus-pomenitul barbat intr-o asemenea stare care sa-l faca a se rosti intr-un fel atat de indraznet, atat de gresit, atat de trist*.
* "Urmarea" atunci cand a aparut pentru prima oara, a fost osandita chiar de Biserica sa latina, fiind pusa sub urmarirea Inchizitiei. Urmarirea a incetat, mai apoi, si s-a prefacut in protectie, atunci cand s-a vazut ca aceasta carte este o buna unealta de propaganda in randul oamenilor care si-au pierdut adevarata intelegere a crestinismului si au pastrat fata de el doar o legatura de suprafata. Sub numele de propaganda papista, se intelege aici acea parere despre Papa, pe care Papa vrea sa o insufle despre sine omenirii, adica parerea despre puterea suprema, autocratica, nemarginita pe care Papa ar fi avand-o asupra lumii. Propaganda, avand acest tel, prea putin ia seama la calitatea invataturii pe care o propune; ei ii convine orice contribuie la implinirea telului sau - chiar si credinta in Hristos fara parasirea credintei in idoli.

Ť Aceasta. este amagirea de sine ! Aceasta este inselare ! Ea a luat fiinta din pareri mincinoase; parerile mincinoase au luat nastere din simtirile gresite impartasite de cartea cu pricina. In aceasta carte traieste si din aceasta carte rasufla ungerea duhului celui viclean, care ii linguseste pe cititorii ei, imbatandu-i cu otrava minciunii, otrava indulcita cu mirodeniile subtiri ale semetei cugetari, slavei desarte si patimii dulcetii. Cartea ii poarta pe cititorii sai drept spre partasia cu Dumnezeu, fara a-i curati, mai inainte, prin pocainta: de aceea si starneste o deosebita aplecare spre ea in oamenii patimasi, care nu au batut cararea pocaintei, care nu au fost preveniti cu privire la amagirea de sine si la inselare, care nu au luat povata din invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, cum sa vietuiasca dupa legea duhovniceasca. Cartea lucreaza cu putere asupra sangelui si nervilor, ii atata - si de aceea ea place cu osebire oamenilor robiti simturilor: de aceasta carte poti sa te indulcesti fara a te lepada de despartirile grosolane ale simturilor. Cugetarea semeata, subtirea patima a dulcetii si slava desarta sunt infatisate de aceasta carte ca lucrare a harului Dumnezeiesc. Adulmecandu-si dezmatul in forma subtire a lucrarii sale, oamenii trupesti cad in extaz de atata betie, de desfatarea capatata fara de osteneala, fara lepadare de sine, fara pocainta, fara rastignirea trupului cu patimile si poftele" ( 1 Galat.5, 24), prin lingusirea starii de cadere. Manati de orbirea si de trufia lor, ei trec cu veselie din patul iubirii dobitocesti in patul unei iubiri si mai nelegiuite, care domneste in casa de desfranare a duhurilor lepadate ť.

am spus pe toate forumurile (chiar si pe aici) ca sunt catolica botezata ortodox crescuta intr-o familie atee - nu e niciun secret

ceea ce ai vazut pe forumcatolic este ceea ce ati vrut sa vedeti
sigur ca sunt tot felul de atitudini, inclusiv aceea pe care ati vazut-o (si catolicii sunt oameni, la fel de gresitori...)

despre "absenta unor discutii de substanta pe marginea diferentelor dintre cele doua confesiuni" ati observat bine
diferentele au fost generate de teologi - ei sa le rezolve!

iar despre superficialitatea forumului, nu vad de ce ar trebui sa fie altfel - nu este tratat de teologie on-line, ci grupaj de impresii si trairi personale (ca orice forum...)

in legatura cu anatemizarea papei Honoriu, ce ar fi trebuit sa raspund?
sigur ca Papa, ca orice alt crestin, poate sa gresesca - am spus-o oridecateori a venit vorba...

nesurprinderea subtilitatilor teologice nu este un defect daca nu esti teolog, ci crestin de rand - bunica mea a fost cea mai crestina persoana pe care am cunoscut-o, chiar dca nu a stiut sa scrie si sa citeasca, si deci nu a cunoscut subtilitatile teologice...

cat despre dovada despre care vorbeati, gresiti: exista diferente intre Ortodoxie si Catolicism
dar acestea nu ma impiedica sa fiu un bun crestin - daca pe dumneavoastra va impiedica, trebuie sa va rezolvati cumva...

aceasta caracterizare se aplica oricarui crestin, chiar oricarui credincios care nu isi traieste credinta cu implicare sufleteasca

sunt si multi astfel de ortodocsi, si musulmani, si evrei...

Povestea cu papa Honoriu este un bun exemplu (si nu e singurul) ca institutia moderna a papalitatii este o constructie artificiala. Chiar nu-ti pasa? Daca as fi in locul tau (i.e. catolic), nu as dormi bine noaptea stiind ca toata teologia BRC se bazeaza pe o minciuna. Caci toate inovatiile au fost primite in Occident pentru ca veneau de la "Vicarius Filii Dei". Veti ramane in aceasta stare de confuzie/eroare atat timp cat veti pastra conceptul de papa= Vicarius Christi si episcop al episcopilor.

In ziua de azi sunt multi care zic:"Ce papa bun a fost Ioan Paul al II-lea!"
Voi zice si eu de un papa ca e bun atunci cand va spune:"Fratilor, eu nu sunt infailibil, nu sunt loctiitorul lui Hristos pe pamant, nu sunt <<a opta taina a Bisericii>>, sunt doar unul dintre episcopi (episcopul Romei)!"

MariaB, tie cum iti suna vorbele papei Pius al IX-lea la Conciliul I Vatican, cand a rostit urmatoarele: "Io sono la Chiesa!" si "La Tradizione sono Io!" ?

Mie imi suna a ingamfare. Si chiar daca mii de teologi roiesc in jurul sau si se straduiesc sa-l pazeasca sa se faca de ras cu ceva, tot nu e suficient (si s-a dovedit asta, istoria o confirma).

Grigorie, nu vreau sa interpretezi ca atac ceea ce am sa scriu eu aici, dar ceea ce am citit pe acest forum m-a ingrozit: atitudinea ta revansarda si pe undeva refulatorie (fiindca complexele cer refulare) este crestina? Fiindca pe un site crestin ne aflam, nu-i asa? Intoleranta si si citatele aleatorii crezi ca ar trebui sa caracterizeze credinta ca soarele rasare la Roma sau la Constantinopol??? La slabele argumente pe care le aduci cu rea-vointa, biserica occidentala ar putea sa-ti replice prin Renastere, prin pilda culturii. Credinta este in Om, nu in institutii. Nu reguli de credinta, ci reguli de apropiere ar trebui sa faceti voi. Nu anul 1054, ci anul 2006 ar trebui adus in discutie. De ce lumea e fara credinta? Pentru ca habotnicia nu e o virtute, iar oamenii vad asta. Atunci cand o biserica va intelege interdependenta dintre nevoia omului de biserica si nevoia bisericii de om, vor disparea opiniile intolerante.
Am vazut ca iti plac citatele. Iata unul, din lumea reala. E al "nihilistului" (asa ii spui tu, nu-i asa?) Cioran. Se refera la fanatici: "Imi este de ajuns sa aud pe cineva vorbind sincer despre ideal, viitor, filozofie, sa-l aud spunind “noi” cu o inflexiune sigura a vocii, invocindu-i pe “ceilalti” si socotindu-se interpretul lor – ca sa-l consider pe loc si pe viata dusmanul meu. Vad in el un tiran ratat, un calau aproximativ, la fel de vrednic de ura ca si tiranii, ca si calaii de mare clasa. Fiindca orice credinta exercita o forma de teroare indusa, cu atat mai inspaimantatoare cu cat agentii ei sunt mai “puri”. Nu am incredere si simpatie pentru vicleni, pentru smecheri si farsori. Totusi, lor nu le putem imputa nici una din marile convulsii ale istoriei. Necrezind in nimic – fiindca nimic este credinta lor, neavind nimic palpabil la ce se raporta – ei nu-ti scotocesc prin inima sau prin gandurile cele mai ascunse, fiindca nu ii intereseaza decat sa le imbratisezi strambatatea. Te lasa, astfel, prada disperarii, deznadejdii, inutilitatii tale. Omenirea le datoreaza cateva clipe de prosperitate pe care le-a cunoscut. Este cunoscut ca cei cu un creier gol si odihnit sunt mai eficienti. Or ce altceva fac acesti indivizi decat, fortindu-te sa le imbratisezi convingerea – saraca in argumente si subtire ca si continut – te forteaza totodata sa te lepezi de orice cunostinte pe care le-ai acumulat pana la ei, dar care au defectul de a nu se integra intr-un sistem ideatic absurd si reductor, asadar te forteaza sa iti golesti creierul de cunostinte… Lipsiti de orice doctrina valabila, nu au decat capricii si interese, vicii tolerante, de nenumarate ori mai suportabile fizic decat ravagiile pricinuite de despotismul cu principii. Fiindca toate relele vietii vin dintr-o conceptie de viata si dintr-un plan de viata. Un preot desavarsit (desi expresia e fara continut real) ar trebui sa-i citeasca si sa-i invete pe vechii sofisti si sa ia lectii de canto… si de cinste…
Fanaticul, in schimb, e incoruptibil. Daca pentru o idee el ucide, poate la fel de bine sa se lase ucis pentru ea. In ambele cazuri – tiran sau martir – el este un monstru. Nu exista fiinte mai periculoase decat cele care au suferit pentru o credinta. Cu cat mai mare credinta, cu atat mai mare periculozitatea acestor exponenti. Marii persecutori se recruteaza printre martirii carora nu li s-a taiat capul. Suferinta nu numai ca nu micsoreaza pofta de putere, dar o inteteste, de aceea spiritul se simte mai in largul sau langa un fanfaron decat in vecinatatea unui martir. Si nimic nu repugna mai mult acestui tiran decat spectacolul in care se moare pentru o idee… Satul de sublim si de macel, el viseaza la un plictis provincial la scara universala, la o istorie atat de stagnanta, incat indoiala s-ar desena ca un eveniment, iar speranta ca o calamitate…"

Dorm bine noaptea, fiindca nu norii habotniciei imi intuneca judecata, asta pot sa iti raspund la intrebarea adresata MarieiB. Iar acum astept excluderea din forum...

McGigi
Am mai spus-o undeva pe acest forum: atitudinea aceasta aparent generoasa ca toate religiile/confesiunie sunt bune este de inteles pentru cineva care nu este implicat prea mult viata crestina. Pe masura ce incearca sa treaca de la imaginar la real, este pus in seama unor alegeri. Asa va constata ca daca este sincer cu sine insusi, nu poate sa fie simultan mai multe lucruri. Ne place sau nu, crestinismul este exclusivist. Mantuitorul a spus: "Cine nu este cu mine, este impotriva mea. ... Cine nu aduna cu mine, risipeste." Sfintii Parinti ai Bisericii sunt exclusivisti. Ei nu au incetat sa combata abaterile de la credinta si sa condamne in sinoade pe eretici. De ce? Pentru ca ereziile lupta impotriva adevarului si pericliteaza mantuirea.

Faptul ca te-au socat anumite lucruri spuse de mine denota ca nu esti familiarizat cu subiectul. Eu nu fac altceva decat sa redau idei din traditia ortodoxa. Poate ca tu ai o problema cu ortodoxia. Your problem, not mine! Inseamna ca daca l-ai citi pe Sf. Iustin Popovici - care combate din rasputeri umanismul si propune divino-umanismul Bisericii, l-ai considera un monstru, cand in realitate a fost unul din cei care a gustat din iubirea divina.

Pentru ca ultimul meu mesaj era legat de papalitate si tu crezi ca n-am avut argumente convingatoare, poate ca ar fi bine sa deschidem un topic dedicat acestui subiect. Acolo vei avea ocazia sa expui punctul tau de vedere argumentat asupra problemei. Vei avea ocazia sa arati ca papa este "Vicarius Filii Dei" (=Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu).

Candva Pr. Profesor Vasile Mihoc ne-a cerut sa adunam literele cu semnificatie numerica din "VICARIVS FILII DEI".

I=1 ; V(U)=5 ; L=50; C=100; D=500.

V + I + C + I + V + I + L + I + I + D + I =
5 + 1 +100+ 1 + 5 + 1 + 50+ 1 + 1 + 500+ 1 = 666

Antihrist inseamna si cel care se opune lui Hristos, dar si cel care se pune in locul lui Hristos.

povesti ca despre Papa Honoriu se pot gasi si despre Patriarhi ortodocsi, asta insa nu dovedeste nimic

eu dorm si traiesc bine in credinta mea, caci Catolicismul nu se bazeaza pe minciunile la care te referi, in felul in care te referi...

vorbele lui Pius IX imi suna si mie a ingamfare, dar greselile particulare ale nimanui, fie el chiar si Papa, nu schimba cu nimic Catolicsmul in sine

Draga MariaB,
Noi ortodocsii nu credem ca un patriarh nu poate sa greseasca in materie de credinta. Sunt cazuri f. cunoscute cand a facut-o. Dar taria ortodoxiei sta tocmai in a nu urma o persoana sau un grup de persoane, oricine ar fi acelea, ci dreapta credinta.

In "Enciclica Patriarhilor ortodocsi" de la 1848 se spune clar: "La noi intregul popor credincios este pastrator al credintei". Cazul cu Sf. Maxim Marturisitorul si erezia monotelita este foarte cunoscut (l-am mai pomenit de cateva ori pe forum).

Avem datoria sa ascultam de ierarhii ortodocsi, nu de cei care invata lucruri straine de crestinism.

Nu am nimic cu ortodoxia, Grigorie. Pentru un credincios, parerea mea este ca ortodoxia ofera acea aura de intimitate cu Divinitatea, pe care, probabil, catolicismul nu o ofera. Catolicismul este orientat inspre exterior, inspre atragerea catre credinta, ortodoxia este mult mai introspectiva, ortodoxia este "calea dreapta", nu, cea care nu trebuie discutata sau acceptata: ea ESTE. Mai mult, pe mine, catolic, cuvintele parintelui Galeriu m-au miscat si m-au facut sa cred. Parintele Galeriu nu era insa un intolerant. L-am cunoscut in 1997, student fiind. Rationalismul nu exclude credinta, a spus el. Patrunderea tainelor sau incercarea de a le patrunde sunt un atribut al omului, tot de Dumnezeu lasat.
Sufletul omului ar fi prea sarac daca singurul atribut al sau ar fi credinta. Gustul pentru frumos, pentru moral, pentru viata in general ne ridica spiritul si ne fac sa intelegem mai bine si sa ne definim credinta. Intoleranta creste ochelari de cal si reduce vederea si intelegerea, nascind confuzii si, de fapt, necredinta.
Anecdote numerologice as putea si eu sa fac, chiar pornind de la numele (nick-ul) tau. Sa nu exageram si sa nu cautam probleme acolo unde nu exista. Vis-a-vis de rolul papalitatii exista chestiuni adevarate pe care nici un crestin-ortodox habotnic nu le-ar recunoaste. In primul rand, crestinismul inca exista datorita Romei. Comunismul a cazut tot datorita luptei dusa de catre Biserica Occidentului, si nu de colaborationistii din sanul Bisericii Rasaritene (cel putin in Romania, se releva in fiecare zi inca un caz, si inca unul, si inca unul...). Asta spune multe despre credinta inaltilor prelati ortodocsi, care in loc sa urmeze pildele Mantuitorului, de a se jertfi pentru credinta, au preferat o perna moale sub sezut, inchizind ochii. Apropo, cand te-ai rugat ultima data la vechea Biserica Sfanta Vineri, ca sa o pomenesc doar pe cea mai cunoscuta dintre ele? Adu-ti aminte de Iuliu Hossu si de recent descoperitul lui delator arhimandritul Cristea, actualul episcop al Ramnicului. Adu-ti aminte de episcopul polonez asasinat pentru ca nu a tacut, de episcopul central-american pe care salvadorienii sandinisti l-au asasinat, deasemenea, pentru ca a avut credinta.
Asadar, sa nu fim exclusivisti. Exemple negative se pot gasi peste tot.

eu dorm si traiesc bine in credinta mea, caci Catolicismul nu se bazeaza pe minciunile la care te referi, in felul in care te referi...

Tocmai acesta e un semn al caii gresite. Atunci când omul se afla pe calea cea buna tremura necontenit ca se poate afle în greseala.

Linistea si multumirea de sine sunt semnul fie al unei caderi, fie al unei paralizii duhovnicesti (arhimandritul Sofronie).

McGigi
Exista ticalosi printre ortodocsi, la fel cum exista multi oameni de treaba printre catolici. Dar asta nu face romano-catolicismul mai adevarat decat ortodoxia. Eu nu caut nod in papura, insa exista diferente de substanta intre ortodoxie si romano-catolicism. Din pacate multi nu sunt constienti de asta, vor o unire superficiala. Ortodocsii vor o altfel de unire, cu respectarea adevarului.
Daca mai multi romano-catolici ar cerceta cu sinceritate istoria, ar descoperi cat de multe neconcordante sunt intre ce invata astazi BRC si ce exista in vechime. Un abate francez, Placide Desaille, a facut acest lucru. Ar fi interesant sa citesti marturia lui. Cartea scrisa de el, "Nostalgia ortodoxiei", este tradusa in limba romana.

Referitor la "anecdota numerologica", trebuie spus ca papii s-au autodenumit de sute de ani astfel ("Vicarius Filii Dei" = Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu), nu ca le-ar fi pus cineva in carca acest nume. Faptul ca "Vicarius Filii Dei" este egal cu 666 constituie un fel de atentionare: cine incearca sa uzurpe rolul lui Hristos in Biserica, acela este un antihrist.

Eu nu ma pot numi un credincios, si de aceea cei care cred, ma impresioneaza si ii respect. De ce spun asta? Pentru ca oricat m-as stradui, tot am indoieli. Eu pot sa spun ca te respect, fie si numai pentru acea fraza de inceput a mesajului tau. Nu sunt teolog, dupa cum, probabil ti-ai dat seama. Daca tu esti, este cu atat mai laudabil faptul ca ai rostit-o. Diferentele de substanta dintre ortodoxie si catolicism nu le cunosc in amanunt, pentru ca nu le-am studiat "institutionalizat", ca sa spun asa, niciodata. Ceea ce pe mine ma sperie, insa, e habotnicia. Nu a ta, pentru ca, daca la inceput asa te vedeam, acum mi-am schimbat optica.
Niciodata nu am spus sau n-am sa spun ca ortodoxia este inferioara in vreun fel catolicismului. Cand intru intr-o biserica ortodoxa, am impresia ca am intrat intr-un loc care-mi inspira apropierea de Dumnezeu. Cand intru intr-o biserica catolica, realizez monumentalitatea operei Domnului. Eu cred, totusi, ca omul trebuie sa se simta in egala masura aproape de El si sa ii admire opera, scuza-mi limbajul profan. De aceea nu cred ca cele doua biserici pot fi comparate in vreun fel. In acceptiunea mea, sunt una. Dragostea fata de Dumnezeu ti-o poate da un preot care poate fi sau barbos si imbracat in negru, sau tuns "franciscan" si imbracat in alb, sau muzica unui cor bizantin, sau sunetul orgii cantand Ave Maria. Ceea ce e cel mai important, insa, e inauntrul tau, fiindca tu esti cel care crede, tu esti cel care face legatura intre cuvinte si credinta.
Multe secole, asa cum spui tu, lucrurile au stat intr-un anume fel. Dar noi traim acum. Noi putem face acum ceva. Acum credem sau nu. La fel ca in relatiile romano-maghiare, unde istoria ne face - si pe unii, si pe ceilalti, - intoleranti, la fel si in biserica istoria este cea care separa. Nu cunosc decat motivele "marturisite" Marii Schisme. Continui sa cred ca principalele au fost, totusi, politice. Orice reguli ar face o institutie, spiritul omului e liber, fiindca asa l-a lasat Dumnezeu. De aceea, "a crede" nu e legat de biserica, pana la urma. E legat de individ. Individul e masura propriei lui credinte. Si de aceea nu inteleg eu intoleranta.
Nu caut nici eu nod in papura, atata ca sunt mai agresiv in exprimare.
O zi buna iti doresc.

<<Avem destule religii pentru a ne putea urâ unii pe altii, dar nu atatea pentru a ne putea iubi>> J. Swift

E greu si e anacronic sa ai suflet si sa citesti ce se scrie cateodata pe Forum. Ma sperie atata vehementa, atata lipsa de intelegere. Atata lipsa de iubire. Cu ce suntem mai buni decat ateii? Ei macar nu-l recunosc pe Dumnezeu, nu cred in El. Dar noi? Cred ca in curand trecem din Oastea Domnului in Oastea lui Hitler. Ce vina au credinciosii catolici (romano catolici) ca mai marii timpului religios de la 1052 au hotarat sa se rupa de Biserica Initiala? Cei care anatemizeaza din greu referitor la schisma si la pacatele romano catolicilor sa se gandeasca ca s-ar fi nascut in Italia la 1400. Sau 1700 sau oricand , oricand dupa…1052. Pai puteau ei oare sa se boteze ortodox? Cum? Si unde sa se roage? Si ce stiau oamenii despre credinta? Ce le spuneau clericii – si la noi si la ei. Cati stiaiu sa citeasca? Cand s-a tradus Biblia? Daca omul s-a nascut catolic ce sa faca? Sa-si ia bagajul, sabotii si sa dea fuguta la mama Rusie? Schisma au facut-o clericii. Cel mult pe ei sa-i stigmatizati… dar credinciosul de rand care se spovedeste si se impartaseste la fiecare liturghie (nu ca la noi), credinciosul de rand care zice el ca… daca nu face avorturi, daca nu alearga dupa muierea altuia, daca nu fura, nu ravneste la bunul altuia, nu ia numele lui Dumnezeu in desert, se roaga, merge la Sf. Liturghie, ajuta aproapele…. isi croieste o poteca spre vesnicie… NU! Pentru ca … de la schisma incoace….Si chiar detine cineva adevarul absolut? Oare mandria nu mai e un pacat? Oare smerenia a disparut dintre virtuti? Oare Apostolul Pavel s-a demodat? Toate astea s-ar rezolva daca am vrea sa fim crestini imitandu-l pe Domnul Nostru Iisus Hristos, iubindu-ne, rugandu-ne unii pentru altii, iertandu-ne unii pe altii, ca sa fim iertati, avand Rugaciunea Domneasca, Tatal Nostru, oglinda pentru toate faptele noastre. Mergand la Sfanta Liturghie si bucurandu-ne de dragostea pe care o purtam lui Dumnezeu.
<<Si va arat inca o cale care le intrece pe toate: De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.>> Epistola intai catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, (XII, 27-31; XIII, 1-8}


Cate razboaie s-au purtat in numele Crucii? Cati oameni au pierit (crestini, musulmani, hindusi, brahmani… azteci, indieni, africani…) pare-se in numele nu stiu carui Dumnezeu? Dumnezeu, indiferent ca este al crestinilor (inchinatori de la stanga la dreapta sau invers), al budistilor, al musulmanilor… nu poate sa vrea moartea creatiei sale. Sa ne aducem aminte si de sclavi? Cand s-a abolit sclavia? Sa ne aducem aminte si de robia tiganilor…(cred ca in timpul lui Cuza au fost desrobiti tiganii) nu aiurea…undeva nedefinit…ci aici… in gradina Maicii Domnului, in Romania, unde ne luam la intrecere care e mai crestin. Sa ne aducem aminte de saracia crunta din Rusia, de asuprirea cumplita a bietilor oameni simpli intr-o Rusie total ortodoxa, care si acum cand ne rugam pentru unirea credintei, sarbatoreste Craciunul la doua saptamani dupa noi? Nici macar Craciunul nu se sarbatoreste IN ACELASI TIMP. Marea Rusie total ortodoxa care timp de 70 de ani a transformat bisericile in adaposturi de animale sau magazine. Marea Rusie… poate cu cele mai cumplite si perfide pedepse aplicate deportatilor in Siberia, cei mai multi dintre ei poate furasera doar o paine… Cate 1500 de lovituri de bici (Vezi Dostoievski, Amintiri din casa mortilor). Daca amaratul lesina la biciul nr. 878, era tratat la INFIRMERIE, se facea bine, si-l despuiau pentru continuarea bataii… de la biciul cu nr. 879… Si asta nu pentru erezie... exorcizare... doar pentru educare, indreptare....Credeti ca Jean Valjean (Mizerabilii, Victor Hugo)ar fi devenit OM cu frica lui Dumnezeu (dupa ce facuse 25 de ani de ocna pentru ca furase o paine) daca episcopul pe care-l jefuise nu i-ar fi aratat iubire, intelegere si incredere? Domnul Nostru Iisus Hristos ne-a Inviat prin Jertfa Lui. Noua ne cere doar MILA. "Mila voiesc nu jertfa". Nici macar atata nu putem... Ce a facut Biserica Ortodoxa Rusa impotriva lui Stalin care a omorat peste 2 milioane de rusi. Pentru crime si atrocitati, pentru uraciune sufleteasca, pentru ura si invidie, pentru patimi ascunse sau afisate, pentru goana dupa aur si avutii, s-au gasit totdeauna justificari. Secolul XX ne-a dat si cumplita experienta a bombei atomice, Hiroshima si Nagasaki sunt o rusine pe obrazul civilizatiei. Secolul XX ne-a dat lagarele naziste de exterminare, fabrici omoratoare de oameni, razboaie cumplite in Coreea si Vietnam. Toate au avut justificare. Cand o sa intelegem ca ura naste ura, ca extremismul e mai rau decat cancerul si omoara mai multi oameni... Oameni buni, Iubirea e cheia...Iubirea fata de Dumnezeu si de aici ... iubirea de aproape... si tot asa.
La Sfanta Liturghie (a noastra a celor buni, ortodocsii) se spune: “Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un Duh sa marturisim: Pre Tatal, pre Fiul si pre Sfantul Duh, Treimea Cea de o Fiinta si Nedespartita…. Unde ar fi IUBIREA fratilor? S-o fi ratacit printre sudalmi..
Dumnezeu sa ma ierte ca m-am cam indurerat. Si dumneavoastra... va rog frumos sa ma iertati. Acum trebuie sa ma spovedesc o saptamana si sa ma rog de 5 ori mai mult.
Dumnezeu sa ne ajute sa gasim calea spre El si Maica Preacurata sa ne ocroteasca sub Sfantul Ei Acoperamant. Amin.

:)Draga Volga,tonul trebuie sa fie scazut,dar mesajul trebuie sa fie la inaltime si sa contina adevarul suta la suta.Intrebi ce a facut B.O.Rusa in timpul lui Stalin?S-a jertfit daruind posteritatii mii de mucenici pritre care se gasesc si clerici cum ar fi:Patriarhul Tihon,Episcopul Luca Voino Iasinetki,Parintele Arsenie(detinutul "Z")si multi altii.Doamne ajuta!

1. Imi cer iertare pentru ton. S-a nimerit sa fie mai vehement. Dar sunt femeie, sunt mama, si am fost educata sa iubesc oamenii. Din tot ce am citit si am trait (daca Dumnezeu o sa fie milostiv cu mine o sa implinesc 59 de ani pe 2 februarie, de Intampinarea Domnului) in viata mea de pana acum, am invatat ca fara dragoste , fara armonie, fara intelegere e greu sa traiesti. Pana sa inteleg ca de fapt il iubesc pe Dumnezeu, sau… pana am inceput “sa ma sfatuiesc” cu Dumnezeu, cum spune Parintele Noica, am stiut ca sufletul fara iubire este gol… si golul se umple cu ceva… de cele mai multe ori cu ura, intransigenta, mandrie, invidie.
Ura nu cladeste… ea distruge. Distruge vieti, sperante, visuri. Extremismul, si mai cu sema cel religios, e mai ceva decat bomba atomica. Nu pot sa condamn milioane de musulmani, numai pentru ca unii rataciti isi dau foc cu bombele de gat. Nu pot sa cred ca in Irlanda catolicii (romano) si protestantii s-au omorat ani si ani cu o exactitate si cu o consecventa demne de o tinta ma buna, din motive religioase. Asa cum nu cred ca domnitorii nostri, au taiat turci si tatari pentru dreapta credinta. Si-au aparat pamantul, copiii, femeile asa cum era firesc. Dictaturile n-au aparut dintr-o data. Cu incetul… O vorba azi, una maine… aici… colo… Nazimul a prins radacini si a devenit una din ciumele secolului nenorocirilor, incet, pas cu pas, intr-un popor saracit, flamanzit, ratacit spiritual, lipsit de Dumnezeu. Un popor caruia i s-a promis o viata noua (la fel ca in comunism). Ceausescu nu a fost inscaunat dictator, nici Antonescu. Au fost monstri creati de noi, de pornirile noastre(toti le avem), de ura care zace in noi, si din nou de…invidie, nepasare, usurinta in a-i judeca pe altii, uitand ce ne invata Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru.
2. Biserica Ortodoxa Rusa (deci, institutia, nu bietii crestini rusi) a avut un statut privilegiat. Nici o biserica ortodoxa nu a avut puterea pe care a avut-o BO Rusa in statul (imperiul) tarist. De aici si raspunderile.

3. N-am sa inteleg niciodata, cum vreme de sute de ani - si la est si la vest – fara osebire, (evident, in tarile crestine) au fost omorati oameni(spanzurati, crucificati, trasi pe roata, trasi in teapa, ghilotinati, schingiuiti, batuti cu bice, cu nuiele, arsi pe rug) cu sau fara vina. Primeau sigur ultima spovedanie si impartasanie, sau binecuvantare. Preotul respectiv (ortodox sau romano catolic), intreaga institutie numita Biserica avea – are – obligatia de a-i pastori pe crestini, de a-i ajuta, de a-i calauzi pe drumul mantuirii. Nu trebuie sa participe la uciderea lor. Daca Dumnezeu ne-ar prapadi pentu pacatele noastre - daca nu ne-ar fi dat sansa Invierii prin jertfa Domnului Nostru Iisus Hristos, daca nu ne-ar fi dat sansa Sfantului Botez, Sfintei Spovedanii si Sfintei Impartasanii, daca nu ne-ar fi dat Iertarea - daca n-ar fi Indelung Milostiv si Mult Rabdator - pamantul ar fi cam pustiu.


Va rog sa-mi ingaduiti sa va dau o parte dintr-un interviu cu Parintele Rafail Noica (tot interviul se afla pe site, director INTREVIURI), referitor la ortodoxie.
<<Parinte Rafail, ati spus ca pe meleagurile noastre ortodoxia este putin inteleasa si traita, am dori sa ne constientizati mai mult asupra acestui lucru?
Parintele Rafail: Ma bucur de intrebarea asta. Ce mi s-a intamplat mie s-a intamplat multora in Apus cand ne-au lipsit cele ce luam de buna, am inceput sa cautam, cautand am gasit mai mult decat ne-am asteptat. In cazul meu, cand va spun ca am trait ortodoxia ca fiind insasi firea omului a fost acel mult mai mult decat ma asteptam. Intrebam pe Dumnezeu in taina inimii: Doamne! da de ce ar fi ortodoxia mai adevarata sau mai inteleapta sau mai adanca sau mai nu stiu ce decat protestantismul care-l descoperisem eu asa cum mi se parea. Mi-a aratat Dumnezeu ca nu era mai inteleapta, mai adevarata, era firea omului. De-aia este mai decat ori si ce. Orice religie, orice ratacire, orice ideal este un om care se cauta si ortodoxia este aia ce cauta omul.

Pe meleagurile noastre se intampla ce se intampla cu evreii din Vechiul Legamant. Constientizati de descoperirea dumnezeiasca ca ei sunt poporul ales, bineinteles ca pacatul si-a tras spuza pe turta lui si atuncea au inceput sa se mandreasca. Care este primul cuvant de propovaduire al glasului Cuvantului lui Dumnezeu, adica Ioan Botezatorul ? - Troparul zice ca e glasul Cuvantului, glasul cel din pustie - "si sa nu va ziceti voua ca sunteti samanta lui Avraam ca zic voua ca din pietrele acestea Dumnezeu poate sa ridice fii lui Avraam". Echivalentul acestor cuvinte este valabil pentru toata ortodoxia in bastina ei astazi, la noi, la rusi, la greci am vazut aceleasi lucruri. Paradoxal, ce s-a intamplat in istorie, ce s-a intamplat in Vechiul Legamant, asa se intampla si astazi, multe rataciri in Apus si diaspora, omul se cauta si un pic se gaseste si un pic se pierde, dar constientizarea a ceea ce este ortodoxia mult mai puternic se da acolo unde nu este, unde omul cauta, decat aici unde o ai pe toata pe toate drumurile, o iei de buna, ai una aici, ai una acolo, toate strazile sunt pline de preoti, vrei sa te spovedesti ai unde sa te duci. Da! Toate sunt la indemana, dar o luam de buna, si fiindca o luam de buna o pierdem fiindca pacatul isi trage spuza pe turta lui, pacatul fiind indiferenta, pacatul fiind nepasarea, pacatul fiind mandria ca noi suntem popor asa si pe dincolo, poporul lui Dumnezeu. Va spun ca din popoarele pe care le-am cunoscut nu este nici un popor care sa nu fie buricul pamantului. Sunt zeci de burice dintre care, bineinteles, sunt eu si poporul meu. Asta este pacatul si spuza care si-o trage, pentru asta poporul lui Dumnezeu pe Dumnezeu l-au rastignit si pe Dumnezeul lor si traditia lor au pierdut-o. Apostolul Pavel s-ar fi facut el anatema de la Hristos numai pentru ca poporul lui sa poata reveni la adevar si n-a venit pana astazi. Spunea parintele meu duhovnic: noi suntem ortodocsi, dar noi nu putem fi mandri ca suntem ortodocsi, noi trebuie sa fim smeriti ca suntem ortodocsi. Ortodoxia in smerenie se pastreaza.>>

Un citat dintr-un interviu dat de Maica Siluana (tot interviul este pe site, director INTREVIURI)

<<-Atunci cum ramane cu credinta poporului nostru? Este numai o cifra de recensamant?
-Acest popor roman (incontestabil crestin si ortodox) s-a nascut totusi dintr-o mare violenta. Femeile dace n-au iesit cu paine si cu sare in fata barbatilor romani sau a populatiilor migratoare. Toata violenta istoriei s-a adunat in strafundurile fiintei noastre. De acolo ies si acele josnice fraze: "Afara ungurii, jos tiganii" etc. Acestea sunt spaimele noastre de popor chinuit, si care nu a intors celalalt obraz, cum ne-a indemnat adancul nostru ortodox. Acest adanc poate fi vazut in multimea oamenilor care vin cu atata evlavie la biserica.
-Bine, dar si dintre acestia sunt monstrii care abuzeaza sexual copiii! Nu este o mare fatarnicie la mijloc?
-Din cauza acestei nefericite intrebari ma aflu si eu aici. Tineti cont de faptul ca si Sf. Pavel spunea: nu fac binele pe care-l voiesc, ci raul pe care nu-l vreau. Noi suntem cu totii, cumva, schizofrenici, adica avem doua fete ale personalitatii. Mai precis, avem o umbra, cum zicea Jung. Si aceasta umbra nu este crestinata. Noi, in vremurile din urma, ne-am crestinat la suprafata, am construit virtutile cu putina energie, cea care ramanea neprinsa in patimi. Parintele Rafail Noica observa ca Dumnezeu ingaduie asta acum, adica varsarea acestei "drojdii". Eu am vazut asta in mine, cum se manifesta. Vine cateodata o manie care este, cred, a "batului" meu, Gheorghe, stra-strabunicul meu, care era un om foarte manios. Cand vine, eu stiu si-i spun: "Batule, du-te de aici, ce ai cu mine?". Bineinteles, ca nu este el ca persoana, ci este acel pacat care apasa pana la a saptea spita.>>

:)Pacatele mostenite se vindeca cu ajutorul harului divin.Sa speram luptand si sa credem in mila lui Dumnezeu."Cred Doamne,ajuta necredintei mele"Doamne ajuta!

cum poti deosebi dreapta credinta, cine o stabileste...?

Oamenii duhovnicesti, cei care au experienta Duhului.

Cred ca toate ereziile au pornit de la oameni care n-au cunoscut calea lui Dumnezeu (daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi parasit-o) si s-au lasat pe seama ratiunii sau a imaginatiei.
Ratiunea este un auxiliar util, dar singura orbecaie in intuneric. Iar imaginatia este in mod clar un mod de ratacire a mintii aparut dupa cadere. (By the way, cei care practica meditatia cad aproape sigur prada imaginatiei.)

Pentru ca majoritatea nu suntem oameni duhovnicesti in adevaratul sens al cuvantului, trebuie sa pazim credinta inaintasilor. In Scriptura se spune: "Nu muta hotarele parintilor", iar Sfintii Parinti cred ca acest verset se refera la dogme. Putem sa sporim in cunoasterea duhovniceasca fara "a muta hotarele". E o cunoastere intensiva si nelimitata.

Terminologia (limbajul teologic) poate evolua, poate exista un progres in explicitarea invataturilor de credinta, dar continutul credintei trebuie sa ramana acelasi.

Imi pare rau ca multi dintre voi (romano-catolicii) nu va dati seama ca va legati soarta de cea a unei institutii (papalitatea), crezand ca asa aveti garantia ca va aflati in adevar. De fapt aceasta legatura este foarte periculoasa: daca un papa greseste, atunci va trage pe toti in greseala.

Eu nu am pregatire teologica, nu am pretentia ca ceea ce scriu este corect din punct de vedere teologic. Nu vreau sa supar pe nimeni, insa cred ca Dumnezeu doreste si asteapta ca toti sa fim o singura biserica. De aceea cred ca este bine ca deosebirile dintre noi sa nu faca sa nu putem discuta sau sa nu ne putem ruga unii pentru altii. Cel mai bun exemplu este cel dat de Papa Ioan Paul si Patriarhul nostru. Eu ii consider pe catolici fratii mei in Hristos. Doamne ajuta:)

ereziile au pornit de la oameni bine intentionati si de la gresita interpretare a intentiilor lor...

pentru crestinul de rand, greselile Papei sunt asemenea greselilor Patriarhului

eu, catolica fiind, nu vad o garantie pentru aflarea mea in adevar prin faptul ca imi leg soarta de institutia papalitatii - de ce oare cred necatolicii astfel despre catolici?!?

la nivelul crestinului de rand, Impartasirea din acelasi potir se practia si este licita si valida...

ceea ce ne desparte inca din punct de vedere euharistic este faptul ca preoti de diferite confesiuni nu pot celebra concomitent "Prefacerea" - atat
iar aceasta tine de reguli canonice,nu de credinta