Frumos raspuns, Mirela.

Ce ciudati sunt oamenii: cand sunt plecati, vor acasa; cand sunt acasa, le e dor de duca. Oare cine ne inspira noua aceste ganduri? Sa fie oare de la Dumnezeu?

Groaznica viata far de Dumnezeu, iar amagirea ca cei far de Dumnezeu sunt mult mai vrednici , este o inselatorie ! Aici reiese lumescul din noi cand afirmam astfel de lucruri. Poate viata lumeasca, civilizatia si cele materiale ies mult mai bine in evidenta pentru ca preocuparea pentru cele trecatoare acapareaza toata finta celor far de Dumnezeu. Lumescu si cele materiale reprezinta totul pentru ei. Din pacate nu-i de laudat o astfel de societate robotizata, rece, desprinsa din SF. Omul este plamadit cu suflet, iar cand sufletul este dat uitari , totul este pierdut.

eu una nu ma simt straina aici, poate pentru faptul ca sunt sociabila din fire si ma adaptez destul de repede schimbarilor de mediu.

ma gandesc insa cu drag si la patria-mama, asta nu se uita niciodata.

vrand-nevrand eu urmaresc zilnic stirile din tara -- nu sunt eu o "stirista", dar insista sotul meu mai ales cu jurnalele de actualitati, ce sa-i faci daca i-a placut mult in Romania si s-a legat de tara noastra. :)

dar, ory, e cam trist cand ajungi sa nu mai vezi frumusetea din jurul tau, oriunde ai fi!

Cristi,tu ai pus accent pe aspectul material atunci cand este vorba de japonezi,eu insa,am pus accent pe cel al constiintei si onestitatii,fara de care nu mai putem vorbi de credinta.Deci,in mod paradoxal,unii oameni,sau unele popoare chiar si fara de Dumnezeu au o constiinta si un respect fata de cei din jur.Nu trebuie sa li se impuna sa nu faca faradelegi si infractiuni,ei simt poate mai acut decat unele popoare crestine,ca este nevoie de aceasta constiinta si onestitate cu noi insine si cu cei din jur pentru o conduita morala in vietuirea cu semenii.Tocmai aici este marea tristete,ca ne pretindem un popor crestin,cu frica de Dumnezeu,in acelasi timp in care excelam in infractiuni si rautate fata de semenii nostri,in perversitatea cu care zambim simultan cu infingerea cutitului in coasta celui de langa noi.
In general aspectul material nu are nici o valoare fara linistea si echilibrul launtric.Noi suntem ,mai degraba confuzi si materialisti,decat cei care cunosc cu adevarat valoarea materialului.
Spunea un foarte important om,odata la televizor,cand a fost intrebat daca crede in Dumnezeu;"Nu cred in Dumnezeu,cred in valorile moral crestine,intr-o conduita moral crestina!".Iar eu cred ca a spus foarte bine,fiindca aceasta credinta nu se rezuma in a-L invoca pe Dumnezeu,in a marturisi ca,"crezi",ci mai degraba in a exprima prin fapta si principiile morale acest crezamant.Suna foarte vag;"cred in Dumnezeu!",si lipsit de consistenta.Este exact ca si cum a spune cuiva ca-l iubesti,fara ca macar sa faci ceva in acest sens,ceea ce reprezinta o nulitate.Calitatea vietii noastre,a constiintei noastre,a relatiei dintre oameni fara teama si fara uriciune reprezinta adevarata marturisire a credintei din noi,a aprecierii Creatorului pentru plamadirea inteleapta din aceasta lume.
Si repet,sustinerea afirmatiei lui Abraham Lincoln;"credinta mea este;cand fac bine,ma simt bine,iar cand fac rau,ma simt rau",afirmatie care mi se pare cea mai sugestiva.

ory,ory, mai sa fie cum shtii dumneata sa vezi in popoarele ce fac bine cum spui tu fara Dumnezeu shi din conshtiintza, cum ar fi japonejii, asha nishte oameni mult mai buni decat ai noshtrii pe care ii vezi plini de rautatzi... poi japonejilor le e frica de shogun ca le taie gatul shi de "altare" alea ale lor paganiceshti unde stau toata ziua shi fac matanii in fatza lor, sau se antreneaza pe tatami cum sa respecte cat mai fidel codurile lor bushido... ii prezintzi prea frumos pe urmashii celor ce au vrut sa se suie in turnul babel... sau n-ai vazut cum fiecare din pagodele asiei shi japoniei poarta in ele aceste tendintze, ale turnului babel shi ale desfranarilor cele de foarte multe feluri... sau ai vazut poate doar fatza aia mai occidentalizata a lor aia mai desacralizata, aia in care au pastrat munca nesfarshita legand-o de slujirea la trup, la fortza la energiile lor lucrative prin care cauta puteri de fortzare, ca atat de mult se sfortzeaza pana ii shi crede ceva copii naivi ca cineshtie ce puteri miraculoase izvorasc din incordarile musculaturilor lor... deci ei slujesc la trup, dar mai au shi credintze pe ici pe colo, adica moduri de viatza dupa anumite legi shi coduri, prin balarii, prin muntzi, pe undeva mai pastreaza ei pe la templele lor tot felul de invatzaturi ale unor oameni ce au descoperit tot felul de lucruri intzelepte spun ei... nu-i hulesc shi ma mir ca ii respectzi ca asha trebuiesc respectatzi indiferent cine ar fi ei... dar nu mai mult ca shi CREDINTZA cea adevarata, ca asta nu inseamna doar morala asha cum sustzii, sau principii morale, dictonuri... ci tocmai asta trebuie facut, sa marturiseshti, sa chemi in ajutor, sa afirmi dar nu in fatza oamenilor, iubirea shi nevoia de Dumnezeu, credintza, in sensul ca il crezi ce vorbeshte, pricepi, ii crezi lucrarile, bunatatea, shi vrei sa ii ramai fidel, sa devi credincios shi sa urmezi, sa traieshti conform cu ce a dat, sa respectzi in traire cautand sa te apropii de viatza curata in Hristos... iar asta inseamna foarte mult... foarte foarte mult... credintza lui Lincoln este credintza in cunoashterea personala a binelui shi raului, shi atunci shi simtzurile lui shi sufletul il fac sa se simta intr-un fel sau altul in functzie de ce a facut... de cum pricepe el binele shi raul... in schimb noi creshtinii doar in functzi de Hristos, raportandu-ne la invatzatura Lui abea asha shtim shi ne conformam a simtzii cu adevarat bine cand am facut bine shi rau cand am facut rau dar iarashi ashteptand ziua judecatzii ca s-ar putea sa ne inchipuim ca suntem deasupra shi noi sa avem defapt un comportament dezastruos... dar pe care il socotim noi cu mintea noastra ca defapt fiind foarte bun, defapt suntem slugile slavei de la oameni shi ale poftelor rele, pe scurt, ingamfare szmintitoare rau de tot...

orice om poate sa se mire sa creada, sa se grozaveasca ce crede el de mult shi de misterios, cat e de tare shi profund, cate shi mai cate, dar foarte putzini sunt credincioshi adica au fidelitate, au ascultare, au respectarea a ceea ce implica o anumita credintza, adica au coloana vertebrala indoita doar spre Dumnezeu respectand aproapele, deci fara sa-l nedreptatzeasca sau sa-l vateme sufleteshte... foarte putzini...

ory:
"Calitatea vietii noastre,a constiintei noastre,a relatiei dintre oameni fara teama si fara uriciune reprezinta adevarata marturisire a credintei din noi,a aprecierii Creatorului pentru plamadirea inteleapta din aceasta lume."

asta daca nu te gandeshti la confort shi lux ci la omul interior shi la Duhul de la Hristos din inima sufletului sau, adica la omul din launtru... shi nu pe care il vezi toata ziua ca face cate ceva, ca spune el asha de frumos tot felul de lucruri drepte shi bune, dar pe care sa le faca altzii... ci despre ala e vorba care are ceva in miezul sau, nu pentru slava de la oameni ci care in profunzimea lui pazeshte, vegheaza, shi face in ascuns cele bune caci vinovat este nu cel ce a sadit samantza cea buna ci cel ce nu a pazit-o, de au venit duium de mishei shi au semanat pe cand dormea tot felul de buruieni carnivore shi au calcat in picioare toate rasadurile shi lucrarile adevaratului Dumnezeu... care L-a semanat pe Hristos pe ogor... noua nu ne pasa nici de ogor, nici de rasaduri, nu ne pasa de nimic, decat sa ne balacim toata ziua shi sa ne distram... caci distractzie e numele gLumii, adica griji pentru distractzii... 4x???:(:(

Ory ,eu nu neg faptul ca japonezii sunt un popor mai putin agresiv decat multe alte popoare.
Pe de alta parte stiu ca diavolul sta si linga japonez si linga roman sau alte natii si iti bombardeaza mintea cu tot felul de rautati.
Cum sa poti sa iti regasesti pacea fara rugaciune si sfintele taine.
La ei ispitele sunt mai mici ,ei fiind mai educati nu dau prilej de sminteala celor din jur ,viata e mai imbelsugata ,e adevarat.

Hahahaha, anita, ai facut istorie la scoala?? :D Citeste putin despre ce au facut japonezii in Asia in cel de-al doilea razboi mondial. Pot fi FOARTE agresivi.

Din cate am inteles si din cate am citit, intr-adevar, sunt baieti adolescenti japonezi care se sinucid. Dar asta din cauza ca societatea japoneza este deosebit de competitiva si axata pe succes profesional, Adica daca nu reusesti in viata, nu esti un elev/student bun, nu castigi un salariu bun, esti o rusine pentru parintii tai, un nimic mai bine zis. Eu am intalnit studenti asiatici, si intr-adevar sunt deosebit de municitori. Nu deosebit, ci nemaipomenit de muncitori. Asta fiindca de mici li se impune ideea ca fara munca serioasa nu faci absolut nimic si devii o rusine pentru familia si pentru societatea ta.

Si apoi mai este si traditionalismul japonezilor mai in varsta care considera ca bolile mintale precum depresia si apelarea la medicul psihiatru sau psiholog sunt o rusine si prefera sa ignore problemele de sanatate ale copiilor lor decat sa se duc la un astfel de doctor. Ceea ce se intampla si la noi din pacate.

A fost parca un articol despre japonezi in The Economist mai demult, daca citeste cineva.

vsovi, imi pare rau, nu stiu daca ti-am mai spus, dar pur si simplu nu te pot urmari. Poate ai spus lucruri bune acolo, dar eu cel putin nu le pot intelege din cauza milioanelor de greseli ortografice, de punctuatie, de scriere, de vocabular, etc etc etc. Inteleg ca faci asta intentionat, dar eu ma intreb daca nu cumva felul tau de a scrie ascunde exact nestiinta si neputinta de a scrie in limba romana corect. Daca esti in stare sa scrii corect, te rog arata-ne. Daca nu, pune mana pe carte si invata, ca nu e greu.

Eu cel putin, si ma gadesc ca si altii, nu am rabdare sa iti citesc postarile tale lungi si intortocheate, pline de tot felul de greseli, fara capitalizare, fara propozitii, fara nimic. Si cat apuc sa citesc, doar doua-trei randuri din ce scrii tu, ma uimesc lipsa de logica, greselile de intelegere si exagerarile. De exemplu:

"au n-ai vazut cum fiecare din pagodele asiei shi japoniei poarta in ele aceste tendintze, ale turnului babel shi ale desfranarilor cele de foarte multe feluri..."

Ce prostie mare. :( Unde ai vazut tu cum arata turnul Babel? Nu s-a pastrat nici un desen cu Turnul Babel, putea sa arate oricum. Cat de desfranate -- de unde si pana unde???

Iarta-ma daca te superi. Dar asta este spre indreptarea ta. Daca vrei sa asculti bine, daca nu, sa stii ca multa lume nu iti citeste postarile.

Imi pare rau daca te-am jignit.

Aici nu e vorba de lasat de la tine, ci de diferite perspective.

Sunt intr-adevar mult mai tanara, dar stau mai mult prin Romania. Din persepctiva unui tanar Romania nu sta asa de bine pe cat ti se pare tie.

vsovi:
(s)"au n-ai vazut cum fiecare din pagodele asiei shi japoniei poarta in ele aceste tendintze, ale turnului babel shi ale desfranarilor cele de foarte multe feluri..."

(au doara e specific vorbirii Domnului shi nu mie pacatosul shi prostovanul ca bine zici)

Noesis:
Ce prostie mare. Unde ai vazut tu cum arata turnul Babel? Nu s-a pastrat nici un desen cu Turnul Babel, putea sa arate oricum. Cat de desfranate -- de unde si pana unde

raspuns:
"Ce prostie mare. "
-mare prostie ca daca n-ar fi nu s-ar povesti...
"Unde ai vazut tu cum arata turnul Babel?"
-pe acolo prin asia shi mai sunt shi prin europa shi america...
"Nu s-a pastrat nici un desen cu Turnul Babel, putea sa arate oricum."
-aici m-ai prins, dar eu cred ca asha arata ca pe la asiatici sau islam
"Cat de desfranate -- de unde si pana unde"
-poi nu vezi cat de multzi sunt? de ce crezi ca s-au inmultzit asha ca au urmat porunca Domnului? nuuuu, de la desfranare... iar la japoneji e chiar recomandata pedofilia shi sexul in grup sau pe la asiatici... n-ai vazut ca au scos de sub ape shi de sub pamant temple scufundate pline de pozitzii... ale curviei...

deci la asta m-a dus mintea sa cred ca in asia au fugit totzi urmashii celor ce au constuit turnul babel... iar fariseii shi saducheii au continuat sa-l construiasca in ei inshishi

iar eu am ramas cu limba incurcata... deci iarta-ma shi tu pe mine...???

Sa nu judecam si de o facem sa nu judecam mai mult decat trebuie, peste neputinta si neantelegerea noastra. Nu suntem in masura a decide cine este mai mult sau mai putin in pacat, mai ales in patima desfranari. Intre a ne exprima un punct de vedere si pana a deveni acuzatori , este cale lunga si periculoasa .

Noesis: Cat de desfranate -- de unde si pana unde

Are dreptata vsovi, caci templele lor sunt decorate cu scene obsene; cel putin cele indiene. Toata tantra se poate vedea sculptata pe peretii exteriori. Dar si japonezii au desene, reprezentand scene erotice, numai bune pentru secta lui Bivolaru.

Si pentru mine e surpriza ca simt dorul de tara atat de pregnant; dar nu l-am simtit de la inceput, fiind incantata de locurile in care ma aflam. Vine totusi un moment...
Am urmarit un documentar despre sasii din sudul Germaniei. O doamna povestea ca sotul ei s-a hotarat sa viziteze Romania dupa niste ani de sedere in Germania, tara lor de origine, chit ca primii germani au venit si au colonizat locuri din Transilvania si Banat incepand din secolul XIII. L-a intrebat pe sot cum este in Romania si acesta i-a spus : Bine! Cum adica "bine"? a intrebat ea, si surprinsa si curioasa a mers si ea in satul in care isi petrecuse buna parte din viata ei. A povestit apoi, ca i-a scazut la normal tensiunea, nu mai lua medicamente si se simtea excelent! Si asta doar pentru ca se afla in satul ei.
Altcineva, din SUA, avea sistematic dureri de cap si doctorul i-a recomandat sa mearga din cand in cand in Romania, caci dorul de tara se traducea in dureri de cap. Dupa ce a inceput sa vina din cand in cand in vizita, i-au disparut durerile de cap.
Toate aceste sunt durerile sufletului, pe care doar revenirea in locul de bastina le poate vindeca.

Foarte interesant Ancah,si cred ca poate fi adevarat fiindca suntem legati in mod natural de locul nostru de bastina,psihic,spiritual si fizic.
Cand am fost prima oara in Japonia,propriul organism nu se adapta deloc,nici clima si nici traditia de-acolo nu-mi puteau echilibra sederea mea.M-am simtit groaznic de straina,nu puteam dormi si nici manca...cand imi aminteam de Romania,parca simteam ca am trait in ea intr-o alta lume,era foarte departe de minte si suflet,dar exista.
Mirosul...ah!,mirosul de Japonia ma facea sa ma simt prizoniera,nu-l puteam accepta fiindca era foarte diferit de ceea ce cunosteam atat de bine,de mirosul din patria mea.Sa stiti,exista si un miros specific.Imi amintesc,cand am fost pentru prima oara la biserica ortodoxa din Ochanomizu,Biserica Sf.Neculai,m-am dus direct in strana,dar totul suna ciudat(pe langa limba)si cantarile,si felul oamenilor de-a sta la slujba,si figura episcopului cu ochii oblici...nu m-am simtit ca acasa.
Primele atacuri de panica si primele depresii le-am intampinat in Japonia,tocmai pentru ca nu puteam sa ma adaptez si ma chinuam sa rezist,luptam sa par cat mai naturala si conformata.Si totusi,era mult prea departe...
Nu stiu cum sta sora mea acolo de atatia ani,dar eu nu cred ca sunt facuta sa ma desprind de locul meu de bastina.In general sunt o persoana extrem de sentimentala si de nostalgica in tot ceea ce intampin,si dupa cum spunea Ancah,eu cred ca partea psihologica a omului este in mare parte definita de locul de bastina.Imi pare rau ca nu putem fi un popor civilizat si constiincios,am completa astfel o frumusete imensa de convietuire romaneasca.

TARA MEA de Ioan Nenitescu

Acolo unde-s nalţi stejari
Şi cât stejarii nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Acolo este ţara mea,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Poezia de mai sus este ca sa ne aducem aminte pe ce topic ne aflam, ca am cam luat-o razna cu discutiile...si o suparam pe Vassy! :rolleyes:

Si aici inca o dedicatie pt Allia, Padre si ceilalti prieteni de-ai nostri...pt sarguinta lor..!

PATRIA MEA de George Cosbuc

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.
(Intru Sfanta Ortodoxie:) )

Cred ca si Vassy cunoaste prea bine dorul de tara si ne va ierta...

:):)

Noesisi, intelegi cat poti, daca poti si nu mai vorbi in numele nostru... "te rog arata-ne!"

Ba eu subscriu la ceea ce a scris Noesis. Nu suntem aici sa facem pe interesantii, ci sa comunicam. Prin urmare sa ne facem intelesi de altii; pe cat putem si pe cat ne lasa inima!

Stiai ca George Cosbuc a fost greco-catolic? :D

:) ce mult imi placea mie poezia asta!...si cantecul lui Tudor Gheorghe. si mai imi plac si acum.

In fine, cum vreti voi. Vorbesc in numele meu. Ca am fst educata ca scrierea corecta este semnul unui om educat, asta este alta treaba. Daca vsovi asa vrea sa scrie, si daca celorlalti le place si se amuza de cum scrie el, asta e.

Cat despre tara -- este dor de tara. Dar mai mult este dor de persoanele dragi, de prieteni, de familie, de casa, de biserica la care mergi si cam atat. Cel putin in cazul meu. Nu imi e dor de tara, ci de ceea ce imi e drag mie si care se afla in tara asta. Nu imi e dor de coruptie, de toalete publice murdare, de smecheri, de drumuri, de Bucuresti, de Suceava....Dar imi place aerul curat de la munte, muntii, si celelalte, dar poti gasi si munti si aer curat si in alte parti.

Deci cum se spune draga Noesis, iti este dor de cele lumesti, lasate in tara pe care ai parasito. Este firesc si nu prea, dar este lumeasca mica ta nostalgie. Exista cred altceva ce-ti tine sufletul legat de tara ta, a noastra, este acel ceva ce nu poate fi exprimat in cuvinte, al legaturi de sange cu neamul din care te-ai (ne-am) plamadit, unde am vazut pentru prima data soarele si luna si stelele si toate cele ce sunt peste tot in asta lume, dar care au unicitatea lor in tara in care te-ai nascut. Post in liniste si pace!

Sa nu uitam ca si la Judecata vom fi judecati impreuna cu romanii, nu cu natiile, pe langa care ne-am aciuat si de la care am imprumutat bune si rele.

Dorul de persoane nu mai este atat de acut, avand in vedere tehnica (telefonul, internetul, video) cu ajutorul careia tinem contact auditiv si vizual zilnic cu ai nostri din tara.
Dar ce te faci cand vrei sa vezi un munte si e la prea mare distanta; cand vrei sa vezi o apa curgatoare, si nu gasesti decat lacuri. In mod normal nu suntem constienti de aceste lipsuri, dar cateodata, se iveste ocazia de a intra in contact cu necesitatile sufletului, si atunci resimtim aceste lipsuri ca pe ceva vital.

Am fost si am vizitat mai multe tari. Am comparat cele vazute cu ceea ce stiam din Romania si am avut un singur regret, ca noi romanii nu ne apreciem tara asa cum merita. Ne-a dat Dumnezeu o tara cum putine sunt in lume, cu de toate.

Ha-Ha-Ha! ce repede ai mai pus stampila!:rolleyes:

Nu crezi ca ar fi mai bine sa-l stampilam dupa roade si nu dupa familia in care s-a nascut?
In poeziile sale, i-a facut cumva ode papei de la roma?

Deci, e roman autentic ORTODOX, dupa roade, caci TRAIREA E IMPORTANTA SI NU STAMPILA!

ORY sint curioasa in ce limba ai cintat la strana? Eu aici m-am acomodat cam dupa 4 ani.Am avut mult de suferit nici mincarea nu avea gust,imi era dor si de pietrele din Rom acum cind merg acolo abia astept sa ma intorc aici. Asa ca nu mai stii cum e mai bine.Dar eu cred ca acolo unde iti este familia e bine sa stai.(cazul meu)

...In japoneza!,stiu ceva japoneza,dar nu fluient,fiindca tot in Japonia am invatat si engleza si nu am stat chiar atat de mult.Oricum,cantarile nu sunau pe glasurile cunoscute in biserica noastra,ci adaptate la stilul japonez.
Intr-adevar,imi era si mie dor si de pietrele de pe strada mea,dar niciodata nu am stat acolo cu gandul sa ma stabilesc,asa ca acest dor era simtit ca temporar si rezolvabil.
Exact asa simte sora mea,ca-i este dor de tara,insa cand vine aici simte ca nu ar mai putea trai aici,si-i este dor de Japonia.Insa,cum ai spus si tu,are familia acolo si asta conteaza cel mai mult.Oricum,se ingrozeste cu cat sictir esti tratat ca si cumparator si consumator,de catre vanzatorii si comerciantii din Romania.
O faza tare pe care a intampinat-o intr-o zi la un magazin de la noi.Intr-o alimentara a vazut la vitrina niste borcane cu diferite bomboane in ele,avand scris pe borcan felul bomboanelor si pretul acestora.A vazut pe unul dintre acestea scris;"stafide in ciocolata",iar ei placandu-i foarte mult aceste bomboane,a comandat jumatate de kg.,inainte de a iesi din magazin a gustat o bomboana,care nu era stafida,ci arahida...a mai gustat una,s-a gandit ca poate s-a strecurat din greseala si o arahida in ciocolata(fiind din aceiasi categorie,insa tot arahida era.Atunci ne-am dat seama ca doamna ne servise,de fapt,cu arahide in ciocolata,bomboane care de altfel nu le agreeam.Neapucand sa iesim din magazin,ne-am dus direct la vanzatoare si i-am spus de confuzia facuta si am cerut sa ni se restituie banii,daca nu au sa ne serveasca bomboane stafide in ciocolata.Surpriza!,desi pe borcanul respectiv scria ca sunt stafide,si desi s-a convins vanzatoarea ca scrie gresit,nu a vrut sa primeasca bomboanele inapoi si sa ne restituie banii.A spus ca n-o intereseaza de eroare si ca n-avem decat sa ne multumim cu arahide in ciocolata si sa plecam.Sora mea a ramas ca trasnita,nu i-a venit sa creada asa ceva,dar mai ales nu i-a venit sa creada cat de frumos i-am vorbit noi vanzatoarei,iar ea cat de violent,intr-un fel,s-a adresat,si total lipsita de respect.
ASA ESTE IN ROMANIA!,din pacate,si astfel esti tratat oriunde ai merge,ca si client si consumator,parca ai merge la furat nu la cumparaturi.Si muuuulte,muuuulte astfel de cazuri,stupide si diverse.Tocmai de aceia japonezul a ajuns locul 1 in economie,fiindca ei merg pe principilu;"clientul nostru,stapanul nostru!".Credeti-ma,am observat diferenta intr-un mod acut,felul cum se poarta comerciantii si institutiile statului cu romanii te pun in situatii permanente destul de stresante,pe cand in Japonia am simtit o relaxare evidenta in acest sens.
De felul meu,cand cumpar preparate,ma uit neaparat la data de fabricatie sau de expirare,insa in alimentari,uneori esti in situatia de a nu vedea aceasta data,astfel ca eu intreb despre ea intr-un mod foarte politicos.Credeti-ma,mereu mi se raspunde cu rautate,ba chiar incep sa se i-a de mine vanzatoarele pentru simplul fapt ca-mi exercit dreptul de cumparator.Produsele ar trebui sa aiba data la vedere,iar daca aceasta nu se intampla,ar trebui sa se asigure politicos si civilizat de multumirea clientului,lucru care mi se intampla extrem de rar.ESTE UN STRESS CONTINUU,PENTRU CA SUNTEM INEVITABIL,PERMANENT CONSUMATORI.Este un tupeu de nedescris,si numai concurenta si civilizatia adevarata ar putea sa schimbe acest aspect.
Am cumparat la viata mea,trei apartamente si tot atatea am reconditionat soi am mobilat in totalitate,nici nu va inchipuiti prin cata mizerie comerciala si prin cata hotie pe fata am trecut,prin cat stress,si aceasta doar pentru ca traiesc in Romania.Nu va inchipuiti!!!De spus ar fi multe,dar nu mai are rost.

In Romania oamenii sunt cu nervii foate "intinsi", pentru ca totul este greu. E prea multa birocratie; acum a inceput sa se mai schimbe acest lucru. Ca sa nu mai spun de spaga...
Dar am observat un lucru: daca eu intru intr-un magazin incruntata, mi se va raspunde la fel; daca zambesc, si cel din fata mea va fi mai amabil. Munca aproape nenormata a lucratorilor ii oboseste la maxim pe acestia. Patronii cer ore suplimentare fara plata. Stress si iar stress, si asta nu de azi de ieri. Ca sa nu mai spun de grija zilei de maine: preturile s-au aliniat la cele vest-europene, chiar le-au depasit in unele cazuri, dar salariile nu. Deci, cand intalnim un om care e mai ursuz, sa ne gandim la problemele cu care cu siguranta se confrunta.
Cu toate acestea Romania e o tara plina de energie; acest lucru il datoram bisericilor si manastirilor, care se roaga neincetat; ceea ce nu avem in alta parte!

Nicigand sa fiu posomorata sau eu mai stiu ce stare nervoasa,sa prezint,atunci cand intentionez sa cumpar ceva.Nu are nici o legatura atitudinea vanzatoarei cu starea probabila a cumparatorului(asta daca nu este un cumparator,cunoscut dificil).Mai degraba am plecat eu,deseori,foarte suparata din magazine.Este chiar adevarat si suparator acest lucru.Patronii ar trebui sa-si instruiasca mai bine personalul,fiindca pe asta se bazeaza mentinerea pe piata si cumularea de profit.Personal,nici nu vreau sa mai aud de astfel de locuri,si fac tot posibilul sa nu fiu nevoita sa fac cumparaturi din acestea.

Oare cum suna Doamne Miluiete in Japoneza? Eu aud la greci Doamne Miluieste dar nu imi merge la inima ca in romaneste:(
Eh probleme de genul ce ai scris tu Ory sint peste tot,nu putem compara Romania cu Japonia sau America mai trece ceva vreme pina se v-or schimba problemele.Pe mine ma ingrijoreaza generatiile care vin sint de speriat cu tatuaje si cercei prin buric si nu stiu pe unde iti dai seama sa mergi la magazin si sa te serveasca unii din astia!
Razboiele care vin ma ingrijoreaza si toate cele negative care se vad apoi cipurile de care am citit si am vazut si un filmuleet aseara o sa ne forteze sa le avem.
Astea sint mai grave pentru mine treaba cu vinzatoarele o rezol pe loc si aici si in Rom,vorba lui Ancah intra zimbind or fi ele necajite fii si tu mai rabdatoare cum zice Pr Cleopa. Ory poate si tu esti prea pretentioasa eu am avut o prietena care recent sa repatriat femeia asta nu exista data sa mearga in magazin sa nu comenteze ceva sa nu-i placa si repede cheama managerul asta aici in America vorbesc. A trait aici 30 de ani si ma intreb cum io placea acum in Bucuresti?Eu sint mai rabdatoare ma multumesc si cu putin sau de mai slaba calitate si uite asa nu imi incordez nervii de la orice.

Pace intre oameni si bunavoire

Pe langa toate lucrurile frumoase pe care ni le-ai marturisit, vad ca te pricepi foarte bine si la facut poze...Parca ai fi un fotograf profesionist.
:)

Aparatul a fost bun Laurentiu nu eu. In orice caz o sa mai vizitez minastirea Prislop data urmatoare poate stau citeva zile se merita.

mie una imi place foarte mult Kyrie eleison al grecilor, nu il simt strain.

si nici englezescul Lord have mercy nu imi suna deloc nepotrivit, m-am obisnuit sa il aud aici in State.

insa prefer slujba in romaneste, bineinteles. :)

Atitudinea celor plecati in afara tarii este imbucuratoare. Acuma e drept la altii e jignitoare, dar per ansamblu e minunat sa citesti acest topic. Ravna, dorinta de a ramane romani cu sufletul este de apreciat. Gandesc ca acest loc este cu totul special pentru voi, e legatura cu tara. Sa va tina Domnul asa pana la sfarsit nu pana la prasit.:)

"Gandesc ca acest loc este cu totul special pentru voi"

Ai dreptate eu una citesc postarile voastre cu placere si am invatat de la voi multe lucruri bune pe care nu le stiam macar ca am o vista medie. M-a mai upara cit un frate sau sora dar norocul meu ca imi trece repede si iarasi revin ca asa e intre frati :)

Pentru ca s-a mentionat despre sf Liturghie oficiata intr-o alta limba decat cea romana...mie personal imi suna strain tot ceea ce nu se rosteste in limba romana... toti credinciosii dau replicile in engleza iar eu in romana fapt ptr care adeseori zaresc cate un cap intors sau o privire cu coada ochiului a cate unui curios care se holbeaza la mine ca la un extraterestru, dar nu imi pasa!Poate ca sunt subiectiva acum si poate e cam devreme sa afirm asta, dar fara ipocrizie spun ca ptr mine AICI NU ESTE "acasa" si nici nu cred ca va fi vreodata!!! Este doar tzara adoptiva si nimic mai mult!