emanuel2000: iata un exemplu : sa zicem ca cineva imi face niste declaratii de iubire atat de intense incat pretinde de la mine sa nu ma mai gandesc decat la acea persoana ; ori asta este patima cu siguranta ... acesta este modul prin care lucreaza diavolul prin prieteni...

Bun exemplu ai ales, caci cine nu cunoaste starea aceasta de indragostit, si cum sunt multi tineri aici pe forum, as vrea, daca se poate sa aprofundam acest aspect.
Nu as vrea sa discut situatia unor tineri, care sunt indragostiti si doresc sa se casatoreasca sau sunt casatoriti.

As dori sa discutam, din punct de vedere duhovnicesc despre situatia in care cel indragostit STIE sau banuieste (intrucat este casatorit, sau este deja intr-un cuplu, sau pentru ca a fost parasit, dar nu se poate desprinde de acea persoana), ca s-a indragostit de persoana gresita. Cum se poate desprinde omul respectiv din acesta lucrare a diavolului, in care mintea executa ceea ce i se cere si anume supunere oarba fata de altcineva, concentrarea gandurilor numai la aceasta persoana, dependenta fizica de acea persoana, lipsa vointei proprii in relatia cu acea persoana, etc.
Chiar daca pare off-topic, nu este. Caci stiind cum procedezi in acest caz, vei sti si in cazuri similare ce e de facut. Diavolul lucreaza pe subconstient, trimitand idei, imagini, amintiri, etc. Toata lumea cunoaste aceasta lucrare a diavolului, caci ne confruntam cu ea si atunci cand ne rugam.

Intrebarea mea este: Cum ne eliberam si ne aparam de aceasta lucrare, care se manifesta in fel si chip, in cele mai diverse situatii ale vietii noastre?

Mai frate Emanuel pacea , linistea nu izvorasc din rugaciunea lui Iisus.
Ci cei care il cheama neincetat pe Domnul cum ne zice Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Scriptura Dumnezeu ii aude.
Si vine si incepe sa ii invete cele spre apropierea din ce in ce mai intensa fata de dansul.
Exista suficienti crestini-ortodocsi care nu aveau habar de rugaciunea lui Iisus dar cu toate acestea la mare grad de sfintenie au ajuns.
Vezi mata pe Sfantul Prooroc Moise si Sfantul Prooroc Ilie care l-au vazut si il vad pe Dumnezeu fata catre fata.
Sfantul Grigorie Palama in tineretea sa (adica cand avea 13 ani sau mai putin) se ruga catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu strigand in inima sa "lumineaza-mi intunericul"!
Si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu l-a auzit si l-a trimis pe Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan sa il povatuiasca la calea mantuirii.
Dragostea spre Dumnezeu trebuie sa fie fara hotar.Dar unii indreapta aceasta putere a sufletului de a iubi fara hotar catre alte persoane sau catre materie sau catre alte lucruri si se aprind cumplit cu iubirea fata de acestea dar acest foc numai mistuie sufletul neputand sa il multumeasca.
De aceea vedem si dezamagirile in indragostirea dintre tineri.Ca tinerii il iubesc pe celalalt cum ar trebui sa iubeasca pe Dumnezeu si nu mai constientizeaza faptul ca celalalt este om si el si are si el slabiciuni.
Cand Domnul zice "Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as dori sa fie acum aprins" se refera la iubirea cea adevarata si intelegatoare fata de Dumnezeu a omului care singura poate sa odihneasca si sa multumeasca sufletul omului.

Pacea si linistea sunt lucrari ale lui Dumnezeu in om deci izvorasc din Dumnezeu si nu din rugaciune.

Multumim ca ne-ai luminat, frate Mihail.

foarte adevarat ceea ce s-a spus aici ; dragostea de Dumnezeu nu se poate fara pomenirea luminoasa a lui Dumnezeu , pomenire a lui Dumnezeu care insa nu este neaparat sa aiba o forma specificata ca si rugaciunea lui Iisus ; vedem ca in cartea sf Siluan pomenirea lui Dumnezeu nu are o forma de rugaciunea Lui Iisus si cu toate acestea este extrem de deasa , ca si in cartea parintelui Porfirie ; interesant , nu ? de aceea nu trebuie eliminata pomenirea lui Dumnezeu caci prin asta se va micsora dragostea noastra fata de El ... am putea spune ca cu cat Il pomenesti mai mult pe Dumnezeu in sufletul tau cu atat te va pomeni si El mai mult in cer ...

as vrea sa mai spun un cuvant aici despre felul cum a trait intreaga ei viata pe pamant Maica Domnului ... sfintii parinti au spus despre ea ca atunci cand avea de a face cu oamenii sau cand vorbea cu cineva , nu facea asta ca si cum ar vorbi cu ei , ci ca si cum tot ce spunea si facea le facea lui Dumnezeu ... cand vorbea cu cineva parca nu vorbea cu acea persoana ci parca vorbea cu Dumnezeu ... gandul ei era mereu absorbit in Dumnezeu , si in lumina interioara simtea permanent prezenta lui Dumnezeu , si astfel , tot ce facea sau spunea , le facea in fata Lui si le facea pentru El , inchinate Lui ... de aceea ea nu avea amestec cu oamenii chiar si atunci cand statea intre ei si vorbea cu ei , si astfel nu se putea sa cada vreodata in plasa vrajmasului sa tina la cineva mai mult decat trebuie si sa devina dependenta fata de cineva sau fata de ceva din aceasta lume ... deci atunci cand cineva se adreseaza altei persoane fixandu-si atentia asupra acelei persoane isi face rau si siesi si acelei persoane chiar daca vorbeste frumos cu acea persoana sau o vorbeste de bine ... se creeaza astfel o dependenta patimasa care mai tarziu se va ivi ca o piedica in momentul rugaciunii ... deci , de fapt , asa cum spunea si sf Maxim Marturisitorul , iubirea fata de Dumnezeu este una si aceeasi cu iubirea fata de aproapele ...
deci , cum a zis si doamna Anca , nu prea e bine sa intram in amanunte despre cei care traiesc in mod patimas anumite sentimente , deoarece ii vom jigni si supara ... si atunci ....... insa in general vorbind , discutia despre patimi nu este off-topic cum s-a zis ... nu vreau sa spun desigur ca m-ar fi deranjat cumva pe mine daca cineva ar discuta aici sau altundeva altceva decat numele topicului , caci nu ma afecteaza pe mine situatia asta deloc ... Hristos este Calea , Adevarul si Viata ...
dar daca am intrat deja intr-o discutie cu vrajmasul ( si asta este problema in realitate ) si am ajuns deja sa avem imaginatii sau ganduri care ne ataca si ne impiedica de la iubirea lui Dumnezeu care este in inima noastra duhovniceasca , atunci , singura cale de a ne elibera de acele ganduri nu este a ne lupta cu ele ci a le ignora si a le lasa in pace ; a nu le deranja si a ne continua rugaciunea noastra dand vina numai pe noi insine si nu pe altii sau pe alte ganduri ; este foarte important aceasta , si asta este pasul care nu va duce la eliberare cu adevarat : sa nu dam vina pe altii ci pe noi : ca daca am ajuns in situatia asta este pentru ca NOI am discutat cu gandurile patimase si nu ca alti gandesc acele ganduri ... caci si asta este un lucru foarte important de stiut : ca daca nu noi vrem un anumit lucru sau sa il gandim noi , dar acel lucru ne lupta prin ganduri ,acele ganduri sunt de fapt ale altor persoane , acele ganduri nu exista asa pur si simplu in atmosfera fara sa fie gandite de alte persoana ... nu pot exista ganduri decat daca sunt puse la cale de o minte care le doreste ... deci daca noi nu dorim acele ganduri , ele sunt ale altora ... si ca sa scapam de ele nu trebuie sa le dam atentie sau sa le respingem : ele exista pur si simplu si atata , noi ne continuam rugacunea independent de ele ... deci , gandurile altora , ca si intreaga existenta exterioara , se reflecta ca pe o oglinda care se afla la periferia inimii noastre , deci ele se reflecta numai , iar noi nu trebuie sa ne speriem de acest fenomen ; le lasam sa se reflecte acolo si continuam rugaciunea noastra in interiorul mintii si inimii ... noi coexistam cu ceilalti deci si cu gandurile lor , dar facem ce stim noi ca este bine ... deci asta este : identificam permanent ceea ce este al altora , deci ce nu isi doreste inima noastra , si lasam in pace pe toti fara sa ne speriem de ganduri ... daca insa am intrat deja in discutie cu gandurie , dam vina pe noi , nu pe altii , ca ei gandesc ce gandesc ; noi suntem vinovati ca am dat atentie la gandurile lor ... iar daca ne-am speriat de ganduriel care s-au reflectat pe oglinda sufletului nostru si am ajuns sa ne vedem atacati de ganduri si stapaniti de ele impotriva vointei noastre , procedam la fel : nu le mai dam atentie acelor ganduri si ne invingem propria noastra teama de ele , adica le lasam in pace sa existe ...

de aceea , nici eu , ceea ce am scris pe aici , sa nu credeti ca v-am spus voua acestea ; nu , i le-am spus lui Dumnezeu pe care Il iubesc ... nu doresc sa influentez pe cineva sa creada ce am spus eu , caci altii cred altceva , ci vreau numai sa ii cant o cantare Lui Dumnezeu pe care Il iubesc ... in rest , fiecare sa faca ce vrea ...

uneori diavolul trebuie blestemat fara a intra in discutie cu el deloc ...

prin blestem nu se intelege ca sa ii mearga rau sau ura ci se intelege " despartire " adica ca intre mine si el nu exista legatura ...
de multe ori diavolul este de fapt gandurile celorlalti ...

repet : nu incercati sa gasiti lumina dumnezeiasca in mine sau in cuvintele mele ci numai inauntrul vostru ... vointa lui Dumnezeu este diferita de la om la om ...
uneori diavolul incearca sa ma ia de prost si discuta el cu mine chiar daca eu il ignor si ii tot repet ca nu am treaba cu el ... atunci il las sa isi imagineze ce vrea despre mine sau despre el si nu stiu eu ce isi mai imagineaza in fanteziile lui , iar eu imi continui rugaciunea impacat cu mine insumi si cu Dumnezeu ...

alta chestie : care este subtila strategie a diavolului prin care patrunde inauntrul nostru ? stiti care ? ia ghici ...
este CALUL TROIAN ... adica : mai intai se furiseaza nevazut inauntrul duhului nostru , gandind exact aceleasi ganduri pe care le gandim si noi ... cum face asta ? usor : draci exista peste tot si ei umplu toate spatiile duhovnicesti , adica unul se ocupa cu un gand , altul se ocupa cu alt gand , si impartindu-si sarcinile pot acoperi toate gandurile la care se pot gandi oamenii ; astfel la tot pasul poti sa dai peste draci fara ca sa stii asta , deoarece ei se identifica cu toate gandurile noastre si ne pot ispiti astfel prin orice fel de gand ... ei , dupa ce au facut aceasta chestie ( imitarea gandurilor noastre de la un moment dat ) , dupa un timp oarecare , incep sa schimbe foarte subtil , foarte incet gandurile noastre intr-o directie alta decat ne dicteaza inima noastre , indepartand astfel mintea de la atentia la ceea ce ne spune inima duhovniceasca ... caci in inima duhovniceasca este glasul Lui Dumnezeu , sau harul Duhului Sfant ... la inceput ne indeparteaza gandul foarte putin apoi tot mai mult incet incet ... daca vad ca incercam sa ne opunem intr-o anumita faza , incep cu diferite strategii ca amenintarea si infricosarea sau linguseala si ademenirea ... daca ne lasam dusi de ganduri cadem in pacat ... ca sa scapam de ele trebuie insa sa nu le dam atentie si sa ne rugam , cum am mai spus ... atentia trebuie sa ramana tot timpul in inima cu toata increderea ... cu dracii nu trebuie discutat , caci scopul lor este sa ne tulbure , sa ne infricoseze , sa ne ademeneasca ... un singur lucru nu poate diavolul sa faca : sa ne spuna " fa ce iti spune inima " ... asta este singura arma care poate distruge absolut toate gandurile diavolesti : propria noastra inima ; asta este adevarata smerenie ... nu este smerenie sa fii descurajat , sa fii departe de Dumnezeu si sa te consideri incapabil de a implini poruncile Lui ; dupa asta poate sa descopere CLAR cineva daca se afla in discutie cu gandurile diavolesti sau nu , adica daca se afla sub influenta lor sau nu : daca i se pare ca poruncile Lui Dumnezeu sunt grele de realizat permanent , inseamna ca a pierdut harul ; daca insa poruncile ( toate ) dumnezeiesti i se par foarte usor de infaptuit permanent , ca sunt foarte firesti si simple de inteles si de facut , atunci are harul Lui Dumnezeu in el , si atunci este cu adevarat smerit ... alt fel de smerenie este o falsa smerenie , o paruta smerenie , ca atunci cand ai avea o caramida dar ti s-a parea ca acea caramida este casa toata ; sau mai multe caramizi eventual :lol: ( oricat de multe ) , dar inca nezidite ... deci smerenia o are acela care implineste poruncile cu usurinta chiar daca se considera si pacatos in acelasi timp ... am mai spus : in auto-osandire iadul nu trebuie sa patrunda in inima , sa ia adica locul harului ...
mila Domnului ! cine are urechi de auzit sa auda ...

uneori infiltrarea diavolului inauntrul duhului nostru poate sa fie de scurta durata , chiar ca o strafulgerare , dupa care urmeaza ispitirea ... am zis strafulgerare pentru a aduce aminte si de faptul ca diavolul se poate prezenta in fata constiintei noastre si ca inger de lumina ...

daca o patima ne ataca si nu putem sa scapam de ea sunt doua situatii posibile :
- ori am judecat
- ori patima are niste puteri ascunse prin care lucreaza asupra noastra , iar mintea noastra nu e in stare sau nu e suficient de rafinata ca sa vada acele puteri ascunse ... nu ramane decat sa ne rugam ca sa nedescopere Domnul care sunt acele ascunzisuri ale patimii care actioneaza in subconstientul nostru ...

chiar si dracii pot sa atraga mintea spre interior , in aparenta in inima ; insa prin actiunea lor nu vom gasi in interior bunatatea cereasca si iubirea fara de rautate ci vom gasi frica , spaima , judecarea , lumini false ... adevarata inima duhovniceasca este iubirea fata de toti fara deosebire si in primul rand fata de Dumnezeu ...

Si ce e de facut in aceste doua situatii, caci cel putin de judecat, am judecat cu totii?!?

1. daca am judecat , sa nu mai judecam ...
cred ca cel mai bine este sa iau un exemplu concret ca sa vedem clar ce trebuie facut ; de exemplu sa zicem ca eu am inceput sa ma gandesc ca in ziua de azi este foarte raspandit pacatul cutare , si il pomenesc ; asta este o forma de judecare subtila , caci pomenind pacatul acela nu este ceea ce imi pare mie - " o lupta impotriva pacatului " sau " o aparare a credintei " , ci este judecare - " ca aia fac cutare pacat " ; noi nu trebuie sa pomenim pacatele oamenilor , trebuie numai sa recunoastem exitenta lor cand vedem aceasta , caci nu poti nega existenta pacatului ; insa cad am inceput sa tot repet in gand ca ala face cutare pacat , deja am inceput sa judec ... si cand am inceput sa judec , in minte nu va mai fi bucurie ci se va salaslui intunericul si apasarea sufleteasca , si ma simt ca si cum pacatul aceluia ma urmareste si nu mai pot scapa de el ; si astfel pacatul altora devine stapan pe sufletul meu si voi incepe sa fiu si eu luptat de pacatul aceluia in gand sau chiar si cu fapta ... dar daca de exemplu am avea iubire fata de toti , indiferent de ce pacate ar face , nu am mai fi luptati de pacatele straine ; caci spune clar : " dragostea nu pune la socoteala raul , dragostea se bucura de adevar " ; sau " celor curati toate le sunt curate " adica vad cu ochi curati chiar si pacatele altora ... dragostea nu pune la socoteala raul inseamna ca nu pomeneste raul sau pacatele altora ; dragostea se bucura de adevar inseamna ca se bucura de pocainta si intoarcerea celorlalti ; deci a te intrista de pacatele altora este bine numai atunci cand si acele persoane se intristeaza de pacatele lor si se pocaiesc ; in aceasta situatie ii ajuti cu intristarea ta sa depaseasca pacatul , adica ii inveti si te rogi pentru ei ; insa daca ei insisi nu sunt dispusi sa se pocaiasca , atunci , a te intrista de ce fac altii inseamna a-i judeca ... deci cand am cazut deja intr-o astfel de stare de judecare , trebuie sa dam vina numai pe noi insine si nu pe ceilalti , sa zicem " eu sunt vinovat ca l-am judecat " ... si imediat sa zicem rugaciunea lui Iisus , ca aceasta rugaciune ne ajuta foarte mult la mantuire , in permanenta ne ajuta ...
2. in a doua situatie , daca stim ca o patima ne ataca si nu putem sa izgonim gandurile , trebuie sa ne rugam imediat cu rugaciunea lui Iisus ca sa ni se lumineze mintea si astfel prin acea lumina simtita din mintea noastra sa vedem ascunzisurile patimii ; dar , cum ziceam si mai sus , in general , cand o patima ne lupta este din cauza ca am judecat si atunci vom primi prin rugaciune raspunsul " lasa-i in pace si vei avea si tu pace " ; se mai poate intampla ca o patima sa ne stapaneasca din cauza ca am primit alte ganduri patimase ( neobservate ca atare , adica ca sunt patimase ) inrudite cu patima respectiva care atrag si patima aia sa intre in noi ; si noi suntem inca intr-o faza de intunecare a mintii in care nu putem inca sa recunoastem acele ganduri ca fiind patimase ; de exemplu : sunt prieten cu cutare persoana ; acea persoana incepe sa imi vorbeasca de cutare pacat ; daca eu nu sunt legat in mod patimas cu acea persoana voi putea sa stau linistit fara sa fiu stapanit de gandurile pacatoase despre care imi vorbeste acela ; insa daca am o legatura patimasa fara sa imi dau seama , voi incepe sa fiu atras de patima despre care imi vorbeste " prietenul " meu ... sau daca ti se face frica de faptul ca cutare persoana vorbeste de pacate si tu auzi , si ti se face frica ca ai sa fii si tu stapanit de patima aia este din doua motive : ori nu ai credinta ca Dumnezeu te poate pastra neatins de ganduri in orice situatie ( si de necredinta asta boleste intreaga umanitate foarte tare ) , ori l-ai judecat pe acela ca vorbeste asa si te ataca in consecinta si pe tine gandurile ...

iata : sa zicem ca vad un pacat ; imediat imi spun " lasa , sa nu il judec ! " , insa observ ca judecarea umple sufletul meu fara ca eu sa doresc asta ... asta se intampla de multe ori la fiecare ... ce se intampla in realitate ??? deci eu am decis : " sa nu judec " dar iata ca gandurile de judecare imi umple mintea si inima fara voia mea !!!
daca ne rugam , ni se va lumina mintea si vom observa care este de fapt procesul care se petrece , si de ce nu ne putem impotrivi judecarii ... iata ce se intampla : cand eu am zis " sa nu judec " chiar in acel moment intru intr-o legatura duhovniceasca , NEVAZUTA DE CEI MAI MULTI DINTRE NOI , ADICA INCONSTIENTA SAU SUBCONSTIENTA , cu cei care judeca si nu socotesc aceasta ca fiind pacat ; si deci mintea mea intra intr-un conflict interior ascuns multora cu alte minti care judeca pacatul acela sau alte pacate si nu socotesc aceasta judecare ; din cauza ca mintea mea nu este inca destul de rafinata ca sa inteleaga ce se intampla in realitate , adica sa simta ca de fapt eu am intrat in conflict cu cei care judeca de buna voie , atunci eu voi continua sa imi repet in mintea mea " sa nu judec " dar voi primi mereu raspuns " judeca ca nu e nimic asta " ; si daca voi continua acest conflict launtric ( acest conflict se desfasoara de obicei in cateva secunde , foarte rapid si asta este unul dintre motivele pentru care este greu sa il observi ; un alt motiv este ca multi nu stiu si nu cred ca este posibil ca mintea noastra sa intre in conflict cu alte minti asa de usor ) , adica daca voi continua sa ma contrazic cu cei care judeca pacatele , voi ajunge evident sa fiu stapanit de judecarea lor ; adica eu i-am judecat pe cei care judeca , si deci prin judecarea celor ce judeca pacatele am ajuns si eu sa judec pacatele fara sa vreau aceasta ...
este subtil dar asta este adevarul ; eu am procedat astfel si am scapat de pacatul judecarii ; adica nu ma mai stapaneste ... imi dau seama foarte repede cum se strecoara pacatul prin gaduri si am gasit calea prin care pot sa le opresc ; gandurile pacatoase nu le pot opri in mintile altora ci numai in propria mea minte ; deci sa nu-i judecam interior nici pe cei ce judeca ci sa pastram pacea interioara permanent ca sa fim vrednici de Domnul ...
si asa pot spune ca foarte mare parte din gandurile care trec prin mintea noastra nu sunt de fapt ale noastre ci ale altor minti ; iar noi trebuie sa le pastram numai pe ale noastre , si ale noastre trebuie sa fie bune ...

Domnul a spus : " cine va avea credinta cat un graunte de mustar daca va zice orice , fi-va lui orice va zice " ; asta este marea taina a existentei ... adica realitatea in care traieste fiecare este de fapt ceea ce el isi imagineaza despre el insusi si despre lumea inconjuratoare ... deci existenta in care fiecare traieste este de fapt proiectia propriilor conceptii despre existenta , adica modul in care acea persoana concepe existenta ... asa se faceau minunile ; de ce nu se mai fac minuni si astazi ? din cauza ca crestinismul este de forma , adica este un crestinism formal , fara a avea insa harul Duhului Sfant ... problema este ca forma nu a mantuit niciodata pe nimeni ci numai harul Duhului Sfant ...
sa meditam la porunca iubirii de vrajmasi pe care ne-a poruncit-o Domnul si ni se va descoperi si aceasta taina a existentei ; astfel vom ajunge si noi intr-o buna zi sa ne creem propria noastra existenta in mod responsabil , cu harul Duhului Sfant ... iar credinta nu inseamna sa crezi numai asa cateva minute sau ore , ci 24 de ore din 24 si 365 de zile pe an ... numai asa putem invinge pacatul si sa ne construim propria noastra existenta separat , independent de cea a celorlalti ... caci existenele oamenilor pot coexista in mod minunat , fara nici un conflict reciproc , chiar si daca sunt contradictorii prin iubirea de vrajmasi ...

unerori diavolul incearca sa ne ia de prosti si ne ispiteste cu fel de fel de ganduri ademenitoare ; daca vede ca nu reuseste ne lasa in pace oarecum ; ne lasa in pace uneori mai mult alteori mai putin , si atunci este pericolul de a judeca ; caci daca continuam sa avem aceeasi atitudine de aparare pe care o aveam cand incerca sa ne convinga sa pacatuim , cadem in judecare ... uneori ne lasa in pace numai putin ca sa puna la incercare rafinamentul mintii noastre , adica ne incearca sa vada daca nu ne tulburam de desele si finele schimbari ale tacticii de lupta ; de aceea trebuie sa fim intr-o permanenta stare de atentie si prezenta duhovniceasca ...

tot ce am spus pana acuma despre lupta duhovniceasca se potriveste cu treapta a doua a vietii duhovnicesti , pe care sfiintii parinti o numesc dragoste sau nepatimire sau iluminare sau desavarsire sau sfintenie ... toate acestea se refera la aceeasi treapta , despre care a spus si Mantuitorul in fericirea care zice : " fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu " ...
prima treapta este lupta cu gandurile in care avem tulburari majore , lupte grele ... in aceasta prima treapta harul sse lupta sa curateasca mintea de gandurile pacatoase ; este rugaciunea mintii ...
in a doua treapta ( rugaciunea inimii ) , apare iluminarea cand lupta cu patimile ia forma luptei pentru dragostea dumnezeiasca si devine o lupta usoara ... aceasta a doua treapta culmineaza cu dragostea sau sfintenia cand cad de pe noi toate patimile si omul devine asemenea cu Dumnezeu ; treapta iluminarii se numeste asa deoarece in cadrul acestei trepte sufletul se ilumineaza si apare in el o lumina simtita si o bucurie duhovniceasca ... de la finele acestei trepte sufletul este plin de bucurie si lumina si simte dragoste fata de toti fara exceptie ... deci in aceasta treapta harul patrunde si in suflet si ajunge chiar sa curete si suprafata inimii ; harul incepe sa patrunda si in trup , adica omul ajunge la rugaciunea vazatoare si nu mai este tulburat nici macar in somn ...
treapta a treia incepe de la dragoste si se termina cand omul ajunge la desavarsirea deplina , adica la cunoasterea si implinirea voii lui Dumnezeu desavarsit ... aceasta treapta a treia este foarte intinsa , si in aceasta treapta harul se lupta sa patrunda si in trup deplin ; si pe masura ce patrunde si in trup patrunde si in adancul inimii , iar vedeniile ceresti devin tot mai dese si mai inalte ... in finele acestei trepte ultime , omul ajunge sa fie pe deplin stapan si asupra propriului trup si chiar asupra intregului univers , si poate sa faca absolut orice isi doreste ; adica ajunge dupa cum a spus si Mantuitorul , sa poata muta si multii din loc cu rugaciunea sau sa creeze oameni din pietre instantaneu sau orice isi doreste ; si in general absolut orice isi propune cu mintea se implineste si in fapta prin minune ... deci mai intai are un control deplin asupra propriului trup , in sensul ca daca doreste sa nu mai manance , sau sa nu mai simta frigul , sau sa treaca prin pereti , sau sa devina invizibil , sau sa zboare , sau sa se mute trupeste instantaneu in alta parte a universului , sau orice poate sa gandeasca cu mintea , va fi dupa cum isi doreste ... apoi are un control deplin si asupra intregului univers si poate schimba orice isi doreste chiar si legile fizicii ; ba chiar are un control deplin si asupra trupurilor si sufletelor celorlalti oameni si poate sa produca orice fel de schimbare in ele ... desigur ca are putere si asupra timpului , asupra trecutului si viitorului , si poate schimba orice isi doreste si in trecut si in viitor ; si poate sa calatoreasca in timp cu trup cu tot , sau sa opreasca timpul si universul din miscare ... cu alte cuvinte poate sa faca absolut orice isi doreste ... aceasta treapta a avut-o desigur , Mnatuitorul , si sfintii parinti spun ca la aceasta treapta ajunge abia unul dintr-o generatie ... ceilalti sfinti se apropie numai de aceste puteri dumnezeiesti ...

daca cineva ma contrazice eu cedez chiar daca am dreptate ; deci chiar si daca stau de vorba cu cineva si incepe sa ma critice si nu are dreptate ii spun cu pace : " nu vreau sa ma contrazic " si atata , nu mai discut ; cu diavolul nu trebuie discutat niciodata pentru ca este o argumentare fara rost care ne duce INEVITABIL la pierderea harului ... deci atata " nu ma contrazic pentru ca vreau sa fiu bun la suflet si cu pace , nu rau si tulburat " ... noi suntem neputinciosi in a schimba aceasta lume , pentru ca numai un singur lucru nu poate schimba Dumnezeu : nestiinta omeneasca si reaua alegere ...
daca cineva nu este de acord cu mine ii spun : " pace tie ; eu nu ma contrazic " ...
chiar si in interiorul Bisericii ortodoxe sunt foarte multe neputinte , pacate si chiar erezii , care sunt insa tolerate din anumite motive ... insa daca nu suntem noi raspunzatori de situatiile respective trebuie sa nu discutam despre ele cu nimeni caci altfel pierdem harul ...
daca un om lumesc ma contrazice ii spun cu blandete : " pace tie ; eu nu ma contrazic " ... si atata ... mai este ceva de zis ? daca continua sa vorbeasca cu mine il las sa zica ce vrea fara sa il judec , eu mi-am facut datoria sa ii comunic atitudinea mea ; nu intervin decat daca se calmeaza si incepe sa vorbeasca impaciuitor ; noi nu putem sa rezolvam prin noi insine conflictele si judecarile din aceasta lume , dar putem sa ramanem neafectati de ele , sa ramanem in rugaciune netulburati , cu inima impacata ...
trebuie sa lasam toate lucrurile in voia lui Dumnezeu cu incredere , fara teama ... sa nu luam seama la amenintari si sa nu punem la inima raul , ci sa ramanem cu inima luminata de har , blanda si iubitoare fata de toti ...
ziceam ca in interiroul Bisericii sunt multe pacate , chiar si erezii , tolerate din pogoramant ... daca Biserica face pogoramant fac si eu , dar daca nu sunt eu raspunzator de situatia respectiva nu discut despre ea , nu ma bag ; vor raspunde cei care sunt pusi de Biserica sa raspunda ...
daca cineva din interiorul Bisericii ma contrazice intr-o chestiune de credinta si eu am dreptate , atunci , evident , din punctul meu de vedere , omul respectiv devine eretic sau anatema , adica nu se mantuieste ; insa daca Biserica il accepta din pogoramant eu nu protestez , insa nefiind la nivelul lui este de dorit sa intrerup discutia cu el despre situatia respectiva , sa nu ma mai contrazic ca sa nu pierd harul ... Hristos ne porunceste sa iubim pe vrajmasi , si pe aceasta temelie se zideste in permanenta viata noastra de rugaciune , pe dragoste si blandete ...
niciodata sa nu ne contrazicem cu nimeni si apoi sa ne ducem la altarul inimii jertfa rugaciunii neincetate ...

unii cred ca in anumite siutuatii este permis sa te aperi , sa contrazici , s iti aperi familia etc. ... asta este neputinta ... unii considera ca este bine sau acceptabil sa adresezi altuia cuvinte de invinuire : " tu esti cutare sau cutare " insa asta nu inseamna sa intorci obrazul celalalt ; eu am incercat sa traiesc si intr-un fel si in celalalt , si am observat ca harul se pastreaza numai prin iubirea neconditionata fata de toti fara exceptie ...
nu trebuie sa avem niciodata ganduri de invinuire sau de amaraciune fata de altii , de intristare , de judecare , de respingere , sau orice gand rau cat de mic cu privire la cineva oarecare , oricat de pacatos sau eretic sau viclean ar fi acela ...
unii considera , si astia sunt multi poate , ca este drept sa aperi credinta cu bata , sau cu amenintarea , sau cu cuvinte urate , sau cu judecarea acelei persoane , sau prin a-i dori raul , sau prin a fi pur si simplu intristat de persoana respectiva , insa asta nu este iubiera de vrajmasi ... Mantuitorul nu zice niciodata sa nu iubim pe oarecine , sau sa judecam , sau sa il gandim de rau , ci spune numai sa iubesti pe toti , dar cu cei cu care nu te intelegi sa nu discuti , si asa vei avea pacea pe care o au ingerii din ceruri inca de aici de pe pamant ... nu este frumos a trai asa ? eu am incercat si am vazut ca asta este harul si pacea si bucuria si rugaciunea si smerenia neincetate ... Mantuitorul nu S-a contrazis niciodata , cel mult a dat unora care puteau intelege cateva argumente ca ceea ce zice El este adevarat ; in rest atata zicea : " Adevarat adevarat va spun voua ! " , adica vorbea cu cei care Il puteau intelege , fara a Se contrazice , cu pace si intelegere ... El niciodata nu vorbea pentru cei care Il urau sau nu erau de acord cu El sau Ii purtau pica din invidie , vorbea numai cu cei care simteau ca El are cuvintele Vietii vesnice ...
sa nu creada cei care citesc si nu sunt de acord cu ceea ce am scris eu pana acuma ca eu pentru ei vorbesc ; eu cu ei nu discut in contradictoriu si nu le port nici pica ci le doresc tot binele de pe lumea asta ... " iubiti-va unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi " spune Mantuitorul aratandu-si palmele Sale ...
unii considera ca Mantuitorul S-a lasat rastignit chiar daca putea sa dea dee pamant cu armata romana ; e drept , putea sa dea de pamant cu ei , dar nu ar fi facut-o deoarece ii iubea ... altii cred ca din pricina iubirii de vramasi , Mantuitorul era neputincios , si nu S-a putut apara de romani si iudei ... insa Mantuitorul Se putea apara , dar nu pe calea razboiului ; ganditi-va : daca El a trecut prin pereti cu trupul , oare puteau romanii sa puna mana pe El daca El nu ar fi dorit aceasta ; cacai daca voia ar fi disparut din fata lor cu tot cu ucenicii lui ; cadn iudeii au vrut sa Il arunce in prapastie nu au putu caci puterea neinteleasa pentru ei pe care o avea El ii oprea sa poata pune mana pe El ; la multi mucenici cadeau lanturile de pe ei , sau nu erau afectati de foc etc. ; prin toate acestea se arata ceea ce a spus Mantuitorul : " nimic nu se intampla pe pamant decat din voia lui Dumnezeu " ; insa cand Mantuitorul a patimit fara sa isi foloseasca de data aceasta puterea dumnezeiasca , ne-a aratat noua ce trebuie sa facem in situatia cand inca nu avem puterea de a face minuni ca El : trebuie sa ii iubim pe vrajmasi si sa luam totul ca de la Dumnezeu , caci El are putere sa ne scape oricand voieste ... totul este in mana Lui , nimic , absolut nimic nu se poate atinge de firele noastre de par decat daca El voieste aceasta ; mare taina ! apoi a strigat pentru noi : " Dumnezeul Meu , Dumnezeul Meu , pentru ce M-ai parasit ? " ; a vrut prin aceste cuvinte sa ne arate ca nu Dumnezeu este neputincios ca sa ne scape , ci noi suntem , sau cei pentru care ne dam noi viata dupa exemplul Mantuitorului ...

deci sa nu luam seama la cei care ne critica sau ne vor raul ... nu trebuie sa le dam nici o atentie ... numai iubirea este mantuirea noastra ... ii spun " pace tie frate ! " fara sa intru in discutie ca gandurile ...

curatirea sufletului de ganduri cere timp si atentie ; cata atentie si timp ai sa dai acestei lucrari fine , atatea reultate ai sa obtii ; cei care isi pierd timpul in contraziceri nu observa pacalelile vrajmasului decat in parte ... la fel si cu grijile desarte , te imprastie de la lucrarea mantuirii ... si astfel pierzi harul ... harul este rugaciune , atentie , iubire , blandete , pace neincetata ... nimic altceva nu conteaza : " cine mantuieste , mantuiasca-si sufletul sau ! "
sau : " dobandeste pacea si mii se vor mantui in jurul tau " fara a purta tu de grija la asta in mod deosebit ...
este bine sa scrii astea mereu ca sa le tii minte ...

Exista sau nu exista diferenta intre a judeca si a constata?
Inteleg ca nu trebuie sa judecam; dar de constatat nu avem cum sa nu constatam. Daca avem Legea lui Dumnezeu inscrisa in constiinta, e aproape imposibil sa nu judecam, caci judecata vine automat. Deci trebuie sa anulam acest automatism si sa gandim altfel. Asa e?

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

iertati , ca nu stiu pe ce buton am apasat si s-a intamplat chestia asta care ati obervat-o si voi ... ma rog ...
reiau : dincolo , singura cale de a mai comunica intre noi este numai prin rugaciune , adica prin ganduri , si nu orice ganduri , ci numai prin ganduri bune ; adica nu se mai poate comunica prin vorbe cum facem aici pe pamant , ci se va comunica prin ganduri bune ... cine va avea ganduri rele nu va putea sa comunice cu nimeni , nici macar cu ceilalti pacatosi , ci se va simti separat de ceilalti ca de un zid de netrecut ... si astfel , pacatosii se vor chinui vesnic in singuratate , caci singura cale de a comunica acolo este rugaciunea si gandurile sfinte ... si nici vad sau auz nu mai este acolo : aici vedem si auzim cu simturile astea pamantesti , dar dincolo , vazul si auzul este numai prin simturile sufletului ; deci cine nu va avea rugaciunea vazatoare nu va vedea nimic acolo ... singura vedere care mai exista acolo ramane numai vedera sufleteasca , care este prin gandurile sfinte ... deci cine nu are numai ganduri sfinte , se va simti asa cum aici un om nu poate comunica cu nimeni , nu vede si nu simte nimic nici nu aude ... ia ganditi-va ! va dati seama ce spaima si ce chinuri au oamenii aceia care stau dincolo intr-un intuneric absolut , nestiind ce este in jurul lor ? uad numai strigatele de spaima ale celorlalti pacatosi ca si ei dar nu pot sa comunice unii cu altii ... stau singuri intr-un intuneric in care nu distingi nimic si se chinuie ; alteori vad chipuri inficosatoare care le maresc chinurile permanent ... si cu cat iti este mai frica cu atat frica si spaima te va stapani mai mult , nemaiputand scapa oricat ai incerca pe orice cale ... si astfel spaima se mareste mereu ... si simti ura celorlalti fata de tine , caci acolo unde ar trebui sa simti iubire , cum erai obisnuit pe pamant , acuma simti ura si respingere ; si daca incepi sa ti se faca frica , frica si spaima vor spori apoi neincetat in sufletul tau ... si tot asa ; ura , chin , spaima , intuneric , groaza si permanenta apasare sufleteasca ... toate acestea sporesc pana la limite cu muuuuuuuult peste limitele cunoscute aici pe pamant ; spunea par rafael noica , ca daca , aici pe pamant , un om pacatos ar simti chinul iadului , fie si numai intr-o mica masura , cu siguranta ca se va sinucide ; rari au fost oamenii care sa poata suporta aceste chinuri aici pe pamant , si sa nu isi ia viata : numai aceia care au cunoscut si marimea milostivirii si iubirii nesfarsite a Domnului , adica sfintii ... de aceia nici nu da Dumnezeu oricui sa vada acele chinuri , ca sa nu se sinucida ... de altfel , cazurile acestea de sinucideri , tot unei simtiri a chinurilor iadului se datoreaza ...
deci sa fim buni , ca sa vedem si aici si dincolo Lumina ... si buni , nu asa cum inteleg sectarii , Dumnezeu sa ii ierte ; ci buni in sensul de bunatate cereasca , interioara , in sensul de lumina a sufletului ...
iadul se aseamana cu un pamant pe care nu mai este absolut nici o sursa de lumina sau de caldura ; din asta rezulta frig ( si in iad iti ingheata sufletul ) , intuneric , singuratate absoluta , lovituri ( in iad simti apasare sufleteasca sau ura , respingerea celorlalti ) , deznadejde , spaima etc ...
odata sa simta cineva acele chinuri si ii va fi frica de ele toata viata si nu le va mai uita niciodata ...
dar , asta este ... trebuie sa ne osandim la iad mereu , caci alta cale de a scapa de iad nu este ; daca judeci iadul iti cuprinde tot sufletul dar daca te auto-osandesti la suprafata la iad , in interior ramai lumina ... asta e taina vietii duhovnicesti ... mereu sa treci peste relele din lumea asta , fara sa te contrazici cu nimeni ...
strategia asta : prin lupta sa ajungem la pace , o au foooooooooaaaaarte multi crestini ; insa asta este si strategia pe care au avut-o absolut toate razboaiele din istorie ; fiecare razboi a cautat mereu pacea sau " binele " cuiva , dar a cautat-o pe o cale care nu este de la Dumnezeu : prin razboi ... asta este greseala despre care vorbeam : asa cum prin pace nu se ajunge la razboi , nici prin razboi nu se ajunge la pace ... este o strategie necrestina , care a umplut istoria de razboaie ... deci eu ii las pe altii sa se contrazica cat vor , eu unul stiu ca binele este bine daca se face cu binele , pacea este pace daca se face cu pace , iubirea este iubire daca este cu iubire etc ... deci trebuie sa ii iubim pe toti fara exceptie , indiferent ce fac , ca fac pacate , ca sunt eretici , ca se contrazic , orice nu conteaza ... sa ii lasam in pace pe toti si vom avea si noi pace : cum zicea sfantul Siluan : fratele nostru este viata noastra vesnica , prin el ( prin atitudinea fata de el ) te osandesti , prin el te mantuiesti ...
deci sa ii lasam pe altii sa filmeze ce vor ei pe suprafata sufletului nostru , orice : pacate , erezii , dar noi sa ramanem mereu refractari la rau , fara sa judecam sau sa cadem in pacate ( sa nu le primi in interior ) ... asa este usor sa implinesti poruncile Domnului ... sa iertam ca sa fim iertati , sa trecem cu vederea ca sa trecem si noi dincolo cu bine , sa nu pomenim relele altora ca sa ne putem ruga neincetat ...

da , constati raul cand el exista ... dar nu trebuie sa il spui in exterior sau sa il comentezi ... pur si simplu il treci cu vedea cu pace , fara sa comentezi nimic ... dar nu il lasi sa iti intre in interiorul inimii , ca atunci va ajunge sa te stapaneasca si vei pierde harul ...

Din "Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc" volumul 2:
"Si a venit un tanar la mine, a batut la usa -eram calugarit deja-, la chilia mea, smerit: „Sarut mana, parinte! Vreau sa-mi dati si mie Sbornicul. Iar cartea nu exista decat in doua-trei exemplare in tot Bucurestiul; a aparut acuma, dar atunci nu era de gasit. Iar eu îi zic: „Da, va dau cu placere”. Si am luat o sfoara de metanie si i-am dat-o. Zic: „Poftiti!” Taci si zi-i. Acesta e „Sbornicul”!
"
:D

mihailt, explica-mi te rog in clar ce vrei sa spui cu acest citat din Pr. Arsenie Papacioc.

da mihai , a citi carti nenumarate sau a vorbi despre rugaciunea lui Iisus dar fara a o spune , este nimic altceva decat mandrie , slava desarta si trufie ... asa am facut si eu de multe ori , credeam ca am aceasta rugaciune dar in realitate nu o mai aveam ci se transformase intr-un automatism : am inceput sa o spun fara de atentie si fara sa traiesc in mod real cuvintele rugaciunii , fara sa simt in mod real nevoia de Domnul , gandindu-ma la cai verzi pe pereti , si avand impresia ca eu ma rugam , dar de fapt era o minciuna , un automatism , niste simple cuvinte ; nu spun ca acestea nu sunt bune deloc , dar nu se compara cu rugaciunea cu atentie ... duhovnicul mi-a spus sa schimb uneori cuvintele rugaciunii ; si par proclu mi-a spus ca schimbarea nevointei naste ravna si traire , sau atentie ... deci , este asa cum spui tu , automatismele fara atentie nu prea au valoare , si mai ales este inselaciune sa te rogi asa mereu ; da dovada de mandrie , slava desarta si trufie ...
tot asa si cu postul : m-am hotarat odata sa mananc numai de post tot timpul anului , si nu imi era greu , ba chiar ma simteam foarte bine din punct de vedere duhovnicesc ... dar din momentul in care duhovnicul mi-a spus sa mananc si de dulce dar cat de putin , pentru smerenie , desigur , am facut ascultare ... insa mancarea de dulce naste inauntrul tau niste explozii de energie , si daca mananci multa mancare de dulce , energia respectiva devine imposibil de controlat si incep luptele cu gandurile , iar noaptea inima nu mai vegheaza la ispitele vrajmasului ... deci mancarea de dulce este bine sa fie in cantitati cat de mici posibil , caci efectul ei este exploziv fata de cea de post ... deci trebuie facuta si aceasta diferenta ...
insa daca gandurile incep s ne lupte nu trebuie sa deznadajduim ci sa asteptam cu smerenie ajutorul de la Dumnezeu , Singurul care ne poate mantui ... nu trebuie sa ne lasam ci sa luptam pana la ultima suflare ; este foarte important , ca daca am judecat pe cineva in aceasta zi , si seara nu mai am bucuria aceea duhovniceasca care iti arata ca inima iti este plina si ca nu vei avea de suferit de la draci nici noaptea , atunci , trebuie sa iti fie frica sa mai inchizi ochii , si sa te rogi pana harul va reveni ; si daca adormi din Doamne Iisuse cu mare frica si atentie , chiar daca nu ai revenit la starea duhovniceasca pe deplin , ci in tine mai este o oarecare lupta , te va ajuta Dumnezeu si nu te va lasa ; te va ispiti si vrajmasul desigur , dar daca de 20 de ori va ingadui Dumnezeu sa te ispiteasca demonii in vis , de 20 de ori te vei trezi in noaptea aceea si te vei ruga sa revina harul ; si harul va reveni si nu te va lasa in cursa vrajmasului ... dar pentru asta trebuie sa ai mereu in tine o frica de Dumnezeu , nu frica de chinurile iadului , ci frica de a nu placea lui Dumnezeu ... caci este diferenta intre aceste doua frici : frica de chinuri nu te scapa de pacate , dar frica de a nu placea Domnului in fiecare moment te va duce cu Hristos chiar si in chinurile iadului daca asta iti va cere El de la tine ... trebuie sa traim mereu in frica Domnului dar si dragoste fata de El , si cu bucurie duhovniceasca ...

[color=red]Despre puterea rugaciunii lui Iisus[/color]

Rugaciunea este atât de tare şi de puternică încât poti să te rogi şi să faci ce vrei, căci rugăciunea te va povăţui spre o lucrare adevărată şi dreaptă.

Pentru ca să fii plăcut lui Dumnezeu n-ai nevoie de nimic altceva decât să iubeşti - “iubeşte şi fă ce vrei”, spune Fericitul Augustin - căci cine iubeşte cu adevărat, acela nu poate şi nu vrea să facă ceva ce nu este plăcut fiinţei iubite… cum însă rugăciunea nu este decât revarsarea şi lucrarea dragostei, atunci se poate spune cu toată dreptatea despre ea acelaşi lucru: pentru mântuire nu este nevoie de nimic altceva decât de rugăciunea neîncetată. Roagă-te şi fă ce vrei, şi vei atinge ţelul rugăciunii, vei dobândi iluminarea (odihnirea Duhului Sfânt în tine)!…

Pentru ca să putem desfăşura mai amănunţit înţelesul acestei chestiuni o vom lămuri prin pilde:

1. Roagă-te si gandeste ce vrei, si gandurile tale se vor curăţi prin rugăciune. Rugăciunea îţi va lumina mintea, va izgoni şi va linisti toate gandurile necuviincioase. Asta o intareste Sf.Grigorie Sinaitul: “Daca vrei - ne sfatuieste el - sa-ti alungi gandurile si sa-ti cureti mintea, atunci izgoneste-le cu rugaciunea, caci in afara de rugaciune, cu nimic nu putem opri gandurile.” Sfantul Ioan Scararul spune in aceasta privinta acelasi lucru:“Caută să biruieşti vrăjmaşii ce ţin de gânduri prin Numele lui Iisus. Afară de această armă nu vei găsi alta.”

2. Roagă-te şi fă ce vrei, şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare.

Rugăciunea deasă, chiar şi atunci când nu ţine seama de cererea ce o faci, nu va rămâne fără rod (Marcu Ascetul), pentru că în ea însăşi se află o putere plină de dar. “Sfânt este Numele Lui, şi oricine va chema Numele Domnului se va mântui.” Aşa de pildă, cel ce s-a rugat multă vreme fără să simtă vre-o îmbunătăţire în viaţa lui vicioasă a primit in cele din urma, prin rugaciunea lui, o înţelepţire şi o chemare la pocăinţă.

3. Roagă-te si nu prea te trudi sa birui patimile prin propriile puteri. Rugaciunea le va darama in tine: “Caci Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume”, spune Sfanta Scriptura, iar Sf. Ioan Carpatinul invata ca daca tu nu ai darul infranarii sa nu te intristezi, ci sa stii ca Dumnezeu cere de la tine silinta spre rugaciune, si rugaciunea te va mantui.

Batranul descris in Pateric, care “cazand a biruit”, adica poticnindu-se de pacat nu s-a deznadajduit, ci s-a intors cu rugaciunea spre Dumnezeu si s-a ridicat in picioare, slujeste drept dovada printr-o pilda.

4. Roaga-te si nu te teme de nimic, nu te infricosa de necazuri, nu te spaimanta de napaste, caci rugaciunea te va apara, le va inlatura. Adu-ti aminte de putin credinciosul Petru care se ineca, de Pavel care se ruga in temnita si de alte cazuri asemanatoare.Toate aceste intamplari arata puterea, taria si intinderea atotcuprinzatoare a rugaciunii facuta in Numele lui Iisus Hristos.

5. Roaga-te oricum, numai mereu, si nu te nelinisti de nimic. Fii vesel si linistit cu duhul, caci rugaciunea va randui toate si te va intelepti. Tine minte ca despre puterea rugaciunii vorbesc Sfintii Ioan Gura de Aur si Marcu Ascetul; cel dintai spune ca: “Rugaciunea, chiar atunci cand este facuta de noi, care suntem plini de pacate, ne curata numaidecat” iar al doilea vorbeste astfel: “Ca sa te rogi intr-un fel oarecare sta in puterea noastra, dar ca sa te rogi curat este un dar de sus.” Prin urmare jertfeste lui Dumnezeu ceea ce iti sta in putere, adu-I la inceput macar cantitatea, adica un numar cat mai mare de rugaciuni si puterea lui Dumnezeu se va revarsa in neputinta ta, devenind o deprindere si facandu-se una cu firea, va ajunge o rugaciune curata, luminoasa, inflacarata, si asa cum se cuvine.

6. Apoi, in sfarsit iti mai spun ca daca vremea vegherii tale ar fi insotita de rugaciune atunci, in chip firesc, nu ti-ar ajunge timpul nu numai pentru faptele pacatoase, dar nici pentru ganduri necurate.

Vezi cate idei adanci sunt inmanunchiate in aceasta inteleapta vorba: “iubeste si fa ce vrei”. Roaga-te si fa ce vrei!… Cat de imbucuratoare si mangaietoare sunt toate cele zise mai sus pentru un pacatos, ingreuiat de slabiciuni, pentru cel ce geme apasat de povara patimilor care il lupta!…

Rugaciunea, iata totul! Ea ne este data ca un mijloc atotcuprinzator ce duce la mantuirea si desavarsirea sufletului? Asa e! Dar cu numele rugaciunii este aici stans unita si conditia ei: “neincetat va rugati” porunceste cuvantul Domnului. Ca urmare, rugaciunea isi va arata toata puterea ei lucratoare si roadele numai atunci cand va fi rostita des, neincetat, caci repetarea deasa a rugaciunii tine fara nici o indoiala de vointa noastra sloboda, pe cata vreme osardia, desavarsirea, ca si curatia rugaciunii este un dar de sus.

Ne vom ruga prin urmare, cat mai des cu putinta, vom inchina intreaga noastra viata rugaciunii, chit ca ea va fi risipita la inceput. Practica repetata des de tot ne va invata sa fim cu luare aminte, cantitatea ne va conduce negresit la calitate.

Ca sa invatam sa facem un lucru bun trebuie sa-l savarsim cat mai des.

Sursa: prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2007/08/22/despre-puterea-rugaciunii-lui-iisus-doamne-iisuse-hristoase-miluieste-ma/


Va rog din tot sufletul, iertati-ma pe mine, pacatosul Razvan, si sa va ierte si pe voi, Bunul Domnul, fratilor si surorilor intru Hristos!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!