|
Metania
De-aș putea să
-mi plec gândirea Puțin mai jos de orice gând Mi s-ar întoarce-n trup iubirea Și mintea-n inimă plângând De-aș putea să-mi plec privirea Puțin mai jos de-orice lumină Mi-ar străluci în ochi Lumina Și-aș fi fără păcat și vină De-aș putea să-mi plec vorbirea Puțin mai jos de-orice cuvânt Mi-ar izvorî din piept Tăcerea Ce-ar face pace pe pământ De-aș putea să-mi plec poftirea Mai jos de cele care pier Preface-s-ar atunci căderea În cel mai lin urcuș spre Cer De-aș putea să-mi plec durerea Puțin mai jos de-orice alin Aș întâlni chiar Învierea În miezul ultimului chin De-aș putea să-mi plec grumazul Puțin mai jos de orice jug În nuntă s-ar schimba necazul Și nunta-n feciorelnic Rug O, de-aș putea să-mi plec genunchii Puțin mai jos de drumul meu Să-mi plec și duhul și rărunchii Puțin mai jos mai jos de “eu” Metania începută-n suflet Mi s-ar sfârși în Dumnezeu… |
Doamne, toate-au glasul Tau
Doamne, toate-au glasul Tau, florile-n campie, pasariele din vazduh, vantul in pustie... Doamne, toate plang la fel, florile din glastra, pasarile de pe ram, vantul la fereastra... Doamne, toate s-au smerit, florile, campia, pasarile, ceru-ntreg, vantul si pustia... Doamne, eu de ce nu am glasul cu blandete, plansul siroind tacut, duh smerit sa-nvete?! ...Nu esti floare, nici campie, pasire, nici zare, nu esti vant si nici pustie...esti a Mea suflare! Cand vei fi in sufletel floare din campie, pasare pe cer senin, vant ca in pustie, glasul band te va-nsotii, plansul perna moale si smerenia-ti vor fi dulcea Sarbatoare...! |
Voi... ?! Dar Tu... ?!
Pamantule, cum astazi mai poti rabda-n tacere A noastre hoituri care apas-atat de greu? - Caci stiu ca maine toate apasa-le-voi eu! Tu, cerule albastru, cum poti rabda si astazi Privirile-ntinate ce inca te privesc? - Caci stiu ca maine toate de mine se lipsesc! Voi ape, voi adancuri le mai spalati si-acuma Facandu-le curate de-ntinaciunea rea? - Noi stim ca maine toate in tina s-or afla! O, soare iti mai darui tu razele de aur Acelora ce-n pofte rad de lumina ta? - Da, fiindca maine toate in bezna-or lacrima! Voi falnici munti si dealuri, de-ai nostri sfinti umblate, Cum azi lasati cararea calcata de straini? - Caci stim ca maine pasii le-or tot umbla prin spini! Voi flori ce dati culoare vietii intristate Nici azi mireasma voastra nu incetati a da? - Nu, fiindca stim ca maine in greu miros vor sta! Si voi mici pasarele, ce tot cantati intruna, Acum cand toti v-alunga voi le cantati cu drag? - Da, fiindca nimeni maine n-o sa le cante-n prag! Tu Dumnezeu Cel Vesnic, ce ai creeat acestea, Ce spui cand omenirea intreaga Te-a uitat? - IUBIREA MEA-I ASTEAPTA SI ASTAZI NE-NCETAT!!! |
Doamne,indura-Te de mine
http://1.bp.blogspot.com/_EdPrt63k2A...ti_Nikolai.jpg
Nu mai am lacrimi, doar suspine, Doamne, îndură-Te de mine! Aici, nu mă mai plâng nimănui, Doamne, numai Ție toate-Ți spui! Mi-e dor, de timpul ce a trecut, Doamne, îmi iartă, tot ce-am pierdut! Mi-e dor, de plânsul omului nou, Doamne, rămasa doar un ecou Mie dor, de anii tinereții, Doamne, nu mă lăsa tristeții! Mi-e dor, să stau lângă un izvor, Doamne, fă-mă mai ascultător! Mi-e dor, de cântul împreună, Doamne, nu mă lăsa în urmă! Mi-e dor, de casă, de-Acasa mea, Doamne-nvrednicește-mă de ea! Mi-e tare... mi-e tare dor de Tine, Doamne, îndură-Te de mine! Roza Lia: Nu mai am lacrimi, doar suspine, Doamne, îndură-Te de mine! Aici, nu mă mai plâng nimănui, Doamne, numai Ție toate-Ți spui! Mi-e dor, de timpul ce a trecut, Doamne, îmi iartă, tot ce-am pierdut! Mi-e dor, de plânsul omului nou, Doamne, rămasa doar un ecou Mie dor, de anii tinereții, Doamne, nu mă lăsa tristeții! Mi-e dor, să stau lângă un izvor, Doamne, fă-mă mai ascultător! Mi-e dor, de cântul împreună, Doamne, nu mă lăsa în urmă! Mi-e dor, de casă, de-Acasa mea, Doamne-nvrednicește-mă de ea! Mi-e tare... mi-e tare dor de Tine, Doamne, îndură-Te de mine! |
Da-mi un minut
Dă-Mi un minut din viața ta,
Eu îți voi da o Veșnicie.. Fă doar un pas în calea Mea, Eu am să fac spre tine-o mie.. Și un cuvânt de Mi-ai șopti, O rugă calda,'nlăcrimată, Căzut, cum ești, te voi găsi Si iți voi lua povara toată.. Numai un petic de pământ De ți-ar fi loc de rugăciune, Te voi purta prin Cerul Sfânt, Schimbându-ți lacrima-n minune.. Privește-Mă numai puțin Cum zac pe Crucea de suspine Ca să-nțelegi ce Preț Divin Am plătit singur pentru tine.. Căci te iubesc cum n-Am iubit Nicicând, pe nimeni, niciodată.. Odorul Meu cel mult dorit, Cântarea Mea cea necântată!.." |
Cautare
Se-așterne noaptea peste 'ntreg pământul,
Sunt semne de furtuni prin munți și văi, Pe ulițele triste numai vântul și Omul căutând pe frații Săi.. Sub Crucea grea ,El plânge și suspină, În urma Lui e Sângele văpăi, Nimica suferința nu-i alină, căci încă n-a aflat pe frații Săi.. Privirea Lui e numai dor și jale.. Precum ,odată ,Iosif cel vândut, El vrea să-mpartă fraților iertare stergându-le tot răul ce-au făcut.. "-Veniți-acum! Sunt vremile din urmă, Vă pot fi, încă, Frate si Păstor, Nu-mi mai lăsați al Meu Duh să se frângă când ,mâine, vă voi fi Judecător!.. |
Aveam,candva
Aveam, cândva, o lacrima și-un dor
Și nu lăsau durerea să mă doară.. Le așezam pe-al inimii pridvor Când Te chemam în fiecare seară.. Tu de pe Sfânta Cruce coborai Și înnoptai în inimă la mine, În lacrimă cu drag Te oglindeai Iar dorul mi-l astâmpărai cu Tine.. Ai mei doi ochi priveau, îngenuncheați, Cum, dimineața, strălucea pridvorul Când ne trezeam, de Har îmbrățișați, eu, chip de lut, Tu, lacrima si dorul.. De-atunci o port în suflet, nepătată, Icoana Sfintei noastre Veșnicii, Și numai gândul revederii-odată Îmi ușurează Crucea, zi de zi.. |
Slabeste,lasa,iarta
Slăbește, lasă, iartă
Părinte Preaiubit, Păcatele prea multe ce înspre iad ne poartă! Ascultă-ne strigarea de neam descumpănit Și pentru viața sfântă a celor ce-au jertfit, Noi te rugăm, Părinte, Slăbește, lasă, iartă... Zac Sfinții-n cărți închise, Adesea plâng icoane, Bisericile Tale au porțile deschise, Dar noi uităm prea iute de Cruce, de piroane, Și ne lărgim grânare când frați ne mor de foame... Și nebunii par toate Soliile trimise... Trăim cătușa mâinii În falsa libertate, Nesăturați de aur precum de oase, câinii! O, de-am schimba ce-i lacom cu dragostea de frate, Pe sfinții închisorii i-am înțelege, poate, C-au împărțit frățește Fărâmitura pâinii... Dreptatea nu-i dreptate Iar casa nu e casă... Sătui de nebunie, cei buni se trag deoparte, Chemându-Te, din peșteri, să stai cu noi la masă: Poporul Tău frumos în țara Ta frumoasă, Creștin lângă creștin Și frate lângă frate... Slăbește, lasă, iartă, Părinte Preaiubit! Și, până nu-i târziu, cu Dreapta Ta ne ceartă, Adu-Ți aminte, Doamne, de cei ce-au pătimit, Pe jertfa lor zidește un neam neprihănit... Noi Te rugăm, Părinte, Slăbește, lasă, iartă! |
Sunt creatiile copiilor nostri. Felicitari!
(Imi doream sa atasez un document in pdf, insa nu reusesc. Ma poate ajuta cineva? Multumesc. ) |
Valeriu Gafencu-Frate draga
Frate dragă, din grădină
Îți trimit în dar un crin** Să-ți mângâie lin privirea Cu veșmântul lui virgin. Floare dragă, floare dalbă, Cât de mult aș vrea și eu, Îmbrăcat în haină albă Să mă duc la Dumnezeu. Răsădit acolo, sus, În grădina minunată, Să-mi simt viața-mbălsămată, Cu iubirea lui Iisus. Plâng înăbușit în noapte Și suspin cu glasul stins, Dă-mi veșmântul alb de Nuntă, Cu crini minunați încins. |
Valeriu Gafencu-Traiesc flamand
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,
Frumoasă ca un crin din Paradis, Potirul florii e mereu deschis Și-i plin cu lacrimi și cu apă vie; Potirul florii e o-mpărăție. Când răii mă defaimă și mă-njură Și-n clocot de mânie ura-și varsă, Potirul lacrimilor se revarsă Și-mi primenește sufletul de zgură, Atunci Iisus de mine mult Se-ndură. Sub crucea grea ce mă apasă sânger Cu trupu-ncovoiat de neputință, Din când în când din cer coboar-un înger Și sufletul mi-l umple cu credință; M-apropii tot mai mult de biruință. Mă plouă-n taină razele de soare, Iisus m-adapă-n veci cu Apă Vie, Grăuntele zvârlit în groapă-nvie Cu haina îmbrăcat, de sărbătoare; Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie |
vai....ce poezii frumoase si impresionante!!!!!!!!mi-ar place sa am o carte cu astfel de poezii...o sa caut,poate o sa gasesc.Doamne Ajuta!!!!!!
|
|
Cantec pentru Mama
cu adâncă plecăciune și sărutarea dreptei
părintelui meu duhovnic privesc plângând icoana ta și-aștept cu ochii tăi Lumina să mi-o cobori în piept... ochii tăi sunt Mamă sfântă călătorie a sufletului spre senina curăție privirea ta nu judecă niciodată ești numai mântuire Preacurată în ochii tăi se străvede inima Pustiei și-n ea licăre tainic fântâna isihiei lăcrămile de acolo își iau uimirea și dezmărginirile sale liniștirea... |
Un om liber
http://1.bp.blogspot.com/_0i0xEceRyG...005-medium.jpg
20 de ani am căutat fără să știu ce caut am căutat printre oameni și în oameni răscolind colbul drumurilor și al cărților în muzee spitale și cimitire... după 20 de ani am înțeles totuși ce caut: UN OM LIBER! un om cu adevărat liber... căci zadarnic vorbim despre libertate deșertăciune sunt toate războaiele revoluțiile eroismele mincinoase până la demența absolută câmpurile de luptă monumentele bibliotecile și medaliile mai ales cele ale iubirii care fără libertate e cel mai cinic travesti cea mai tristă farsă... dacă în toată istoria Pământului n-a existat nici un om liber atunci nu există libertate atunci tot rostul culturii rămâne acela de a ne duce unii pe alții cu vorba până murim sau până suntem destul de ramoliți ca să uităm libertatea asemenea rostul muncii de a fi prea obosiți ca s-o mai dorim... așa aș fi făcut și eu aș fi căutat o formă cât mai spectaculoasă mai profitabilă de a muri dacă nu aș fi aflat atunci când renunțasem să caut un om liber pe unicul om liber din istorie pe Cel datorită căruia există totuși libertate pe Cel Care ucis pe nedrept cu cea mai înjositoare și chinuitoare moarte îi ierta pe toți din toată inima.... în desăvârșita Lui iertare am aflat libertatea căci pe cel care iartă totul nimic nu-l poate înlănțui cel ce are puterea de a ierta totul cutreierând lumea și istoria ei umblând printre oameni are tot mai mult de iertat e din ce în ce mai liber... |
A fi crestin
Aceasta e porunca Mea: să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu.(IOAN 15,12)
creștin e cel ce a primit durerea Iubirii în ființa sa care a acceptat să se fisureze să se sfărâme să se macine sub presiunea setei lui Dumnezeu de noi... căci inima fiecărui om e o cărămidă din zidul ce desparte lumea de Iubirea care a creat-o... a fi creștin înseamnă a deveni tot mai mult o spărtură un gol o absență o lipsă a lumii ca o gaură în acoperișul unei case dintr-un ținut ploios ca o crăpătură în geamul unei ferestre prin care trage curentul a fi pricina îmbolnăvirii tuturor de un fel de intratabilă nesfârșită înduioșare... a fi creștin înseamnă a fi agentul unei tuberculoze sufletești ce te face să nu mai poți respira aerul de celulă niciodată aerisită al acestei vieți o boală ce-ți împinge inima rugându-se cu o încordare de răstignit să expectoreze cu sângele tău tot întunericul și frigul în care tremură sufletul celuilalt... |
SARA PE DEAL
Mihai Eminescu Sara pe deal buciumul suna cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine. Luna pe cer trece-asa sfânta si clara, Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, Stelele nasc umezi pe bolta senina, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina. Nourii curg, raze-a lor siruri despica, Stresine vechi casele-n luna ridica, Scârtâie-n vânt cumpana de la fântâna, Valea-i în fum, fluiere murmura-n stâna. Si osteniti oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca rasuna mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! în curând satul în vale-amuteste; Ah! în curând pasu-mi spre tine grabeste: Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga, Ore întregi spune-ti-voi cât îmi esti draga. Ne-om razima capetele-unul de altul Si surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm. � Astfel de noapte bogata, Cine pe ea n-ar da viata lui toata? |
|
parintelui ARSENIE BOCA la centenar
De la Vața-n Sibii, din Prislop la Sinaia,
munții îi știu pe de rost vîlvătaia, și-n Sîmbăta lui de de-a pururea Sus lumina mai are atîtea de spus! Sîn Zianul Arsenie e mai viu decît noi și în veacul de-acum, și în veacul de-apoi; e viață de taină și clară-vedere iar neamul prin el după Cruce se cere. Sîn Zianul Arsenie e darul tîrziu a tot ce-a rămas din Valahii mai viu, și-oricît pasul vremii de tare ne-ar bate, nu-i nimeni să-l poată goni din cetate. Sîn Zianul Arsenie e temeiul prin care iubirea se-ntoarce-napoi la izvoare, și nu-și mai e sieși făptura măsură, ci Duhul ce-n ea zămislește și-ndură. Sîn Zianul Arsenie e mai multul ce stie că nu-i plinătate de nu e pustie, iar tîlc de rîvnim, să-l cătăm se cuvine în gura de rai a uitării de sine. Sîn Zianul Arsenie e visul frumos pe care-l visează pe lume Hristos, și-n umbra lui moartea, din cruntă ce este, se face, cu iadul cu tot, de poveste... De la Vața-n Sibii, din Prislop la Sinaia, munții îi știu pe de rost vîlvătaia, și-n Sîmbăta lui de de-a pururea Sus lumina mai are atîtea de spus! |
Traian Dorz-Doamne,invata-ma iubirea
Doamne, învață-mă iubirea Ta sfântăpentru toți semenii mei Vreau să iubesc, Iisuse, vreau pururi să iubesc...chiar dacă toți aceia ce-n inimă-i primesc vedea-voi că-n necazuri și-n greu mă părăsesc...eu vreau... eu vreau, Iisuse, de-a pururi să iubesc Vreau să-i iubesc, Iisuse, pe toți pân-la sfârșit...chiar dacă și aceia ce-odată m-au iubit călca-vor prin noroaie pe sufletu-mi zdrobit vreau să iubesc, Iisuse, vreau... până la sfârșit. Vreau pururi frați și prieteni pe toți să mi-i socot,din inima întreagă și sufletul meu tot,chiar când zdrobit pe drumuri nici plânge n-o să pot,vreau frați, vreau frați, Iisuse, și prieteni să-i socot. Ajută-mă, Iisuse, să pot iubi oricând pe dușmani, pe prieteni, pe oamenii de rând,pe toți, pe toți, Iisuse, un singur dor avândsă pot, să pot, Iisuse, să pot iubi oricând... |
rugaciune pentru tara-Adrian Paunescu
http://diversediversificate.files.wo...pg?w=256&h=250
Ne iarta, Doamne, ura si gîlceava de care suntem zilnic vinovati, dar catre Tine tulnicul suna-va, sa-ntorci privirea Ta catre Carpati. Prea mult abandonati acestei toamne, nu mai avem în vatra casei foc, mai da-ne-un pic de amintire, Doamne, rabdare si iertare si noroc. Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi si asteptam o pîine din import, cînd bietul om s-a prabusit sub preturi si sufletul în el e-aproape mort. Ne-am despartit în triburi si în secte, în cluburi, în partide si în gasti, iubirile directe sunt suspecte. Doresti succes? Învata sa urasti. Dusmanii nu puteau sa ne condamne, cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau, de ce sa mai venim la Alba, Doamne, cînd e negustorit si duhul Tau? Si, totusi, Alba-Iulia exista, si, totusi, cineva i-a dat un rost, si-a fost si-atunci pornire anarhista, si Dumnezeu tot ocupat a fost. Cu grohotis pe talpi si bruma-n gene, sa-nvingi un vechi si tragic handicap, si, în onoarea Albei Apusene, sa-ti scoti caciula dacica din cap. Se aude Basarabia cum plînge de dorul Tarii Mari, pierdute-n veci, si-n clopote e treaz acelasi sînge, si-aceiasi ochi imperiali sunt reci. Si nu-i Emilian la catedrala, uzurpatorii lui lucreaza calmi, nici umbrele din somn nu se mai scoala, nici nu mai cînta doctor Iacob psalmi. Si ne e dor de-o sfînta sarbatoare, în care toti sa ne-adunam aici, si ne e dor de România Mare si am ramas îngrozitor de mici. Dar, Doamne, pune-Ti pe cetate talpa, mai da-ne harul unui gest postum, mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba si sa mai încercam macar acum. |
Nicolae Iorga
Învățături
I Să te ferești de omul bun El știe toate ce se spun, El toate cursele le vede, Se face toate a le crede. Și, cum nu spune niciodată Ce suferință i-a fost dată Și nu se plânge în zadar De tot ce-i poți da mai amar, El cu acest blând chip al său, Te face zilnic tot mai rău Și peste capul vinovat Adună tot ce a iertat. Și, neînștiințat, te duci, Mânat tu însuți de năluci, Cu gândul la prostia lui Pân' și-n fundul fundului. II Norocul tău de omul rău: El e trimis de Dumnezeu Pentru a te înștiința De tot ce-i greu în calea ta. Pericolul el ți-l mărește, Greșeala tot mai mult o crește: Cu cât mai mult el te va bate, Cu-atât de la păcat te-abate. Și suferința ce ți-a dat-o Prin daruri a răscumpărat-o, Căci te-a făcut să știi mai bine Ce-ți este gata pentru tine. O, ce te-ai face fără ca Să vie ura-i a cerca Acele tainice comori Cu care altfel poți să mori! |
DOAMNE IARTA-NE!
“Un lung tren ne pare viata. Ne trezim in el mergand, Fara sa ne dam noi seama, Unde ne-am suit si cand. Fericirile sunt halte, Unde stam cat un minut, Pana bine ne dam seama, Suna, pleaca, a trecut. Iar durerile sunt statii Lungi, de nu se mai sfarsesc Si in ciuda noastra parca, Tot mai multe se ivesc. Arzatori de nerabdare, Inainte tot privim, Sa ajungem mai degraba La vreo tinta ce-o dorim. Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe si dureri, Noi traim hraniti de visuri Si-nsetati dupa placeri. Multi copii voiosi se urca. Cati in drum n-am intilnit, Iar cate un batran coboara, Trist si frant, sau istovit. Vine-odata insa vremea, Sa ne coboram si noi. Ce n-am da atunci o clipa, Sa ne-ntoarcem inapoi? Dar pe cand, privind in urma, Plangem timpul ce-a trecut, Suna goarne VESNICIEI: http://images71.imikimi.com/image/QN...=max&width=400 |
Petru Dragulescu
Se întoarce Dumnezeu în România
Se-ntoarce Dumnezeu in Romania, Trecand prin vama, fara pasaport! S-alunge pe tirani si tirania, Sa ne aduca-n tara omenia, O marfa ce-am vandut-o la export. Se-ntoarce Dumnezeu in Romania - In tara Lui de care I-a fost dor Caci L-am chemat cu totii in agonia Acelor ore cand veni urgia, Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor. Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele Si sa ne-nvete sa traim frumos. Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele Si-apoi sa plece dincolo de stele Ca stim noi ce sa facem aici jos. Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura - Ca sa ne-nvete viata de crestini; Dar ateismul si nomenclatura Si-au transformat subtil coloratura Si -I impletesc din nou cununi de spini. Cu darul de iubire si dreptate Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt; Sa nu mai fie-n tara strambatate, Nici comunism si nici securitate, Sa nu mai moara tineri pe asfalt. Sta Dumnezeu la poarta, Romanie - Dar cine Ii va spune: "bun venit!"? La Parlament si la Presedentie Se-aproba legi, se vrea democratie, Dar, Numele Lui nu e pomenit. Te cheama Creatorul azi, nu maine, In ceasul de destin hotaritor - Sa-ti franga-n dar a invierii paine; Acum ori niciodata poti romane Sa ai un Dumnezeu si-un viitor! |
De-atatia ani
De-atatia ani a stat Iisus
In pragul casei tale, Dar tu zavorul greu i-ai pus Cu multele-ti gresale. Tu azi te-mpotrivesti mereu, Dar nu ti-e teama oare, Ca s-a sfarsit si Harul Sau, Si lunga Lui rabdare? Cand glasul Lui te cheama iar, Iubitul meu, asculta, Primeste al iertarii har, Caci vina ta e multa. Si va veni un ceas amar, O vreme de obida, Cand vremea Sfantului Sau Har Pe veci o sa se-nchida. Iar tu vei ramanea pe veci In focul de afara, In nesfarsit amar sa treci A iadului povara. Dar chinul cel mai greu si-amar Va fi incredintarea, C-a fost si pentru tine-un har, Dar i-ai respins iertarea |
Credinta mea
Credinta mea? Nimic de n-as avea,
Iisuse Sfinte, sa raman cu Tine, Ruina de as fi, intre ruine Sa ma cuprinda doar iubirea Ta - Fara nimic, nadejde sau speranta, Doar Tie, Doamne Sfinte, sa ma darui, In Viata Ta cea sfanta sa ma narui, Chiar daca sunt o pacatoasa zdreanta - Flamand si gol, impuns de tot si toate, Din Evanghelia Ta sa tot citesc, Aievea-n gand mereu sa te-ntalnesc, Si-n Duhul Sfant, sa nu te pot socoate Atat de bun, in tainul ingeresc - Mortii sa las doar post si rugaciune, Biserica, si blande fapte bune, Din Sufletu-Ti, cu dragoste, sa rup Cuvintele-Ti, eterna Lor minune, Sa fiu in trupul Tau, mai micul trup Pe care-l chemi Iisus – Iisus, Stapane… Doamne-Ajuta! |
sfârșit de iarnă
într-o noapte pe o stradă pustie un om s-a oprit lângă trupul unei păsări doborâte de frig... a ridicat-o din zăpadă a privit-o de-aproape lăcrimând și-a rămas nemișcat în ger strângând pasărea moartă la piept tot mai tare tot mai îndurerat până bătăile inimii lui au început să migreze în aripile ei reci suspinele, în nervii ghearelor încleștate suflarea lui caldă, în zborul înghețat în pieptul ei... .................................................. ............. puțin înainte de a se ivi zorii și de a dispărea în lumină cu el Dumnezeu S-a oprit zâmbind lângă trupul unui om doborât de dragoste... http://4.bp.blogspot.com/_0i0xEceRyG...dinubv__13.jpg |
Psalm-Loredana Suzana Golban
http://farm4.static.flickr.com/3179/...6e989a31f2.jpg
Eu cred că Tu Te afli în toate, În inimă, în cer și pe pământ. În cupele de flori și în firul ierbii, În vise, în speranțe și în noi. Te afli în roua dimineții Și în razele de soare, În lacrimile cerului Și în glasul de copil. În zâmbetul celui îndrăgostit, În mare, pe aripile Pescărușilor în zbor. Ești pretutindeni unde e iubire Și toate în jur Îți cântă imnul lor. Pe Tine Te slăvesc în nemurire Pentru că Doamne, Tu însemni Iubire Și unde nu-i Iubire Toate mor. |
Fiindca azi e vineri
|
TRISTETE
Evaluarea ta a fost adaugata cu succes. Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale. Când tu și eu și el și fiecare La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru, Când cerem multe, dar puțin : „ Iertare!” Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?!? Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem frați, firește! Frați de țărână și-ndumnezeire! Același lut și-aceeași taină ne unește: Toți din iubire-am fost lăsați, pentru iubire! Dar noi, cu-a noastră veche cerbicie, Ne desfiem, sinucigaș, de tot înaltul… Deși egali întru nimicnicie, E unul mai țărână decât altul ! Ne înălțăm, ieșim din ale firii, Ieșim viclean de la frățeasca cină, Vrăjmași apoi, pârâm lipsa iubirii Și-ntotdeauna-i celălalt de vină!... Când, lacomi de păcat, ca orice om, Uitând că vine ultima strigare, Luăm al vrajbei măr din vechiul pom - Mai este vreo nădejde de iertare?!? Când, viermănoși și colcăind de ură, Ne credem drepți și vrem dreptatea noastră, Când ne rugăm și blestemăm cu-aceeași gură – Cui trebuie îngenuncherea noastră?!? |
Luceferii stiintei
Invatatii ce de astazi
Tot se straduiesc mereu, Ca deplin sa dovedeasca Ca nu este Dumnezeu. Cu progresele stiintei Ca si mandrul "Lucifer", Dansii vor sa se inalte Astazi mai presus de cer. Doua "usi" le stau in fata Si raman aici mirati, Dupa cum la "poarta noua" Sta un bou "sa ma iertati". Una este "usa vietii" Care lor li s-a inchis, Alta este a pierzarii Care groaznic s-a deschis. Cate le ajunge capul, Se grabes sa nascoceasca, Ca sa fabrice "viata" Si pe moarte s-o opreasca Orice uneltesti atee, Viata nu vei fabrica Iar de rafuiala mortii Nicidecum nu vei scapa. Toate cele nascocite, Cand ajungi langa mormant, N-au valoare nici ca pleava Care se arunca-n vant! Daca nu cunosti-n viata, Pe Mantuitorul tau, Vei cunoaste dupa moarte Tirania "celui rau". |
A fi ortodox
A fi ortodox înseamnă în primul rând să trăiești asemenea unei poezii, o clipă și atât; A fi ortodox înseamă în al doilea rând să te jertfești o veșnicie și mai mult; A fi ortodox cuprinde în al treilea rând să înțelegi paradoxal, între cer și pământ; A fi ortodox înseamnă să știi când să dăruiești o inimă… cât mai mult; A fi ortodox ești când reușești să înțelegi văzutul nevăzut; A fi ortodox înseamnă să înțelegi că praf de stele ești și nimic mai mult, Țărână și pământ din stele scos Pentru veșnicie pregătit. Stârceanu Bogdan Ioan |
Imn al invierii-VALERIU GAFENCU
Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii, Fortificati biserica crestina Cu pietre vii zidite-n temelii. Sa creasca-n inimile voastre Un om nascut din nou armonios, Pe sufletele voastre sa se-mplante Pecetea Domnului Iisus Hristos. Un clopot tainic miezul noptii bate Si Iisus coboara pe pamant; Din piepturile noastre-nsangerate Rasuna Imnul Invierii sfant. Veniti crestini, luati lumina Cu sufletul smerit, purificat; Veniti flamanzi, gustati din cina, E nunta Fiului de Imparat. |
O,Doamne
de Dragos Ionescu Tacerea mie lacrima si crez Intrerupta de fosnet, O numaratoare inversa A copilului din mine Cand...dar cand...?! Doamne,vino de ma iarta Vegheaza-mi rugul. |
“Sfanta” blandete
de Atanasie, egumen al Sfintei Manastiri Grigoriu - Sfantul Munte Athos O, ce drag si dulce-mi este omul bland si cumpatat! Cand altul m-a impilat la ce bun sa-l fi mustrat? Piere oare-a sa turbare, auzind a mea mustrare? Cand prinde-a se-nversuna, de-as incepe-a-i da raspuns, intr-o clipa, chiar ca el, turbat si eu am ajuns. Insa-n ceasul invrajbirii buzele-mi n-or sa graiasca, ci-astepta-voi, potolit, norii sa se risipeasca. Nedreptatea voi zdobi-o mai apoi, bland, cu rabdare, si-auzi-ma-voi mai bine, neranit de-nversunare. |
un balsam de suflet
Citat:
In veci Scriptura Sfanta Eu nu voi parasi, In ea gasesc eu pace Si numai bucurii. In ea-ntalnesc iubirea Parintelui Ceresc, In Iisus Salvatorul, Mielul Dumnezeiesc. Cand am ispite grele Si ochii cand imi plang, Alerg la ea intruna, Cu ea toate inving. Cand pierd a mea carare, De lume inselat, La Iisus ea ma-dreapta Si iarasi sunt scapat. Ea e a mea lumina, Dreptate si comoara, Ca ea nu e nici una Chiar lumea de-nconjori. In ea ma-ncred intr-una, Izvor de viata e, Cu ea eu voi ajunge In a mea patrie. |
Dincolo de toate
DINCOLO DE TOATE
Dincolo de stele, departe in zari - esti TU, Doamne,
|
Dincolo de toate
DINCOLO DE TOATE
Dincolo de stele, departe in zari - esti TU, Doamne, Dincolo de zari, dincolo de nori, In surasul soarelui aninat de bolta cerului, In magica si tainica lumina a lunii - strajerul noptilor lumii, Dincolo de noi, de gandurile si patimile noastre In urma colbului ce se pierde sub copitele cailor vremii, In inimile noastre zdrobite, in lacrimile noastre amare, In sangele nostru bolnav de lipsa iubirii, In timpul ce trece si nu se mai intoarce, Dincolo de vrajbele si orgoliile noastre, Dincolo de toate, Esti Tu Doamne, Cel Care ne astepti intotdeauna Cu bratele deschise - neplictisit, Cu iubirea nesecata, cu rabdarea intreaga... Din vesnicie ai venit pentru noi - Ca sa ne primesti cu bratele deschise In maretia iubirii Tale! Tu esti al meu!...Cum esti si pentru fiecare! __________________ |
Sfanta Cruce
http://ro.netlogstatic.com/p/oo/015/945/15945442.jpg
Cum facem semnul Sfintei Cruci Cruce, cruce, semn preasfant, Noi cu tine ne-nchinam Ca de relele ce sant Noi prin tine sa scapam! Ne-nchinam cu mana dreapta Caci cu mana dreapta scrim: Este mana care-o-ntindem Cand cu-amicii ne-ntalnim! Iar pe degete le tinem Cum in mana-ai tine-un toc: Trei unite intr-un punct, Doua-n palma la un loc! Caci sant trei Persoane Sfinte Care-s Dumnezeu de sus Si sant doua firi unite In persoana lui Iisus Si asa ne-atingem fruntea, Apoi inima la piept, Cei doi umeri in crucis Incepand cu cela drept! Si ne-atingem apasand Si pe frunte si pe piept, Si pe umeri rand pe rand, Facand crucea cat mai drept! Si rostim cu-ntreaga minte, Cand cu crucea ne-nsemnam, Numele Treimii Sfinte Domnul care-L adoram! Cruce,cruce semn preasfant, Noi cu tine ne-nchinam Si de rele noi scapam AMIN!http://www.jigers.com/images/en/candles/123.gif |
Cat de frumos Cristian ! Iti multumesc din suflet !
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 07:32:06. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.