Pe mine cartea Sfantul Inchisorilor, despre viata lui Valeriu Gafencu m-a impresionat pana la lacrimi, nu poti sa nu fii impresionat de viata acestui om. M-a facut sa imi schimb parerea despre crestinism in bine, pana atunci fiind ceea ce se poate numi un ateu fara speranta.

Impresionant!
Cat de frumos lucreaza sfintii, mai ales dupa ce au ajuns ACASA!

Citind mai multe carti despre reeducarea tinerilor si a intelectualilor in regimul comunist, imi venea mereu in gand intrebarea: de ce atata suferinta provocata de cele mai crunte si inumane torturi? M-am folosit mult de aceste marturii, de aceea consider aceste carti asemanatoare Patericelor si Vietilor Sfintilor; le recomand tuturor ca fiind mult folositoare pentru suflet.

M-am folosit de rabdarea lor dincolo de limitele omului si am vazut rautatea fara margini a diavolului si am inceput sa ma tem, nu de el ci de rautatea lui absoluta. Am mai inteles ca daca diavolul este abis de ura, Dumnezeu este iubire fara margini.

Minuni ale Sfintilor Inchisorilor
 

Am să vă spun o altă minune care s-a întâmplat cu aceste sfinte moaşte: o femeie bolnavă, care avusese cancer la colon, era foarte, foarte bolnavă; operaţia nu fusese de ajutor; femeia era pe patul de moarte, familia ei voia să cumpere sicriu, pentru că femeia nu se mai putea mişca, în momentul în care s-a închinat la aceste sfinte moaşte de la Aiud, trupul ei a simţit o schimbare şi femeia, după câteva luni de zile, merge pe picioarele ei.

Vreau acum să vă mai spun o mare minune făcută de mucenicii de la Aiud, o minune care arată că Dumnezeu vrea ca ei să fie cinstiţi cum se cuvine. Precum ştiţi, această mănăstire, Petru Vodă, a făcut atâta şi atâta misiune pentru cinstirea sfinţilor din închisori. Am să vă spun o minune pe care am auzit-o de curând, de la părintele Augustin de la Aiud, o minune prin care se arată cum sfinţii închisorilor vor să se facă racle pentru moaştele lor.
Ce s-a întâmplat? Un preot din Bucureşti a cerut de la Aiud părticele din sfintele moaşte şi a primit o coastă, o vertebră şi o claviculă. În cele din urmă, ajungând la Bucu*reşti, un alt preot a cerut şi el o parte din sfintele moaşte şi părintele a dat clavicula, păstrând pentru biserica sa – biserică de la o unitate militară – vertebra şi o coastă. Într-o zi a programat să facă Paraclisul Maicii Domnului. Şi, ducându-se la biserică, în loc să vadă biserica deschisă şi candelele aprinse, a văzut că totul era închis, uşa la biroul său din unitatea militară era închisă. A bătut la uşa biroului şi paracliserul s-a trezit din somn: „Ce-i, părinte?” „N-ai pregătit cele pentru slujbă? Ce-i cu tine? De ce dormi? Ţi s-a întâmplat ceva?” „Nu, părinte, nu mi s-a în*tâm*plat nimic.” „Du-te la biserică şi pregăteşte toate pen*tru slujbă!” Paracliserul s-a dus la biserică şi iar a adormit. Şi când s-a dus părintele la el, l-a trezit: „Ce-i, omule, cu tine? De ce dormi, ţi s-a întâmplat ceva?” „Nu, părinte, dar trebuie să vă spun ceva. Cât am adormit în birou şi apoi aici, în biserică, am avut un vis care a început în birou şi a continuat în biserică. Mi-au apărut în vis doi tineri, îm*brăcaţi în haine strălucitoare, albe, şi mi-au spus aşa: «Să nu ne faceţi raclă de aur, ci să ne faceţi raclă de argint.»”

Paracliserul nu ştia că pentru acele părticele din sfintele moaşte voia comandantul unităţii militare să facă o raclă de aur. Nu ştia paracliserul acela de cele două părţi de sfinte moaşte. Şi au zis mucenicii: „Să ne faceţi raclă de argint, pentru că înainte cei care se despărţeau de Dum*nezeu făceau idoli de aur. Dar nouă să ne faceţi raclă de argint.” Şi sfinţii i-au arătat paracliserului în vis racla, dimen*siunile, cât de mare să fie, lungimea, lăţimea, ce icoa*ne să aibă pe margine, unde să fie pusă şi vertebra şi coas*ta, şi bucata de catifea roşie care să fie pusă înăuntru. Şi pă*rintele l-a întrebat: „Eşti sigur?” Şi paracliserul a zis: „Eu asta am visat, asta vă spun şi o să vă rog să mă lăsaţi pe mine, din banii mei, să mă ocup să se facă această raclă.” Şi au găsit un meşter căruia i-au spus tot, dimen*siunea, lungimea, lăţimea, ce icoane să facă pe margine. Şi s-a făcut această raclă spre slava lui Dumnezeu şi cinstirea acestor noi sfinţi ai închisorilor.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat indicaţii cum să fie făcut chivotul legii. A dat indicaţii precise legate de cele folosite în cult. Tot aşa, la mănăstirea Pecerska, prin arătare cerească, Dumnezeu a arătat cum să fie făcută biserica mănăstirii Pecerska, şi un om pe nume Simon a avut o vedenie: cu un anumit brâu să se măsoare lungimea şi lăţimea bisericii. Şi s-a făcut aşa. Şi acest om, Simon, este primul care a şi fost înmormântat la mănăstirea Pecerska.

Ei bine, Dumnezeu vrea nu doar să se facă racle pentru sfinţii închisorilor, Dumnezeu vrea ca noi să purtăm în inimile noastre jertfa lor. De ce nu ştim numele atâtor şi atâtor mucenici? Pentru că nu ne-am rugat lui Dumnezeu cum se cuvine să ne descopere numele lor. Sau poate că ne-am rugat, dar viaţa noastră nu a fost o viaţă de sfinţenie. Ne-am rugat cu gura, dar cu trupul am păcătuit, cu trupul am stat împotriva rugăciunii noastre.

La Cluj, un preot care primise o părticică din sfintele moaşte şi-a pus credincioşii să se roage, să postească, şi pentru jertfa credincioşilor, sfântul mucenic le-a descoperit că numele său este Gheorghe, şi ştiu ce nume să folosească în rugăciunile către acest sfânt.

La mănăstirea Vatoped, în Sfântul Munte Athos, s‑au găsit moaştele unui sfânt şi, neştiind ce nume să-i pună, i-au ales părinţii, sfătuindu-se cu stareţul, i-au ales un nume, i-au făcut slujbă, i-au pictat icoană şi, înainte de prima prăznuire, s-a arătat sfântul şi a zis: „Pe mine mă cheamă altfel. Dar dacă voi mi-aţi făcut slujbă şi icoană aşa, să rămână cum aţi decis voi.” Dar important este că părinţii au avut râvnă şi s-au rugat acelui cuvios. Tot aşa să ne rugăm şi noi sfinţilor închisorilor.

Un părinte din Cluj, care avea probleme foarte mari în parohie cu privire la o bucată de teren ce aparţinea bisericii, a dat în judecată pe cei care au luat acest teren. Ş mulţi ani de zile s-a tot judecat şi nu şi-a rezolvat această problemă. Dar, venind la Aiud, i-am dăruit un femur din osuarul de la Aiud. L-a primit cu lacrimi în ochi şi s-a bucurat foarte mult şi când l-a dus la biserică a ţinut mult ca să-i spună Sfântul care-i este numele. I-a pus pe toţi cei din parohie să se roage, au făcut slujbe speciale pentru acest Sfânt şi Sfântul le-a spus că-l cheamă Gheorghe. Asta a fost o bucurie foarte mare pentru el, pentru că şi pe el îl cheamă tot Gheorghe. Şi, după ce i s-a descoperit şi numele, nu a mai durat mult şi după câteva zile i s-a rezolvat şi problema aceasta juridică legată de acel pământ.

Nişte fii duhovniceşti de-ai acestui părinte, respectiv soţia, nu putea rămâne însărcinată de patru ani de zile. Şi le-am dat ulei din candela sfinţilor, spunându-le să ia câte trei picături după anaforă şi după aghiasmă. Au şi făcut, şi aceasta a rămas însărcinată. Tot acestei femei i-a crescut la un moment dat la piept un chist exterior cam de vreo 4 mm şi mi-a spus că s-a dat cu untdelemn de la sfinţi dimineaţa şi până seara nu mai avea nimic.

O altă fată din Cluj a venit cu un grup din oraş şi s-a închinat la Sfinţi, s-a închinat la icoana Maicii Domnului şi i-a cerut voie maicii care era la osuar dacă poate să se dea cu puţin untdelemn la cap. A făcut acest lucru şi a revenit după o perioadă spunând că după 4 zile, când s-a pieptănat nu mai avea nicio problemă la cap. Şi i-a arătat maicii căreia i-a cerut să-i dea voie să ia untdelemn locul unde era chistul la cap; era destul de mare. Se vedea în acel loc acum ca un punct alb şi ca o arsură.

Tot aşa nişte maici cu dureri foarte mari de cap s-au dat cu acest untdelemn din candela Sfinţilor şi li s-au oprit pe loc durerile.

O familie din Piteşti, soţ şi soţie, tineri, erau foarte întristaţi ca nu puteau avea un copil şi se gândeau să abordeze o viaţă de familie mai austeră, mai despărţită unul de celălalt. Eu le-am vorbit despre Sfinţi şi despre uleiul din candela Sfinţilor şi le-am dat să ia împreună acel untdelemn. Soţia avea un virus în organism care, dacă ea ar fi rămas însărcinată, ar fi provocat multe complicaţii fătului, acest lucru contribuind şi el foarte mult la stările lor de deznădejde. Dar, prin minune dumnezeiască, ea a rămas însărcinată şi, după ultima analiza medicală, a constat că acesta dispăruse din organism.
Unui bărbat din Bucureşti de 46 de ani, i-au venit în ianuarie surorile disperate cu maşina, plângând pentru că fuseseră prin Bucureşti pe la Sfântul Nectarie, pe la Sfântul Ilie Lăcătuşul, să le asculte Sfinţii rugăciunea şi să-l vindece pe fratele lor care era internat în spital, operat pe creier şi care se afla în comă din cauza unei tumori foarte mari, nemaiprimind nicio şansă de supravieţuire din partea medicilor. Şi, mergând la Radu Vodă şi aflând de la o femeie că sunt Sfinţi mari care fac minuni la Aiud, au venit spre seară şi plângeau cu amar din faţa casei şi până la osuar, şi acolo, în faţa icoanei Maicii Domnului şi a Sfintelor Moaşte. Le-am dat untdelemn şi le-am spus să-l dea pe cap în semnul Sfintei Cruci. Când au ajuns la Bucureşti aşa au şi făcut. Şi după ce l-au dat cu untdelemn, medicii s-au răzgândit şi l-au băgat din nou în operaţie. L-au operat şi minune dumnezeiască! După trei zile de la operaţie a fost în picioare, fără pierderi de memorie, fără ameţeli, fără nicio reacţie adversă la problema pe care a avut-o la cap. Iar în Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, au venit împreună la Aiud şi plângeau toţi de bucurie. Bărbatul a fost cel care a condus maşina de la Bucureşti până la Aiud, ca să aducă mulţumire Sfinţilor pentru această minune care s-a făcut cu el. I-am şi văzut operaţia. Un sfert din cap era tăiat în zona frunţii. Şi era şi el oarecum şocat de locul Aiudului, pentru că nu se aştepta să vadă mănăstirea în forma în care este ea, adică pe Râpa robilor. Intrând în osuar, a rămas oarecum mut faţă de ce a văzut acolo – icoana Maicii Domnului şi Sfintele Moaşte. Mama lui spunea întruna de mulţimea lacrimilor vărsate pentru copilul său că i-au secat şi lacrimile şi mulţumea Maicii Domnului şi acestor Sfinţi că i l-a vindecat. Ţi se sfâşia inima când te uitai la ei. Ei sunt o mărturie mare de credinţă a unei întregi familii care s-au rugat pentru un fratele de-a lor ca Dumnezeu să-l vindece.

O femeie din Târgu Jiu a venit cu taxi-ul, maşină plătită de unul dintre băieţii ei, cu boli foarte multe în organism, printre care un diabet foarte ridicat, o infecţie foarte mare la picior, o gangrenă deschisă, care în timp, în loc să se cicatrizeze, s-a făcut şi mai mare din cauza diabetului, şi avea dureri foarte mari care nu o lăsau să doarmă noaptea. A spus că de luni de zile nu mai dormise. Era disperată. A mers pe la toate mănăstirile din zona Târgu Jiului, a fost la slujbele Sfântului Maslu foarte des, atât la mănăstire cât şi acasă, era spovedită şi împărtăşită. Şi tot aşa, ca în cazul celălalt, un părinte din Sfântul Munte i-a spus că la Aiud sunt Sfinţi care fac minuni foarte mari şi să meargă acolo neapărat pentru că va primi ajutor de la Dumnezeu. A venit la Aiud plângând cu disperare de durerile şi de necazurile ei. I-am dat un litru de untdelemn din candela Maicii Domnului de la Sfinţi şi i-am spus să se dea în semnul Sfintei Cruci pe rană de 40 de ori. Asta a şi făcut şi la mai puţin de o săptămână m-a sunat şi mi-a spus cu lacrimi în ochi că i-au încetat durerile. Nu o mai durea deloc, asta în condiţiile în care lua medicamente de la cele naturiste şi până la celelalte, fără niciun rezultat. Şi în mai puţin de două săptămâni mi-a spus că a început să i se cicatrizeze rana.

Un părinte din Satu Mare a primit binecuvântare de la preasfinţitul Iustinian de a aduce Sfinte Moaşte de la Aiud la biserică şi să le păstreze în Sfântul Altar. Şi mi-a spus că până să aducă sfintele moaşte în parohie erau întotdeauna neînţelegeri şi tensiuni între credincioşi. Dar de când au venit Sfintele Moaşte s-a aşternut o pace şi o linişte peste tot. Un alt lucru extraordinar pe care l-a spus părintele a fost că au început să vină oameni care până atunci nu cercetau deloc biserica. Pur şi simplu se vedea că erau parcă chemaţi şi aduşi în biserică de o forţă nevăzută, de harul lui Dumnezeu şi voiau să caute ceva în biserica respectivă. Şi părintele, văzându-i aşa porniţi, le-a spus despre Sfinţii de la Aiud la care s-au închinat cu multă evlavie şi cu lacrimi în ochi. Şi mai mult, părintele, având şi ceva construcţii de făcut, a început să primească donaţii datorită acestui har pe care îl au Sfinţii şi datorită liniştii pe care o primesc oamenii atunci când se închină la aceste Sfinte Moaşte.

O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu sarcina din cauza unei infecţii urinare de care nu a scăpat cu niciun medicament, s-a închinat la Sfintele Moaşte, a luat din untdelemnul Sfinţilor şi înainte de naştere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele, medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecţie urinară.

Un călugăr român din obştea mănăstirii Sf. Sava din Ierusalim mi-a relatat o întâmplare minunată. Într-una din zile, stareţul se ducea, după obicei, să se închine la sfintele moaşte din osuarul mănăstirii, care cuprinde părticele dintr-o mulţime de sfinţi mari, printre care si sfinte moaşte de la Aiud, pe care părintele stareţ le ţinea cu multă evlavie. Şi, în ziua aceea, când a intrat, o mireasmă puternică l-a învăluit deodată. Şi a căutat la toate moaştele să vadă de unde vine mireasma şi, spre surprinderea şi bucuria lui, a văzut că mireasma venea de la sfinţii de la Aiud. A chemat toată obştea să se închine şi mare i-a fost mirarea când a aflat că românii nu şi-au canonizat martirii şi zac aruncaţi în gropile Aiudului.

De aceea îndemn pe toţi credincioşii să se închine şi să îi cinstească pe aceşti mari martiri ai noştri, pentru că aşa cum spune Părintele Justin, numai rugăciunile lor ne mai pot scăpa neamul din căderea mondială de azi.

Şi când, sub noaptea smârcului şi-a zloatei,
închidem luptă, lacrimă şi rană,
din viermuirea noastră subterană
noi creştem pâine pentru foamea gloate

danionvasile.ro
http://minunicrestine.blogspot.ca/20...isorilor1.html

Aiud- Rapa robilor
http://www.youtube.com/watch?v=Dhd8s...ure=digest_wed

""Intr-o tara in care sfintii sunt modele, ticalosii ard ca viermii pe jar""

Virgil Maxim - timp de 22 de ani a patimit in inchisorile comuniste
 

Virgil Maxim este unul dintre multii barbati care au marturisit Adevarul cu pretul vietii, in perioada de prigoana comunista. Vreme de 22 de ani, Virgil Maxim a patimit in mai multe inchisori comuniste, dupa cum urmeaza: Aiud, Alba Iulia,

Virgil Maxim s-a nascut in data de 4 decembrie 1922, undeva in judetul Prahova. El a fost arestat in data de 1 noiembrie 1942. In acea perioada membrii Fratiilor de Cruce erau urmariti si arestati. Virgil Maxim, fiind inca elev, nu a fost scutit de arestare, impreuna cu sefii Fratiilor de Cruce din Buzau si Mizil. In ziua de 18 noiembrie, Virgil Maxim era inca in arest, anchetele continuand fara incetare.
http://www.crestinortodox.ro/parinti...im-126085.html

http://www.crestinortodox.ro/files/i...il-maxim-1.jpg

Este remarcabil, dar şi trist, nu numai că nicăieri în scurta dv postare nu scrie că Virgil Maxim a fost Legionar, dar nu scrie nici măcar în articolul indicat prin hiperlegătură. Ca şi când "Frăţiile De Cruce" ar fi fost altceva decât legionarismul tinerilor. Pe undeva, propaganda comunistă (începută, totuşi, de liberali) a reuşit. A reuşit să facă substantivul "legionar" şi flexiunile lui ceva prohibit de autocenzură. Dacă nu cumva perceput ca infamant. Să mai amintesc că 80, poate 90 la sută din toţi cei care au murit în închisori, cu faimă de martiri, că marea majoritate a sfinţilor închisorilor, au fost cei mai buni fii ai Legiunii ? Să mai amintesc că 80, poate 90 la sută din cei care au căzut în munţi, în încercarea eroică de a elibera ţara, au fost cei mai buni fii ai Legiunii ? Nu, nici denumirea de "fedecişti" ori de "totişti pentru ţară", sau de "mişcărişti" nu li se potriveşte. Ei au fost şi au murit cu un crez în acelaşi timp politic şi mai mult ca politic. Crezul legionar.

Un detinut politic spunea ca numai orgoliul singur nu i-ar fi ajutat pe detinuti sa ramana statornici in credinta si sa indure atatea chinuri. Odata ajunsi in inchisoare si vazand umilintele la care erau supusi, fiecare a reactionat in functie de credinta lui. Pierdusera tot, oricum, dar nu acceptau sa fie deposedati si de identitatea de crestini. Pe aceasta o mai puteau apara. De aici incolo, nu mai exista loc pentru politica de niciun fel. Oricum, erau destui preoti si calugari printre ei, adica oameni apolitici.

Daca acolo si-au sfintit sufletele, chiar e cazul sa amintim motivul condamnarii, sa-i inregimentam in vreo grupare mai mult sau mai putin agreata politic atunci si acum?
Pentru un ortodox sunt importante semnele sfinteniei. Daca acestea exista, atunci trebuie sa-i cinstim, caci sunt acum rugatori puternici pentru noi toti.

E uimitor cum alte popoare stiu sa-si cinsteasca sfintii, chiar daca acestia au fost mai inainte talhari, iar noi ne intrebam care a fost legionar si care nu. Vedem ca izvoraste mir din moastele lor, vedem ca se fac minuni cu ulei din candela ce arde in fata moastelor sfintilor de la Aiud si ramanem tot neincrezatori si suspiciosi.
Sfantul Moise Etiopianul

Sf. Varvar Tâlharul - Forum Crestin Ortodox

Nu aceasta a fost intentia, ci s-a dorit o descriere autentica, Fratia de Cruce a fost o organizatie de tineret pentru formarea elitei legionare, prin folosirea titlului Fratiile De Cruce nu se doreste o dezicere de miscarea legionara. Pentru a privi si a intelege si din alt unghi, va recomand sa ascultati emisiunea realizata de Eugenia Voda cu un martir al temnitelor comuniste.

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiun...stantin-iulian

ACATISTUL NOILOR MUCENICI ŞI MĂRTURISITORI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE (se distribuie gratuit cu revista ATITUDINI, nr. 25) După obişnuitul început se zice:
Condacul 1:
Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voastre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răs*tig*nirii voastre pe crucea pătimirii, vă zi*cem cu mare glas: Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Icosul 1:
Să ne ridicăm din somnul cel de moarte al păcatului şi al fricii, că, iată, Dumnezeu ne‑a făcut nouă dar de mare preţ, punându‑ne înainte pilde vii de nevoinţă şi de jertfelnicie, iar noi, luând aminte la lupta lor, să le aducem laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, biserici vii, sfinţite prin sânge mucenicesc;
Bucuraţi‑vă, altare de mare preţ ale neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat biruitori în multe prigoane şi lupte;
Bucuraţi‑vă, roade ale rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute;
Bucuraţi‑vă, dascăli ai creştinilor care cu multe osteneli se nevoiesc;
Bucuraţi‑vă, călăuze ale celor care pe calea cea îngustă călătoresc;
Bucuraţi‑vă, pietre care aţi strigat adevărul când oamenii tăceau;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat mai puternici decât cei care vă chinuiau;
Bucuraţi‑vă, că pe prigonitorii voştri prin răbdare i‑aţi înfrânt;
Bucuraţi‑vă, cei ce de moarte şi de chinuri nu v‑aţi temut;
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Arhanghel Mihail asupra voastră a vegheat;
Bucuraţi‑vă, că la lumina împărăţiei cerurilor în chip tainic v‑a chemat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărtu*ri*sitori români.
Condacul al 2‑lea:
A încercat fiara roşie să stăpânească lumea întreagă, având de partea ei mulţime de diavoli, dar voi i‑aţi stat împotrivă cu mult curaj, pentru că aţi iubit pătimirea şi aţi avut ca dascăl suferinţa, iar lui Dumnezeu I‑aţi cântat neîncetat: Aliluia.

Icosul al 2‑lea:
Aţi ascultat cuvântul care zice: „Pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al neamului românesc”, şi, prin pătimirile voastre, v‑aţi asemănat mucenicilor de demult, pentru care vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi‑vă, apărători neînfricaţi ai Bisericii şi ai pământului românesc;
Bucuraţi‑vă, ocrotitori cereşti ai celor care cu credinţă vă fericesc;
Bucuraţi‑vă, că întâi‑stătătorii voştri v‑au fost pildă de nevoinţă şi mucenicie;
Bucuraţi‑vă, că prin suferinţe v‑au arătat calea spre veşnica bucurie;
Bucuraţi‑vă, brazi falnici care v‑aţi frânt, dar nu v‑aţi îndoit;
Bucuraţi‑vă, jnepi pe care vitregiile sorţii nu i‑au nimicit;
Bucuraţi‑vă, că prin rugăciuni îndelungate sufletele vi le‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, că, prin versuri scrise cu sânge, poeţii temniţelor v‑au întărit;
Bucuraţi‑vă, că talanţii lui Radu Gyr, pentru voi, Hristos i‑a înmulţit;
Bucuraţi‑vă, că această binecuvântare însutit a rodit;
Bucuraţi‑vă, că şi astăzi bem apă curată din acest izvor;
Bucuraţi‑vă, că sufletelor apăsate de teamă şi frică le este leac tămăduitor;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 3‑lea:
„Porunceşte‑mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc şi eu pe o cruce, alături de Tine”, s‑a rugat Ţie, Doamne, părintele Ioan Negruţiu, iar Tu ai plinit cererea sa, dar i‑ai dat şi bucuria în*vierii. Şi de aceeaşi bucurie i‑ai învredni*cit pe toţi noii mucenici şi mărturisitori, pentru care ei Ţi‑au adus în dar cântarea: Aliluia.
Icosul al 3‑lea:
Lumea aceasta vrea să ne amăgească cu patimile şi cu poftele ei, dar noi, cugetând la suferinţele voastre, sfinţilor, ne lepădăm de deşertăciunea ei. Şi, ca nu cumva, fiind înşelaţi de diavol, să pierdem raiul cel preadulce din pricina bunătăţilor celor trecătoare, vă cerem cu stăruinţă să ne fiţi dascăli pe calea mântuirii, pentru care vă zicem unele ca acestea:
Bucuraţi‑vă, cruci fără număr în jurul crucii lui Hristos răsărite;
Bucuraţi‑vă, monumente netrecătoare, în piatra inimilor noastre dăltuite;
Bucuraţi‑vă, că aţi ridicat catapetesme pentru neamul românesc;
Bucuraţi‑vă, suflete de crin care aţi înmiresmat pământul strămoşesc;
Bucuraţi‑vă, că prin soarele Hristos ţarinile inimilor voastre au înverzit;
Bucuraţi‑vă, că în Dumnezeu aţi crezut şi fără teamă L‑aţi mărturisit;
Bucuraţi‑vă, că aţi iubit crucea şi pe Cel ce pentru noi S‑a răstignit;
Bucuraţi‑vă, că, luând paharul pătimirii, de înviere v‑aţi învrednicit;
Bucuraţi‑vă, că peste pomenirea voastră rugina nu s‑a aşternut;
Bucuraţi‑vă, că urmaşii voştri candela muceniciei voastre nestinsă o au ţinut;
Bucuraţi‑vă, comori de mare preţ tăinuite în inimile noastre;
Bucuraţi‑vă, icoane scoase la iveală după vremi de lacrimi şi prigoane;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 4‑lea:
„Aici va fi într‑o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul Gherasim Iscu despre temniţa de la Târgu Ocna, şi cuvintele sale s‑au adeverit. Dar, mai mult decât atât, Dumnezeu a arătat că şi celelalte temniţe au primit această cunună, căci în toate locurile unde s‑a vărsat sângele creştinilor jertfa a rodit. Iar noi, închinându‑ne cu evlavie în faţa noilor mucenici, Îi cântăm Celui ce le‑a dat răbdare în vremea pătimirii cântarea: Aliluia.
Icosul al 4‑lea:
Mare este soborul mărturisitorilor şi mucenicilor care la Canal şi în coloniile de muncă, la Aiud, la Târgu Ocna, la Piteşti, la Gherla şi în celelalte temniţele au pătimit pentru Hristos. Şi noi, minunându‑ne de acest nor de sfinţi, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Bucuraţi‑vă, că profeţia Cuviosului Gherasim s‑a adeverit;
Bucuraţi‑vă, că prin voi închisoarea de la Târgu Ocna loc de pelerinaj a devenit;
Bucuraţi‑vă, că tot pământul românesc prin sângele vostru s‑a sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că de la Mănăstirea Petru Vodă vestea despre jertfa voastră s‑a răspândit;
Bucuraţi‑vă, că multe mănăstiri şi schituri porţile vi le‑au deschis;
Bucuraţi‑vă, că din focul inimilor voastre mulţime de suflete s‑au aprins;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi defăimat înţelepciunea cea lumească;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi împotrivit celor ce credinţa încercau să o nimicească;
Bucuraţi‑vă, că pe slujitorii fiarei roşii i‑aţi putut înfrânge;
Bucuraţi‑vă, cronicari care aţi scris nu cu cerneală, ci cu sânge;
Bucuraţi‑vă, că învăţăturile voastre în cugetele noastre înfloresc;
Bucuraţi‑vă, file luminoase din istoria neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 5‑lea:
Cu bucurie am primit cuvintele noului mucenic Valeriu Gafencu, prin care ne‑a vorbit tot soborul sfinţilor închisorilor: „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o mi*nune. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi ruga pentru voi şi voi fi ală*turi de voi”. Iar noi, nădăjduind că prin aceste rugăciuni jertfelnice vom avea parte de mila lui Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia.

Continuare:
Icosul al 5‑lea:
S‑a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu noului mucenic Valeriu şi i‑a zis: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Iar noi, crezând cuvintelor ei, ale Maicii lui Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată, vă lăudăm, sfinţilor, cu laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, că veţi fi martori ai biruinţei Fiului lui Dumnezeu;
Bucuraţi‑vă, că în momentele de ispită vă cerem ajutorul mereu;
Bucuraţi‑vă, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că în temniţe şi deportări ca nişte îngeri aţi vieţuit;
Bucuraţi‑vă, că pentru adevăr v‑aţi învrednicit să suferiţi;
Bucuraţi‑vă, că din pilda voastră iau putere să reziste cei prigoniţi;
Bucuraţi‑vă, cei ce cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi îndeletnicit;
Bucuraţi‑vă, că prin pătimiri îndelungate pe scara raiului v‑aţi suit;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi simţit harul lui Hristos ca o putere nebiruită;
Bucuraţi‑vă, că El nicio lacrimă a voastră nu a lăsat‑o nerăsplătită;
Bucuraţi‑vă, că după ce aţi urcat muntele suferinţei v‑aţi odihnit;
Bucuraţi‑vă, că cetele sfinţilor cu mare cinste v‑au primit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 6‑lea:
„Doamne, Ţie îţi închin toată suferinţa mea. Pe cei ce m‑au torturat iartă‑i, miluieşte‑i şi‑i sfinţeşte pe dânşii. Iar dacă au nevoie de zile din zilele mele, sunt gata să le dau, căci comoara sufletului şi a minţii e să iubeşti, pentru a putea ierta”, s‑a rugat Ţie, Hristoase, părintele Vasile Pătraşcu, povăţuindu‑ne să îi iertăm pe toţi vrăj*maşii şi prigonitorii noştri, pentru a‑Ţi putea aduce cântarea de laudă: Aliluia.
Icosul al 6‑lea:
Cu limbă de moarte noii mucenici ne‑au cerut să nu îi răzbunăm, arătându‑ne că răzbunarea e doar a Ta, Doamne, şi că doar prin iubirea vrăjmaşilor noştri vom putea păstra în inimile noastre harul Sfântului Duh. Iar noi, dascăli ai iubirii de vrăjmaşi avându‑i pe noii mărturisitori, le aducem aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că văzând pilda voastră să vă urmăm ne ostenim;
Bucuraţi‑vă, că ruşinaţi fiind de răbdarea voastră răutatea şi ura le părăsim;
Bucuraţi‑vă, că prin smerenia voastră pe unii torţionari i‑aţi îmblânzit;
Bucuraţi‑vă, că aceştia au cunoscut că în inimile voastre Hristos S‑a sălăşluit;
Bucuraţi‑vă, că pentru rugăciunile voastre în adevăratul Dumnezeu au crezut;
Bucuraţi‑vă, că prin voi fiii risipitori pe Tatăl ceresc L‑au cunoscut;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne‑aţi învăţat ca pe vrăjmaşi să îi iubim;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi ca prin iubire să îi biruim;
Bucuraţi‑vă, că puterea iertării v‑a fost leac pentru suflete şi v‑a întărit;
Bucuraţi‑vă, că plinind porunca iertării aţi ajuns în raiul preadorit;
Bucuraţi‑vă, că prin faptele voastre aţi mărturisit că Evanghelia poate fi urmată;
Bucuraţi‑vă, că celula întunecată a devenit prin rugăciune cămară luminată;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 7‑lea:
Văzând cu duhul mai înainte adormirea sa şi mai apoi, după cincisprezece ani, adormirea soţiei sale, părintele Ilie Lăcătuşu ne‑a arătat că Dumnezeu a rânduit ca sfintele sale moaşte, întregi şi neputrezite, să nu zacă în mormânt, ci să fie scoase la lumină, pentru a fi puse la închinare. Şi noi, auzind mulţimea minunilor de tot felul făcute de Dumnezeu prin părintele Ilie, Îi cântăm: Aliluia.
Icosul 7‑lea:
Când de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi li s‑a cerut deţinuţilor să intre în apa îngheţată a deltei, ca să adune stuf, şi paznicii erau pregătiţi să îi împuşte pentru nesupunere, s‑a auzit glasul părintelui Ilie, care a zis: „Să intrăm în apă, că Mai*ca Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate ne*vă*tă*maţi. Că altfel vom fi împuşcaţi”. Şi, pentru credinţa lui, a apărut soarele care a alungat gerul, încălzindu‑i, şi, deşi au muncit multă vreme în apă, nu s‑au îmbolnăvit, căci i‑a acoperit harul Sfântului Duh. Iar noi zicem cu uimire aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că aţi cerut ajutorul sfinţilor şi, primindu‑l, v‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că asemenea sfinţilor mucenici din vechime aţi pătimit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei apăsaţi de neputinţe de tot felul îi ocrotiţi;
Bucuraţi‑vă, că pe cei biruiţi de povara deznădejdii îi ridicaţi;
Bucuraţi‑vă, trâmbiţe care mustraţi păcatul, arătând calea cea dreaptă;
Bucuraţi‑vă, că urechile inimilor noastre aud a voastră şoaptă;
Bucuraţi‑vă, că pe cei păcătoşi îi chemaţi la pocăinţă;
Bucuraţi‑vă, că schimbându‑şi vieţile varsă lacrimi de umilinţă;
Bucuraţi‑vă, că sufletele rătăcite le chemaţi la Biserica cea adevărată;
Bucuraţi‑vă, că celor care vă cer ajutorul le răspundeţi de îndată;
Bucuraţi‑vă, că părintele Ilie Lăcătuşu mărturiseşte harul care v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei ce s‑au închinat la sfintele voastre moaşte i‑aţi sprijinit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 8‑lea:
Semn dumnezeiesc I‑au cerut lui Hristos cărturarii şi fariseii, dar El le‑a răspuns că, dacă nu vor crede în învăţătura lui Moise şi a proorocilor, nu vor crede nici dacă ar învia morţii. Iar noi, vă*zându‑i pe urmaşii fariseilor batjocorind minunea neputrezirii sfintelor moaşte ale părintelui Ilie Lăcătuşu şi tăgăduind mi*nu*nea izvorârii de mir şi de bună‑mireasmă din moaştele pătimitorilor, nu ne smintim, ci prin ele ne întărim în credinţă, cântându‑I lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 8‑lea:
De multe ori au izvorât mir din unele sfinte moaşte ale mucenicilor şi mărturisitorilor, la care închinându‑se unii bolnavi au primit vindecare. Cum să înţelegem, Doamne, această minune? Nepricepuţi suntem şi ne e teamă că, pentru puţinătatea credinţei noastre, nu suntem vrednici de asemenea daruri. Dar ştim că bineplăcut Îţi este să îi lăudăm pe aceşti robi aleşi ai Tăi şi, de aceea, zicem:
Bucuraţi‑vă, că mari şi grabnici făcători de minuni v‑aţi arătat;
Bucuraţi‑vă, că prin rugăciunile voastre cei suferinzi de boală au scăpat;
Bucuraţi‑vă, că răsplătindu‑vă ostenelile Hristos v‑a proslăvit;
Bucuraţi‑vă, că sfintele voastre moaşte în toată lumea le‑a împărţit;
Bucuraţi‑vă, că la Iaşi de mai multe ori mir şi bunămireasmă au izvorât;
Bucuraţi‑vă, că această minune în multe mănăstiri şi biserici s‑a mai văzut;
Bucuraţi‑vă, că de mireasmă cerească pe credincioşi i‑aţi umplut;
Bucuraţi‑vă, că ritorii care batjocoreau darul dumnezeiesc au tăcut;
Bucuraţi‑vă, că înţelepciunea cea deşartă a defăimătorilor o aţi ruşinat;
Bucuraţi‑vă, că pe cei slabi în credinţă i‑aţi întărit;
Bucuraţi‑vă, că auzind aceasta credincioşii s‑au veselit;
Bucuraţi‑vă, că cei ce se împotriveau cinstirii voastre au amuţit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 9‑lea:
A venit pe pământul românesc părintele Ivan cel străin, pentru ca predania Mănăstirii Optina să aducă şi aici roade de mare preţ. Şi, lăsându‑se mistuiţi de focul rugului aprins al rugăciunii lui Iisus, mulţi robi ai lui Hristos au răbdat cu curaj răzbunarea diavolească, căci au fost aruncaţi în temniţă, unde I‑au cântat lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia.
Icosul 9‑lea:
„Ai vrut să dai foc comunismului cu Rugul aprins”, i‑a spus acuzator anchetatorul părintelui stareţ Daniil de la Rarău, mărturisind fără să vrea că cea mai importantă rezistenţă împotriva duşmanilor Sfintei Biserici este rugăciunea şi nevoinţa. Iar noi, vrând să aprindem candela inimilor noastre cu acest foc dumnezeiesc, vă zicem vouă, celor ce aţi urcat pe treptele rugăciunii ca sfinţii din vechime:
Bucuraţi‑vă, ruguri aprinse de focul nematerialnic al rugăciunii;
Bucuraţi‑vă, că fiind înţelepţi ca şerpii aţi dărâmat idolii minciunii;
Bucuraţi‑vă, că cei puternici ai lumii acesteia de voi se temeau;
Bucuraţi‑vă, că în arena muceniciei sfinţii îngeri vă încurajau;
Bucuraţi‑vă, că prigonitorii să vă îngenuncheze nu au reuşit;
Bucuraţi‑vă, că la vreme de ispită cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, chipuri senine care răspândiţi lumina Filocaliei;
Bucuraţi‑vă, că ne chemaţi să urmăm predania sfinţeniei;
Bucuraţi‑vă, că zeghea voastră a fost mai preţioasă decât odăjdiile aurite;
Bucuraţi‑vă, lumânări care aţi ars pe altarul vieţuirii curate;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi să ne luptăm cu poftele trupeşti;
Bucuraţi‑vă, că ne izbăviţi de ispitele diavoleşti;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 10‑lea:
La Baia Sprie, pregătindu‑se să prăznuiască în adâncul pământului Învierea lui Hristos, deţinuţii desenau pe pereţii minei semnul crucii, spunând: „E semnul izbăvirii şi vrem să‑l vedem peste tot. Noi suntem creştini şi credem că şi de la crucea Domnului putem primi ajutor”. Şi, fără să se teamă să mărturisească credinţa în Hristos, Îl lăudau pe Dumnezeu, căruia noi Îi cântăm: Aliluia.

Icosul 10‑lea:
Deţinuţii şi‑au făcut clopote din sfredele, anunţând începutul sfintei slujbe de Paşti, iar preoţii, neavând odăjdii, în salopete au slujit, aducând în inimile pătimitorilor bucuria creştinilor din catacombele Romei. Şi, cântând fără teamă imnul învierii lui Hristos, au arătat cu toţii că Domnul învierii în inimile lor era viu. Iar noi, uimindu‑ne de curajul lor, vă aducem cântări de laudă:
Bucuraţi‑vă, cei ce nu v‑aţi temut de moarte, pentru că aţi crezut în Cel înviat;
Bucuraţi‑vă, cei ce în viaţă crucea ca jugul cel de folos aţi purtat;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi fost în oastea lui Hristos ostaşi neînfricaţi;
Bucuraţi‑vă, că prin semnul sfintei cruci aţi fost binecuvântaţi;
Bucuraţi‑vă, că nici chinurile groaznice nu v‑au putut înspăimânta;
Bucuraţi‑vă, că de Dumnezeu nimic nu v‑a putut îndepărta;
Bucuraţi‑vă, că uneltirile celor ce vă chinuiau s‑au surpat;
Bucuraţi‑vă, că socotelile lor în chip minunat s‑au spulberat;
Bucuraţi‑vă, că unii dintre voi, după căderi grele, v‑aţi ridicat;
Bucuraţi‑vă, că prin pocăinţă la măsuri duhovniceşti înalte v‑aţi înălţat;
Bucuraţi‑vă, că în aceştia puterea dumnezeiască şi mai mult a lucrat;
Bucuraţi‑vă, că mulţi dintre cei din urmă cei dintâi s‑au arătat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 11‑lea:
Nu doar pe pământul românesc, ci din Muntele Athosului până în Ţara Sfântă vestea despre mulţimea minunilor voastre s‑a răspândit, şi cei de alte neamuri au priceput măsura sfinţeniei voastre. Iar noi, văzând că Dumnezeu nu a ţinut sub obroc lumina mărturiei pe care aţi dat‑o, Îi mulţumim, cântându‑I: Aliluia.
Icosul 11‑lea:
Niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor voastre, sfinţilor, că prin rugăciunile voastre sufletele slabe se întăresc, cei căzuţi în păcate se ridică, bolnavii se tămăduiesc şi cei deznădăjduiţi află mângâiere cerească. Şi noi, primind chemarea voastră la jertfă ca un testament de mare preţ, vă aducem din prinosul inimii aceste cântări:
Bucuraţi‑vă, preoţi, care aţi adus lumina lui Hristos în întunericul temniţelor;
Bucuraţi‑vă, credincioşi care cu suferinţe v‑aţi umplut sacul sufletelor;
Bucuraţi‑vă, tineri care nu aţi avut tinereţe, căci I‑aţi dăruit‑o lui Hristos;
Bucuraţi‑vă, că în loc să căutaţi slava acestei lumi aţi ales cele mai de jos;
Bucuraţi‑vă, că renunţând la desfătări aţi dobândit bucuria cea netrecătoare;
Bucuraţi‑vă, că Dumnezeu a îndulcit zilele voastre amare;
Bucuraţi‑vă, femei, care mucenicelor de demult v‑aţi asemănat;
Bucuraţi‑vă, bătrâni, care prin adevărata înţelepciune v‑aţi încununat;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne daţi putere în cugete şi în cuvânt;
Bucuraţi‑vă, că rugăciunile voastre le simţim ca un acoperământ;
Bucuraţi‑vă, că temniţele, lagărele şi coloniile de muncă le‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că pecetea lui Hristos în sufletele voastre s‑a vădit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 12‑lea:
Profetic a fost cuvântul părintelui Gheorghe: „Or să se bată cu noi şi morţi; iar noi o să fim alături de voi, ca să ne apă*raţi. Şi morţi vom izbândi”. Căci, oricât ar încerca urmaşii prigonitorilor voştri să defaime şi să batjocorească jertfa voastră, voi răsăriţi şi creşteţi ca nişte flori binemi*rositoare pe pământul inimilor noastre şi, pentru aceasta, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce v‑a proslăvit, cântând: Aliluia.
Icosul 12‑lea:
Tânărului aflat pe patul de suferinţă i s‑a arătat în vis Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, ţinând în mâini o raclă cu sfinte moaşte de la Aiud, şi prin aceasta ne‑a îndemnat să înţelegem că mari sunt darurile pe care le‑aţi primit de la Hristos. Iar noi, uimindu‑ne de această arătare minunată, îndrăznim a vă cere să fiţi mijlocitori pentru noi în faţa tronului ceresc şi vă aducem cântări de laudă:
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Nectarie a vădit urcuşul vostru duhovnicesc;
Bucuraţi‑vă, că astfel v‑a arătat podoabe ale neamului românesc ;
Bucuraţi‑vă, că suntem fiii pătimirii voastre însângerate;
Bucuraţi‑vă, când vestim minunile voastre nenumărate;
Bucuraţi‑vă, apărători ai celor care fără teamă vă cinstesc;
Bucuraţi‑vă, sfinţi care staţi împotriva celor ce şi acum vă prigonesc;
Bucuraţi‑vă, ai celor care dau mărturie despre sfinţenia voastră, ocrotitori;
Bucuraţi‑vă, ai celor aflaţi în ceaţa ispitelor, luminători;
Bucuraţi‑vă, că prin rugăciunile voastre pe cei slabi îi întăriţi;
Bucuraţi‑vă, că aţi înviat după ce pe crucea pătimirii aţi fost răstigniţi;
Bucuraţi‑vă, ai celor ce merg pe urmele paşilor voştri luminători;
Bucuraţi‑vă, ai celor care vor să Îl mărturisească pe Hristos povăţuitori;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 13‑lea:
O, sfinţilor mucenici şi mărturisitori, care prin jertfele voastre sunteţi pilde vii înaintea ochilor inimilor noastre, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ducem lupta cea bună cu patimile, cu poftele şi cu înţelepciunea acestui veac, ca stând împotriva prigonitorilor lui Hristos din vremurile noastre să dăm mărturia cea bună cu dreaptă socoteală, cu curaj şi putere multă, cântând: Aliluia.
Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul întâi: Să ne ridicăm din somnul cel de moarte… şi Condacul întâi: Îngerii păzitori din cer au fost trimişi… Apoi se zice această
Rugăciune
Sfinţilor noi mucenici şi mărturisitori, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi în aceste vremuri de grea încercare. Aveţi grijă de tot clerul tot şi tot poporul binecre*dincios. Nu îngăduiţi ca duşmanul mântuirii noastre să cotropească pământul sufletelor noastre, prin rătăciri şi patimi de tot felul. Ajutaţi‑ne să punem, iară şi iară, început bun mântuirii noastre. Fiţi călăuzitori ai noştri pe calea mântuirii, povăţu*in*du‑ne prin părinţii noştri duhovnici. Fiţi sprijinitori ai celor care vor să lepede înţelepciunea acestei lumi şi să dobândească înţelepciunea cea adevărată. Fiţi întăritori ai celor care, din pricina fricii, se feresc să dea mărturia cea bună. Ridicaţi‑i pe cei căzuţi în groapa păcatelor. Celor bolnavi uşuraţi‑le suferinţele, celor necăjiţi daţi‑le cele de trebuinţă. Voi, care aţi răbdat foamea, şi setea, şi frigul, şi arşiţa, şi golătatea, aţi primit de la Dumnezeu darul de a‑i mângâia pe cei aflaţi în nevoi de tot felul. Vrem să vedem lucrarea voastră în vieţile noastre, vrem să fim martori ai mijlocirii voastre minunate. Îmblânziţi‑i pe cei care şi acum vă prigonesc, potoliţi‑i pe cei care şi acum vă defaimă. Rugaţi‑vă lui Dumnezeu să răspândească în tot locul mărturia despre pătimirea şi sfinţenia voastră. Daţi‑ne putere, sfinţilor, să mergem pe urmele voastre, ca să fim cu adevărat urmaşii rugăciunilor voastre. Ajutaţi‑ne să zugrăvim în inimile noastre icoanele voastre, şi să vă lăudăm până în ceasul din urmă al vieţii noastre, slăvindu‑L pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i‑ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i‑ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea măr*turia cea bună în faţa prigonitorilor, primeşte de la noi această puţină rugăciune. Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul ini*mii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roa*dă bună, să ne fie nouă spre început bun mân*tu*i*rii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa*ţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bi*se*ricii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim a*ceastă mustrare spre îndreptarea noastră.
Cerut‑a oarecând Sfânta Maria Magdalena tru*pul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune‑mi un*de l‑ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem îna*intea Ta, rugându‑ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta în*drăzneala şi nu vei trece cu vederea cererea noas*tră: „Doamne, arată‑ne nouă locurile în care se află sfin*tele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându‑le să le cinstim cu evlavie”. Şi dacă din pricina păcatelor noas*tre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne ru*găm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfin*tele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoa*te‑le la lumină, pentru a primi închinarea cu*venită.
Ca închinându‑ne cu evlavie, să ne putem bu*cu*ra şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cu*vi*ne, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mu*ce*nice. Şi împreună cu ei să Îţi aducem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lău*dat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pu*rurea şi în vecii vecilor. Amin.


Sursa:
http://apologeticum.wordpress.com/20...te/#more-17762

Sambata, 17 noiembrie, a fost evocat la Manastirea Antim - Sandu Tudor, ieroschimonahul Daniil de la Rarau (mort in inchisoarea comunista de la Aiud). Nu am fost prezent, dar sper ca nu au fost doar simple discursuri festive. Uneori imi pare ca intarziem foarte mult cu recunoasterea sfinteniei unor persoane trecute la cele vesnice. Nadajduiesc ca ierarhii nostri vor tine seama de evlavia crestinilor. Am descoperit o icoana. Nu sunt in masura sa spun ca e o graba a crestinilor, o vad doar ca pe un pas spre a lua in discutie canonizarea sa.

http://3.bp.blogspot.com/-2DRqYo5eB5...chisorilor.jpg

doamna antoniap, acest acatist a fost aprobat de Sinodul BOR?

Ala nu e acatistul sfintilor inchisorilor, e acatistul legionarilor.

S-a mai discutat si aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14295

E regretabila apologia unor criminali prin campania sanctificarii lor. Nu imi amintesc sa fi gasit in scriptura mentiuni sustinatoare ale ideologiei cetos-mistice si sanguinarde din discursurile capitanului lor. E cumva "carticica sefului de cuib " a cincea evanghelie si nu stim noi?

Buna intrebare.
Oare de ce simt ca raspunsul este "nu"?

Sti de ce simti ca raspunsul e "NU"? Pentru ca esti catolic, si voua sfintii ortodocsi nu va spun nimic. Daca nu il recunoasteti nici pe Sf. Serafim de Sarov... ce sa mai spun.
Deci, useri catolici, incercati sa nu va mai dati cu parerea in probleme care nu va privesc. O faceti doar sa puneti gaz pe foc si nu e crestineste.

Faptul ca e catolic nu inseamna neaparat ca nu are dreptate in nici o privinta.

Tu crezi ca e ok sanctificarea unor asasini si indentificarea Sfintilor Inchisorilor cu unii ca acestia?

Acum cauta moastele lui Valeriu Gafencu dar atat timp cat vor merge pe drumul asta nu le vor gasi niciodata sau vor recurge la contrafaceri.

Nu ar fi nici prima data, dar de data asta nerusinarea ar fi prea mare.

A fost canonizat Pr. Sofian Boghiu? Nu, totusi exista icoane cu Pr. Sofian, caci lumea are evlavie la el.
Evlavia incepe inainte de canonizare. Vezi si Pr. Arsenie Boca. Cate minuni se fac la mormantul sau... si totusi nu e canonizat, inca. Dar tocmai evlavia oamenilor a dus la inceperea dosarului de canonizare.
Deci lucrurile merg de jos in sus.
La fel si cu Sfintii inchisorilor. Mirul care curge din moastele lor si minunile care se produc, constituie conditiile canonizarii. Faptul ca inca nu sunt canonizati inca, nu inseamna decat ca mai trebuie sa asteptam putin. De vreme ce din moastele lor curge mir, inseamna ca Dumnezeu Si-a spus cuvantul in ceea ce-i priveste.
Ca legionarii au facut o greseala in viata lor, e adevarat, dar cine nu a facut greseli? dar prin suferinta supraomeneasca din inchisori, au ispasit greselile. Credeti ca nu?!? Intrebarea se adreseaza românilor si ortodocsilor. Atunci spuneti-ne cum izvoraste mir din moastele lor?!?

Legionarii de care se vorbeste la inceputul acatistului n-au ispasit nimic.
Au ucis si au fost ucisi.
In ce consta sfintenia?

Greu de priceput?

Sau evlavia e superioara moralei crestine?

Noi i-am numit sfintii inchisoilor pe toti cei ce au patimit in Carcerele inchisorilor, desi nu au fost numai "ortodocsi". Nu pot sa inteleg de ce se uita lucrul acesta. Toti au suferit pentru acelasi lucru, acelasi crez. Sunt sau nu sfinti o stie Bunul Dumnezeu Cel ce le-a dat puterea sa treaca peste toate

Vrei sa spui, Aline, ca TOTI, care au ajuns in inchisori din cauza ca au avut contact cu legionarii, fie ca au fost colegi cu ei la facultate, sau au fost consateni, au fost asasini? Oare nu exagerezi?
Maine, poimaine vom fi numiti cu totii asasini pentru ca legionarii au fost romani. Sa ne amintim ca in vremea noastra i-am omorat pe sotii Ceausescu! Sa inteleg ca noi toti trebuie sa purtam stigmat si ca locul nostru e in inchisoare pe viata si apoi in iad din acest motiv?
Asta, ca sa vedem cam cum ii judecam noi pe altii...
Cat despre nerusinare... caut-o in alta parte.
Crezi ca si Valeriu Gafencu a fost criminal?!?

r. Atunci spuneti-ne cum izvoraste mir din moastele lor?!?[/quote]

Am fost la Aiud si am vazut Osuarul. Merita vazut de toti cei ce "nu cred pana nu vad"

Alin, viata este cel mai mare pret cu care poate cineva plati o greseala.
Gasesti si pe internet: cei care au omorat sunt nicadorii, 3 persoane, si decemvirii, 10 persoane. Acestia au fost executati pentru fapta lor. Deci nu toti legionarii sunt criminali. Unii erau elevi de 14-15 ani, altii studenti la Medicina. Si acestia pot fi considerati criminali?!?

Dumnezeu nu se lasa pacalit.
Treaba e mult prea serioasa, pentru ca cineva sa isi permita sa recurga la contrafaceri. Si la ce ar ajuta?!?
Vrei sa zici ca s-au mai incercat contrafaceri? Altfel nu inteleg de ce "de data asta nerusinarea ar fi prea mare". Cine s-ar preta la asa ceva? Daca stii ceva, spune-ne, Aline.
Plusul, care s-ar crea prin canonizarea Sfintilor inchisorilor ar fi ortodox, nu legionar. De asta sa nu te indoiesti!

Probabil nu m-am facut bine inteles.

Intr-un din asa zisele "acatiste" (nu cel postat de antonia pe pagina precedenta) acestia sunt numiti, impreuna cu CZC, "sfinti marturisitori".

Tu crezi ca sunt "sfinti marturisitori" acestia?

Pe urma, oase adunate din gropile comune (unde se aruncau si detinuti de drept comun) si puse spre inchinare, crezi ca sunt ok?

Asa zisul "miracol" a lui Danion cu asa zisul izvorat de mir din oase luate din locuri doar de el stiute si apartinand cine stie cui, ti se par ok?

Evlavia ortodoxa este din pacate prea usor de exploatat ca nu de putine ori merge mana in mana cu naivitatea si ignoranta.

Aline, noi vorbim despre acest acatist in forma lui actuala:
Condacul 1:
Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voastre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răstignirii voastre pe crucea pătimirii, vă zicem cu mare glas: Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.


Deci ce nu ti se pare in ordine?
Indoiala asta a ta nu e buna. Te indoiesti de mirul izvorat din moaste? Dar de minunile facute de moaste pentru rugaciunile adresate sfintilor inchisorilor, te indoiesti?!? Exista marturii si vindecari nenumarate.
Daca da, indoiala aceasta nu vine de la Dumnezeu. In locul tau as da fugulita la spovedanie.

In cazul in care nu ai aflat inca, oasele celor, care s-au mantuit sunt albe; iar al celor care s-au sfintit sunt galben-maronii.
Crezi ca oasele celor de drept comun, care au fost ingropati la un loc cu sfintii inchisorilor, sunt la fel de galben-maronii, ca cele ale sfintilor nostri?
Daca asa crezi, atunci tu esti mai naiv decat cei cu evlavie ortodoxa, caci aceia se predau in mainile lui Dumnezeu si Il lasa pe Acesta sa decida totul, in vreme ce tu iti permiti sa judeci in mod gratuit. E pacat, Aline, sa ne batem joc de suferinta unor oameni si de Duhul Sfant, Care le-a dat putere acestora sa reziste.

si daca NU vor fi canonizati NICIODATA? Ce facem atunci? Nu crezi ca ar fi mai bine sa asteptam decizia Sinodului BOR? Acum ne facem singuri preoti si canonizam SINGURI pe cine dorim si apoi le inchinam si rugaciuni?. Mai lipseste sa ridicam si biserici si sa ii punem patroni ai acestor sfinte locasuri. Stii cum zice Ap. Pavel: "Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori? Oare toti au putere sa savarseasca minuni?"(1 Corinteni 12:29). Asa ca mai multa grija!

Stefan florin, spune-le celor care s-au vindecat in chip minunat cu ajutorul sfintelor moaste ale Sfintilor inchisorilor, ca ar fi trebuit sa -si astepte vindecarea dupa decizia Sinodului...
Eu nu am ce astepta. M-a impresionat suferinta lor extraordinara si ii cinstesc asa cum merita, pentru credinta si dragostea lor nelimitata.
Pe tine nu te-a impresionat suferinta lor si multimile de vieti sacrificate in modul cel mai bestial? Poate esti mai tare, chiar de piatra, cine stie...

Ne lipseste vederea duhovniceasca. Sunt atatea minuni care se petrec la mormantul parintelui Arsenie, Sofian, Lacatusu etc. si noi ne multumim doar cu stiri "peste nu stiu cate mii de pelerini la mormantul parintelui X".

Si eu gandeam intr-o vreme ca nu trebuie sa ne rugam decat la cei canonizati. Acum gandesc altfel. Putem merge la mormintele unor parinti si ne putem ruga. Si gandesc asa pentru ca mi-a fost dat sa intalnesc persoane cu o viata deosebita care nu ezitau sa mearga la mormintele unor mari parinti trecuti la cele vesnice.

Sa nu uitam Parintele Iustin Parvu, Parintele Arsenie Papacioc, Mitropolitul Anania Bartolomeu si mai sunt, dar imi scapa mie. Mie imi este de ajuns marturiile acestor parinti care au fost acolo, care au trecut prin comunism si iadul inchisorilor comuniste, nu ma intereseaza ce spune media si politicul. Cum sa am incredere in masoni si in papusarii lor? Daca am ajuns sa ne indoim si de jertfa martirilor din inchisoarele comuniste, am decazut f.mult. Si apoi ne intrebam de ce sunt atatea probleme in tara! Calcam in picioare jertfa si sangele martirilor romani, a eroilor nostrii si apoi ne smiorcaim ca aia din guvern fac numai porcarii. Normal ca fac orice din moment ce romanul isi uraste tara, isi uraste martirii si eroii neamului, nu isi iubeste familia, traditia,cultura, semenii si considera ca aia din Vest is mai buni, cu toate ca de-a lungul istoriei am observat f.bine cat de prieteni ne sunt vesticii. A avut dreptate Pr.Amfilohie cand a zis ca daca un roman vrea sa faca ceva, sa lupte cu vorba sau cu fapta, o sa fie oprimat de cei de langa el, de casnicii lui. Noi nu mai avem de-a face concret cu masonii,cu arabii, cu evreii, desi sunt si ei in spatele multor probleme, avem de-a face cu ai nostrii! "Te-ai gasit tocmai tu,ma? N-ai binecuvantare sa scrii, n-ai binecuvantare sa vorbesti, n-ai binecuvantare sa faci!" Dar cine imi da mie binecuvantare sa tac si sa abdic?

Cutremuratoare Carte postala trimisa din temnita celor de acasa
 

pe scurt, cum e ordinul, ce sa-ti scriu? Ce sa-ti spun?
Fetita noastra a trecut intr-a patra primara?

Are ochi ca ai tai? Tot asa tristi? Cum e afara?
E soare? E cer? E tutun? Aici, stau de vorba cu celula mea pe-ndelete,
o-ntreb de voi, o dezmierd, apoi o zgarii, o musc, o blestem.

Cateodata, umbrele voastre palpaie pe un perete
si-atunci curge aur in ea, ca-n staulul din Vitleem.

Tot asa e noaptea si pe la voi? Afunda ca hruba,
cu luna ca un starv spanzurat de-o prajina?…

De-o sa ma duc la alta puscarie cu duba,
nu mai cautati nemernica mea vizuina.

Uita-ma tu, sa ma uite fetita. Asa e osanda,
te-astupa cu piatra, te rupe de toate…
Nu-l mai asteptati pe taticu. L-a-nghitit ocna, flamanda.

Mai am unsprezece ani jumatate…
Radu Gyr

De cateva zile mi s-au umflat exagerat de mult picioarele. Am pus cataplasme, am apelat si la alte remedii naturiste, dar totul parea zadarnic. Picioarele mele parca purtau o povara ce-mi ingreuia mersul.

Aveam o sticluta cu ulei din candela Sfintilor Inchisorilor de la Aiud, dar uitasem de ea. Aseara mi-am adus aminte de ea si am pus putin ulei sfintit pe paine si am mancat. De dimineata, picioarele mele intr-o stare perfecta.

Mare este Dumnezeu intru Sfintii Sai.

In materialul urmator exista imagini de la praznuirea Sfantului Valeriu Gafencu si doua momente filmate. In al doilea, se poate uramari o predica ziditoare de suflet a parintelui Amfilohie Branza de la Manastirea Diaconesti.


http://apologeticum.wordpress.com/20...ocna/#comments

Abia acum am vazut aceasta postare.
Multumim, Laura19, pentru aceasta radiografie a societatii de azi din Romania.

Poti sa-mi spui care e canonul ortodox dupa care culoarea oaselor determina gradul de sfintenie sau soarta in vesnicie a (fostului) posesor?