Fratilor, in toate meritul este al lui DUMNEZEU!

Unde va e smerenia, aia despre care insirati discutii interminabile?...

eu nu cred ca lipsa copiilor se datoreaza pacatelor, ci pentru ca asa a lasat Dumnezeu...

intre altele, cu dedicatie ptr femeile care se considera "alese" ptr ca au copii... e bine de stiut ca mai au si barbatii probleme, defecte, etc.

Educatie si har
 

dar, sa revenim la topic... cu un cuvant de folos de la Parintele Porfirie citire:

<<Odata mi-a spus cu tristete despre parintii unui copil neascultator: "Parintii lui, desi au atata educatie, atatea cunostinte psihologice, atata pregatire stiintifica, si-au pierdut copilul care le-a scapat din maini. La ce-ti foloseste invatatura? Doar harul lui Dumnezeu, doar iubirea noastra curata ce se sacrifica in taina pentru ceilalti ii poate mantui si pe altii si pe noi.">>

Nu te preocupa de astfel de amanunte
 

Un prieten de-al meu, cu tendinte ascetice, dorea sa-si pastreze pentru nevoi personale o mica suma de bani. Restul banilor, pe care-i castiga muncind, voia sa-i imparta pe milostenii. Sovaia totusi sa ramana cu atat de putini bani. I-a impartasit gandurile sale Parintelui, care i-a raspuns: "Binecuvantate, stai si te preocupi de astfel de amanunte. Tine pentru tine cati bani vrei si straduieste-te cat poti sa-L iubesti mai mult pe Hristos si toate aceste chestiuni se vor rezolva de la sine".

din cartea "Langa Parintele Porfirie".

"Bucura-te ceea ce veselesti cu roadele credintei pe parintii cei fara de copii"-din acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului:6:

Iarta-ma, dar nu o prea vad nici pe a ta. Adica pentru tine o mama, care creste un copil, nu are nimic in plus fata de o femeie, care are doar grija de propriai persoana, avand in vedere ca nu toate femeile fara copii sunt calugarite? Mi se pare un punct de vedere egoist si rautacios si chiar nerecunoscator fata de propria-ti mama. Tu nefiind mama, nu stiu cum poti sa-ti dai cu parerea despre ceea ce nu stii?!?

Este parerea ta personala.
Eu solicitam aici raspunsul unui preot, nu pareri personale.
In urma citirii cartii lui Larchet, pe care o recomand tuturor si care se gaseste la "Carti ortodoxe", am realizat ca orice boala se datoreste pacatelor noastre numeroase. In cazul in care nu e vorba de boala, poate fi vorba de pacate ale familiei. Deci, poate sa ma lamureasca cineva de profesie?
Si apoi, tot luand anticonceptionale de tinere, femeile ajung sa nu mai poata face copii. Asta nu e lasat de la Dumnezeu, ci de la...

Pentru ca eu am inceput discutia acesta despre mame...e cuvine sa mai adaug ceva. De data acesta voi scrie din inima mea..nu din cele citite..
Mai intai va voi povesti ceva..Fina mea a urmat tratament 7 ani pentru a ramane insarcinata. A facut sfantul maslu unde nu a fost..ce nu a facut...cand isi pieduse orice speranta, in urma unei minuni a Maicii Domnului a ramas gravida. Acum are o fetita o chema Maria. deci se poate... acestea le-am scris spre mangaierea sotiilor fara copii.
Dar, noi mamele , noi care avem DOAR cate un copil sau 2..( cum e si cazul meu deci nu acuz nici nu ma scuz) unde ne sunt ceilalti copii??? vorbim de pacatele celor care NU au copii...dar ai nostri..ceilalti UNDE SUNT mamelor?? unde sunt?? Ce usor este sa spunem...eu am un copilas...dar pe ceilalti pe care i-am avortat unde sunt??? CU ce suntem mai vredince decat femeia stearpa?? CU CE???? Oare cum ne va primi Hristos la judecata??? Nu in copii se masoara iubirea ci in JERTFA, IN JERTFA SURORILOR!!!! Sa mergem in orfelinate sa ne oferim pieptul pentru a odihni copii fara mame, sa dovedim prin fapte ca suntem mame, nu numai prin nastere de prunci. HAI SA NU NE RANIM..SA NE ASEZAM IN LOCUL MAMEI FARA DE COPII SA-I INTELEGEM SUFERINTA..nu stim ce aduce ziua de maine..poate Doamne fereste ne ia Domnul inapoi ce ne-a dat...copilasul......atunci...vina cui va fi?? a cui???
Stapana mult milostiva, TU ceea ce ne esti TUTUROR MAMA ajuta-ne si pe noi mamele sa ne crestem pruncii si daruieste Stapana dupa cum voiesti TI alinare celor ce nu au prunci. Tamaduieste-le trupurile, daruieste-le intelepciune sa primesca cu bucuria Crucea oricare ar fi ea. Aminteste-ti de noi Stapana, cele ce suntem femei, aminteste-ti de noi Stapana si nu ne lepada pentru pacatele noastre ci invata-ne sa Iti urmam Tie in iubire si virtute. AMIN!

[SIZE=4][COLOR=Red]DUMNEZEU Se face El Însuşi copil pentru cei lipsiti de copii.[/COLOR][/SIZE]
Din “Jurnal dicontinuu cu N. Steinhardt” de Ioan Pintea

iata......cata managiere..cata managaiere.....

Desi spui ca nu doresti pareri personale, am sa indraznesc sa imi exprim parerea ca infertilitatea unor femei se poate datora faptului ca mamele acestora au facut la randul lor nenumarate avorturi, inlacrimand pe Dumnezeu!!!
NU CRED CA EXISTA O EXPLICATIE GENERALA.... NU POT FI TOATE FEMEILE FARA COPII, BAGATE IN ACEIASI OALA SI FACUT GHIVECI... cine suntem noi ca sa stim cata durere si suferinta se ascunde in inima femeilor care nu au fost INCA binecuvantate cu prunci.
Sa nu ne grabim sa punem etichete si sa aruncam verdicte subiective.. eu spre exemplu am multe prietene care s-au aflat ani la rand, in imposibilitatea de a da rod pantecelui... desi modul de viata nu si l-au schimbat in toti acesti ani, iata ca dupa atata amar de vreme, aparent din senin, s-au trezit insarcinate... i in acest caz ce explicatie mai poate fi data???... pana la urma ajungem tot la vorba Mirelei... ca totul depinde numai de Dumnezeu... cand va voi El si cum va voi El...sa pastram pururea vii in inima noastra cuvintele: "CAILE LUI NU SUNT SI CAILE NOASTRE IAR JUDECATILE LUI NU SUNT SI JUDECATILE NOASTRE". PACE SI INTELEGERE SA FIE, AICI PE FORUM SI IN LUMEA INTREAGA!AMIN

Planul lui dumnezeu
 

Nu stim noi ce plan maret are Dumnezeu cu fiecare dintre noi...
Sa nu uitam si pe Sfanta Ana, mama Sfintei Fecioare Maria, pe Elisabeta maica Sf Ioan Botezatorul.... si ele au fost sterpe pana la o vartsa inaintata si barfite de oamenii vremurilor in care au trait si iata cum in cele din urma ele s-au ridicat deasupra tuturor mamelor de pana atunci!!!
Cu ce rod le-a invrednicit Bunul Dumnezeu????????????????

Nu stiu cat de folositoare vor fi cuvintele mele(spun aceasta pentru a fi in contextul numelui topicului pe care postez) dar, citind in acesta si in cel intitulat"Cu ce om v-ati casatorit"nu m-am putut abtine sa nu adaug si eu ceva!
Din trairile mele eu am invatat un lucru;Dumnezeu ne da viata de care avem nevoie pentru mantuirea noastra iar neimplinirile si necazurile sunt pentru sporirea noastra in cele duhovnicesti.
Atunci cand acestea apar noi trebuie sa fim inarmati ci rabdare,cu credinta si cu dragoste pentru a le putea depasi si pentru a inainta pe anevoiosul drum al vietii care este doar anticamera in care stam pentru a ajunge la judecata lui Dumnezeu.
Cand pasesti in viata de familie totul pare usor si frumos dar,a ramane impreuna si cand apar lipsuri,neintelegeri,boli necazuri cu serviciul,necazuri cu copii,cu socrii cu parintii reprezinta totusi"argint lamurit in foc,curatit de sapte ori".
Eu nu-i cred pe cei care spun ca la ei totul merge struna si ca sunt perfect multumiti de relatia lor! Daca este asa de ce sunt atatea divorturi?
Ca femee casatorita atunci cand barbtul tau este bolnav si nu-ti mai poate oferi nimic oare a avea grija de el si a ramane langa el nu este o jertfa? Sunt atat de diferiti oamenii si fiecare are problemele lui de aceea nu este bine sa judecam pe nimeni niciodata!

Am mai spus ca ideea era de a gasi un raspuns la intrebarea mea, nu de a rani. Tocmai pentru ca inteleg suferinta aceasta, am pus intrebarea. Dar am impresia ca lumea intelege numai ce vrea, nu ce se scrie cu adevarat.

Cat priveste "ceilalti copii", cred ca am avut un topic aparte si nu trebuie sa amestecam lucrurile.

Prin eventualul raspuns la intrebarea mea vroiam sa ajut o prietena de-a fiicei mele, care incearca si incearca...

Marina, ai citit cartea lui Larchet, sa vezi cat rau ne facem cu pacatele?
Poate ca cele care "din senin s-au trezit insarcinate", si cunosc si eu asemenea exemple, poate ca au facut ceva, de au indreptat situatia. De aceea ceream parerea unui preot, intelegi?!?
In general nu am nimic impotriva parerilor personale, dar as fi dorit sa evitam atata discutie inutila, din care nu ne-am inteleptit cu nimic, si suntem la fel de nestiutoare in privinta raspunsului, ca si la inceput.

O explicatie exista si pe aceea o caut. Daca va multumiti cu o explicatie, care nu aduce nici un folos si rezolvare, nu aveti decat...

As vrea sa-ti amintesc, ca discutia nu a inceput de la incriminarea femeilor nebinecuvantate cu copii, ci de la afirmatia Mirelei, ca nu e nici o diferenta intre o mama si o femeie fara copii.

In ce priveste pe Sfanta Ana si pe Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezatorul, acestea erau femei credincioase, de exceptie. Sa nu generalizam aceste cazuri, comparandu-le cu femeile zilelor noastre. Ar fi mare greseala.

In general mi-ar place sa vad mai multa obiectivitate in parerile postate. Daca se poate...

Anca, postarea mea NU era pentru tine ci pentru toti (inclusiv eu).
Cat despre restul postarii mele... am incercat pentru o clipa sa ma asez in locul unei femei fara copii..si am scris EXACT ce am simtit eu daca nu asi fi avut copiii...atata tot...

ce-ar fi sa terminam cu discutiile astea despre mame si ne-mame pe topicul acesta?

Adrian, poate poti sa muti toate postarile respective pe un topic separat.

doamna draga, ai deviat complet discutia pe acest topic... vino-ti in fire!!!

Daca era pentru toti, eraw si pentru mine si eu ti-am raspuns.

Se pare ca nu ai inteles despre ce se vorbeste pe aici de zici ca discutiile au deviat. Nu au deviat de loc. Sau e deviere tot ce nu-ti convine?!?

Isaia 53:03-05
„Dispretuit si pãrãsit de oameni, om al durerii si obicinuit cu suferinta, era asa de dispretuit cã îti întorceai fata de la El si noi nu L-am bãgat în seamã. Totusi, El, suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui si noi am crezut cã este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strãpuns pentru pãcatele noastre, zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa, care ne dã pacea, a cãzut peste El si prin rãnile Lui suntem tãmãduiti.”

"Cand ridicati mainile voastre catre Mine, Eu imi intorc ochii in alta parte, si cand inmultiti rugaciunile voastre, nu le ascult. Mainile voastre sunt pline de sange; spalati-va, curatiţi-va! Nu mai faceti rau inaintea ochilor Mei. Incetati odata ! ( Isaia 1, 15-16) iata cuvintele prin care Duhul Sfant ne descopera de ce atunci cand ne rugam nu suntem ascultati de catre Dumnezeu. Nu suntem ascultati , fiind plini de patimi, de pacate. Dar ne arata si calea pe care o avem de urmat: "spalati-va, curatiti-va"!

Daca e interzis a se pune intrebari, nu voi mai intreba.
Iertati-mi, fratilor, curiozotatea de a sti. Sau nu mai e voie nici a sti?!?

Aceasta baie, de care avem cu totii nevoie, nu este o baie obisnuita cu apa si sapun, ci o baie a sufletului, cu lacrimi, cu parere de rau pentru pacatele facute, cu hotararea de a nu mai gresi. Este un al doilea botez, mai greu decat cel dintai, dar absolut necesar pentru mantuire.
:77:

Matei 05:11 –
„Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii vã vor ocãrî, vã vor prigoni
si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevãrate împotriva voastrã!”

Mare adevar, mare, mare ! Tocmai am fost ocarat pe nedrept de cineva la care tin foarte mult, de pe acest forum. Ocarat pe nedrep, dar tin sa-i multumesc , indiferent de ma va mai ocari pe NEDREPT. In fond, ispitele se indesesc, acum la cateva zile de Postul Mare. Sunt patit si vad ca nu'i o intamplare.
:77:

RApsuns
 

Ba eu sunt ff impacata si multumita cu ceea ce cunosc in inima mea... eu cerd ca fiecare ar trebui sa isi gaseasca raspunsul PERSONAL.. iar eu mi l-am gasit!!!!!!!!!!!!....asadar nu ma mai zbat in necunoastere.. cunosc si cauzele si rezolvarea in ceea ce ma intereseaza. Pace si ganduri bune sa fie cu tine, Marina

Tocmai ca este f frumos sa ne punem intrebari cu privire la ceea ce ne framanta si mult mai frumos este sa si primim un raspuns pertinent...
Doar ca , sa-mi fie cu iertare, datorita "disputelor personale", au fost ranite poate si multe alte persoane care nu sunt cu nimic implicate sau vinovate de "conflictele" inutile si neaducatoare de pace si iubire.

QUOTE=MarinaAlca;100260]Departe de mine sa ma gandesc la o comparatie in privinta credinciosiei lor!!!!!!!!!!!!!! Ci doar sa amintesc ca lsi ele erau hulite ca sunt sterpe si ce mare rusine pe neamul lor fara mostenitori, probabil ca si despre ele se spunea ca nu sunt placute de Dumnezeu atata timp cat nu au aceasta binecuvantare, si poate ca si ele au fost acuzate ca au grija in mod egoist numai de persoana lor....iar in final uite ce raspuns au primit la rugaciunile lor!! Frumoasa palma morala, data de Dumnezeu tuturor clevetitorilor lor!!!
[/quote]
Unde ai citit ca au fost clevetite? Da-mi te rog niste versete.

Eu nu am clevetit pe nimeni; am vrut doar sa aflu, din punct de vedere duhovnicesc, care e motivul ca cineva nu are copii. Cum stiu ca orice neregula in corpul si sufletul nostru se datoreaza pacatelor, am intrebat despre ce pacate e vorba in acest caz.
Intelegi ca nu am vrut sa pun pe nimeni in inferioritate?
Pentru infloritura fiecaruia nu sunt eu responsabila.
Si repet, nu ne comparam nici una din femeile din zilele noastre cu Femeile Sfinte din biblie.

Voi repeta de cate ori e nevoie aceasta explicatie, doar, doar vor intelege toti de ce am intrebat si la ce imi trebuia raspunsul:
pentru o prietena de-a fiicei mele, care vrea copii si nu poate face. E clar acum?
La o intrebare simpla, am asteptat un raspuns simplu si la obiect. Cer oare prea mult?

Marina, chiar e greu de inteles ca remarca cu "egoismul" era adresata unei singure persoane, care nu apreciaza ce inseamna sa fii mama? Nu vad de ce se simt atinsi si altii de pe forum de ceva ce nu le era adresat. Era o replica la o alta replica. Sa facem diferenta.cand e spus ceva la modul general si e valabil pentru toti, si atunci cand se refera la o singura persoana.

[quote=Anca-Miha;100284]
[COLOR=Red]Unde ai citit ca au fost clevetite? Da-mi te rog niste versete.


[/COLOR][SIZE=4] In vietile Sfintilor am citit draga mea Anca, iata :[/SIZE]
[SIZE=4]"[SIZE=3]Dumnezeiasca voinţă, mai întîi, a ţinut multă vreme însoţirea acestor sfinţi fără de fii, ca prin zămislirea şi naşterea unei fecioare ca aceasta să se arate şi puterea darului lui Dumnezeu, şi cinstea celei născute,[/SIZE] [SIZE=3]şi vrednicia părinţilor ei. Pentru că a face să nască pîntecele cel neroditor şi sterp, aceasta este puterea darului[/SIZE][SIZE=3]dumnezeiesc, fiindcă aici nu firea, ci Dumnezeu Cel ce[/SIZE] [SIZE=3]biruieşte firea dezleagă legăturile nerodirei. A se naşte din cei neroditori şi străini, aceasta este cinstea celei născute, care a ieşit nu din părinţi care s-ar fi sîrguit la fapte trupeşti, ci din cei înfrînaţi, fiind ei la bătrîneţe; pentru că petrecuseră în însoţire, neavînd fii, cincizeci[/SIZE] [SIZE=3]de ani. Se arată şi aici vrednicia părinţilor Maicii Domnului, că după lunga lor nerodire au născut pe bucuria a toată lumea. În acest lucru Sfinţii Ioachim şi Ana s-au asemănat Sfîntului Patriarh Avra-am şi soţiei lui, cinstitei Sara, care la bătrîneţe a născut pe Isaac, după făgăduinţă. Iar noi zicem că mai mult decît Avraam este aici, că pe cît este mai mare Fecioara Maria decît[/SIZE] [SIZE=3]Isaac, pe atît mai mare este[/SIZE][SIZE=3] vrednicia lui Ioachim şi a Anei, decît a lui Avraam şi a Sarei. [/SIZE][SIZE=4]Dar la această[/SIZE] vrednicie nu au ajuns pînă ce nu au rugat pe Dumnezeu în amărăciunea sufletului lor şi în mîhnirea inimii, cu mult post şi cu rugăciuni. [COLOR=Red]Că înainte merge mîhnirea şi apoi vine bucuria. Şi[/COLOR] [COLOR=Red]înainte mergătoare a cinstei este necinstea [COLOR=Black]şi[/COLOR][/COLOR] povăţuitoare spre cîştigarea celor bune este cererea, rugăciunea cu lacrimi către Dumnezeu.
Cînd se mîhneau ei mult şi se tînguiau pentru nerodirea lor, a adus Ioachim daruri Domnului Dumnezeu în biserica Ierusalimului la un praznic mare, în care toţi fiii lui Israel aduceau darurile lor lui Dumnezeu. [COLOR=Red]Iar Isahar, arhiereu fiind atunci, n-a voit să primească darurile lui Ioachim şi [SIZE=5]l-a defăimat[/SIZE] cînd le-a adus,[/COLOR][COLOR=Red] [SIZE=5]ocărîndu-l[/SIZE] [SIZE=5]pentru nerodire: "Nu se cade a primi din mîinile tale daruri, că eşti fără de fii, neavînd dumnezeiasca binecuvîntare,[/SIZE][/COLOR][SIZE=5][/SIZE][COLOR=Red][SIZE=5]pentru oarecare tăinuite păcate ale tale"[/SIZE][SIZE=5]. Asemenea şi un oarecare evreu, din seminţia lui Ruvim, aducînd darurile sale cu ceilalţi oameni, a [/SIZE][SIZE=5]ocărît [/SIZE][SIZE=5]pe Ioachim, zicîndu-i: [/SIZE][/COLOR][SIZE=5][COLOR=Red]"De ce apuci înaintea mea, aducînd darul lui Dumnezeu? Nu ştii că eşti nevrednic să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminţie în Israel?"[/COLOR][/SIZE]
Acestea auzindu-le Ioachim s-a mîhnit şi s-a dus de la biserica Domnului foarte întristat, [SIZE=5][COLOR=Red]ruşinat şi defăimat [/COLOR][/SIZE]şi i s-a întors lui praznicul acela în plîngere şi bucuria praznicului aceluia în tînguire. Şi nu s-a întors atunci la casa lui, de mîhnirea cea mare, ci s-a dus în pustie, la păstorii turmelor sale, şi acolo a plîns pentru două lucruri: pentru [SIZE=5][COLOR=Red]nero[/COLOR][/SIZE][COLOR=Red][SIZE=5]dire[/SIZE] [COLOR=Black]şi pentru[/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black] [/COLOR][SIZE=5]defăimare şi ocară[/SIZE].[/COLOR] Apoi, aducandu-şi aminte de Sfîntul Avraam strămoşul, căruia i-a dat Dumnezeu fii după ce îmbătrînise, a început a se ruga Domnului cu dinadinsul, ca şi el de aceeaşi binecuvîntare să se învrednicească, ca auzit şi miluit să fie, [SIZE=5][COLOR=Red]ca să se ridice ocara lui dintre oameni[/COLOR][/SIZE] şi să se dea rod însoţirei lui la bătrîneţe, precum oarecînd lui Avraam, ca să poată a se numi tată de fii, [SIZE=5][COLOR=Red]iar nu ca un neroditor şi lepădat de[/COLOR][/SIZE] [SIZE=5][COLOR=Red]Dumnezeu să rabde de la oameni ocară.[/COLOR][/SIZE] Şi a adăugat la rugăciune post, patruzeci de zile, nevrînd să guste pîine. "Nu voi da - zicea - gurii mele hrană, nici mă voi întoarce la casa mea, ci lacrimile me-le să-mi fie mie hrană şi pustia aceasta casă, pînă ce va auzi şi mă va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israel".
Asemenea şi Ana, femeia lui, în casă şezînd şi înştiinţîndu-se că [SIZE=5][COLOR=Red]arhiereul nu a vrut să primească[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=Red] darurile lor, ocărîndu-i pentru nerodire,[/COLOR][/SIZE] şi că bărbatul ei, de mîhnire, lăsînd-o pe ea, s-a dus în pustie, plîngea cu nemîngîiate lacrimi. "Acum - zicea - [SIZE=5][COLOR=Red]sînt mai ticăloasă decît toţi: d[COLOR=Red]e[/COLOR][/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=Red] Dumnezeu lepădată, de oameni defăimată[/COLOR][/SIZE] şi de bărbat lăsată. Deci de care lucru mai întîi voi plînge? Oare pentru văduvia mea sau pentru nerodire? Oare pentru sărăcia mea sau că nu m-am învrednicit a mă numi maică?" Şi se tînguia cu amar în toate zilele acelea. Iar o slujnică a ei, anume Iudit, o mîngîia pe ea, dar nimic n-a sporit, pentru că cine putea să o consoleze pe dînsa?!
Odată, tînguindu-se, a intrat în livada sa şi, şezînd sub un copac de dafin, a suspinat din adîncul inimii. Şi ridicîndu-şi cu lacrimi ochii săi spre cer, a văzut în copac un cuib de pasăre avînd pui mici. Şi de acolo, luînd pricină de mai mare durere a inimii, a început a striga: "Vai, mie, celei lipsite! Că eu singură sînt mai păcătoasă între fiicele lui Israel! [SIZE=5][COLOR=Red]Eu singură decît toate[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=Red] mai defăimată între femei.[/COLOR][/SIZE] Toate îşi poartă rodul pîntecelui pe mîinile lor, toate de fiii lor se mîngîie, iar eu singură sînt străină de acea mîngîiere. Vai, mie! [SIZE=5][COLOR=Red]Că toate în biserica lui Dumnezeu se primesc cu darurile şi au cinste pentru a lor naştere de fii, iar eu singură de la biserica Dumnezeului meu sînt lepădată.[/COLOR][/SIZE] Vai, mie! Cine mai este ca mine? Nici cu păsările cerului nu m-am asemănat, nici fiarelor pămîntului, pentru că acelea sînt roditoare înaintea ta, Doamne Dumnezeule, iar eu neroditoare mă aflu. Nici pămîntului nu m-am asemănat, căci acela răsare şi-şi creşte seminţele sale şi, roduri aducînd, Te binecuvîntează pe Tine, Tatăl cel ceresc, iar eu sînt singură şi fără de fii pe pămînt. Vai mie, Doamne, Doamne! Eu, păcătoasa, singură am sărăcit de facerea de roade. Tu, Cela ce ai dat Sarei oa-recînd, la bătrîneţele cele prea adînci, fiu pe Isaac; Tu, Cela ce ai deschis pîntecele Anei, mama lui Samuil, proorocul tău, caută acum spre mine şi ascultă rugăciunile mele! Adonai Savaot! Ştii ocara nerodirii, deci singur să-mi dezlegi durerea inimei mele şi să deschizi jghiaburile pîntecelui şi pe cea neroditoare să o arăţi rodi-toare, ca pe cea născută în dar să o aducem Ţie, binecuvîntînd, cîntînd, şi cu un gînd slăvind milostivirea Ta".
Unele ca acestea cu plîngere şi cu tînguire grăindu-le, iată îngerul Domnului i s-a arătat ei, zicîndu-i: "Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta şi suspinurile tale au străbătut norii, iar lacrimile tale au ajuns înaintea lui Dumnezeu şi, iată, vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea prea binecuvîntată, pentru care se vor binecuvînta toate seminţiile pămîntului. Printr-însa se va da mîntuire la toată lumea şi se va chema numele ei Maria".
Deci, auzind aceste cuvinte îngereşti, Ana s-a închinat lui Dumnezeu şi a zis: "Viu este Domnul Dumnezeu, că de voi naşte prunc, îl voi da pe el spre slujba Lui, ca să fie slujind şi lăudînd numele Lui cel sfînt ziua şi noaptea, în toate zilele vieţii sale". Apoi, umplîndu-se de negrăită bucurie, Sfînta Ana a alergat la Ierusalim cu sîrguinţă, ca acolo mulţumita şi rugăciunile sale să le dea lui Dumnezeu, pentru cercetarea Lui cea milostivă."
[/SIZE]

Si ptr a spulbera orice urma de indoiala am dat si definita din DEX ptr a vedea ca e sinonim cu A DEFAIMA.. exact termenul folosit in descrierea Vietilor Sfintilor Parinti Ioachim si Ana
CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. - Din sl. klevetati.Sursa: DEX '98



Cu ani in urma cand am citit ptr prima oara viata Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, tocmai asta a fost lucrul care m-a impresionat cel mai tare si m-a facut sa plang... ocara si rusinea ce au trebuit sa o indure de la oamenii acelor vremuri.

Multumiri
 

Multumesc foarte mult Marina. Foarte edificatoare cuvinte de folos. E vorba insa de Vechiul Testament; acolo asa era privita o femeie stearpa.
Noi traim in Noul Testament. Nu se mai pune problema urmasului, ci a mantuirii prin nastere de fii.

Oricum celor fara copii va doresc ca bunul Dumnezeu sa le binecuvanteze cu copii.

Toata discutia a pornit de fapt de la afirmatia unui preot:
"Niciodată femeia nu-i atât de aproape de Dumnezeu ca atunci când este mamă; niciodată nu-i un rug de iubire, un rug al tuturor iubirilor mari şi sacre ca atunci când e mamă; viaţa însăşi nu se înnoeşte decât atunci când femeia devine mamă. Toate caracterele substanţiale ale femeii se împlinesc prin urmare în mamă".

Marturisirea taie drepturile diavolului
�Cel putin sa mearga oamenii la un duhovnic sa se marturiseasca, spre a se îndeparta înrîurirea diavoleasca de la ei, ca sa poata gîndi putin. Acum nu pot nici macar gîndi din pricina influentei diavolesti. Pocainta, marturisirea taie drepturile diavolului. Cu putin timp mai înainte a venit în Sfîntul Munte un vrajitor si a îngradit în tarusi si plasa o portiune de teren aproape de Coliba mea. Daca trecea pe acolo unul nemarturisit, patea ceva rau. Nu stia de unde-i vine. Cum le-am vazut, am facut cruce si am trecut prin mijloc; le-am destramat.
>Dupa aceea vrajitorul a venit la Coliba, mi-a spus toate planurile lui si si-a ars cartile. Asupra unuia ce este credincios, merge la biserica, se marturiseste, se împartaseste, diavolul nu are nici o putere, nici o stapînire. Face numai putin "ham-ham", ca un caine ce nu are dinti. Însa asupra unuia ce nu e credincios si îi da drepturi, are mare stapînire. Îl poate omorî; are dinti si îl sfîsie. Potrivit cu drepturile ce i le da un suflet, este si stapînirea diavolului asupra lui.
Daca un om o ia razna de la poruncile lui Dumnezeu, îl lupta dupa aceea patimile. Si daca lasa cineva sa-l razboiasca patimile, nu mai e nevoie de diavol ca sa-l razboiasca. Si diavolii au "specializare". Lovesc pe om tac-tac, asa fel ca sa-i afle suferinta, neputinta, si sa-l razboiasca. E nevoie de atentie, ca sa închidem usile si ferestrele - simturile - sa nu lasam fisuri ispitei si sa intre vrajmasul pe acolo unde sînt punctele slabe. Daca lasi chiar si o crapatura deschisa, poate intra si îti va face pagube. Diavolul intra în om, cînd exista noroi în inima sa, nu se apropie de faptura curata a lui Dumnezeu.
Daca se va curati inima de noroi, vrajmasul fuge si vine iarasi Hristos. Ca si mistretul, care cînd nu afla noroi, guita si pleaca. La fel si diavolul nu se apropie de inima ce nu are mocirla. Ce treaba are în inima curata si smerita ? Daca vedem însa casa noastra - inima noastra - ca este casa veche si vrajmasul locuieste în ea, trebuie îndata s-o darîmam, ca sa fuga si chiriasul nostru cel rau, adica aghiuta. Pentru ca atunci cînd pacatul se învecheste în om, diavolul, fireste, dobîndeste mai multe drepturi.

Smerenia topeste pe diavol
Smerenia are mare putere si topeste pe diavolul. Este cel mai puternic soc pentru diavol. Acolo unde exista smerenie, diavolul nu are loc. Si acolo unde nu exista diavol, e firesc sa nu existe ispite. Odata un pustnic a silit pe un aghiuta sa spuna: "Sfinte Dumnezeule ...". A spus aghiuta: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte", dar nu spunea "miluieste-ne pe noi". Spune: "miluieste-ne pe noi!". Nimic. Daca ar fi spus, ar fi devenit înger. Toate le spune aghiuta, dar pe "miluieste-ma" nu-l spune, pentru ca trebuie smerenie. "Miluieste-ma" are smerenie si sufletul ce îl rosteste primeste mila cea mare a lui Dumnezeu.
cuviosul Paisie Aghioritul

Sf. Theodor Studitul
 

“Caci porunca Domnului este a nu tacea in vremea primejduirii credintei. Caci zice:
“Graieste si nu tacea” si: “Daca se va da deoparte, nu va binevoi sufletul Meu intru el” (Avac.2, 4) si: “Daca acestia vor tacea, pietrele vor striga” (Lc. 19, 40).

Asa incat, atunci cand e vorba despre credinta, nu trebuie a spune: <<Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Capetenie? Nici aceasta. Ostas? Dar unde? Agricultor? Nici macar acest lucru. Sarac sunt, care se preocupa numai de hrana cea de fiecare zi. Niciun cuvant si grija nu am pentru chestiunea pusa in discutie>>.

Vai! Pietrele striga, si tu taci si esti fara de grija? Firea cea nesimtitoare l-a ascultat pe Dumnezeu si tu te clatini? Ceea ce nu a fost insufletit, nici i s-a cerut socoteala la judecata, temandu-se ca de o porunca, glasuieste, iar tu cel ce va sa dai seama inaintea lui Dumnezeu in ceasul cercetarii chiar si pentru un cuvant desert, desi vei fi intrebat spre a da socoteala, spui ca unul fara de minte <<Ce treaba am eu cu acest lucru?>>.

“Acestea“, o, stapane, zice Pavel, “le-am infatisat din pricina voastra, in ce ma priveste pe mine si pe Apollo, ca sa invatati a nu cugeta, in ce ne priveste, mai presus de ceea ce s-a scris” (cf. I Cor. 4, 6). Asa incat chiar si saracul e lipsit de orice aparare in ziua judecatii si va fi osandit ca unul care acum nu graieste, caruia si osanda ii va fi sigura, fie si numai pentru acest lucru - [ca sa nu mai vorbim] de vreunul din cei de sus pana la cel ce poarta coroana. Caci cei puternici vor fi cercetati ca niste puternici, zice [Scriptura] si judecata aspra va fi celor sus pusi”.

"Cautati ce este bine in celalt. Nu mai vedeti raul, iertati. Cine stie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sanatate. E mai morocanos pentru ca asa-i el, dar sti ce face el in chilia sa ? Poate bate si el metanii, plange la icoane, ii pare rau si cred ca ii e rusine si lui de felul cum este si ii e greu sa vina sa-si ceara iertare. Parintii ne ziceau asa:"Cand cineva iti greseste, te cearta,tu da vina pe diavol."Pentru ca nimeni dintre noi nu vrea sa faca raul. Nici noi nu-l vrem pentru ca toti credem in Hristos si vrem sa-I slujim Lui. Dar noi facem si rau. De ce ? Pai, de ce ? Cu voie? Nu cu voie, pentru ca diavolul ne invata sa facem rau. Da vina pe diavol si scuteste-l pe aproapele tau de vina asta. E un accident. Raul pe care il face aproapele nostru este accidental. Nu trebuie sa ne facem impresia despre el si sa-l vedem prin prizma acestui rau pe care il face. Asta inseamna a judeca. Ce inseamna a judeca? Inseamna a-l vedea pe cel din fata noastra prin prizma faptelor rele, socotind ca ele il caracterizeaza. Sa iubim pe fiecare in toata nebunia lui, pentru ca fiecare avem niste "pasarele"ale noastre, dar ni le iertam. Si pe celalt trebuie sa-l ierti !De ce pe tine te accepti asa cum esti, dar pe celalalt vrei sa-l faci ca la carte, ca asa scrie in Evanghelie, ca asa scrie la Sfintii Parinti. Vezi-l si pe el in toata complexitatea lui, in toate nebuniile lui, pentru ca Dumnezeu si pe el l-a chemat la botez, i-a dat o gramada de daruri si nu sti tu cum il judeca Dumnezeu." ( Savatie Bastovoi - a iubî inseamna a ierta).

foarte intelepte si de folos cuvinte.

Persoana istorică – Matei (în greacă Maththáios sau Mattháios, de la aramaicul Mattai, care la rândul său provine de la ebraicul Mattatyah, =”darul lui JHWH”) este numit în lista celor doisprezece Apostoli în Mt 10,3; Mc 3,18; Lc 6,15; Fap 1,13.
Numai Evanghelia după Matei îl califică ca perceptor (vameş; păcătos public; zbir) (10,3), adică colector de taxe în favoarea romanilor, şi prezintă chemarea lui la apostolat chiar în timpul exercitării oficiului său: de la „taraba lui de vameş” (9,9).
Celelalte evanghelii sinoptice îl numesc pe acest păcătos public Levi, (cf. Lc 5,27-28) fiul lui Alfeu (cf. Mc 2,13-14).
Tradiţia antică îi atribuie prima Evanghelie canonică. Alte tradiţii – necontrolate – îl prezintă, după anul 42 evanghelizator în diferite regiuni ale Persiei, Siriei, Macedoniei.
Moartea lui – despre care nu avem date sigure – s-ar fi petrecut în Etiopia, ca martir.
Este sărbătorit în biserică la data de 21 septembrie.

Scriitor/ul – cea mai veche informaţie o avem de la Papias, episcop de Ierapolis (jumătatea sec. al II-lea). Conform acestei mărturii Matei ar fi scris Evanghelia în limba ebraică sau aramaică. Această mărturie îşi găseşte ecoul în scriitori bisericeşti ca Irineu de Lyon, Tertulian, Origen şi Ieronim, care îl şi identifică pe Matei cu perceptorul Levi. Cercetătorii de astăzi consideră improbabilă, istoric, atribuirea dată de Papia unei prime forme în ebraică. Într-adevăr, Evanghelia pe care o posedăm a fost scrisă direct în greacă şi nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică: mărturie stă prezenţa unei terminologii lingvistice, cu forme stilistice şi cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă.
Autorul, foarte probabil, un iudeo-creştin din cea de-a doua generaţie, care cunoaşte foarte bine limba greacă şi pare la fel de bine familiarizat cu gândirea rabinică; în plus, este legat de o tradiţie care a asimilat cuvintele lui Isus într-un orizont de concepte, de categorii şi de problematicii caracteristice culturii iudaice din diaspora. În acelaşi timp, este marcat de un orizont universalist care-l depărtează de iudaism.