Cele din afara nu au insemnatate fara cele din launtru ! Sfantul Teofan Zavoratul
 

Cel mai gros si mai intunecat val al orbirii este tocmai aparenta buna-cuviinta a purtarii din afara si legaturile cu cei din jur ! Sa-ti fie cat mai limpede ca cele din afara nu au nici o insemnatate fara cele din launtru . Buna purtare din afara e frunza, in vreme ce bunatatea din launtru e roada .Frunzele smochinului fagaduiau roada , dar Mantuitorul , neafland nici una , l-a blestemat . Acelasi lucru se intampla si cu orice om cu buna randuiala exterioara , dar care sta inaintea fetei lui Dumnezeu fara o inima cu adevarat buna si tematoare de El . " Da-mi , fiule inima ta " ( Pilde 23,26 ) i-a spus Domnul celui intelept ( lui Solomon ). Din inima iese tot binele si tot raul . Dupa cum ti-e inima , asa esti si tu inaintea Domnului . Daca inima ti-e mandra , atunci oricat de smerit te-ai arata in afara , domnul tot mandru te va socoti . Asa e si cu orice altceva . Si judecarea altora e inselare. Ceilalti nu ne cunosc, dar se poarta bine cu noi , fie pentru ca ne socotesc buni , fie ca respecta regulile de politete . Oare nu se mai intampla ca cei dinprejurul nostru ne vad rautatea , dar nu o vadesc din cine stie ce socoteli ale lor ? Si nu se mai intampla ca unii, vazand raul din altii , ii lauda pentru aceasta , dand , astfel , oarecare sare si piper necuviintei lor ? Iar nebunii care -i asculta continua fara sa se opreasca , afundandu-se din ce in ce mai adanc in nebunie si rautate ; caci , atunci cand cineva vede pe cei din jur zambind cu placere la faptele sale , inainteaza in caile cele rele cu o anumita multumire de sine . Oare nu tot asa am face si noi daca am sta sa ascultam cu atata grija cum ne socotesc si ne judeca altii ? ( Sfantul Teofan Zavoratul - " Calea spre mantuire ", o carte ce o recomand tuturor )

Multumesc. Minunata invatatura. Acum citesc Invataturi si scrisori despre viata crestina Sfantul Teofan Zavoratul
Cu adevarat minunate sfaturile acestui sfant.

Legat de citatul tau, vreau sa iti cer parerea ta: eu am incercat , ca cele din afara ale mele sa fie intocmai cu cele dinlauntru. De aceea uneori cele din afara nu sunt toate bune. Dar asa reusesc sa vad mai bine cand gresesc sa ma pot indrepta. Insa uneori ceilalti din jur, ma pot cataloga gresit tocmai pentru acest fapt.
Este greu astazi in aceasta societate sa putem sa fim in afara asa cum suntem inauntru. Chiar si un pic, si tot se mascheaza cele dinlauntru de catre oameni, cel putin asta am remarcat eu.
E bine sa fim asa in societatea de astazi? sa aratam in afara asa cum suntem dinlauntru?
Pentru ca e normal ca, daca arati cum esti sa se vada si lucruri mai putin bune pentru ca nu suntem desavrasiti.

Mie imi e greu cateodata sa ma pastrez asa. Pentru ca societatea simt cum trage de mine sa fiu altfel. Si de multe ori sunt in impas. Astazi de pilda primesc rau, asta inseamna ca am arat cele rele sau am aratat cele bune dar duhul lumii ma vrea rea?

Parintele Constantin Galeriu invata asa.

Crestinul trebuie sa fie agal cu sine insasi.
Ce inseamna sa fii egal cu tine insuti?

Simplu: [i]Asa trebuie sa fie omul crestin [/I]ceea ce simte, aceea sa si gandeasca, ceea ce gandeste si simte aceea sa si vorbeasca ("caci din prisosul inimii vorbeste gura!".
Aceasta inseamna sa fii egal cu tine insuti, sa fii sincer cu Dzeu, cu tine si cu semenii tai si toate gandurile, simtirile si vorbele sa i le inchini lui Dzeu!


Iertare, eu sunt totusi ipocrita, nu-mi iese 100%...desi vreau...
dar totusi eu sper...pentru ca... „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (/ Tim, l, 15).

Cel mai bun control al nostru , nu este interiorizarea noastra , sau folosirea unei masti in exterior , ci expunerea noastra interioara spre exterior ! Numai astfel , noi mirenii ne putem da seama cat de desavarsiti suntem in interiorul nostru . Tinandu-le in ascuns pe cele interioare , riscam sa ne mintim atat pe noi , cat si pe cei din jurul nostru . Ca sa poti sa-ti dai seama , draga Dobrin , unde schiopatam , e musai sa fi in afara , precum esti in launtrul tau . Spui ca societatea trage de tine sa fi altfel de cum esti tu de fapt ! Traim intr o societate din ce in ce mai deformata , ce te vrea "protocolar " , fals , sau precum iti dicteaza interesul ei . Nu departe de noi este acest forum , unde vezi cu ochii tai cat efort supraomenesc fac unii sa para buni , smeriti , drepti , iubitori ,blanzi , ultracredinciosi din cale afara , dar in spatele cortinei sunt neputinciosi precum noi toti , plini de pacate , invidiosi , rautaciosi , maniosi , clevetitori , ranchiunosi , razbunatori , , , . . . ! Sa sti de la mine , ca cel ce striga mai mereu , bunatate , iubire , iertare , dreptate, acela le are pe toate in interiorul lui , dar mai putin pe cele enumerate ! Verticalitatea este cu atat mai mare cu cat diferentele dintre cele interioare si exterioare noua sunt din ce in ce mai mici . Netul a dat aceasta posibilitate cu multa generozitate , in falsificarea si cosmetizarea imaginii exterioare , si de aceea te indemn cu tot riscul de a fi criticata , hulita , detestata , sa nu-ti cosmetizezi exteriorul , ci sa-l ai precum interiorul tau , caci tie iti va fi cel mai bine , stind cel mai bine unde si cat ai de lucrat la cele din launtrul tau , plus ca vei fi bine placut Lui , si asta conteaza cel mai mult ! Nu omului , cititorului , ascultatorului sa-i fi placut , ci Lui ! Dumnezeu nu are nevoie de fardati si lingusitori , ci de oameni , asa cum sunt ei , cu bune si cu mai putin bune , dar sa fie cu o singura fata , caci Domnul mult uraste viclenia . In fine sunt multe de spus , dar poate alta data cand timpul imi va permite . O seara frumoasa sa ai tu , si cei care ne citesc !

Iti multumesc mult/
Eu stiu ca am multe si eu.
Ma gandesc mereu cum sa fac sa ma dezbrac cu totul de chipul cel vechi.
Si cat de greu uneori este aceasta.
Sunt pacate care usor le zmulgi, ajunge sa spui, gata asta nu mai fac, si reusesti sa nu mai faci, dar sunt pacate care sunt adanc inradacinate in firea noastra a tuturora. Si acelea tare greu se mai desprind. Greu se smulg.
Un exemplu: am fost mereu o fire iute, mereu gandul meu o lua inaintea vorbei, opream interlocutorul din nerabdarea de al mai asculta pentru ca stiam ce vrea sa zica inainte de a termina ce avea de zis. Si acum inca ma mai lupt cu asta. sa fiu rabdatoare si sa invat sa ascult omul chiar daca stiu ce zice. A sti sa ascultam semenul inseamna ca i-am rezolvat jumatate din necaz spun Sfintii Parinti. si asta vine din fire, si cel mai greu este de schimbat firea.
Sau cand explicam ceva, gandul si mintea mergea mai repede ca vorba si nu aveam rabdare sa explic, sa spun tot, vorbeam in jumatati cum s-ar zice, de omul nu mai intelegea nimic sau intelegea si el tot pe jumatate. Tot din nerabdare, bat-o vina. Mi se parea greu sa insirui vorbe care au fost deja gandite de mine cu cateva clipe mai devreme. Aici am primit sprijin de la sotul meu. Cand vedea ca vorbesc prea repede, ca sar peste cuvinte si nu am rabdare sa spun totul cum trebuie, asteptand ca celalalt sa inteleaga, ma oprea si imi zicea: ia-o usor, spune rar, hai cu rabdare. Si ma opream in loc si o luam de la capat cu rabdare.
Apoi vorba taioasa care pare intoleranta. asta am vazut discutand cu semenii. Se pare ca totusi spun lucrurile prea dur. Trebuie sa le indulcesc. Trebuie?

Dar astea sunt mici, sunt ele altele mai mari, pe care unii le ascund frumos in tainitele sufletului lor. de parca Domnul nu le vede.

Eu cred ca toti cei care cu adevarat incearca sa se curete de omul cel vechi trec prin toate astea. Si asta nu o poti face daca inlauntrul tau e altceva decat in exterior.
cineva m-a intrebat aici: ce fel de credinta ortodoxa propovaduiesti tu? si m-a uimit. Ca eu nu spuneam decat ce spun Sfintii Parinti cu vorba asta a mea mai dura si taioasa. dar erau totusi cuvintele Sfintilor nostri Parinti. Imediat mi-am verificat credinta cu parintele meu: eu cred asa aici, gresesc Parinte? si mi-a spus nu; eu aici cred si inteleg asa, gresesc Parinte si mi-a raspuns iarasi nu. Atunci inseamna ca totusi problema e felul cum e spusa vorba. Nu vorba in sine.
Cat de multe trebuie sa faca un om sa se schimbe si cat de diferit este totul de la un om la altul. Si cat de multi sunt cei care nu fac nimic pentru a se schimba.

Punctul pe I!
 

Bine spus! Ma regasesc in tot ceea ce ai spus...:4:..greu sa reusim...insa eu cred ca Domnul cauta la inima noastra (ceea ce dorim sa fim!), la intentia noastra (ceea ce intentionam sa fim!), la munca noastra (cat ne straduim!) si VEDE ca toate ale noastre pleaca spre El.

Spun sfinti parinti, cred ca sfantul Marcu Ascetul ca "daca socotim faptele si gandurile nu se vede dreptul!...dar... multi sunt drepti prin pocainta!"
Si mai spun ca Dzeu ingaduie diavolului sa ne tranteasca cu anumite pacate pana catre sfarsitul vietii tocmai pentru a ne smeri...daca ne-ar reusi chiar toate...am cadea in mandrie...ne-am crede sfinti!. Ei , sfintii parinti spun in continuare ca, spre sfarsitul vietii prin darul lui Dzeu, sa da harul da a stapani pacatele grele...si ca mantuirea vine in dar, fiind practic imposibil sa o dobandim prin merite strict personale, a noastra fiind doar vointa toate celalte fiind darurile lui Dzeu pe masura vointei, consecventei si stradaniei noastre.

N.B- Apropo de ce spunea Dobrin am impresia uneori ca vorbesc tare incalcit si ca nu pricepe nimeni nimic din ce doresc sa transmit, in afara de mine fireste...:4:

Povestiri Duhovnicesti
 

Chiar daca postez mai rar totusi sunt suficient (pt. mine suficient) de prezent pe forum lecturind multe subiecte puse in discutie .
Mie mi se pare ca valoarea subiectelor puse in discutie involueaza in timp , dar s-ar putea ca totul sa fie doar subiectiv. dar totusi, atunci cind intru , nu intru sa pierd vremea, ci urmaresc subiectele dar mai ales userii. Ii urmaresc indeaproape , obisnuind sa tin minte si alte multe interventii ale lor .
In acest fel , pt. mine, userii s-au segregat repejor in seriosi , cititi, traitori, practicanti, rezervati si cu interventii valoroasesi ... si restul lumii .
Aici , la restul lumii, am avut ocazia sa vad cele mai bizare moduri de gindire si de traire . Si spun bizare, asa ca un termen generic si atotcuprinzator .
Asa am avut lesne ocazia sa vad useri la care dupa ce am dat la o parte risipa de har sau de smerenie pe care o profereaza la tot pasul , ori felicitarile si binecuvintarile fata de simpatizanti , ori piosenia cabotina si smerenia mindra de care nu se sfieste sa faca risipa nu prea mai ramine mare lucru pe care sa-l apreciezi. Am vazut useri patimasi si fixati intr-o idee atit de tare incit numai ispititorul , dind cu ei de pamint, a reusit sa-i dea pe fata si probabil ca insasi caderea lor sa ii trezeasca si sa le fie de folos .
Si spunind toate acestea ma gindesc desigur sora si la dumneata care cu vreo jumatate de an in urma erai stindardul luptei pt. nejudecarea aproapelui , postind eroic si documentata dupa propriile pareri ca nimeni nu are voie sa judece aproapele, ca acesta este o porunca dumnezeiasca ... si cite si mai cite pe aceasta linie .
Toate acestea pina te-a incurcat atit de tare ispititorul in postarile lui Traditie1 despre nefrumusetile patriei (postind impotriva lui Cristi cel ce posta multe, multe poze din frumoasa Romanie) incit ai judecat si ai dat cu barda in Traditie de numa-numa ! Sigur, ti-ai cerut scuze (un gest lumesc !) dar pacatul era deja savirsit iar pozitia , suficient de ridicola .

Mergind mai departe cu observatiile , pot spune despre mine ca am postat de nenumarate ori ca ,,iubirea aproapelui" este o virtute mare dar ea nu exista singura , nu este absoluta, nu este singura suficienta... Ci ceea ce este cu adevarat valoros in cazul iubirii aproapelui este ca aceasta sa se faca neaparat in dreptate si adevar ! Altminteri nu are nici o valoare . Absolut niciuna ! De ce asa ? Pt. ca nici Hristos nu exista dcecit tot in dreptate si adevar ! Ce simplu este .
Ei, pt. aceasta parere vehiculata de mine dar in esenta apartinind sfintilor lui Dumnezeu, am fost interceptat de catre dumneata sora cu postari multe si serioase avind multe pasaje ingrosate asa, spre luare aminte , dar toate in contra parerii mele !

Ei, ce-mi este dat sa vad acum ? Exact parerile mele , postate de f. multa vreme, reluate de catre dumneata cu mult aplomb si profesionism !
Pai , uitindu-ma la postarea aceasta a dumitate , te intreb eu , ce inseamna sa fi sincer ?
Nu cumva inseamna sa nu minti , nu cumva inseamna sa marturisesti sau sa spui mereu numai adevarul . Iar dreptatea nu cumva sta in adevar ? Eu zic ca da , dar un ,,da" dintr-acela cu toata taria !

Pai ce facem sora ? dupa ce va trece fronda nu cumva veniti defapt la teoria si substanta pe care eu o postaez ? Mie unuia imi pare rau ca sunteti stapinita de fronda , desi dvs. nu vedeti deloc si ca desi voiti sa pareti mult smerita (folosind cuvinte speciale, alese special pt. aceasta) realiatea este un pic cam altfel .

Va observ de mult evolutia (din cauza exceselor de ambitie atunci cind sustineti ceva) si constat ca ajungeti si la lucruri neplacute . Pt. aceasta mi-am permis sa va sesizez !
Daca considerati ca nu am dreptate poate imi veti si arata unde dar va rog , fara exces de ,,miere frateasca " . Eu prefer direct , pe fata . Cu maniere dar fara exces de bombonerie !

ai spalat si curatit pe toti,dar cu tine ce faci?.

Zaharia, ti-a picat cu tronc Marimira, sau ce ?
 

Oamenii se mai schimba in timp, si ei si opiniile lor. Nu vad nimic extraordinar aici. Sau poate vroiai ca Marimira sa-ti spuna personal : Vai, Zaharia, ce maaaare dreptate aveai! si nu oricum, ci public. Astept luarea in tarbaca. :)

Cind m-am referit la parerile mele , am si precizat ca nu sunt ale mele ci ale sfintilor lui Dumnezeu ! Asadar, orice beneficiu care vi se pare ca l-as astepta eu de la cineva pt. marturisirea adevarului si a dreptatii sunt defapt numai nelinistile voastre deoarece in realitate toata cinstea si bunacuviinta pt. dreapta invatatura ortodoxa se cuvine desgur numai acestor sfinti .
Aveti un mod specific de a intelege postarile mele , ca si cum as fi bintuit de fronda putrida. Insa eu nu am asemenea intentii ci doar acelea de a marturisi vesnic adevarul si dreptatea .
Pe acestea nu le stie extrem de multa lume dusa la biserica, aruncindu-se direct cu dintii lor de lapte la virtuti f. fine , subtiri dar pline de tarie , din care neputinciosi a intelege si a le pune in viata doar vorbesc prin piata(forum) si pe la colturi pozind in crestini evlaviosi si grozav de devotati !
Aceasta stare de lucruri nu este cauzata de mine , ci din contra fiecare cu minuta si gurita lui si-o face ... eu dor privesc si spun ce vad !

Despre luarea in tarbaca poate vorbim cu alta ocazie , adica ce este si ce vrea sa fie ea ! Si aceasta se face cu un folos si nu doar ca sa ne aflam in treaba !

mihaila_alin : asa poti intelege dumneata frate discutia, pe marginea vietii in duh si adevar , ca fiind spalare si curatare nuferista! Ce bine ar fi ca ideile false si in general trairile false sa se poata spala si curati asa de usor . Ar fi buluc , in acest caz, la usa raiului ! De obicei omul sta in inselare atita timp cit vrea el . Dumneata cind atentionezi frati asupra corectitudinii ideilor si lucrurilor , asta faci ? speli si cureti ? S-au te-ai gindit cum procedezi dumneata si ce ai zis : ia sa vad, cu asta merge ?
Altfel de atitudini si pareri apreciez, nu genul ales acum de dumneata !

Cit despre intrebarea legata de mine am sa va raspund cu un cuvint al Sfintului Vasile cel Mare , nu este exact cum a spus sfintul , dar parafrazindu-l suna asa : noi nu indrasnim sa traim si sa invatam pe altii pareri de ale noastre, pt. a nu ne fi noua sminteala si osinda, ci traim si invatam ceea ce sfintii nostrii parinti ne-au lasat si ne-au poruncit noua !!

Cred ca este mai mult decit suficient acest raspuns pt. nelinistea dvs. legata de mine si de impecabilitatea lumii !

Okay si pana la urma care e problema ta vis-a-vis de Marimira, de te-ai simtit dator sa scrii postarea de ieri.
Daca a ajuns si ea la cuvintele Sfintilor Parinti, care e problema ta?

Zaharia draga,
 

Chiar vroiam un raspuns duhovnicesc din partea ta, sa vad si eu ce am de indreptat.

Nimeni nascut din femeie, nu e liber de pacate:
 

de unde sti ca acesti oameni nu sunt sinceri?asa cum au fost toata viata lor,facindu-si datoria la locul de munca,in biserica,in societate,si nu in ultimul rind in familie.dezbracindu-i de risipa de har, sau de zmerenie pe care o profereaza la tot pasul,piosenia ce nu sti de e sau nu cabotina,si ZMERENIA MINDRA,risipita raminind omul gol de orce virtute,de zici ca: tu esti cel ce trebuie sa aprecieze, ci nu Hristos Domnul.tea-si ruga frumos nu mai face caracterizarea userilor,si lasa-i asa cum sunt,ca asa ia lasat Tatal Ceresc.daca pe cel de linga tine, il vezi mai bun decit pe tine, atuncea sa sti ca pasesti pe urmele sfintilor.stind in postura de "observator federal"ai sa le vezi doar slabiciunile omenesti de care nici tu nu duci lipsa,dar poate nu iti dai seama.omul este supus greselilor,mai tot timpul.dar ca un exercitiu,hai sa vedem doar partile bune,si probabil vor rasarii mugurii dulci ai dragostei,fratesti crestine,completindu-ne si iubindu-ne unii pe altii,ca intr-o mare familie biserica.

Hristos Domnul,si Maica Domnului sa te binecuvinteze,pace sa iti daruiasca.Amin.

" De-ti va gresi tie fratele tau , mergi , mustra-l pe el intre tine si el singur ( avem si mesagerie privata ! ! ! ) Si de te va asculta , ai castigat pe fratele tau ." ( Mt. 18,15 ) Din pacate , aici , se platesc polite , iar acest mod de abordare este din ce in ce mai raspandit pe acest forum . De multe ori suntem aspri cu cei care ne smintesc si ne gresesc noua . Consideram ca toata vina este a lor si astfel cadem si noi in alte pacate precum mandria sau marirea de sine . Hristos Domnul ne invata insa ca mustrarea greselilor sa se faca intr-o prima faza intre cei doi , pentru ca invinuirea sa fie mai usoara , iar cel care a gresit sa nu fie apasat si de maraiturile altor oameni , care ar creste incapatanarea acestuia , fiind greu de indreptat gresala lui . " Daca te va asculta " inseamna recunoasterea vinovatiei lui , convingerea ca a gresit si dorinta lui de schimbare . Faptul ca " ai castigat pe fratele tau " este satisfactia cea mai mare pe care o avem cu toti atunci cand reusim , cu ajutorul lui Dumnezeu , sa rupem dusmania ce pagubeste prietenia dintre noi . Bine este a-l mustra pe prietenul nostru sa nu greseasca . Prietenia nu inseamna trecerea cu vederea a greselilor , ci dorinta de a-l indrepta pe cel de langa noi (nu de a plati polite , nu de a ne fali si a ne arata desteptaciunea ! ! ! ) . Evanghelistul Luca ne invata :" De-ti va gresi fratele tau , dojeneste-l, si daca se va pocai iarta-l "( Lc. 17, 3 ). Ma intreb eu , in prostia mea : << DAR NOI CARE DOJENIM , CRITICAM , URECHEM , SUNTEM OARE POCAITI ? >> Revenind cu privire la aceasta iertare , noi crestinii rostim in Rugaciunea Domneasca cererea " si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri ". Este asadar si o fagaduinta pe care o facem in fata Arhiereului cel vesnic , caci asa cum dorim sa primim iertare de la El si noi sa ne smerim si sa iertam pe cei care ne-au gresit noua .Nu numai sa asteptam sa vina la noi cei care ne-au gresit ci sa mergem noi la eientru ca de multe ori cel care a facut gresala are mai mare greutate in a-si cere iertare din pricina rusinii . Legea Vechiului Testament ne invata ca ma bine este " sa nu dusmanesti pe fratele tau in inima ta , dar sa mustri pe aproapele tau , ca sa nu porti pacatele lui "( Lev. 19, 17 ) . Sfantul Macarie Egipteanul ne indeamna :" Sa nu judecam pe nimeni , nici pe cei rai si stricati , sa nu-i criticam , sa-i vedem curati si drepti , asa cum ar trebui sa fie si sa ne rugam neancetat pentru indreptarea lor , caci inca << NU STIU CE FAC >>. Asa priveste cel curat cu inima pe toti cei din jurul lui . Pentru ochiul curat , toate sunt curate , spun Sfintii Parinti , pe care tot ii citam si ii citam , si nimic mai mult nu facem , dar avem tinere de minte si platim polite " cu marea inteligenta si desteptaciune a noastra ! ! !. . . " DE MULTE ORI , FARA CA NOI SA STIM , IN ACESTI OAMENI STRICATI IN OCHII LUMII SE ASCUND SFINTI DE_AL LUI DUMNEZEU SAU VIITORI SFINTI >> , o spune Sfantul Macarie Egipteanul . Pentru cei interesati le recomand cu mare caldura : " Pocainta sau intoarcerea la Dumnezeu - omniliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul - Editura Bizantina . Nejudecarea nu este doar un mod de raportare la celalalt , un exercitiu spiritual , ci este modul cel mai profund de a ne cunoaste si imbunatati pe noi insine . Aproapele este un fel de oglinda duhovniceasca pentru noi, poate chiar un fel de proiectie a noastra in exterior . De aceea , ceea ce vedem noi in aproapele nu este altceva decat noi insine , vedem in aproapele doar neajunsurile si patimile de care noi insine suferim . Sfintii Parinti , pe care-i citam , si iar ii citam , si nimic mai mult , indeamna :chiar daca cei mai multi credinciosi nu pot mangaia si intoarce un pacatos , macar sa fie atenti la vorba si cuvantul lor !

Tare frumos!
Multumesc.
„Cu cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi, şi cu cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni”. (Sf. Macarie cel Mare).

Nu este elegant si nici indreptatit ca sa iti raspund la intrebarile puse . Ele vizeaza o alta persoana si nu pe tine . Deci nu iti voi raspunde, nu este treaba ta .
Mai pe urma , aceste intrebari imi arata ca nu esti deloc familiarizata cu forta ei duhovniceasca sau teologica si ca pina acum ai luat asa , la gramada ce a postat ea , ca si inca multi altii ! Eu nu fac asa. obisnuiesc sa fiu atent la evolutia si la cunostintele celor ce posteaza . Nu intru pe forum ca nu am ce face ci din cu totul alte motive .

Despre luarea in tarbaca si nevoia de pareri duhovnicesti consider ca esti o glumeata , deoarece in ultimii 2 ani noi am avut si schimburi dure de replici si tu ai si apelat la admin , mult preocupata fiind de soarta forumului, recurgind la atitudini si gesturi mai putin meritorii .
Din aceasta cauza cred ca va mai dura ceva pina ma voi convinge ca intr-adevar ai avea nevoie de o discutie pe teme duhovnicesti . Pina atunci , ce sa zic , numai de bine !

Imi pare rau frate ca nu ai inteles deloc care este subiectul pus in discutie de mine . Ai deviat pe altceva , ceea ce pe mine nu ma intereseaza . Din acest motiv ma opresc aici !

Cum sa traim ?
 

Subscriu. Multumim Cristi ca ai dat cu LUMINA si IUBIRE pe acest thread!:53:

Mi se pare frumoasa postarea asta si subscriu la ea. Sfaturile parintelui Galeriu sunt foarte bune, te mangaie pe suflet si ii simti caldura in cuvinte. Ma bucur ca le-ai ales, draga Marimira, ca sa te reprezinte si eu cred ca te reprezinta chiar foarte bine. Numai bine iti doresc tie si copilasilor tai dragi (parca retin nu ai unul singur, iarta-ma daca gresesc). Sa va ajute bunul Dumnezeu sa fiti sanatosi si astept sa-ti mai citesc gandurile calde pe forum. Gata, acuma pot sa tac ...
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cu drag pentru Marimira, Mirela,Cristi, MariS, Alin si pt. toti cei ce doresc sa ia !
 

“Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.

Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi.

Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor.

Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori…

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.

Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie,de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci!

Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci!

Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus.

Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă.

O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă.

Grăsimea este profesorul grasului.

Viciul este profesorul viciosului.

În viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre…

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart, este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul.

Acum ştiu, am aflat şi eu…” Nicolae Steinhardt

Adevarul este ca nu am urmarit tot ce a postat, nu mi-a atras atentia. Insa m-a frapat postarea ta de ieri (tu fiind unul din cei pe care ii urmaresc cat de cat pe forum).
Last but not least, vezi sa nu uiti sa-l urmezi pe Hristos. Parca El a zis ca nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.

Multumim, Melissa, pentru dedicatie. O sa incerc sa slabesc, sa ma bucur si sa tac! :9:

Dar pana atunci scriu aici cateva raspunsuri ale unui preot rus, pentru enoriasii lui:

Ce inseamna "a fi surd, orb si mut"?

"A fi surd" inseamna pazirea auzului de tot ce este pierzator pentru suflet si care nu ne aduce mantuirea. "A fi mut" inseamna a ne feri de clevetire, de judecata nedreapta si jigniri. "A fi orb" inseamna a nu fi atent fata de cele ce se intampla in jur, daca nu aduc nici un folos sufletului.

Care este stiinta cea mai inalta?

Stiinta cunoasterii de sine ne pazeste de pacate. Ea este intaia dintre toate, pentru ca fara aceasta, celelalte stiinte nu au nici o importanta. Nu in zadar, staretii spun: "Cunoaste-te pe tine si, astfel, Il vei cunoaste pe Dumnezeu". De aceea se cuvine sa fim atenti la gandurile si miscarile inimii noastre.

Frate Zaharia, nu doresc sa va contrazic cu nimic!

Ramaneti in cele ce credeti. As fi putut si eu sa va raspund tot asa.....dar mi-ati lasat multa amaruciune in suflet ...cu dvs. nu se poate dialoga pt.simplul motiv ca aveti intiparita in suflet ideea ca aveti intotdeauna dreptate...de aceeea nu aiti sezisat niciodata ca in numele dreptatii dati cu parul in stanga si in dreapta unde se nimereste...si apoi vorbiti de dragoste si dreptate..nu va dati seama cata aciditate a fost de-a lungul acestor ani in postarile dvs?

Nu uitati: "din prisosul inimii vorbeste gura!" si cele ce le aveti inlauntru le aratati cu prisosinta in afara.......care dreptate ? aceea de a va jigni confratii oriunde puteti?! ....care corectitudine aceea de a-i face pe ceilalti sa sufere prin cuvintele dvs?
Ramaneti in cele ce credeti! Orice va v-as spune eu cuvintele mele nu vor conta....de aceea Il rog pe Mantuitorul sa va vorbeasca in suflet!

Intr-o zi veti intelege...daca nu.......problema dvs. ca nu reusiti sa va dati seama cum sunteti cu adevarat in realitate, rece, aspru si... raut!

Dumnezeu sa va ajute sa va vedeti asa cum sunteti!

Eu ma retrag din acest forum, [i]m-ati obosit peste masura[/I]...pareti a nu avea simtul realitatii!

Dumnezeu sa va ajute, faceti si spuneti orice in continuare pe mine nu ma mai intereseaza.

Of, of, in loc sa va bucurati ca ati ajuns, in sfarsit, la un consens, ca sunteti cu totii de acord cu parintele Galeriu. Nici unul nu vreti sa cedati putin.

Eu nu sunt de acord cu (amenintarea de) a pleca de pe forum, din partea nici unuia. Mai rau faceti, ca starniti polemici si mai mari, cum s-a intamplat si cand se decisese MariS sa se retraga, se imparte iarasi forumul in tabere, unii zic sa nu plece, pentru a-i imbuna, altii sar sa ii acuze pe cei care i-au iritat pe cei care vor sa plece...

Sa stea fiecare aici, sa posteze ce si cand doreste, cu responsabilitate!

Nu , nu aceasta este solutia , te rog sa ma crezi ! Este loc pentru toata lumea , si scopul nostru nu este in a ne prigonii unii pe altii . Draga Marimira , sunt pe acest forum din 1996 , iar ce ai patit tu este o simpla mangaiere in comparatie cu cele suportate de mine , inclusiv injuraturi si amenintari pe privat , dar toate acestea m-au intarit mai mult , si nici o clipa n-am spus ca parasesc acest forum . Draga Marimira , ce facem in viata reala cand duritatea , rautatea si prigoana este la tot pasul ? Nu avem voie sa dezarmam , sa deznadajduim , sa disperam , sa renuntam , sa-ntoarcem spatele , sa ne predam ! Te rog din tot sufletul sa ma-ntelegi , si sa renunti la hotararea ta ! Suntem toti praf si cenusa , pulbere in vant risipita , iar cand duhul ne va parasi , nici eu , nici Zaharia , nici Mirela , nici Melissa , nici admin si nimeni de pe aici , nu se va prezenta inaintea lui Dumnezeu , ca invatat , ca mare teolog , ca mare carturar , ca mare intelept , ci va veni cu desaga faptelor lui , cu acea "cutie neagra " in care este inregistrata toata calatoria noastra de pe acest pamant , din aceasta viata . Deci , te rog sa nu risipim placerea de a fi impreuna si aici pe acest forum , invatand unii de la altii ! Pana la iubire si iertare e cale lunga , dar cel putin sa-ncercam sa ne suprtam , caci cu timpul apare si iubirea si iertarea , macar o tara din fiecare !

Multi ani inainte pe acest forum draga Cristi ! :53:

Draga Marimira, subscriu celor spuse de Cristi cu atata sinceritate, bunatate si drag si astept cu nerabdare sa ne anunti ca te-ai razgandit. Ramai cu noi, de dragul tau, de dragul meu, de dragul lui, de dragul lor, de dragul nostru!:6:

Eu nu stiu daca cineva a stimulat-o pe Marimira sa plece sau sa-si sporeasca parerile aici pe forum . Acum observ in cuvintele tale aceasta . Stiu insa ca a spus intr-un ultim dialog cu mine ca se retrage .
Eu la asemenea fandoseli nu obisnuiesc sa dau raspunsuri . Cum vine aceea ca te superi , vezi doamne, pe nu stiu cine, fratele sau sora ,,IZGREC" (adica, in traducere libera X, Y, Z), ca te-a ,,tulburat" ?
Pai cind vine ispititorul si da cu tine de pamint intunecindu-ti zilele, sporindu-ti nevoile si chinurile, furindu-ti linistea si puterea de rugaciune, alungindu-ti gindul de la Dumnezeu si suparindu-te sau tulburindu-te cu totul ... atunci pe cine te superi , pe el ? Si aici ce faci ? dai fuga la uzerii ,,calzi si sinceri" ca sa li te plingi si sa le ceri sa te ajute ? Cita copilarie , ca sa nu mai repet cuvintul fandoseala. Sau poate voieste sa insinueze ca una este ceva si aceasta altceva ! Ca una este o lume si este cu dumnezeul ei si aceste manifestari de forum este o alta lume si cu alt dumneze ! Cine stie, poate vom mai auzi si asta !
Toata smiorcaiala asta : ba plec ca sunt tulburata, vai tu , te rog din inima sa nu pleci ca abia ne mai luminezi si pe noi ; ba plec pt. ca sunt cu onoarea nereperata din cauza lui IZGREC ; haide nu , mai razgindeste-te putin , si tot asa mai departe... cit ridicol daruit din belsug si citi tiitori de trena !

Cine voierste sa ramina , ramine pt. ca voieste, stie sa faca aceasta , pt. ca poate , pt. ca intelege ca nu este singur intr-un loc public si poate ca in ultimul rind pt. ca este traitor in duh si adevar si stie ca oriunde s-ar duce pe acest pamint , ori in cer, ori in abisuri , acolo este si Dumnezeu ca si ispititorul
si de acestea nu se poate ascunde in veci ! Nu asa ne invata proorocul David in a sa Psaltire ?
Bine i-ar fi sorei Marimira sa nu uite , tot cuvintele lui David care spun ca , ,,Cuvintul tau este adevarul iar dreptatea Ta este in veac", adica nu este gluma ca nu are unde fugi cind ii este greu !
Sau , cine voieste sa plece , poate sa mearga linistit ! Spune un vechi proverb romanesc ca : ,,nimeni nu este de neinlocuit , nici chiar mortii din cimitir, deoarece mereu vin altii" si asta o spun nu spre supararea sorei in cauza , deoarece cred ca la acest moment hotarirea ei este definitiva , ca de, doar nu este pustoaica sa se joace de-a ,,uite baba- nu e baba!" cu forumul, ci o spun spre lauda uzerilor mai nou intrati pe forum si care unii dintre ei , putini , desigur , posteaza bine !

Stiu ca asemenea pareri si cuvinte ale mele deranjeaza mult pe unii, defapt, intotdeauna adevarul supara si deranjeaza rau , dar acesta este oprobiul meu la jocurile adultilor de-a adolescentii tineri si nehotariti , aici , pe un forum care inca se vrea ortodox. Iata cita credinta si maturitate avem si iata cum intelegem sa ne justificam alegerile.

Eu am intrat sa postez acesta parere ca sa accentuez ca retragerile ,,en vogue" continua precum ciupercile dupa ploaie. O fi vreun fenomen ...ortodox ?!?!?!

NB : stau si ma intreb : daca ea , sora noastra, voia sincer, curat, cinstit si drept, cu dragoste fata de frati,cu smerenie dreapta si cu tarie duhovniceasca , deci , voia sincer sa se retraga de pe forum , nu o putea face in liniste, asa cum si a intrat, doar numai ea sa stie, adica sa nu stie stinga ce face dreapta ????? Fara sa ne ,,smulga inimile din piept" !!!
Cind a intrat , a intrat tot asa de trimbitat ? A anuntat : bai, fratilor , aveti grija, de miine voi intra eu pe forum, va iubesc pe toti , fiti atenti la mine, la dragostea pe care ve-o port , luati seama , sunt eu Marimira ????
Nu, nici pe departe ! Dar, de , asa este omul ! Asa este crestinul ortodox al zilei de astazi : il intereseaza mai putin adevarul si dreptatea crestina (cea de dupa faptele aparente , ca sa intelegeti ce voiesc sa spun !) curatia vietii de zi cu zi, cumintenia si asezarea dreapta si curata a crestinului si se indeletniceste mai mult cu alte virtuti tare greu de dobindit cu usurinta . Vorba aceea : noi nu putem sa rasuflam din cauza ca nu traim virtutile simple dar strigam in gura mare cit de avansati suntem in iubire !

Lucrul dezgustator pt. mine este ca nu este singurul caz , ca sigur vor mai urma si ca nu i se intimpla cel putin unui incepator !
Aceasta intimplare este insa in acord desavirsit cu comportamentul specific al crestinilor fata de alti crestini, dar tot de teapa lor,cind le analizeaza starea : daca il vede pe frate ca nu vine la biserica imbracat cum trebuie il face cu ou si cu otet pt. ca nu ar fi crestin adevarat dar cind aude ca acela este stapinit de patimi grele (alcool, tutun, desfrinare, avort, ban,etc) odata se inmoaie si zice : e, de ce sa-i faci , toti suntem oameni si toti gresim !
Crestinii adevarati nu procedeaza astfel !

Judecati voi fratilor cum voiti , dar acesta este parerea mea despre mica hemoragie de retrageri vanitoase !

" In cautarea aproapelui pierdut " Savatie Bastavoi- fragmente ( 1 )
 

Orice om tanjeste sa fie inteles , dar se simte inteles numai de cel care ii remarca si ii vorbeste de calitatile sale ascunse , pe care altii nu i le observa . A vedea calitatile ascunse insa este o insusire a celor care au un exercitiu spiritual permanent, la care nu se poate ajunge fara darul lui Dumnezeu . A striga in dreapta si in stanga si a fagadui degraba iadul este propriu ravnei trupesti . Oamenii sfinti insa , care au ajuns la dragoste , nu mai pot avea aceasta atitudine . Caci dragostea , spune Sfantul Serghie de la Radonej , INSEAMNA A FI ASPRU CU TINE , DAR INGADUITOR CU CEILALTI . Cred ca masura desavarsirii noastre duhovnicesti o putem deduce din felul in care ne raportam la oamenii care inca mai savarsesc cele mai cumplite pacate . ( * VA URMA ! - *** Aceste fragmente nu sunt selectate intamplator ! ! ! )

Bun raspuns, asa s-a farimitat si biserica aceea care odata era Una in loc sa se faca una pe intreg pamintul. Si in loc sa ne fie rusine cu asta ne e rusine la gindu ca am putea-o drege la loc. Insa adevarul e ca nu putem insa ne e rusine sa recunoastem. Dar nici nu vrem.
Ecumenismul erezie ..., ce am putea lua de la ceilalti? asta e intrebare ? dar ce am putea oferi nu intreaba nimeni?

In vremurile astea din urma e de inteles, uneori nici pe noi insine nu ne putem judeca prea aspru, mai ales ca a fost profetit ca nici cei mai virtuosi nu vor scapa neprihaniti asa incit pina se regleaza si se albeste tot functionam doar la jumate din turatia posibila.

Fratilor, de ce sunteti atat de "sensibili", in loc sa fiti intelepti si sa luati ce este bun din orice mesaj.

Fiecare dintre noi are un stil aparte; de aceea prin intermediul citirii mesajelor, facem cunostinta unii cu altii; nu cu persoana ci cu sufletul persoanei.

La fel si Zaharia, are stilul sau aparte, care mie imi spune, ca este cel putin la fel de exigent cu sine insusi si nu are intelegere fata de pacat, cu care se lupta si nu il accepta. Noua ne-ar place sa ne laude chiar si pacatele, dar ma intreb la ce ne-ar folosi.

Sa nu uitam ca dintr-o vorba de dojana avem infinit mai mult de invatat decat dintr-o vorba dulce, caci aceasta din urma are tendinta sa ascunda ceea ce e rau. In plus, suportand cuvintele de dojana ne intarim. Dusmanul vine cu cuvinte lingusitoare ca sa ne slabeasca, nu ca sa ne intareasca.

Sau, noi nu mai dorim sa ne indreptam, fiind atat de incantati de propria noastra persoana?!? Daca da, atunci deja suntem pe calea cea rea.
Doamne ajuta!

Astea sunt maxime a la Miha-anca? Ori tu te crezi mai desavarsita decat cei desavarsiti? De unde pana unde atata instigare la agresivitate verbala si psihica pana la urma? Ori tu crezi ca Nicolae Steinhardt si Sfantul Serghie de la Radonej in exemplele de mai jos, bat campii si delireaza? Ia uita-te tu mai bine si vezi IN CE FEL DE ATITUDINE se ascunde dusmanul!!
PS- Si pentru ca eu nu sunt rea de felul meu desi mi se intampla si mie sa ma trezesc ca "indrept" pe careva, te rog sa ma ierti pentru vorbele pe care ti le-am adresat. A fost un simplu exercitiu de a ma folosi de sfaturile tale. Am vrut sa te intaresc.:5:Dar sunt sigura ca nu mi-a iesit.Nu pentru ca nu am ales cuvintele potrivite, ci pentru ca NU asa se intareste un om.

Un weekend frumos!:53:

Poate ar merita sa luam in calcul faptul ca noi comunicam aici doar prin cuvinte scrise. Nu ne percepem chipul, mimica, postura - parti ale noastre prin care sufletul se exprima poate mai autentic decat prin vorba. Apoi, o stim, scrisul cere exigente multe si pricepere.
Multe neintelegeri de aici cred ca provin din specificul comunicarii noastre doar prin scris.
Aseara m-am intalnit cu un prieten pe care nu l-am vazut de vreo 3 ani. A vorbit frumos, in fraze tari, istete, degaja siguranta si eruditie, asa cum il stiu de-o viata, daca te luai dupa vorbele lui ai fi zis ca detine controlul unei jumatati din planeta.
Dar fata lui plangea. Mimica lui (privirea, pometii, muschii gurii, inclinarea capului, pozitia umerilor, miscarile mainilor) transmitea cu totul alt mesaj decat vorba. L-am intrebat intr-un moment de respiro doar atat: "Ce s-a intamplat?"
A plans minute in sir, plans de copil biciuit.

Sa fim putin mai atenti, ca suntem rostuiti de Tatal nostru din lemn moale, nu din otel.
In rest, tot vorbele lui MariS imi revin in minte acum.

Domnul cu noi!

" In cautarea aproapelui pierdut "- Ierom .Savatie Bastovoi -fragmente ( 2 )
 

Multi credinciosi , citind si auzind ca mandria este mare un pacat , nu mai lauda niciodata pe nimeni , nici chiar pe copii , de frica sa nu "cada in mandrie ". Eu cand aud pe cineva care , plecand capul cu prefacuta smerenie , incepe sa indruge la " vai parinte , nu mai spuneti , ca o sa cad in mandrie ", il intreb daca nu cumva in restul timpului se afla in smerenie . De regula acesti oameni sar ca fripti ,"se smintesc " cand ii indemni la normalitate . " Cum sa lauzi pe cineva ? Ca pe urma si-o ia in cap! "Omenii nu inteleg ca si lauda si mustrarea sunt pentru oameni si ca prin amandoua se modeleaza omul . . . A-l judeca pe pacatos raportandu-l doar la pacatele sale inseamna a-L exclude pe Dumnezeu din viata lui . Sfintii aratau intotdeauna atata ingaduinta pentru ca vedeau in toate doar un inceput , un incepu pe care Dumnezeu , colucrand cu omul , il poate desavarsi . A fi sfant inseamna sa sti sa vezi in ce consta acest inceput in fiecare om si sa-l incurajezi , dar mai ales , sa fii cu mare bagare de seama ca sa nu-l STINGI . . . O convertire poate sa dureze ani si zeci de ani . Dar sunt unii care vor sa cuprinda tot crestinismul intr-o singura discutie si se minuneaza cand cineva ramane rece la cuvintele lor . Aceasta atitudine o au cei care isi atribuie lor insisi toate meritele intr-o convertire , uitand ca mai exista si Dumnezeu . Hristos spune ca El , nu predicatorii , a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi . De aceea , sa nu avem nici o indoiala ca Hrisatos stie sa se descopere pacatosului si in lipsa noastra , si fara noi . Trebuie sa ne scoatem din mintea noastra ideea ca anume prin noi vrea Dumnezeu sa-l cheme la Sine pe cutare . Noi putem incerca , e chiar de datoria noastra , dar nu putem face un plan de convertiri , ca si protestantii : " Asa trebuie sa-l convertesc pe vecinul cutare , batranica cutare sta singura , ii duc niste cartofi si-o convretesc " . Acesta nu este duhul predicii crestine , ci un duh de competitie pioniereasca . ( * Va urma )

Doamne ajuta! Frumos cuvant.

"69. Despre statul acasă
Este bine că găsiţi plăcere în statul acasă; cu cât mai mult, cu atât mai bine. Plăcerile
din afară, chiar cele nevinovate, rareori duc la bine; pentru rău însă, deschid imediat uşile. Ele
slăbesc sufletul, îl scot din îngrădirea lui lăuntrică. În urma lor, omul arată ca zdrobit, parcă
nu mai este el. Când cineva cade fără să vrea şi se loveşte, este compătimit, dar când cineva se
prăbuşeşte la pământ din neatenţie şi îşi rupe toate oasele, nu numai că nu este compătimit, ba
este şi certat. Ce nevoie este să ne defăimăm pe noi înşine? A fost, oare, mare lucru mâncatul
unui măr, frumos şi plăcut? Dar după aceea, Fiului lui Dumnezeu I-a fost dat să fie crucificat
pentru a îndrepta fapta.
Ce fel de muzică vă pregătiţi să ascultaţi? Cea mai mare parte a pieselor noastre
muzicale de astăzi sunt o porcărie: gâdilă urechea, fără a da nimic. Eu nu vă leg, dar îmi pare
rău dacă o să vă duceţi, căci numai vă veţi zăpăci şi vă veţi întrista. Când ascultaţi muzica din
afară, cea lăuntrică se perturbă pentru o vreme. Să nu iubiţi lumea, nici pe cele din lume!
Puteţi, oare, acolo să fiţi cu Domnul? E prea puţin cu putinţă, căci care-i societatea? Lumea
artelor este o lume sufletească şi chiar una senzuală, iar nu una duhovnicească. Este greu să
renunţaţi, e adevărat; doar petrecerea cu Domnul este răstignire adevărată, iar nu metaforică.
Când se va înfăptui? La aceasta să râvniţi. Căci atunci va începe să ţâşnească din inimă
izvorul mângâierilor, care vor stinge orice sete pentru mângâieri de alt soi.
Slavă Domnului! Iată că v-aţi liniştit. Să vă ajute Dumnezeu să nu vă ruinaţi niciodată.
Dar facă-se voia Domnului. Respiraţia putredă a duhului minciunii, care lucrează în fiii
împotrivirii, poate sminti pe oricine." Sfantul Teofan Zavoratul

Pacatul nu consta in nesupunerea la poruncile divine, ci în servilitate, în pierderea libertatii, în supunerea fata de o lume inferioara, altfel spus, in ruperea aliantei teandrice. (Nikolai Berdiaev)

Domnule " Guru " si in atentia ADMIN !
 

Sfantul Ignatie Briancianov, in cartea sa despre inselare a dat exemplu unui Avva care, vazand o carte scrisa de cineva despre o alta natura a Lui Hristos a spus "Aceasta e o parere, ce imi foloseste?".