Nu predica cuvintelor trebuiesc, ci PREDICA VIETII!!! Felul de a te purta cu ei, cum ii tratezi ca pe FRATII tai, cu dragoste si respect, iertare si ingaduinta, ii va schimba!!! Ei vor cunoaste pe Dumnezeu prin ceea ce ESTI!!! nu prin ceea ce spui!!! Daca vor sa afle mai multe, te vor intreba ei, dar fratia ta sa le vorbesti cu FAPTELE!!! AMIN!!! Dumnezeu sa te intareasca sa fii LUMINA printre ei!!!

Geo.nektarios, la manastire vor dori sa vada cum esti, cum te porti cu ei si ce le spui; dar nu e cazul in acel mediu eminamente negativ de care vorbesc eu. Chiar si intre ei "sar la bataie" si se musca: sunt antrenati sa fie rai.
Ma bucur ca nu stiti despre ce vorbesc, caci fenomenul atat de raspandit in alte parti ale Europei, a ajuns doar fragmentar in Romania.
Calugarii sunt ispititi foarte tare de diavol; s-a scris despre acest lucru la sectiunea "Calugarul".
Imagineaza-ti oameni, care sunt antrenati sa faca raul cu mijloacele diavolului. Nu se dau in laturi sa-ti faca raul cel mai mare, chiar sa ia viata daca li se cere, la adapost fiind de mijloacele si tehnicile oculte pe care le folosesc. Nu vad posibila o intoarcere a lor prin exemplul personal, mandria lor fiind prea mare ;asa cum satana nu poate reveni la smerenia pierduta. Dar, ce omului nu-i sta in putere, e posibil lui Dumnezeu. Pana atunci insa, pentru ca se pregateste venirea Antihristului, cum sa-i iubesti pe cei care prin tehnica de ei stiuta, te-au bagat in spital de mai multe ori? asta, ca sa spun doar unul din multele lor "numere" cu care se mandresc.
Cum sa-i iubesti?
Stiu precis ca se intereseaza acum in mod deosebit de Romania. E bine deci sa ne raspundem la aceasta intrebare, pentru a fi pregatiti a nu ura, ci a iubi, atunci cand ne vor face viata un iad pe pamant.

NU TE TEME, FIICA DOMNULUI!!! CINE ESTE UNIT CU HRISTOS, "SI BAUTURA OTRAVITOARE DE VA BEA NU VA PATI NIMIC!" SAU "VETI CALCA PESTE SERPI SI PESTE SCORPII SI NIMIC NU VA VA VATAMA!" Uite Psalmul 90, psalm de INTARIRE si credinta, de nedajde in Domnul:
1.Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. 2.Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul". 3.Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. 4.Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. 5.Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, 6.De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. 7.Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. 8.Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. 9.Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. 10.Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. 11.Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. 12.Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. 13.Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. 14."Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. 15.Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. 16.Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".
Deci sora mea, "NU te teme de cei ce ucid trupul, ca de suflet nu se pot apropia"!!!

Multumesc mult Geo.Nektarios pentru aceste randuri de imbarbatare. A fi singur intr-un musuroi de scorpioni si a vedea ca nu te pot vatama; a vedea puterea rugaciunii continue, este mare mangaiere. Dar cum sa ajungi sa-i iubesti? Si practic ce inseamna in acest caz iubirea? Inseamna sa le dai sa bea cand sunt insetati? Sa le dai sa manance, cand sunt infometati? Sa ii imbraci, cand sunt goi? Din pacate goliciunea lor e una sufleteasca, caci au declarat cu voce tare, ca cine crede in Dumnezeu e prost. Deci asta inseamna in ultima instanta dragostea pe care le-o datoram: apa si mancare, ca sa nu inseteze si sa nu moara de foame? Sau mai este un fel de dragoste, pornita din suflet si pe care in mod normal o daruim fratilor si surorilor?
Dupa cum vezi ma preocupa mult sa stiu care e atitudinea pe care o asteapta Mantuitorul de la mie, de la noi toti intr-o situatie atat de grea.

Ceea ce doriti sa va faca voua oamneii faceti-le si voi lor" ne invata Domnul Hristos aceasta IUBIRE!!! Caci daca mie nu-mi place sa ma batjocoreasca cineva, sau sa ma refuze cand am nevoie de ajutor, sau de un pahar cu apa sa mi se dea cand mi-e sete, atunci sa fie EU cel care sa faca , sa PREDICE sa Il propovaduiasca pe Hristos cu FAPTA!! IAr HARUL de la El, nu va intarzia, mai ales daca noi facem Binele din DRAGOSTE cu DARUIRE, fara a astepta RASPLATA, caci ne va da Hristos!!! Daca are nevoie de ajutorul tau cineva, fii cu dragoste si-ti jertfeste din tp tau si dai-l lui, "caci daca cineva iti cere haina, da-i lui si camasa"! adica daca facem o fpata buna sa o facem ca PENTRU HRISTOS, sa o facem cu gandul ca IL BUCURAM PE HRISTOS, si asta ne da curaj ca sa implinim PORUNCA IUBIRII PT APROAPELE CURAT!!!

Intoate situatiile cu fratii tai cauta sa II ODIHNESTI suflteste, adica sa gaseasca in tine un suflet de NADEJDE, de incredere, chiar de te vor uri, asa e la inceput, dar CU RABDARE, CU RUGACIUNE catre Hristos in minte, VEI INVINGE!!! NU te rusina sa te inchini atunci cand mananci si dupa, nu te rusina de ei cand vor rade de tine ca esti "proasta" ca aste e de la satana, NU EI fac acestea, ci satana te lupta PRIN ei, ca sa te descurajezi si sa te lasi de Hristos, si de toate ale Sale!!! ca noi ne-am lepadat de satana si de toate lucrurile lui la Botez, si acum daca noi lucram "lucrurile lui" el ne are in mana si nu vrea sa ne piarda, e jmeker satana... DAR sa avem NADEJDE IN DUMNEZEU ca NU ne va lasa, ci ne lasa putin in suferinta ca sa ne calim, adica sa ne intarim in CREDINTA si asa vom INVINGE pe diavol!!!

PS: tot ce inseamna BINELE trebuie facut!!! tot ce il odihneste pe aproapele meu, SUNTEM DATORI SA O FACEM!!! Fii binecuvantata!!!

Clar si precis raspunsul tau, pentru care iti multumesc din inima.
Fii binecuvantat frate Geo, viitor Nektarios!

Tocmai Lumina ii deranja cel mai tare...caci o percepeau cu simturile si ii deranja in activitete. Inca odata multumesc de raspuns.

Asa sa ne ajute BUNUL Dumnezeu!!! Amin!!!
BUCURII!!! Curaj, suflet drag al Maicii Domnului!!!

Am pus mana pe cartea Sf. Siluan Athonitul si am gasit inca un raspuns la intrebarea, care m-a urmarit de atata vreme:

"Cuviosul Paisie cel Mare se ruga pentru unul dintre ucenicii lui, care se lepadase de Hristos si, pe cand se ruga, i S-a aratat Domnul si i-a zis: <Pentru cine te rogi, Paisie? Nu stii ca el s-a lepadat de Mine?> Dar cuviosul continua sa-i fie mila pentru ucenicul sau, si atunci Domnul i-a zis: <Paisie, prin iubirea ta te-ai asemanat Mie>. pg. 96-97

Si eu am ramas profund impresionata de acesta pilda. Langa ea am sa amintesc si exemplul de iubire a parintelui Paisie Olaru.
Citez din memorie.. Odata statea avva in pridvor si cum privea in zare vede un crestin ce mana un car cu boi. Biciuia crestinul nostru de zor boi si impingea la caruta prea plina.. Deodaca boii cad..atunci parintele Paisie Olaru ingenucheaza apuca cu mainile amandoua balustrada si strange cu putere zicand; hai boisorii mei..hai cu Maicuta Domnului. Bineinteles boii s-au ridicat si au mers mai departe.

Cred ca unuia ca acesta care isi pastreaza credinta VIE Domnul ii va darui Raiul. Si spun acesta incredintata fiind de o povestioara spusa ( familiei mele) de parintele Arsenie acum cativa ani. A venit un batran la el, ce traia de peste 50 de ani cu sotia neortodoxa. Dupa spovedanie ii spune parintele, vino sa te impartasesc. Atunci batranul lacrimand spune, cum parinte sa iau Sfanta Taina daca nu am postit TOT postul? Razand spune pr. Arsenie, ce jertfa mai mare poti aduce decat aceea ca ti-ai pastrat credinta atata amar de vreme? Cei ce sunt marturisitori intr-o lume neortodoxa sunt ca stalpii cei de foc in pustie. Mi-a placut mult acest cuvant.

... ca stanca in mijlocul furtunii!!!
...ca si Hristos pe cruce: "Parinte, IARTA-I ca nu stiu ce fac!"
...ca izvorul in pustie... sa adap toate fiarele...
...ca soarele pe cer... sa incalzesc si sa dau lumina...
TOATE NUMAI IN HRISTOS!!!
As fi carpa de sters pt oricine, dar nu ca si credinta!!! sa ma batjocoreasca, sa zica orice despre mine, dar sa nu ma plec maniei si urii, razbunarii... SA II IERT PE TOTI!!! sa ii ODIHNESC!!! sa le fiu sluga... El, Hristos, a fost mai intai exemplu de josnicie... ca DUMNEZEU S-a facut om, ca om s-a facut ultimul om pt TOTI OAMENII!!! si asa ne-a castigat pt IMPARATIA SA!!! Amin!!!

Chiar este adevarat ca ei nu stiu ce fac, odata ce li s-a luat puterea de a distinge intre bine si rau, prin ceea ce se cheama "vindecarea memoriei": binele si raul devin alternative acceptabile, contopindu-se unul intr-altul.
Acesti oameni sunt intr-adevar de plans si singurul lucru corect de facut e sa ne rugam pentru trezirea si implicit mantuirea lor. Problema e, ca in toiul luptei, cand te simti atacat de un numar de persoana concomitent si permanent, nu prea ai timp sa te rogi pentru altii, ci doar pentru tine, ca sa iesi nevatamat. Atat "Tatal nostru" cat si "Doamne IIsuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu miluieste-ma" spuse incontinuu sunt cele mai bune arme de aparare. Abia dupa ce scapi din acel "furnicar" si te indepartezi de el, prinzand puteri, caci ziua nu au aceeasi putere ca noaptea, te poti ruga si pentru ei.

Ce te face Anca sa crezi ca ziua puterile lor scad, slabesc ?

Geo, iti admir credinta si ravna de a o tine vie. Dar e greu fratele meu, e foarte greu sa faci cele ce spui. Asa ar trebui insa, cati intoarcem obrazul cand fratele ne greseste? cati nu pastram o unda de neincredere daca cineva ne-a gresit fie si o singura data? Iubirea taina sau negot.. eu imi permit sa spun ca nici pe departe nu stiu ce este Iubirea. Ma refer strict la iubirea dumnezeiasca. Pentru ca iubirea in lume NU exista daca nu are ca radacina pe Hristos. Cele ce simt timerii in ziua de azi sunt atractii, senzualitate, etc. Iubirea pentru a exista are nevoie de Hristos. Temelia, radacina, apa ce o face sa prospere este Hristos! Ceea ce am aflat pana acum nu a fost decat un substitut. Poate au fost crampeie de sclipiri de ravna de a darui iubire. Insa mereu aceasta ravna s-a taransformat in cenusa. Imi spunea odata un parinte ca diavolul cel mai tare te lupta atunci cand ai ravna. Te lupta pentru a te opri din drumul tau.. Se pare ca eu ma opresc adesea si nu din pricina celui rau ci din pricina neputintelor mele. Iubirea adevarata este aceea de a iubi neconditionat si nelimitat. Am eu o vorba, ma simt mai insiguranta cand nu stiu ca sunt iubita.

"Fara de Mine NU puteti face NIMIC!"
"Toate cate veti cere cu CREDINTA de la Tatal in numele Meu, se va da voua!"
"Ajutorul meu de la Domnul, CEl ce a facut cerul si pamantul"
"Domnul este aparatorul vietii mele, de cine ma vi infricosa?"
"Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi, la loc de pasune acolo m-a salasluit'....
",,,voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor..."
"...in lume necazuri veti avea, dar indrazniti! Eu am biruit lumea!"
....sunt numai cateva din versetele de INTARIRE din Sf.Scriptura si Sf.Evanghelie! CINE ARE CREDINTA, CAT UN GRAUNTE DE MUSTAR, MUTA MUNTII DIN LOC! Eu nu am atata credinta, ma stiu, imi cunosc slabiciunile, patimile, dar CRED IN AJUTORUL LUI DUMNEZEU!!! CREDINTA IN DUMNEZEU ESTE DOVADA IUBIRII NOASTRE FATA DE EL!!! Daca nici Dumnezeu nu ne mai poate ajuta, atunci CINE....??? nu mai este altcineva!!! EL stie si vede tot, sufera pt intreaga faptura ridicata impotriva Lui, pt ca ne IUBESTE... iar noi vrem sa traim fara El... apoi in necaz, la cine alergam de cerem ajutor??? la Dumnezeu!!! NERUSINARE totala fata de Dumnezeu!!! Obraznicie!!!
NU ma tem de nimic atat timp cat tin legatura cu Hristos, atat timp cat nu ma despart de El, atat timp cat El este in mine!!! SI NU vreau sa-L pierd... El e viata mea, si fara El, sunt MORT... in adevaratul sens al cuvantului!!! PUTEM fi lumini ORICUI, daca ne TINEM UNITI CU HRISTOS, atat prin RUGACIUNE, cat si prin Sf.LITURGHIE!!! unde ne IMPARTASIM cu El!!! Minuni mari traim si azi, dar nu le constientizam din cauza pacatelor, ce ne-au astupat ochii sufletesti...
Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne dea putere sa-L marturisim pana la ultima suflare!!! Amin!!!

Fiti binecuvantati!!!

Asa mi s-a parut mie; nu trebuie sa fie chiar asa. Sa nu credem cumva ca ne dau vreun respiro. Atata doar, ca cei,de care vorbesc eu, incetau munca la 05.30 si indepartandu-se de mine mai ieseam din atentia lor.
Totusi nu cred ca am gresit prea mult, caci li se spune "fortele intunericului", nu?

Jenica exprimi un adevar atat de mare, inca t ar fi trebuit sa scrii fraza asta cu litere mari de o schioapa sa se vada de departe.
Nu stiu cum de ne-am putut amagi sa credem altceva. Nu un om, doi... ci toti.

Fratii mei,
 

Este grea IUBIREA??? Este greu sa vrei sa te asemeni lui Dumnezeu??? Este greu sa Il IUBESTI pe TATAL TAU din Ceruri??? ba de ce sa nu-L numim si MAMA???
Cti dintre noi astazi ii mai spunem MAMEI noastra ca o IUBIM??? cati o mai imbratisam recunoscatori spunandu-i "MULTUMESC PT TOT CEI FACUT PT MINE!"?
Din contra ii comentam, ne ridicam tonul asupra dansei, ne rastim dansei, ba mai mult avem NESIMTITA INDRAZNEALA de a o PLESNI! O lasam cu lacrimi in ochi, ca din mandrie si iresponsabilitate NU ne mai intereseaza daca si de ce sufera... noi ii adancim suferinta... E ASTA "IUBIRE"???? (cunosc N cazuri mai ales cu tineri care isi bat mama fara mila)!!!

Asta ar fi cel mai frmos cadou de Craciun pt MAMA: Un buceht de flori si sa ii spunem CAT DE MULT O IUBIM si sa II MULTUMIM pt TOATE!!!

Sa fiti Binecuvantati!!!

Pentru mine, iubirea asta crestina despre care vorbiti si care este atat de diferita de ceea ce oamenii in general numesc "iubire" nu exista, deoarece nu am intalnit inca oameni care sa se inscrie in acest tipar. Probabil daca i-as intalni ar fi sfinti sau martiri, oameni care "iubesc" pe semenii lor atat de mult incat si-ar da si viata pentru ei. Desigur, atunci apare dilema "e iubire desavarsita sau lipsa de discernamant?". Dar asta e alta discutie si nu vreau sa deschid o disputa cu nimeni despre asta.

Vroiam sa va spun ce parere am despre iubirea asta, lumeasca. Despre iubirea pe care poetii o canta si indragostitii o slavesc.

In opinia mea intre doi tineri indragostiti exista mai intai o pasiune puternica a unuia pentru celalalt. Aceasta este mai mult sau mai putin de ordin sexual si cred ca multa lume confunda aceasta crestere hormonala brusca cu "dragostea la prima vedere". Bineinteles, nu totul se reduce la sex, insa este foarte posibil ca ideea care incolteste in mintea indragostitului, anume ca partenerul este persoana ideala cu care ar vrea sa-si petreaca restul vietii s.a.m.d. sa fie de fapt creatia feromonilor si a schimbarilor metabolice si hormonale care au loc in organism in momentul in care este intalnit un posibil partener sexual care se potriveste exigentelor noastre si care este dispus sa intre intr-o relatie. Tocmai pentru ca acesi factori modifica structura biochimica a creierului, ratiunea nu-si da seama ca insasi fundamentul pe care ea se bazeaza este modificat. In consecinta, atractia puternica fata de celalalt nici macar nu are nevoie de vreo justificare in mintea indragostitului.

Aceasta iubire este de fapt ceva visceral, sexual si care se manifesta de multe ori ca o boala psihica, intrunind exact aceleasi semne. Un indragostit:

- isi pierde ratiunea cand vine vorba de persoana iubita; fetele pot pleca de acasa cu baieti in ciuda rugamintilor bine intentionate ale parintilor (care o cunosc de o viata) de a nu pleca alaturi de un baiat pe care l-a cunoscut de doar doua saptamani. Logica dicteaza intr-o situatie ca asta sa-ti asculti parintii si sa cantaresti situatia rational. In ambele cazuri o judecata limpede iti spune ca riscurile pe care ti le-ai asuma ca tanara fata in situatia de mai sus sunt mult mai mari decat potentialele beneficii. Dar dragostea intuneca judecata si somnul ratiunii naste monstri.

- nu mai mananca, uita de sine, de indatoririle fata de familie, de serviciu si intreaga sa atentie este indreptata numai spre persoana venerata. Semne identice se gasesc si la depresivi, care in starile avansate ajung sa nu-i mai intereseze nimic si nimeni. Un indragostit ranit in dragoste este si mai rau, gandurile despre sinucidere fiind la ordinea zilei, intocmai ca la o persoana cu o depresie puternica, careia nu i s-a dat ajutor medical.

Aceasta "dragoste" nu este altceva decat o tulburare a mintii, care vine si pleaca dupa reguli stricte. Partenerii nu se iubesc unii pe altii, ci iubesc imaginile pe care si le construiesc in minte unul despre celalalt. Se spune ca dragostea e oarba, asa este. Insa nu e oarba in permanenta, ci doar la inceput, cand din cauza intunecarii ratiunii indragostitul nu accepta fapte evidente. Cu timpul, micile inconveniente incep sa iasa la suprafata. Eu numesc aceasta perioada "perioada glorificarii defectelor". Este etapa in care incepem sa vedem alunita de pe obrazul celuilalt, sa vedem ca este om si are si defecte, nu numai calitati cum ne imaginasem la inceput. Tocmai pentru ca nu suntem de acord cu ideea, fie nu recunoastem aceste defecte, fie le adoptam si le vedem ca fiind calitati. Exemplu:

Ea: m-am ingrasat!
El: termina, draga, cu prostiile, arati excelent!

In liceu eram foarte indragostit de o fata. La inceput mi se parea cea mai frumoasa fiinta din lume, insa nu pentru ca ea era asa, ci pentru ca asa vroiam eu din tot sufletul sa fie. Acum, la ani de zile dupa terminarea liceului, am vazut o poza recenta cu ea si pentru ca arata neschimbata, m-am intrebat: cum am putut sa ma indragostesc de fiinta asta?

Spre finalul relatiei apar neintelegerile, certurile care devin din ce in ce mai serioase si eventuala despartire. In aceasta perioada cei doi parteneri considera ca certurile sunt doar ceva trecator, tulburari in apa limpede a relatiei. Spre sfarsit este clar ca relatia a fost de la bun inceput o gresala, partenerii erau incompatibili si s-au ales unul pe celalalt tocmai pentru ca au inlaturat ratiunea si au vrut sa vada in celalalt ceaa ce nu era acolo cu adevarat.

Unii oameni, insa, dupa ce ratiunea isi intra in drepturi si fiorul dragostei se mai domoloeste, descopera ca alegerea s-a intamplat sa fie buna si decid sa se casatoreasca. Bineinteles, si casatoriile pot merge prost, daca au loc prea repede sau daca judecata rationala da gres. Insa cei care fac acest pas deja sunt multumiti unul de celalalt iar evenutalele despartiri au loc nu pe incompatibilitati, ci pe bani, copiii, avere, relatii extraconjugale etc. Un sot care are o amanta nu mi se pare a fi nemultumit de nevasta, doar ca gaseste pasiunea pe care a avut-o pentru nevasta candva la alta femeie. Bineinteles, din punct de vedere moral este condamnabil sa-ti inseli partenerul, pentru ca in afara de compatibilitatea si dorinta sexuala, o familie se intemeiaza si pe alte principii.

Doi soti fac pasul casatoriei pentru ca vor copii, vor sa intemeieze o familie, vor independenta fata de parinti etc. Se creaza o dependenta intre cei doi si la douazeci de ani de la casatorie nu-mi spuneti ca cei doi se mai iubesc "ca-n prima zi" pentru ca este imposibil. Pasiunea aceea nu mai exista, insa a fost inlocuita cu alte principii care pastreaza relatia in continuare sub forma casniciei, cu cel mai bun liant, copiii.

Asadar, cuvantul "dragoste" sau "iubire" este prea neincapator pentru a descrie realitatea. Pe de o parte avem ceea ce eu consider ca este dragostea adevarata. Cu parintii si fratii simtim o legatura emotionala puternica din cauza dependentei fata de ei pe care am avut-o in copilarie. Cu o sotie, dupa 20 de ani de casnicie, simtim aceeasi legatura, pentru ca ne-am "inrudit", intr-un fel. Sotia devine mama, tata, sora si copil. Este cea cu care te muti in casa noua si ia locul familiei cu care ai crescut. Este "dragoste" familiala.

Pe de alta parte avem "dragostea" pur sexuala, care e fulgeratoare si care consuma indragostitul pana-l usuca.

Relatia intre cele doua tipuri de dragoste? Fara dragostea sexuala, fara pasiune, familiile nu s-ar mai intemeia. Sexul este cel care ne apropie, ca vrem sau ca nu vrem, ca realizam sa nu. Si in acelasi timp tot sexul este cel care aduce pe lume copiii. Deci nu un rol important, ci unul primordial, esential, fundamental, nu numai la perpetuarea speciei ci si la crearea comunitatilor umane.

Sexul slefuieste popoare. Uitati-va la arabi. Raportul intre barbati si femei este acelasi la nivel mondial, 49 vs 51 la suta. Asta inseamna aproximativ un barbat la o femeie, deci teoretic fiecare om ar trebui sa-si gaseasca partener. Arabii sunt poligami, deci avem ceva mai aproape de trei femei la un barbat. Asta lasa pe dinafara o foarte mare parte a barbatilor. Acestia sunt frustrati din punct de vedere sexual, pentru ca nu-si pot gasi partenere, nu se pot apropia de femeile altuia. De ce credeti ca cei mai multi atentatori sinucigasi arabi au media de varsta de 17 ani? Nu intamplator, 17 ani este media de apogeu al apetitului sexual a barbatului. Dupa aceasta varsa incepe sa scada. Asta inseamna ca la 17 ani, un tanar fara partenera sexuala este frustrat atat cat poate fi in intreaga lui viata. Daca tanarul respectiv a mai fost si cresut intr-o societate traditionala islamica, crede cu tarie ca martirii ajung in rai unde beneficiaza de o gramada de virgine si bogatii nesperate in aceasta viata. Trocul este facut.

Lipsa de activitate sexuala frustreaza si da peste cap organismul. Brazilienii, cunoscuti pentru frecventa nemaintalnita a partidelor de sex pe saptamana la nivel national, sunt unul din cele mai linistite, tolerante si prietenoase popoare din cate exista.

Sper ca am reusit sa va conving ca cuvantul "dragoste" este folosit de cele mai multe ori gresit in zilele noastre si ca latura sexuala a relatiilor interumane este de fapt punctul de plecare pentru adevarata dragoste.

Bineinteles, acum se va gasi cineva sa imi spuna despre dragostea crestina, insa n-aveti decat, nu ea a fost subiectul mesajului meu. Daca ea exista cu adevarat, nu am de unde sti. Si din cum o descrieti, daca exista atunci e mai mareata decat dragostea lumeasca despre care am vorbit aici. Asa ca nu exista nici o incompatibilitate.

Dragostea inseamna in primul rand iubire fata de aproapele. Cand iti iubesti jumatatea ta(sotul, sotia), faci multe sacrificii in numele iubirii ce o porti, te lasi pe tine mai la urma, il pui pe celelalt pe primul loc, inveti sa traiesti cu el prin el. Il accepti si cu bune si cu rele, te gandesti ca il vei ajuta sa scape de rele, impreuna veti reusi. Dar nu se intampla tot timpul la fel. Uneori intentiile bune sunt rastalmacite, vorbele bune si dragostea nu sunt intoarse,ba chiar sunt rasplatite cu ura, cu vorbe grele.

Cea mai profunda stare de iubire este aceia cand daruiesti din iubire,si nu cand primesti din iubire.Cand daruiesti dezinteresat si influientat doar de sentimentul profund si viu.
Din pacate,iubirea a capatat multe sensuri si multe intelesuri de-a lungul timpului,si poate ca si in viata fiecaruia dintre noi,fiindca in locul sentimentelor frumoase apare teama,farmecul si egoismul,o invalmaseala de virtuti si orgolii care debusoleaza amarnic.
Nu trebuie insa,nici sa iubim la infinit o persoana care ne face rau,aceia nu mai este iubire,ci prostie sau lasitate.Cred ca,in definitiv,iubim cantarind in mod involuntar toate aspectele unei relatii,ne simtim bine cand suntem favorizati si cand favorizam la randul nostru,trebuie sa fie o balanta intre toate aceste aspecte,altfel iubirea devine doar un obiect de supunere sau de asuprire.
Cat despre iubirea aceia oarba specifica tinerilor,ea nu este iubire,ci doar o stare fireasca hormonala specifica varstei,o imbinatie formidabila de substante chimice creeat la nivelul indivizilor,o imaturitate frumoasa si visatoare care detine intensitatea cea mai mare...cu cat este mai imatura.
Iubirea nu exista,decat fata de ceea ce te leaga,fata de parinte ori copilul propriu,restul sunt doar atasamente,convietuiri...sentimentele nedeslusite ale existentei oamenilor pe pamant,refugii si capricii din tumulumul complexitatii noastre.

Cel mai bun exemplu, ca aceasta iubire exista, sunt cei, care au fost in inchisori, precumPitestiul, si in ciuda tratamentului de "reeducare", total dezumanizant, au reusit sa nu-i urasca pe tortionari.
Unii au scapat cu viata dupa ani multi de suferinta si au ajuns mari duhovnici; altii au plecat la cele vesnice in inchisoare fiind, iar moastele lor facatoare de minuni arata marea dragoste intru Hristos pe care acestia au avut-o. Iata deci, ca iubirea si dragostea crestina exista, in forma ei desavarsita.
Cred ca ceea ce vrei sa spui, scrabble, este ca se ajunge greu la asemenea desavarsire in dragoste si ca doar putini o cunosc. Ceea ce e perfect adevarat, dar si noi, cei nedesavarsiti in toate putem lua dragostea celor desavarsiti drept exemplu.

Ce spui tu aici seamana cu sindromul Stockholm, un comportament deviant intalnit spre exemplu la cei luati ca ostateci. Acestia, in timp, ajung sa se considere apropiati fata de tortionarii lor.

Au existat cazuri de oameni care au fost abuzati si chinuiti ani la rand iar cand politia i-a scapat din chin au refuzat sa depuna marturie impotriva tortionarului sau au plans pentru el cand s-a sinucis. Aici nu avem de aface cu o "bunatate" exagerata, ci cu un adevarat derapaj psihic.

iubirea crestina se refera la iubirea AGAPA si nu include sexul ,acesta fiind o problema ce decurge normal dc tinerii respecta TAINA CUNUNIEI,iar dc nu ,atunci se despart pt.ca iubirea asazisa era de fapt doar o atractie sexuala ,fara taina ,caci iubirea de durata ,asa cum o viseaza cei mai multi si la care nu ajung este pt ca accepta ispita de a trai in pacat refuzind TAINA IUBIRII ,ascunsa in infrinarea pina dupa cununia religiosa.Deci SUPERFICIALITATEA ,delasarea in pacat si persistenta in acest pacat al desfrinarii ,cel mai urit de Dumnezeu aduce la atitea nereusite in casatorii si la refuzul facerii de copiii si la raminerea copiilor dupa divort fara unul din parinti .Pt.toate acestea fiecare va avea de dat sama cind se va deschide POARTA DE AUR A IERUSALEMULUI ,adica atunci cind va veni Mintuitorul sa judece lumea asta plina de delasare in pacatele de care nu prea incearca sa se descotoroseasca.Trebuie sa ne curatim de pacate ,caci NU PUTEM IUBI CU ADEVARAT fara aceasta curatire ,caci IUBIREA ADEVARATA este un DAR DE LA DUMNEZEU ,care este primit intr-o masura direct proportional cu ,curatirea de pacate .Altfel ne inselam numai ca iubim.!!

Chiar daca ti se pare ca seamana cu acest sindrom stockholm, nu este; caci dragostea aceasta este una crestina. Nimeni nu a spus ca au ajuns sa se imbratisez de drag, ci ca cel torturat l-a iertat pe tortionar. Asculta interviurile cu Pr. Calciu-Dumitreasa si vei intelege mai bine.
Aceasta dragoste fata de aproapele depaseste orice logica umana: de aceea se inscrie pe linia desavarsirii umane, caci este de fapt dragoste divina in omul indumnezeit. Exemplu pentru acestia nu a fost altul decat Iisus Hristos si Sfintii Lui, care atunci cand erau omorati se rugau pentru iertarea celor care le luau viata. Ideea este pentru multi inaccesibila, pentru ca omul se iubeste prea mult pe sine; ori aici e vorba de uitare de sine, de incalcarea voii proprii si imbratisarea cu tot sufletul a voii lui Dumnezeu. Aceasta dragoste iertatoare a fost de fapt conditia sine-qua-non a supravietruirii lor in conditii de teroare, turtura, boala si lipsuri. Faptul ca au existat supravietuitori in aceste conditii inumane de viata, inseamna ca dragostea crestina este Medicamentul sufletesc si trupesc universal valabil.
Iar o inima dezpatimita si plina de dragoste pentru aproapele, se face salasul Duhului Sfant. Iar Duhul Sfant este Viata.

IUBIREA dc reusim sa o obtinem de la DOMNUL si sa ne bucuram de ea ,este cel mai bun NEGOT pt a obtine raiul!:6:

Dragostea de orice fel depaseste logica si ratiunea, dupa cum explicam mai sus. Pana si amorul carnal, daca-l clasificam ca un tip de dragoste, are un suprem moment animalic cand suspenda ratiunea umana.

Dar daca e cum ziceti dumneavoastra, acea dragoste despre care vorbiti este rezervata doar unui numar restrans de oameni, pentru ca este foarte, foarte greu de atins. Probabil din cati oameni au trait, traiesc si vor trai in total numai o fractiune vor ajunge sa o cunoasca. Dumneavoastra va considerati una din aceste persoane? Daca nu, cunoasteti personal pe cineva care sa se potriveasca acestei descrieri?

Si inca o intrebare: numai cei care sunt in stare sa cunoasca aceasta dragoste fata de aproape sunt mantuiti?

Va multumesc.

Am dat niste exemple; eu nu figuram printre ele.
Daca omul se poate indumnezei, asta nu inseamn ca toti se vor indumnezei, ci ca doar unii vor atinge desavarsirea.
Mantuirea este har de la Dumnezeu. Noi facem primul pas, iar restul de o suta si o mie ii face Dumnezeu pentru noi.
Nici macar sfintii nu au afirmat despre ei inainte de moarte, ca s-au mantuit. Mantuirea este un lucru greu, dar mare este mila lui Dumnezeu si la aceasta sa nadajduim.
vamile vazduhului sunt anume puse ca nimic pacatos sa nu patrunda in Imparatia Cerurilor. Spre aceasta curatire a noastra sa ne concentram.

Indiferent ce culmi poate atinge amorul carnal, sa-l separam totusi de dragostea crestina pentru Dumnezeu si aproapele.

Iubirea- taina sau negot
 

Am citit toate mesajele expuse aici si parerea mea este ca Dumnezeu lucreaza prin oamnei si noi, oamenii de rind, trainind in mijlocul a toate placerile care ne inconjoara este o MARE IUBIRE DE DUMNEZEU SA STII CUM SA TE FERESTI DE ELE, PENTRU CA ALTFLE ESTI PIERDUT!!!

Exista multe tipuri de situatii individuale in care ne gasim unii sau altii
1. Oameni de rand care traiesc in Romania

Parerea mea este ca ei sint acolo, unii o duc mai bine, altii mai rau, insa posibilitatea lor de a merge la o biserica, este evidenta - trebuie daor sa vrea sa se miluiasca, este ca un pom fructifer, fructele sint acolo: ce facem mergem la piata?Asta e categoria de oameni care au cunoscut doar o parte din necazuri, deci pentru ei a fii religiosi este doar o alegere.

2, Romani care merg in strainatate

Unele tari au biserica ortodoxa, atunci crestinul roman ortodox, merge acolo, se spovedeste, se cumineca... dar se intimpla ca in multe tari biserica nu exista, si atunci e greu, trebuie s ate rogi singur si probabil ca pentru multi dintre noi este calea CEA MA SIGURA DE A TE INTOARCE PE CALEA DOMNULUI, NEAVIND DIN NICI O PARTE NICI UN DEGET - NU O MANA- DE AJUTOR!!!!!!!!!!!!!!! in loc sa fii umilit, sa muncesti munc ad e jos, iar rudele tale sau prieteniii din tara sa zica" o pai astia au bani, dar nimeni nu stie ce este in sufletul tau.

3. Preoti care parasesc tara

Eu personal cunosc multi dintre ei, vin aici muncesc 6 zile pe saptamina, isi crsc familiile, copii, apoi duminca la o sala inchiriata se tine slujba cu dreapta credinta ca sintem destui sa tot punem bani sa construim o biserica intr-o tara care nu prea stie ce inseamna ortodoxism, sau unde oamnii intreba daca am vazut vre-odata radiuoul in romania.........
Ei reprezinta urmasii alesilor lui Iisus Hrisots ca si Apostoli- cei casatoriti.

4. Apoi este categoria calugarilor
Ei reprezinta, urmasii alesilor lui Iisus Hrisots ca si Apostoli- cei necasatoriti. E grea calea pe care au ales-o ei, insa fericiti vor fii ei pentru alegrea facuta.

5. Apoi e categoria celor pierduti

S-au dus acolo sau dincolo, ca poate of ii mai bine, insa n-au acceptat nici pe cei de acasa, nici pe cei de dincolo - sint complet pierduti. De Ce? Pai pentru ca inauntru sint goi- iar unde dragoste nu este, apoi acolo nimic nu este. Si trist este...

Ce imi soun mie toate aceste categorii?
Imi spun ca daca noi sintem cu Dumnezeu in suflet, si-l avem in suflet, vom razbi oriunde vom merge, chiar nespovediti - ca nu avem unde- chiar necuminecati - ca nu avem unde sau de catre cine.......... noi toti avem greutati. Sui noi toti ne lovim de aceleasi lucruri in viata: UNDE DRAGOSTE SI IUBIRE NU ESTE ACOLO NIMIC NU ESTE.
[i]mi mai spune mie ca noi putem crea din nimic, doar cu rugaciuni din suflet facute si din fundul inmii ca ceea ce asternem, este pe ceea ce dormim.
Poate ma insel.
Insa am fost in 7 tari emigrata am vazut multe si am auzit multe.
Stiu oameni plecati de acasa foarte religiosi si credinsciosi, ins aau facut multi bani, ei bine, au uitat d eunde au plecat, nici nu-ti mai raspund romaneste ca doar....esti prea ...ce stiu eu cum.

Am intilnit oameni care nu erau credinciosi, au plecat din tara, apoi cind au dat de reale necazuri, n-au avut pe nimeni s-au intors la Dumnezeu cu toata inima, si sufletul lor pentru ca au realizat ca CHIAR SI FARA O BISERICA POTI FII FOARTE CREDINCIOS si asta le-a slavat din multe greutati.

Deci concluzia" noi toti alegem calea pe care o vrem si cresdinta in viata, depinde toatul de noi.

Categoria familie, aici este un subiect prea vast, prea complicat.

S-a vorbit deja despre asta aici destul, am preferat sa ma refer doar la alegeri personale.

Patinina

:1: frumos si plin de adevar scurtul tau eseu despre iubire, draga ory, subscriu si eu.

iubirea adevarata
 

Cred ca nu toti oamenii sunt capabili sa iubeasca cu adevarat si acest lucru tine de constructia lor interioara.. cei care spun dupa o luna "te iubesc" , oare iubesc cu adevarat? sau cei care spun cu o saptamana inainte sa se desparta de tine " te iubesc",stiu ei oare ce este iubirea? sau este o alta minciuna pe care o spun cu usurinta la orice pas. o persoana care iubeste, il linisteste pe cel in suferinta, nu-l lasa inima sa-i faca pe cei de langa ei sa sufere..
si cum poti scapa de o iubire care o ai in tine si nu mai este posibila?

"Fiecare om iubeste atat cat simte,dar mai ales cat intelege!"....foarte adevarata aceasta maxima.

Iubirea se imbraca in cel iubit ca intr-o haina. Dragostea pe care o revarsam asupra oamenilor este ca o lumina care descopera lucrurile aflate pana atunci in intuneric. Prin iubire cunoastem si vedem pe celalalt in adevarata lui lumina. Cand iubesti , pana intr-atat te daruiesti, incat doresti sa intri in voia celui iubit, ajungand sa te identifici in gandurile lui, sa-l retraiesti in propria ta inima, in propriul tau trup, in propria ta rasuflare, incat cel iubit dintr-odata ti se descopera, in intregimea sa, in tine insuti, ca tine insuti.

Doamne,ce frumos spui Cristi,dar cat de dureros poate fi uneori cand incepi sa te identifici cu celalalt,sa te daruiesti pana intr-atat incat te pierzi pe sine...si-apoi,te tot cauti in zadar ca o fantoma damnata sa baiguie prin lumea pe care nu o mai intelege deloc,prin sinele caruia nu-i apartine si se simte atat de strain,atat de saracit de zambet si simtire specifica eu-lui altadata increzator.
Iubirea este cel mai extraordinar,cel mai nedefinit si complex dar al pamantului,al pamantenilor,din pacate ne dovedim uneori prea neputinciosi pentru a o purta,pentru a o percepe asa cum se cuvine,cu maretia ei cu tot.
Ce frumos spui Cristi despre iubire!...

Pai draga Ory, ea iubirea a fos "perfuzia" ce mi-a salvat viata in momentele cele mai grele ale vietii mele, fara ea, chiar ca nu stiu efectiv ce m-as fi facut.

Ce e iubirea?-Celia L.B
 

"Limba romana are nepretuitul avantaj de a poseda cuvintele "iubire" si "amor" pentru doua lucruri cu totul deosebite, denumite in alte limbi cu un singur cuvant".
(din Garabet Ibraileanu moralist)

Asa este ! Pai iubirea e iubire, amorul e sex si iar sex si cele doua, iubire si amor nu au nimic comun intre ele. Unii vor spune totusi ca si la una si la cealalta exista sex. Nu ! Hotarat nu. Amorul e desfrau si mare inselatorie cand il confundam cu iubirea. Aceasta confuzie este o palma data iubirii !