Sa ramana catolicii cu "sfintii" lor, caci o biserica [cea catolica] care sustine o dogma contrara Crezului Niceean [conform Carui Crez Sfantul Duh purcede numai de la Tatal, nu si de la Fiul] nu este o Biserica, ci este o crunta ratacire, iar ratacitii [inchinatorii lui mamona] nu pot da sfinti, ci numaui suflete chinuite in focul cel vesnic al iadului.

R.

Mai frate dar nu mata hotarasti cine e ratacit sau nu ci Duhul Sfant.
Si Duhul Sfant hotaraste si cine e sfant sau nu iar nu noi.
Iar daca Duhul Sfant a aratat pe acela mare Sfant chiar 10.000 de pagini de cuvinte omenesti nu pot sa zica nimic si sa schimbe nimic.
Noi nu putem face altceva decat sa constatam efectele lucrarii Duhului Sfant caci judecatile Domnului sunt "adanc mult" pe care nici macar heruvimii nu pot sa le inteleaga dar noi pacatosii cu atat mai mult nu putem.
Iar cand parintele Sofronie Saharov care vazuse si el Slava lui Dumnezeu pomeneste de acest mare Sfant catolic este clar ca este Sfant.
Caci aceasta o arata si Sfantul Apostol Pavel in epistola intai catre corinteni:
capitolul 4,versetul 20:
"20.Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.".

La intaiul Sinod Ecumenic de la Niceea [anul 325 dupa Hristos] Sfintii Parinti participanti au formulat, luminati de Sfantul Duh, Crezul sub forma Sa actuala unde se scrie marturiseste negru pe alb "...Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul Care din Tatal purcede, Cel Ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin Prooroci" si nu sub forma existenta la ereticii latini [=catolicii] "...Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul, Care de la Tatal si de la Fiul purcede...".
Deci, frate Sinodul acesta de la Niceea sa fie LITERA DE LEGE SI DE DUH pentru tine, caci cine-l neaga sau il contesta este HULITOR AL DUHULUI SFANT, adica ERETIC.
Altfel, vei calca si fratia ta pe urmele ereticilor papistasi.
Daca spui mata ca tot au sfinti catolicii, de ce nu te duci atunci la ei, si sa ne lasi pe noi, Ortodocsii anti-ecumenisti, asa cum suntem cu respect ptr. Sfintele Canoane si Sfanta Dogma Ortodoxa ???
Sau la ereticii mia-fiziti, ca tot ii apreciezi atat de mult???

R.

Mai frate nu stiu care sunteti voi ortodocsi anti-ecumenisti.
Eu nu fac parte din BOSV,iar Sfantul Sinod al BOR nu a luat deloc in discutie resfintirea altarului bisericii Sfanta Ecaterina.
Daca exista o minoritate in BOR care are idei extremiste minoritatea asta nu reprezinta punctul de vedere al BOR care e reprezentat de Sfantul Sinod al BOR.
BOR,BO Rusa,BO a Ierusalimului si alte biserici ortodoxe canonice nu recunosc BOSV ca biserica ortodoxa canonica.

iarta-ma, frate, am scris eu vreun cuvant ca as face parte din BOSVR? Indiferent de Biserica din care facem parte SA ITI INTRE BINE IN MINTE ca ECUMENISMUL ESTE EREZIE.
Daca nu crezi asa ceva esti un inchinator la diavol, mamona, drac sau zi-i cum vrei. Pleaca o data atunci la ereticii catolici cu al lor "sfant" Ioan al Crucii si pa, pa si drum bun la eretici, ERETICULE!

ERETIC, de trei ori ERETIC esti. Nici n-are sens sa mai incerc sa te lamuresc caci ai EREZIA in sange deja, iar dupa Sf. Apostol Pavel, daca vreunui eretic ii spui de trei ori ca urmeaza cai gresite, dar el tot erezia lui o sustine, atunci e bine sa nu ne mai racim gura cu acel ERETIC, caci pur si simplu nu vrea sa renunte la invataturile lui strambe, mincinoase si care, daca nu se va marturisi parintelui duhovnic asupra minciunii despre Hristos pe care o sustine, atunci flacarile iadului vor munci pe vecie sufletul aceslui ticalos neindreptat, plus ca nimeni nu are voie sa il puna pe un eretic, chiar si mort, la pomelnicele pentru adormiti...

Aduc contra ERETICULUI Mihail urmatorul citat din Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel, legat de ANATEMELE pronuntate impotriva rau-slavitorilor, falsilor invatatori sau ereticilor [sublinierile ingrosate imi apartin]:
"
6.Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, 7.Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. 8.Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! 9.Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema! 10.Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos. 11.Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om [dupa papa sau dupa ereticii latini sau miafiziti]; 12.Pentru că nici eu n-am primit-o de la om [de la papa sau alti eretici], nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. "

Razvane,
Te rog eu frumos sa nu-i mai faci pe colegii nostrii de forum eretici.Despre credinte eretice,gresite...poti sa scrii,caci acelea sint daunatoare...dar si aici sa-ti alegi citatele sau mesajele mai mici,daca sint mai mari e mai bine sa dai link-uri ( o idee ).
Mihail,dupa parerea mea si dupa cit am ajuns sa-l cunosc din mesaje...este un antiecumenist ecumenist...da,se poate asa ceva.Si intr-un fel are dreptate si cu Ioan al Crucii,vazut sfint de catre catolici.Ar veni cam asa:
-Este apa in oceanul Pacific ?...este.
-Este apa in desertul Sahara ?...este ( sint ceva oaze )
Concluzia ?...poti sa mergi cu feribotul sau portavionul si pe unul si pe celalalt....nu ?

Frate Sherlock,

Observ cu putina placere cum din ce in ce mai multi dintre ai nostri[Ortodocsi] sunt trasi din ce in ce mai mult spre ecumenism. Ecumenismul este minciuna, minciuna care te pogoara inca din timpul vietii in iad si te chinui mult, mult de tot.
De aceea rostea Sfantul Apostol Pavel anatema la adresa invatatorilor mincinosi [inclusiv ecumenisti, caci si aceia sunt mincinosi] care schimba ceva, cat de putin, din Invatatura de Credinta Ortodoxa lasata noua de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos si de Sfintii Apostoli in Epistola catre Galateni, cap. I, versetele 6:10.
Cum si catolicii sunt mincinosi prin faptul ca Il hulesc pe Dumnezeu Sfantul Duh, sustinand contrar Crezului Niceean, instituit la 325 d. Hristos ca Simbol al nostru de Credinta, ca Duhul purcede si de la Fiul, nu numai de la Tatal, inseamna ca la ei nu exista mantuire, deci nici sfinti, inclusiv acel Ioan al Crucii pe care nu stiu din ce motive BOR a acceptat sa-l denumeasca "sfant" desi nu este.
La fel, erezia copta [mio-fizita cum mai este cunoscuta] sustine contopirea firilor Dumnezeiasca si Omeneasca ale Preadulcelui si Preaiubitului nostru Mantuitor intr-Una singura, ceea ce de asemenea contravine Dogmei de Credinta Ortodoxe, care arata ca exista doua firi ale Domnului nostru Preamilostiv Iisus Hristos: Dumnezeiasca si Omeneasca neamestecate intre ele.
Sustinand aceste doua erezii sus-mentionate, fratele Mihail a devenit, vrand-nevrand eretic, iar eu, pacatosul, imi fac mila de el aratandu-i erezia in care a cazut. Ca nu vrea sa accepte situatiasa de fapt, o arata ca a incetat sa-si mai exprime aici pe topic minciunile pe care le sustinea, despre existenta Sfinteniei in biserica [romano/greco] catolica si in biserica copta, care de fapt nici nu sunt biserici, sunt erezii, adunari ale rau-slavitorilor cacodocsi.
Si, frate Sherlock, ai vazut cu ochii tai ce scria Sfantul Apostol Pavel in Epistola sa catre Galateni: "...chiar daca si inger din cer de ar fi si v-ar propovadui alta Evanghelie [adica cea catolica, cea copta, miafizita] decat cea pe care ati primit-o [cea Ortodoxa, evident] - SA FIE ANATEMA -infricosator lucru, care inseamna de fapt pogorarea ereticului de viu in iad si chinuirea sa inca din timpul vietii de slugile lui Lucifer-demonii.Si aceasta, Sfantul Pavel a facut-o din dragoste in primul rand pentru cei rau-slavitori [cacodocsi], pentru indreptarea lor, caci se stie ca ereticii daca nu sunt amenintati cu cele mai infricosatoare si teribile lucruri contiua sa persiste in minciunile lor, ce au ca rezultat faptul ca dupa moartea fizica a ereticului, demonii ii iau in stapanire sufletul, chinuindu-l cu o bucurie sadica, specifica lor.

Doamne, ai mila de noi, pacatosii robii tai, si ajuta-ne sa ne pastram dreapta credinta!

Romeo

Da mai Romeo,te inteleg cumva,dar citeste si tu Epistola catre evrei a Sfintului apostol Pavel,desi aceia tocmai il omorisera pe Hristos,nu ii face nici criminali,nici eretici ( desi erau ),sau citeste-l pe Sfintul Siluan,convorbirea avuta cu un arhimandrit tinar, care propovaduia ortodoxia tot cam asa...ce taine sa mai aibe,ce sfinti,sint eretici ( era vorba despre catolici )...iar sfintul il intreba:dar se roaga Maicii Domnului ?...dar merg in biserici ?...dar il cinstesc pe Dumnezeu ?...dar fac fapte de milostenie ?...ideea este ca nu-l aduci pe om la dreapta credinta cu incrincenare,cu acuze,cu insulte...

Era prin pateric o intimplare cu un ucenic neinspirat care se intilneste cu um preot al ereticilor si ii spune acestuia:Ereticule,ai sa arzi in flacarile iadului...si acela pune mina pe o bita si-l bate pe ucenic de-l lasa fara suflare.Apoi trece pe carare si un sfint,care-i spune ereticului:O,omule al lui Dumnezeu,ce bine ca te-am intilnit...haide sa stam putin de vorba....si din vorba dulce in vorba dulce il aduce pe acela la ortodoxie....nu inventez,sigur am citit-o pe undeva...cred ca in Pateric,deh virsta.

Cu ecumenismul sint de acord cu tine 2009 %.Noua religie a lui antihrist,isi aduna musiul toti caldiceiii,lumestii si inchipuitii sub puterea lui...mi se pare si firesc din partea lui ...tehnologia si stiinta ii permit acum asa ceva.

Da, dar creştinul a reuşit să îl aducă pe calea cea dreaptă foarte repede după cuvântul:
[COLOR=black]Efeseni 4.29 "Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă." [/COLOR]
[COLOR=black]Matei 4.16 "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri." [/COLOR]

Biblia şi Patericul ne îndeamnă însă să nu insistăm înaintea îndărătnicilor:
Tit 3.10 "De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit"
Fapte 5.38-39 "Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu."

Sfântul Ioan de Kronstadt despre catolici:
[SIZE=2]"Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, osingura obste acelor credinciosi! Care insa, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi, pateri, se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. [...] Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevarul?[/SIZE]
[SIZE=2][SIZE=2]Iezuitii catolici in folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei afirmind ca pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot intrebuinta si toate mijloacele nelegiuite: adica si sa omoare si ca vicleneasca in tot felul si sa prigoneasca credinta ortodoxa, sa o numeasca schismatica si o credinta de ciini, si sa-i arda pe ruguri pe ortodocsil, ca pe Hus si pe altii.[/SIZE]
[SIZE=2]Neindoielnice sunt cuvintele Mintuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este impotriva Mea (Matei 12,30). Intoarce-i Doamne la adevarata Ta Biserica si mintuieste-i![/SIZE]
[SIZE=2]De gresita intelegere de catre catolici a cuvintelor Mintuitorului: Tu esti Petru si pe aceasta piatra (pe Hristos, pe Care Petru L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate ratacirile catolicilor si papilor si mai ales parelnicul primat papal in Biserica si parelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. [...][/SIZE]
[SIZE=2]Ci uitati-va cite rataciri sunt ingaduite in creinta papei (iar nu a lui Hristos) rataciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu - si-i veti intoarce spatele cu nemultumire si groaza! O trufie omeneaca! o trufie sataniceasca! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism! [...][/SIZE]
[SIZE=2]Catolicii recunoscindu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii - Hristos, L-au pirdut si au ramas lipstiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta impotriva Bisericii Ortodoxe, [...] Iar in invatatura lor dogmatica - vai, cite erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pirzator sistem papist![/SIZE]
[SIZE=2]Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamintesti si din cele mai dedesupt este Hristos Dumnezeu!" [/SIZE]

[/SIZE]

Numai daca ma gindesc la aceste cuvinte din Sfinta Scriptura si cite neascultari am mai savirsit.Am stat aproape 4 ani ( sau mai multi ? ) pe un club evanghelic-ortodox iar rezultatul a fost ceva mai putin de zero.Cum sa-l aduc pe cineva la Hristos si dreapta lui credinta daca pe mine nu reusesc sa ma aduc ( formal sint,nu zic nu ) ? Uneori mai vine neprietenul si-mi spune cam asa:"Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească."...adica vezi Doamne, ca poate-poate o vorba buna spusa pe acolo,ramasa in mintea sau inima lui (neortodoxului), si Dumnezeu o va face sa creasca mai tirziu...
Poate ca tu stai mai bine aici...ca altfel nu mi-ai fi scris.:3:

Foarte bine spune Sfintul Ioan de Kronstadt de credinta catolica...numai intrebarea aceasta daca i-o pune Iisus Hristos Dumnezeu catolicului dupa moartea sa,cind se va infatisa inaintea Lui pentru judecata particulara:Mai Bonifaciu,cine spui tu ca este Capul Bisericii Mele ? Si se uita Bonifaciu la Hristos cum lumineaza mai puternic decit soarele,si-L vede pe acelasi Hristos in toti Sfintii prezenti la judecata,si daca se mai uita si pe pamint,si-L vede pe acelasi Hristos,luminind mai puternic ca soarele si-n mintea oamenilor induhovniciti,in cei care tin poruncile,in cei care se roaga...si poate ca nu in toti cei "alesi "...atunci poate ca o sa inteleaga si cum este cu piatra ( temelia ),cu Capul...dar sa nu fie prea tirziu.

Numai ca noi vorbeam aici de atitudinea noastra fata de oameni in primul rind,fata de cel cazut in sant ( care nu se mintuie probabil din cauza credintei lui ) si trebuie sa avem o vorba buna pentru el,ca in pilda din Pateric( sau sa ne indepartam )...adica trebuie sa ne sfintim,cu alte cuvinte.

Ce sa faca omul cand e acuzat de EREZIE?

Preluat din "Patericul Egiptean", din capitolul "Pentru Avva Agathon":
[COLOR=black]dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui: tu esti [/COLOR]
[COLOR=black]Agathon? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru. Iar el a zis: ei bine, asa [/COLOR]
[COLOR=black]este. Si i-au zis lui: tu esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. [/COLOR]
[COLOR=black]Au zis iarasi: Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au [/COLOR]
[COLOR=black]rugat pe el, zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, [/COLOR]
[COLOR=black]iar cuvantul acesta n u l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu, caci [/COLOR]
[COLOR=black]este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este despartire de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au [/COLOR]
[COLOR=black]minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi."[/COLOR]

R.

Sub înaltul patronaj al Universităţii Teologice Aristotel în colaborare cu Societatea de Studii Teologice Spoudon, a avut loc la Tesalonic, în septembrie 2004, Conferinţa Teologică Inter-Ortodoxă cu tema: „Ecumenismul - Geneză, Aşteptări, Dezminţiri”, întrunire academică la care au luat parte episcopi, preoţi şi profesori teologi din întreaga lume. Cu o înaltă ţinută teologică, şaizeci de vorbitori, dintre care şi episcopi din majoritatea Bisericilor Ortodoxe locale, au analizat fenomenul ecumenismului sub toate aspectele. În urma celor cinci zile de prelegeri şi dezbateri, participanţii la Conferinţă au subscris următoarelor concluzii, prezentate mai jos.

[SIZE=+1]ECUMENISMUL - ORIGINI, ASTEPTARI, DEZMINTIRI[/SIZE]
Ecumenismul este o creaţie a catolicismului şi protestantismului, în spatele căruia se ascunde lupta împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos
Apărut în sânurile protestantismului la începutul secolului XX, ecumenismul se prezintă ca o încercare sincretistă de unire a lumii protestante, dezbinată până acum în nenumărate grupări şi secte. Ecumenismul nu are nici o legătură cu caracterul a-tot-sfinţitor şi a-tot-cuprinzător al Bisericii, deplinătate care se păstrează în sens geografic şi ecleziologic întru Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică, cea care continuă să creadă ceea ce a fost crezut „dintotdeauna, pretutindeni şi de către toţi” sfinţii.

Prezenţa şi manifestarea ereziilor şi schismelor nu vatămă nici unitatea, nici universalitatea şi nici sobornicitatea Bisericii - ea continuă să fie una, sfântă şi a-tot-cuprinzătoare peste tot pământul. Sectele şi ereziile cum sunt „bisericile” catolice şi cultele protestante din Apus, ca şi „bisericile” necalcedoniene din Răsărit, nu sunt bisericile legitime şi adevărate ale acelor ţinuturi, deoarece nu se regăsesc în unitatea credinţei şi în sobornicitatea fiinţei adevăratei Biserici a lui Hristos - Biserica Ortodoxă. Privind lucrurile în adevăratul lor sens teologic, aşa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor” de la începuturile sale şi până acum, ca propovăduitor al ecumenismului protestant, merită a purta denumirea de „Consiliul Mondial al Ereziilor şi Schismelor”.
În urma Schismei celei Mari de la 1054, papalitatea a dat o puternică lovitură în unitatea şi sobornicitatea Bisericii, atrăgând în erezie Biserica Romei prin primirea ereziilor precum Filioque, a infailibilităţii şi a primatului papal. Şi prin acestea şi multe alte erezii, dintr-o biserică ce până atunci fusese ortodoxă - ce a dăruit lumii numeroşi sfinţi, martiri şi mărturisitori -, Roma a devenit o biserică apostată şi eretică.
Rupându-se de Biserica cea una şi adevărată, noua autoritate religioasă a Romei nu numai că nu şi-a atins dorinţa de „cucerire creştină” a Apusului, dar a devenit prizoniera scolasticismului şi năzuinţelor secularizante ale papalităţii, fiind zămislitoarea de mai apoi a noi erezii şi schisme - precum Reforma protestantă din secolul XVI - abateri ce în timp au alunecat în variate forme precum anglicanismul şi paleo-catolicismul.
Atacând fiinţa divino-umană a Bisericii lui Hristos, biserica eretică a Romei a preschimbat învăţătura dumnezeiască cu cea pământească prin întemeierea unei autorităţi statale ce impune alături de noile dogme, o deplină stăpânire asupra credincioşilor, înşelări ce odată răspândite, au condus în cele din urmă la decreştinarea şi secularizarea întregii Europe.
http://ro.altermedia.info/images/aithousa2.jpgModeratorii şi participanţii la prezenta Conferinţă au primit definirea limpede şi firească a ecumenismului, lăsată de Sfântul Iustin Popovici în scrierile sale: «Ecumenismul este numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de „pan-erezie”» [1].
Timp de cinci veacuri, de la Marea Schismă până la cucerirea Cetăţii Bizanţului de către turci în 1453, dialogurile teologice ce au însoţit strădaniile de unire dintre Roma şi Constantinopol au devenit nefolositoare, deoarece latinii - neîndemnaţi de adevărata pocăinţă - nu au arătat dorinţa renunţării la înşelare şi de a se reîntoarcere la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică.
Iconomiile şi pogorămintele de dragul unirii, în cele ale credinţei ortodoxe, au fost dintotdeauna respinse de conştiinţa trează şi nepărtinitoare a Trupului Bisericii. În ciuda orgoliilor lumeşti şi a intereselor politice, dorinţele ortodoxe de unire ale trecutului niciodată nu au condus spre îndepărtarea de învăţăturile apostolice, amestecarea şi uniformizarea religioasă şi la propovăduirea iubirii umaniste, precum au adus dialogurile ecumeniste ale secolului XX. Toată învăţătura Sfinţilor Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţi arată cum „nu poate fi loc pentru compromis în cele ale dreptei credinţe” [2].
Dezbinările papismului nereuşite în atâtea secole au fost înlocuite, de la începutul secolului XX, cu falsele uniri din sânul ecumenismului, mai ales după ce hotărârile Conciliului II Vatican (1963-1965) au întărit şi legalizat în lucrarea unionistă ecumenismul protestant. Cu toate acestea, papismul şi protestantismul suferă din ce în ce mai mult de pierderea încrederii în America, Europa şi pretutindeni în lume.
Prin ecumenism aceştia doresc să fie acoperiţi, să-şi ascundă înstrăinarea de adevărata şi singura Biserică a lui Hristos, să legalizeze şi să întărească cea mai mare erezie eclesiologică din toate timpurile: anume că Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică nu mai există şi că a încetat la un moment dat a mai fi. Iar din această orbire ecumeniştii creştini nu simt nevoia de a căuta în afara necredinţei lor adevărata Biserică şi mântuirea, deoarece cred, într-un chip înşelător, că orice confesiune creştină păstrează fragmente din adevărul şi fiinţa Bisericii.
——————————————————————————–
Note:
[1] Arhim. Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Tesalonic, 1976, p. 224
[2] Sfântul Ierarh Marcu al Efesului, Scurta scrisoare, P.G. 159, 1931C.

Preluat de pe: http://ro.altermedia.info/antisistem...iala_2632.html

Ce vor ecumenistii mai clar decat atat? O conferinta interortodoxa la care au participat reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale care au declarat ca ecumenismul este EREZIE MONDIALA si mai mult, cei care accepta ecumenismul, se leapada pe de-a 'ntregul de Preadulcele si Preamilostivul nostru Mantuitor Iisus Hristos, devenind slugi ale lui mamona, fie cu stiinta, fie cu nestiinta!...

Domnul sa ne pazeasca si sa aiba mila de noi, pacatosii!

Romeo

Vad ca nu accepti si dispretuiesti europenii,eu cred ca un film ,o simpla piesa de teatru la care este invitat de onoare Papa sau un preot ,patriarhul BOR etc.nu are nimic de pierdut,si multe altele ,daca sunt diferente intre ortodocsi si catolici,intr-adevar eu au gresit,au cateva reguli si principii poate gresite si diferite asta nu inseamna sa condamni catolicismul ,am vazut ca noi ,ortodocsii cam purtam ura pentru catolici nu stiu,eu mereu ii vorbesc de bine,sunt crestini ca si noi,rau e sa nu fii crestin si sa crezi in reincarnare ca japonezii,sunt foarte apropiati de noi ei,nu vreau sa se uneasca dar nici sa ne luptam cu ei,trebuie sa fim buni prieteni,daca Dumnezeu a vrut ca sa se destrame Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica nu trebuie acum sa ne razboim,mai cunosc pe cineva care zicea ca nu vrea sa auda de cuvantul Papei sau intalnirea Papei cu Basescu,si imi zicea ca religia catolica e mare ratacita etc.Nu trebuie sa ne purtam ca si cum noi am fi cei mai drepti,cei mai curati,fara de pacate,perfecti si sa purtam ura celorlalti mai ales FRATILOR NOSTRI CATOLICI.Ganditi-va ca si ei cred in Hristos ,si au multe asemanari cu noi.Imi iubesc religia ortodoxa deoarece imi plac aceste obiceiuri dar nu uit niciodata ce a fost prima data si nu uit ce cred ei si ce credem noi,sunt cateva diferente intr-adevar dar in principiu catolicii si ortodocsii sunt singurii care s-ar putea intelege intre ei.Un om ortodox cu un om catolic se inteleg foarte bine,pot sa se inteleaga,la casatorie nu prea e problema daca din pacate ea va exista,daca ai prieteni catolici nu e o problema fiindca ei cred in acelasi lucru.Nu mai fiti asa de intunecati si rai fata de religia catolica .Sunt FRATII nostri.



Razvan M ,faci un mare pacat facandu-i pe toti de pe forum eretici..

Cei ce au luat-o pe calea ecumenismului sunt oricum eretici, fie ca o spun sau nu, frate tigeravalone. Si nu toti de pe forum sunt eretici, cum vrei sa-mi rastalmacesti vorbele. Pe unul singur l-am facut: pe Mihail T., atat.

Parintele Iustin - Despre tainele catolicilor - Despre nesocotirea Sf. Canoane in BOR
 

[COLOR=red]Daca sunt nesocotite canoanele Sfinţilor Părinţi, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră.[/COLOR]

- Părinte, credeţi că Biserica ar trebui să recunoască colaborarea cu comunismul? Ţine de datoria lor morală sau mai multă sminteală s-ar face?
[COLOR=#000080]Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii[/COLOR]. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului - pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate acestea nu erau decât de faţada lumii.
Dar pe de altă parte unde se pomenea oră de religie în şcoală? Unde să pomeneşti un elev să meargă la biserică, când directorii şcolii stăteau la poarta bisericii să vadă cine intră sau iese din biserică? Asta era de fapt realitatea. Unde erau icoanele în şcoli? Unde erau cărţile de cult bisericesc, că abia găseai o psaltire şi un ceaslov? Mai interesant este că imediat înainte de revoluţie, securistul venea de la Bucureşti şi aducea ceasloave şi psaltiri pe la mănăstiri în ţară. Pe securist nu-l întreba nimeni ce duci acolo? Dar totuşi s-a menţinut practica aceasta ortodoxă în interiorul poporului nostru, nu s-a pierdut. De bine, de rău, copiii nu au rămas nebotezaţi, soţii nu au rămas necununaţi. Dar acum Dumnezeu ştie cât şi în ce măsură e valabilă toată lucrarea aceasta a noastră, ca să stai la o cununie sau la un botez după aceea să stai la o şedinţă bolşevică de partid, să scoţi din guşă ce-ai mai auzit, ce-ai mai văzut, ce se mai spune, ce se mai crede. E greu să spui o predică frumoasă, elegantă, cu atâta patos şi zel, de parcă ies porumbeii din gura predicatorului, iar după aceea s-o amesteci cu apa tulbure a comunismului. E o defăimare a harului lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu cred că a trecut cu vederea greşelile noastre şi a lucrat în neamul acesta, pentru credinţa poporului şi martiriul mucenicilor noştri din închisori şi de prin munţi.[COLOR=#000080] Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. [/COLOR][COLOR=#000080]C[/COLOR]e se citeşte în Vieţile Sfinţilor, despre mamele, părinţii, care-şi cresc copiii în duhul Evangheliei - astăzi le trăim practic în viaţa de familie a neamului nostru şi ne dăm seama cât de apropiaţi suntem faţă de aceste adevăruri pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat nouă ca nişte faruri de lumină spre viitorul neamului nostru.
Ei vor să distrugă copiii noştri, tineretul, să distrugă lumea din rădăcinile ei. Iată, de pildă, mizeria şi criza financiară - mamele n-ar trebui să-şi lase copiii să se ducă de la 16-17 ani prin ţările occidentale să câştige o bucată de pâine, să se ducă să-şi piardă identitatea lor de ortodocşi şi de români. Că vin unii şi-mi spun că nu mai ştiu nimic de copiii lor de vreo 3-4 ani. Chiar astăzi a venit o familie şi plângea cu lacrimi fierbinţi că nu ştie nimic de 7 ani de copilul lor plecat de acasă. [COLOR=#000080]Şi, iată, asta este urgia, crima şi pacostea asta venită peste noi - răutatea acestor oameni care oprimă creştinismul de 2000 de ani. [/COLOR]Ne confruntăm cu aceeaşi primejdie iudaică, ca de acum 2000 de ani şi până în prezent. Şi cred că în prezent este mai activă ca oricând. De acum înainte nu ştiu încotro mai mergem, pentru că[COLOR=#ff0000] acum nu mai avem justificare că suntem în vreme de prigoană, forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem ortodoxia ecumenismului.[/COLOR]
- Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii…
- [COLOR=#ff0000]Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun,[/COLOR][COLOR=#ff0000]Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră…[/COLOR]
- Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid.
- Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor. Sfintele mame.

Domnul sa ne ajute si sa aiba mila de noi, pacatosii!

Romeo

Mentionarea Unor Adaosuri Papale Eretice Dreptei Credinte [I]
 

[SIZE=3]Cel dintâi adaos este greşeala ce-au făcut [latinii] la Sfântul Simbol al credinţei pentru care Părinţii au întărit ca nimic să nu se adauge nici să se scoată. Şi pe lângă acestea multe altele, depărtându-se de obiceiul cel vechi al[/SIZE]
[SIZE=3]Bisericii au născocit de la dânşii, şi cu un cuvânt mai toate ale Bisericii, căci latinii aduc la jertfire şi azimă în-tocmai cu obiceiul iudeilor, dezleagă posturile cele date de Apostoli şi de Părinţi, adică miercurea, vinerea, cele două zile dintâi ale Sfintelor Păresimi, şi celelalte posturi date, care dezlegare e cu totul împotriva obiceiului creştinilor şi datelor Sfinţilor noştri Părinţi. Pentru aceste posturi şi canonul cel Apostolesc porunceşte şi toată ceata Sfinţilor au învăţat şi au păzit. Ei postesc în toate sâmbetele, ceea ce este afară din canonul cel Apostolesc şi peste aşezământul Părinţilor, căci numai într-o sâmbătă zic ei că se cuvine a posti, iar nu într-alta, fiindcă[/SIZE]
[SIZE=3]sâmbăta e mulţumirea Facerii, precum duminica e a Învierii, şi închipuire fiind cu adevărat înaintea Învierii, pentru că Mântuitorul cu dumnezeiescul suflet mergând în iad a dăruit slobozirea şi Învierea de care încredinţată fiind Biserica, în fiecare sâmbătă face cele ce sunt pentru cei ce au adormit întru credinţă. Şi nunţile lor le fac iarăşi fără de lege.[/SIZE]
[SIZE=3]Şi liturghia o fac aceşti catolici cu totul schimbată şi afară din rânduială; întâi că o fac cu azimă ca şi evreii care aduceau şi prăznuiau cu azimi, pe când nouă toate ni s-au înnoit. Nouă ni s-au dat a adu-ce pâine desăvârşită, de vreme ce şi pâinea vieţii Cuvântul lui Dumnezeu desăvârşit S-a dat nouă, unindu-se frământăturii noastre, fiind Dumnezeu desăvârşit şi făcându-Se om desăvârşit, pentru ace-ea Mântuitorul a asemănat împărăţia şi socotinţa întrupării cu aluatul zicând: „Asemenea este împă-răţia cerurilor aluatului”, şi celelalte. Apoi nici dimpreună nu slujesc liturghia catolicii, nici dintr-acelaşi pahar şi aceeaşi pâine cuminică pe mirean, precum face Biserica noastră, ci cu alt obicei. Nici Botezul nu-l fac în trei afundături, ci prin turnare şi fără de mir, nici cuminecare nu dau pruncilor celor botezaţi, nici la alţii până ce nu ajung înaintaţi în vârstă; şi cei mai mulţi copii ai lor sunt nemiruiţi, şi mare parte din ei murind, rămân neîmpărtăşiţi cu Sfintele Taine, pentru că nu pot vorbi. Nici nu fac hirotonia episcopilor lor la jertfelnic prin punerea mâinilor, după vechea rânduială de mai întâi a lui Hristos Dumnezeului nostru şi Apostolilor Lui, care ridicându-Şi mâinile i-a blagoslovit pe ei şi Duhul cel Sfânt pe capetele Apostolilor a şezut; şi prin punerea mâinilor arhiereului Lui (zice Pavel) iar nu prin mir şi prin ungere.[/SIZE]
[SIZE=3]Şi lui Timotei zice: „Nu fi neîngrijit de darul care ţi s-a datţie prin punerea mâinilor mele”. Cei şapte diaconi şi Varnava, şiînsuşi Pavel şi toţi punere de mâini au primit.Chiar vorba hirotonie însemnează punere de mâini. La eihirotonia nu se face de mai mulţi episcopi, nici prin punereaEvangheliei deschisă, precum înva-ţă marele Dionisie, ci unsingur episcop dintr-înşii de multe ori hirotoniseşte episcopi,şi cu ungere de mir, afară din rânduiala Apostolilor mai alesdupă legea veche. Însuşi de s-ar afla faţă de mai mulţi episcopeei nu slujesc împreună cu cel mai mare, căci nu poate şi deaceea ei nu slujesc împreună nici hirotonisesc împreună pe cel[/SIZE]
[SIZE=3]ce se hirotoniseşte, nici nu e cu putinţă să slujească împreună unii cu alţii, căci nu le e cu putinţă a frânge azima cea sfinţită şi a da mulţimii precum a dat-o Mântuitorul sfinţind, frângând şi dând ucenicilor… Astfel toate le-au făcut mai izvodite şiafară din rânduiala Mântuitorului nostru, a Apostolilor şi aucenicilor Sfinţilor Parinţi.[/SIZE]
[SIZE=3]Chipul călugărilor unul fiind, aceştia în multe părţi le-au împărţit şi multe feluri de chipuri călugăreşti au făcut, pe care nimeni din Părinţi n-au aşezat, căci toţi zic că chipul călugăresc numai unul este ca şi Botezul, pentru care şi dumnezeiescul Dionisie învaţă, şi deşi numim noi chipul cel mare şi chipul cel mic, cu aceasta nu zicem că sunt două, ci unul şi acelaşi, cel mare şi desăvârşit, iar acela pe care îi numesc mic, nu e altul decât arvuna celui mare, începătura aceluia şi înainte închipuire, şi pentru neputinţă mai pe urmă s-a socotit de unii din Pă-rinţi ca o arvună ce se dă celui mai mare, şi mai pe urmă după vreme sfârşindu-se în acel dat unic chip al călu-găriei. Aceştia ca şi Origen aducând un purgatoriu (curăţitor) dogmaticesc a fi sfârşit muncilor mai înainte de munca aceea întru care se zic a intra cei ce au făcut păcate, spre a-şi plăti judecata lor până la ziua de apoi, care nici unul din Sfinţi Părinţi n-au rânduit aceasta. Aceasta este împotrivitoare şi cuvintelor Domnului, care a zis a fi muncă veşnică şi viaţă veşnică, schimbă şi cuvintele dumnezeiescului Pavel care a zis pentru Sfinţii cei ce s-au săvârşit în credinţă: „Însă a nu luapentru noi făgăduinţa, pentru ca nu fără noi (zice) să ia săvârşirea devreme ce şi atunci va fi cea desăvârşit înviind noi, luându-şi fiecaretrupul cu care a făcut bunătă-ţile ori păcatele după faptele lui”.[/SIZE]
[SIZE=3]Clericul: Părinte! Cum aceştia pe dânşii mărindu-se se laudă zicând, cum că papa al lor este întâiul celorlalţi şi că numai el este întâiul şi toate cele de la dânsul trebuiesc a fi primite ca şi de la însuşi prea învăţatul Petru; şi cum că sobornicească este numai biserica lor, ca ceea ce este întâia celorlalte, şi pentru aceia numai pe ei singuri se numesc laudă?[/SIZE]
[SIZE=3]Arhiereul: A se lăuda, a se făli şi a se înălţa, este precum s-a zis patima trufiei, drept aceea, pentru aceasta mai cu seamă aceştia smeriţi şi sfărmaţi sunt cu viaţă şi cu credinţă, căci Domnul stă împotriva trufaşilor, precum zice David. Însă, întru ceea ce însuţi întrebi, mulţi dintr-ai noştri şi buni şi făcători de bunătăţi şi înalţi cu cuvin-tele şi îngereşti cu mintea, dintre care este şi fericitul Nil al Salunului, adevărat şi drept au învăţat; şi mai înainte de dânsul marele între arhierei şi făcătorul de minuni Grigorie, care a ruşinat şi stricat înşelăciunea păgânului Varlaam şi a lui Achindin, şi împreună cu dânsul şi alţi mulţi din cei aleşi de Dumnezeu au scris dumnezeieşte după cum se cade pentru izvodirile aduse de catolici în dogme şi în Preasfântul Simbol despre care cu trufie[/SIZE]
[SIZE=3]grăiesc […][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][continuare in postul urmator][/SIZE]

Mentionarea Unor Adaosuri Papale Eretice Dreptei Credinte [I]
 

[SIZE=3][continuarea postului precedent][/SIZE]
[SIZE=3]Ca să dăm însă aici şi puţină ştiinţă, cât ne este cu putinţă, din zilele sfinţilor, latinii zic că Papa de la Roma este cel dintâi (aceasta nu e de mare însemnătate, nici nu adduce mare vătămare Bisericii), numai arată-l pe dânsul că este în credinţa lui Petru şi fie cel dintâi vârf şi cap tuturor şi arhiereu şi mai mare, căci aceasta este scris pentru patriarhii Romei cei după vremi şi scaunul acesta este Apostolesc. Arhiereul care stă pe scaunul acesta ţinând dreapta slăvitoare credinţă, se numeşte Diodoh lui Petru, şi nimeni din cei ce cred şi grăiesc drept, la aceasta nu vor grăi împotrivă. Al Doilea Sobor care a dat întocmai cinstea Ţarigrădeanului, zice curat, că al Romei să fie cel dintâi, iar al Ţarigradului, întocmai ca al Romei putând fi, să fie însă al doilea, şi Soborul al Patru-lea al celor 630 a aşezat acelaşi Canon pentru cinstea Romanului şi Ţarigrădeanului. Pe însuşi Leon (care a scris cartea Soborului). Părinţii Soborului îl numesc Apostolesc şi că cuvintele lui să fie primite ca ale lui Petru, şi cartea lui o au numit chipul dreptei slăvitoare credinţe. Asemenea şi al şaselea şi al şaptelea, şi celelalte soboare numesc Apostolesc scaunul acesta şi noi nu stricăm hotărârile Părinţilor. Să fie dar papa al dreptei slăvitoare credinţe lui Silvestru, lui Agaton, lui Leon, lui Livesie, lui Martin, lui Grigorie Diodohul, care sunt ai Romei, şi atunci îl vom numi pe dânsul Apostolesc şi întâiul altor arhierei şi ne vom pleca lui nu numai ca înaintea lui Petru, dar chiar ca înaintea Mântuitorului. Iar de nu este cu credinţa următor Sfinţiloracelora, nici scaunu-lui nu este Diodoh, şi nu numai că nueste Apostolesc, întâiul Părinte, dar dimpotrivă este pierzătorşi luptător Apostolilor.[/SIZE]

[Dupa lucrarea ieromonahului Visarion Moldoveanu, "Ereziile Apusului", volumul I]

Doamne, ajuta-ne si ai mila de noi, pacatosii!

Romeo

Poi iata cum a fost pus sf Ap Petru mai mare peste Apostoli:

cand s-a aratat Domnul a treia oara, (deci dupa reinvestirea lui sf Petru ca Apostol)

nu au plecat sa pescuiasca apostolii sub comanda lui Petru, ascultand de el?

toata noaptea au pescuit shi n-au prins NIMIC

apoi spre Dimineazta li s-a aratat Cineva care le-a zis:

"Fiilor aruncatzi mreaja la dreapta corabiei shi vetzi afla"

shi au prins mult peshte, shi atunci au recunoscut ca Domnul este cel care le-a vorbit shi sf Petru shi-a luat haina shi s-a aruncat in mare shi a inotat degraba spre Domnul shi au gasit pe tzarm peshti pushi pe jaratic...

deci cum atuncea este sf Petru Maimarele lor? doar iubindu-L shi ascultandu-L pe Hristos, caci altfel nu vor prinde nimic, asha cum au prins catolicii doar pui de naparca shi de vipere prin ierarhiile lor panecumenice...

Mentionarea Unor Adaosuri Papale Eretice Dreptei Credinte [II]
 

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[COLOR=black]OMUL SI DUMNEZEU-OMUL[/COLOR]

[COLOR=black]de Sfantul Iustin Popovici[/COLOR]

[COLOR=black]Fara Dumnezeul-om si în afara Dumnezeului-om, [/COLOR]
[COLOR=black]omul se afla totdeauna în primejdia de a deveni [/COLOR]
[COLOR=black]asemanator cu diavolul, fiindca pacatul e totodata [/COLOR]
[COLOR=black]si putere si chip al diavolului. Robindu-se pacatului în afara [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om, omul devine de buna voie asemanator [/COLOR]
[COLOR=black]diavolului, se împropriaza diavolului: „Cel ce savârseste pacatul, [/COLOR]
[COLOR=black]de la diavolul este” (I Ioan 3, 8). Nu trebuie sa ne scape din [/COLOR]
[COLOR=black]vedere ca scopul principal al diavolului este acela de a-l lipsi [/COLOR]
[COLOR=black]pe om de asemanarea cu Dumnezeu, de a-l dez-divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umaniza, de a-l dezlipi de Dumnezeu, si în felul acesta de a-l [/COLOR]
[COLOR=black]transforma într-o fiinta asemanatoare cu el. Antropocentrismul [/COLOR]
[COLOR=black]umanist e în esenta diavolocentrism, fiindca atât unul cât si [/COLOR]
[COLOR=black]celalalt nu vor decât un singur lucru: sa fie doar în sine si [/COLOR]
[COLOR=black]pentru sine. În felul acesta, însa, ele stramuta de fapt pe [/COLOR]
[COLOR=black]oameni în împaratia „mortii celei de a doua”, unde nu este [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu, nici ceva din cele ale lui Dumnezeu (Apoc. 21, 8; [/COLOR]
[COLOR=black]20, 14). [/COLOR]
[COLOR=black]Toate umanismele europene, de la cel mai primitiv pâna [/COLOR]
[COLOR=black]la cel mai subtil, de la cel fetisist pâna la cel papal, se [/COLOR]
[COLOR=black]întemeiaza pe credinta în om, asa cum este el în datul lui [/COLOR]
[COLOR=black]psihofizic si istoricitatea lui psihofizica. În fapt, toata esenta [/COLOR]

[COLOR=black]* Capitol preluat din „Biserica Ortodoxa si ecumenismul”, Ed. Orthodox Kypseli, [/COLOR]
[COLOR=black]Tesalonic, 1974. [/COLOR]

[COLOR=black]oricarui umanism este omul - homo. Redus la ontologia sa, [/COLOR]
[COLOR=black]oricare umanism nu este altceva decât „hominism” (homo-[/COLOR]
[COLOR=black]hominis). Omul este cea mai înalta valoare – valoarea totala, [/COLOR]
[COLOR=black]omul este criteriul cel mai înalt – criteriul total: „omul este [/COLOR]
[COLOR=black]masura tuturor fiintelor si lucrurilor”. Aceasta este „in nuce”, [/COLOR]
[COLOR=black]orice umanism, orice hominism. Asadar, toate umanismele, [/COLOR]
[COLOR=black]toate hominismele sunt în ultima analiza, de origine idolatra, [/COLOR]
[COLOR=black]politeista. Toate umanismele europene, de la cele [/COLOR]
[COLOR=black]prerenascentiste, cele renascentiste si mai departe, cele [/COLOR]
[COLOR=black]protestante, filozofice, religioase, sociale, stiintifice, culturale, [/COLOR]
[COLOR=black]politice au urmarit si urmaresc neîntrerupt, cu stiinta sau fara [/COLOR]
[COLOR=black]stiinta, un singur lucru: sa înlocuiasca credinta în Dumnezeul-[/COLOR]
[COLOR=black]om cu credinta în om, sa înlocuiasca Evanghelia Dumnezeului-[/COLOR]
[COLOR=black]om cu evanghelia dupa om, filozofia dupa Dumnezeul-om cu [/COLOR]
[COLOR=black]filozofia cea dupa om, cultura dupa Dumnezeul-om cu cultura [/COLOR]
[COLOR=black]cea dupa om, într-un cuvânt, sa înlocuiasca viata dupa [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om cu viata cea dupa om. [/COLOR]

[COLOR=black]Si asa a fost timp de veacuri, pâna când în veacul trecut [/COLOR]
în[COLOR=black] anul 1870, la Primul Conciliu de la Vatican, toate acestea s-[/COLOR]
[COLOR=black]au contopit în dogma infailibilitatii papei. De atunci aceasta a [/COLOR]
[COLOR=black]devenit dogma centrala a papismului. De aceea în zilele [/COLOR]
[COLOR=black]noastre la Al Doilea Conciliu de la Vatican s-a tratat si aparat [/COLOR]
[COLOR=black]atât de staruitor si de abil intangibilitatea si imuabilitatea [/COLOR]
[COLOR=black]acestei dogme. Dogma aceasta are o însemn atate cât se poate [/COLOR]
[COLOR=black]de epocala pentru întreaga soarta a Europei, mai ales pentru [/COLOR]
[COLOR=black]apocalipsa ei, în care deja a pasit. Prin dogma aceasta toate [/COLOR]
[COLOR=black]umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost [/COLOR]
[COLOR=black]declarat divinitate suprema, divinitate universala. Panteonul [/COLOR]
[COLOR=black]european umanist si-a dobândit Zeusul sau. [/COLOR]

[COLOR=black]Sinceritatea e limba Adevarului: dogma infailibilitatii [/COLOR]
[COLOR=black]papei din secolul al XIX-lea, respectiv a omului, nu este altceva [/COLOR]
[COLOR=black]decât renasterea pagânismului si a politeismului, renasterea [/COLOR]
[COLOR=black]axiologiei si criteriologiei idolatre. „Horribile dictu”, dar si [/COLOR]
[COLOR=black]urmatorul lucru trebuie spus: prin dogma infailibilitatii papei [/COLOR]
[COLOR=black]a fost ridicat la rangul de dogma umanismul închinator la [/COLOR]
[COLOR=black]idoli, si în primul rând cel elin. A fost ridicat la rangul de [/COLOR]
[COLOR=black]dogma valoarea universala, a fost ridicata la rangul de dogma [/COLOR]
[COLOR=black]criteriul universal al culturii, civilizatiei, poeziei, filozofiei, [/COLOR]
[COLOR=black]artei, politicii si stiintei eline. Si toate acestea ce sunt? [/COLOR]
[COLOR=black]Pagânatate ridicata la rangul de dogma. În felul acesta a ajuns [/COLOR]
[COLOR=black]sa fie dogma autarhia omului european, dupa care timp de [/COLOR]
[COLOR=black]veacuri au nazuit cu înfocare toate umanismele europene. [/COLOR]


Romeo

[continuare in postul urmator]

Sgf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuarea mesajului precedent]

[COLOR=black]Dogma infailibilitatii papei e nietzscheana „Ja–Sagung” [/COLOR]
[COLOR=black](afirmare) a întregii creatii a omului european umanist, acel [/COLOR]
[COLOR=black]„Ja–Sagung” al culturii si civilizatiei lui, care prin scopurile si [/COLOR]
[COLOR=black]metodele lor predominant pagâne si politeiste umbresc [/COLOR]
[COLOR=black]binevestirea si porunca Dumnezeului-om: „Cautati mai întâi [/COLOR]
[COLOR=black]Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate (celelalte) se vor [/COLOR]
[COLOR=black]adauga voua” (Mt. 6, 33). Si ce nu a proclamat ca scop al [/COLOR]
[COLOR=black]existentei omenesti si ca metoda de activitate a omului cultura [/COLOR]
[COLOR=black]si civilizatia umanista europeana? Dumnezeul-om, Singurul [/COLOR]
[COLOR=black]care mântuieste pe om de pacat, de moarte si de diavol, [/COLOR]
[COLOR=black]Singurul care învesniceste si îndumnezeieste si divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umanizeaza pe om în toate lumile, prescrie raspicat si limpede [/COLOR]
[COLOR=black]ca scop primordial al fiintei si al vietii omului este sa devina [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsit ca Dumnezeu (Mt. 5, 48). Iar omul umanist [/COLOR]
[COLOR=black]european ce nu a tot asezat si consfintit ca scop al existentei [/COLOR]
[COLOR=black]omenesti în locul acestui scop! Este un adevar evanghelic cu [/COLOR]
[COLOR=black]neputinta de tagaduit: „toata lumea zace în rau” chiar si dupa [/COLOR]
[COLOR=black]nevointa Dumnezeului-om în lumea noastra pamânteasca (I [/COLOR]
[COLOR=black]In. 5, 19-21). Si nu numai atât, ci dupa Sfântul Apostol Pavel, [/COLOR]
[COLOR=black]diavolul este „dumnezeul veacului acestuia” (II Cor. 4, 4). Între o [/COLOR]
[COLOR=black]astfel de lume care de buna voie „zace în rautate” si omul care [/COLOR]
[COLOR=black]urmeaza pe Dumnezeul-om Hristos, nu exista compromis. Cel [/COLOR]
[COLOR=black]care urmeaza pe Dumnezeul-om nu poate face compromis în [/COLOR]
[COLOR=black]dauna Adevarului Evanghelic, cu omul umanist care justifica [/COLOR]
[COLOR=black]toate cele aratate mai înainte si le ridica la rangul de dogma. [/COLOR]
[COLOR=black]Aici este vorba întotdeauna de cea mai hotarâtoare si [/COLOR]
[COLOR=black]definitorie dilema si alegere: Dumnezeul-om sau omul. [/COLOR]
[COLOR=black]Fiindca omul umanist prin toata activitatea lui se evidentiaza [/COLOR]
[COLOR=black]s i se poarta ca actionând autarhic (autosuficient), ca valoare [/COLOR]
[COLOR=black]suprema si masura suprema. Aici nu exista loc pentru [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om. Ca atare, în împaratia umanista locul [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om îl ocupa „Vicarius Christi” [Loctiitorul lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos], iar Dumnezeul-om a fost surghiunit în cer. În orice [/COLOR]
[COLOR=black]caz, aceasta este o dez-întrupare sui generis a Dumnezeului-om [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos, nu-i asa? [/COLOR]

[COLOR=black]Uzurpând prin dogma infailibilitatii în favoarea sa, adica [/COLOR]
în[COLOR=black] favoarea omului, toata puterea si toate drepturile care [/COLOR]
[COLOR=black]apartin numai Dumnezeului-om Domnului Hristos, papa s-a [/COLOR]
[COLOR=black]autodeclarat în fapt, Biserica în Biserica papista si a devenit în [/COLOR]
[COLOR=black]ea totul în toate. Un „Atottiitor universal” sui generis. De aceea [/COLOR]
[COLOR=black]dogma infailibilitatii papei a si devenit pan-dogma papismului [/COLOR]
[COLOR=black]iar papa nu se poate lepada de ea în nici un chip câta vreme va [/COLOR]
[COLOR=black]fi papa al papismului umanist. [/COLOR]

În[COLOR=black] istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui [/COLOR]
[COLOR=black]Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna [/COLOR]
[COLOR=black]aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. [/COLOR]
[COLOR=black]Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, [/COLOR]
[COLOR=black]diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin [/COLOR]
[COLOR=black]sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta îngâmfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie [/COLOR]
[COLOR=black]consta esen ta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si [/COLOR]
[COLOR=black]esenta diavolului, a capeteniei diavolului - satana. Aceasta nu [/COLOR]
[COLOR=black]e altceva decât vointa de a ramâne în firea proprie, de a nu [/COLOR]
[COLOR=black]primi în sine altceva decât pe sine. Toata esenta diavolului este [/COLOR]
[COLOR=black]în faptul ca nu-L vrea câtusi de putin pe Dumnezeu în launtrul [/COLOR]
[COLOR=black]lui, vrea sa ramâna totdeauna singur, totdeauna cu totul în [/COLOR]
[COLOR=black]sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? [/COLOR]


Romeo

[continuare in postul urmator]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuare a mesajului precedent]

[COLOR=black]Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca [/COLOR]
[COLOR=black]virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe [/COLOR]
[COLOR=black]care îl poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu întru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa [/COLOR]
[COLOR=black]alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin [/COLOR]
[COLOR=black]diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmând calea [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, [/COLOR]
[COLOR=black]prin nesfârsita Sa iubire de oameni si „dupa mare mila Sa”, n-[/COLOR]
[COLOR=black]ar fi intervenit facându-Se om, adica Dumnezeu-om, [/COLOR]
[COLOR=black]aducându-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica - Trupul Sau în nevointa divino-umanizarii prin [/COLOR]
[COLOR=black]sfintele taine si sfintele virtuti, si în felul acesta a dat omului [/COLOR]
[COLOR=black]putinta de a ajunge „întru barbat desavârsit, la masura vârstei [/COLOR]
[COLOR=black]plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa [/COLOR]
[COLOR=black]dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa [/COLOR]
[COLOR=black]har. [/COLOR]
[COLOR=black]Ce este caderea papei decât numai vointa de a-L înlocui [/COLOR]
[COLOR=black]pe Dumnezeul-om cu omul? [/COLOR]
[COLOR=black]În lumea noastra omeneasca, dupa spusele Sfântului [/COLOR]
[COLOR=black]vazator al tainelor Ioan Damaschin, numai Dumnezeul-om [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos este „singurul lucru nou sub soare”.22 Si acesta e vesnic [/COLOR]
[COLOR=black]nou prin Persoana Sa divino-umana, prin nevointa Sa divino-[/COLOR]


[COLOR=black]2 2 Sfântul Ioan Damaschin, Expunerea exacta a credintei ortodoxe 3,1; PG 94, 984. [/COLOR]

[COLOR=black]umana si prin Trupul Sau divino-uman – Biserica. Însa si omul [/COLOR]
[COLOR=black]numai în Dumnezeul-om este nou, pururea nou, vesnic nou în [/COLOR]
[COLOR=black]toate trairile sale divino-umane pe calea mântuirii, sfinteniei, [/COLOR]
[COLOR=black]schimbarii la fata, îndumnezeirii, divino-umanizarii. În aceasta [/COLOR]
[COLOR=black]lume pamânteasca toate îmbatrânesc si toate mor, numai omul [/COLOR]
[COLOR=black]divino-umanizat cel „de acelasi trup cu Hristos”, si îmbisericit [/COLOR]
[COLOR=black]prin Dumnezeul-om, nu îmbatrâneste si nu moare, fiindca a [/COLOR]
[COLOR=black]devenit un madular viu si organic al Sfântului si vesnicului [/COLOR]
[COLOR=black]Trup divino-uman al lui Hristos, al Bisericii, în care persoana [/COLOR]
[COLOR=black]omeneasca se dezvolta si fara încetare „creste cresterea lui [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu” (Col. 2, 19) „întru barbat desavârsit, la masura vârstei [/COLOR]
[COLOR=black]plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13). Aceasta înseamna ca el creste si se [/COLOR]
[COLOR=black]dezvolta nesfârsit si nemasurat, potrivit cu dimensiunile cele [/COLOR]
[COLOR=black]dupa chipul lui Dumnezeu ale Dumnezeiestii nesfârsiri si [/COLOR]
[COLOR=black]nemarginiri date fiintei omenesti de catre Domnul Cel în Trei [/COLOR]
[COLOR=black]Sori atunci când l-a zidit pe om dupa chipul lui Dumnezeu.[/COLOR]

[COLOR=black]Toate sunt noi în Dumnezeul-om si prin Dumnezeul-om, [/COLOR]
[COLOR=black]El Însusi în primul rând, iar în consecinta si mântuirea, si [/COLOR]
[COLOR=black]învatatura despre mântuire, si metoda de mântuire. Este cu [/COLOR]
[COLOR=black]totul nou pentru neamul omenesc mesajul Dumnezeului-om: [/COLOR]
[COLOR=black]s a despartim pacatul de pacatos, sa urâm pacatul si sa iubim [/COLOR]
[COLOR=black]pe pacatos, sa ucidem pacatul dar sa mântuim pe pacatos, sa [/COLOR]
[COLOR=black]nu identificam pe pacatos cu pacatul, sa nu ucidem pe pacatos [/COLOR]
[COLOR=black]pentru pacat ci sa îl mântuim de pacat. O pilda cutremuratoare [/COLOR]
[COLOR=black]despre aceasta este femeia prinsa în adulter. Atotmilostivul [/COLOR]
[COLOR=black]Mântuitor a despartit pacatul femeii de fiinta ei cea dupa [/COLOR]
[COLOR=black]chipul lui Dumnezeu, a osândit pacatul si a miluit pe [/COLOR]
[COLOR=black]pacatoasa: „Nici eu nu te osândesc; mergi si nu mai pacatui” (In. 8, [/COLOR]
[COLOR=black]11). [/COLOR]

R.
[continuare in postul urmator]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuarea mesajului anterior]

Aceasta este metoda Ortodoxiei ridicata la rangul de
[COLOR=black]„dogma” în lucrarea mântuirii pacatosului de pacat – metoda [/COLOR]
[COLOR=black]Sfintei Traditii în chip de Dumnezeu înteleptit dezvoltata si [/COLOR]
[COLOR=black]legiuita în Biserica Ortodoxa de catre Sfintii Parinti si [/COLOR]
[COLOR=black]formulata cu dumnezeiasca insuflare de catre Sfântul Simeon [/COLOR]
[COLOR=black]Noul Teolog: „Binele nu este bine, atunci când nu se face bine”.23 [/COLOR]
[COLOR=black]În lumina acestei evanghelice si sfinte Traditii ortodoxe e [/COLOR]
[COLOR=black]o atrocitate antievanghelica si anticrestina a-l omorî pe pacatos [/COLOR]
[COLOR=black]pentru pacat. Aici nici o inchizitie nu se poate declara sfânta. [/COLOR]
[COLOR=black]În ultima instanta, toate umanismele omoara pe pacatos [/COLOR]
[COLOR=black]pentru pacat, nimicesc pe om împreuna cu pacatul – fiindca nu [/COLOR]
[COLOR=black]Îl vor pe Dumnezeul-om Care-i singura mântuire a omului si [/COLOR]
[COLOR=black]de pacat, si de moarte, si de diavol. Cel ce nu e pentru [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om e prin aceasta împotriva omului si este un [/COLOR]
[COLOR=black]asasin al omului, prin urmare un sinucigas caci îl lasa pe om în [/COLOR]
[COLOR=black]deplina putere a pacatului, a mortii si a diavolului, de care [/COLOR]
[COLOR=black]poate sa-l mântuiasca numai Dumnezeul-om si nimeni altul [/COLOR]
[COLOR=black]sub soare. Procedând cu pacatosul în felul acesta, omul [/COLOR]
[COLOR=black]umanist în chip inevitabil savârseste o crima: ucide propriul [/COLOR]
[COLOR=black]s au suflet, se preda singur iadului, spre vesnica petrecere [/COLOR]
[COLOR=black]laolalta cu diavolul, cu acest „ucigator de oameni dintru început” [/COLOR]


[COLOR=black](In. 8, 44). Iar prin aceasta împarateste si stapâneste în mod [/COLOR]
[COLOR=black]absolut monstruoasa si universala dogma etica iezuito-[/COLOR]
[COLOR=black]umanista: „scopul scuza mijloacele”. [/COLOR]
[COLOR=black]Ce da omului Dumnezeul-om si nimeni altul nu îi poate [/COLOR]
[COLOR=black]da? Biruinta asupra mortii, asupra pacatului, asupra [/COLOR]
[COLOR=black]diavolului, Viata Vesnica, Adevarul Vesnic, Dreptatea Vesnica, [/COLOR]
[COLOR=black]Binele Vesnic, Dragostea Vesnica, Bucuria Vesnica, întreaga [/COLOR]
[COLOR=black]plinatate a Dumnezeirii si a desavârsirilor dumnezeiesti. [/COLOR]
[COLOR=black]Vorbind apostoleste, Dumnezeul-om da oamenilor „cele ce [/COLOR]
[COLOR=black]ochiul nu a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-au [/COLOR]
[COLOR=black]suit câte a pregatit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El” (I Cor. 2, 9; [/COLOR]
[COLOR=black]Isaia 64,3; Ieremia 3,6). [/COLOR]
[COLOR=black]Cel de-al doilea Conciliu de la Vatican e o renastere a [/COLOR]
[COLOR=black]tuturor umanismelor europene, o renastere de cadavre, fiindca [/COLOR]
[COLOR=black]de când Dumnezeul-om Hristos este prezent în lumea [/COLOR]


[COLOR=black]2 3 Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântarea 18 si 68. Editia Zagoraios, Smirna, 1886, [/COLOR]
[COLOR=black]p.105 si 364. [/COLOR]

[COLOR=black]pamânteasca, orice umanism este un cadavru. Si asa stau [/COLOR]
[COLOR=black]lucrurile, întrucât Conciliul a ramas cu încapatânare la dogma [/COLOR]
[COLOR=black]infailibilitatii papei – a omului. Privite din punctul de vedere [/COLOR]
[COLOR=black]al Dumnezeului-om Celui Vesnic Viu, al Domnului Iisus [/COLOR]
[COLOR=black]istoric, toate umanismele seamana mai mult sau mai putin cu [/COLOR]
[COLOR=black]niste utopii criminale, fiindca în numele omului ucid si [/COLOR]
[COLOR=black]nimicesc pe om în felurite chipuri ca entitate psiho-fizica. [/COLOR]
[COLOR=black]Toate umanismele savârsesc o lucrare nebunesc de tragica: [/COLOR]
[COLOR=black]strecoara tântarul si înghit camila, iar prin dogma [/COLOR]
[COLOR=black]infailibilitatii papale lucrarea aceasta a fost ridicata la rangul [/COLOR]
[COLOR=black]de dogma. Toate acestea sunt înfricosatoare, înfricosatoare [/COLOR]
[COLOR=black]pâna la groaza desavârsita. De ce? Fiindca însasi dogma [/COLOR]
[COLOR=black]despre infailibilitatea omului nu este altceva decât cumplitul [/COLOR]
[COLOR=black]prohod a oricarui umanism, de la acela al Vaticanului ridicat la [/COLOR]
[COLOR=black]rangul de dogma, si pâna la umanismul satanizat al lui Sartre. [/COLOR]


[COLOR=black]În panteonul umanist al Europei toti zeii sunt morti, în [/COLOR]
[COLOR=black]frunte cu Zeus-ul european. Sunt morti pân a ce în inima lor [/COLOR]
[COLOR=black]vestejita va rasari pocainta cea cu desavârsita lepadare de sine, [/COLOR]
[COLOR=black]cu fulgerele si durerile Golgotei sale, cu cutremurele si [/COLOR]
[COLOR=black]schimbarile la fata ale învierii sale, cu viforele si înaltarile ei [/COLOR]
[COLOR=black]aducatoare de roade. Si atunci? Atunci nesfârsite vor fi [/COLOR]
[COLOR=black]slavosloviile lor catre Cel Ce în veci este de viata Facator si de [/COLOR]
[COLOR=black]minuni Lucrator Dumnezeul-om, cu adevarat Singurul Iubitor [/COLOR]
[COLOR=black]de oameni din toate lumile.[/COLOR]
[COLOR=black]Care este inima dogmei cu privire la infailibilitatea papei [/COLOR]
[COLOR=black]respectiv a omului? Dez-divino-umanizarea omului. Lucrul [/COLOR]
[COLOR=black]acesta îl urmaresc toate umanismele, chiar si cele religioase. [/COLOR]
[COLOR=black]Toate îl întorc pe om la pagânism, la politeism, la îndoita [/COLOR]
[COLOR=black]moarte, duhovniceasca si fizica. Îndepartându-se de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om, tot umanismul s-a preschimbat treptat în [/COLOR]
[COLOR=black]nihilism. Lucrul acesta îl arata crahul contemporan al tuturor [/COLOR]
[COLOR=black]umanismelor în frunte cu papismul, parintele direct sau [/COLOR]
[COLOR=black]indirect, cu voie sau fara voie, al tuturor umanismelor [/COLOR]
[COLOR=black]europene. Iar crahul, crahul catastrofal al papismului consta în [/COLOR]
[COLOR=black]dogma infailibilitatii papei si tocmai dogma asta e culmea [/COLOR]
[COLOR=black]nihilismului. Prin dogma aceasta omul european a dogmatisit [/COLOR]
[COLOR=black]si hotarât dogma autarhicitatii (autosuficientei) omului [/COLOR]
[COLOR=black]european, si în felul acesta pâna la urma a aratat ca nu are [/COLOR]
[COLOR=black]nevoie de Dumnezeul-om si ca pe pamânt nu exista loc pentru [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om caci „Vicarius Christi” îl înlocuieste în chip [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsit. În fapt, din dogma aceasta traieste, pe aceasta o [/COLOR]
[COLOR=black]urmeaza si o marturiseste cu încapatânare oricare umanism [/COLOR]
[COLOR=black]european. [/COLOR]

R.

[continuare in postul urmator]

[continuara mesajului anterior]

[COLOR=black]Toate umanismele omului european nu sunt altceva, în [/COLOR]
[COLOR=black]esenta lor, decât o razvratire necontenita împotriva [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos. În toate chipurile cu putinta se [/COLOR]
[COLOR=black]savârseste „Die Umwertung aller Werte” [rasturnarea tuturor [/COLOR]
[COLOR=black]valorilor - Nietzche]. Dumnezeul-om este înlocuit pretutindeni [/COLOR]
[COLOR=black]cu omul, pe toate tronurile europene se înscauneaza omul [/COLOR]
[COLOR=black]umanismului european. Ca atare, nici nu mai exista un singur [/COLOR]
[COLOR=black]„Vicarius Christi” ci nenumarati, deosebindu-se doar la straie, [/COLOR]
[COLOR=black]fiindca în ultima instanta, prin dogma despre infailibilitatea [/COLOR]
[COLOR=black]papei a fost proclamat infailibil omul în general. De aici si [/COLOR]
[COLOR=black]nenumaratii papi din toata Europa si de la Vatican, si din [/COLOR]
[COLOR=black]protestantism, între ei nefiind vreo deosebire esentiala, fiindca [/COLOR]
[COLOR=black]papismul e cel dintâi protestantism, precum a spus vizionarul [/COLOR]
[COLOR=black]Homiakov. [/COLOR]

[COLOR=black]Infailibilitatea este o însusire naturala divino-umana si o [/COLOR]
[COLOR=black]functie naturala divino-umana a Bisericii, în calitatea ei de [/COLOR]
[COLOR=black]Trup divino-uman al lui Hristos, al carui vesnic cap – [/COLOR]
[COLOR=black]Adevarul = Atoateadevarul – e Cel de-al Doilea Ipostas al Prea [/COLOR]
[COLOR=black]Sfintei Treimi, Dumnezeul-om, Domnul Iisus Hristos. [/COLOR]
[COLOR=black]Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de [/COLOR]
[COLOR=black]fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om. Acesta e triumful final al umanismului, dar [/COLOR]
[COLOR=black]este în acelasi timp si „moartea a doua” (Apoc. 20, 14; 21, 8) a [/COLOR]
[COLOR=black]papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, [/COLOR]
[COLOR=black]înaintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos exista în lumea noastra pamânteasca [/COLOR]
[COLOR=black]ca trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este [/COLOR]
[COLOR=black]nu numai erezie, ci o panerezie24, fiindca nici o erezie nu s-a [/COLOR]
[COLOR=black]ridicat atât de radical si atât de integral împotriva [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – [/COLOR]
[COLOR=black]om. Nu exista nici o îndoiala ca dogma aceasta este erezia [/COLOR]
[COLOR=black]ereziilor, chinul chinurilor, o razvratire nemaivazuta [/COLOR]
[COLOR=black]împotriva Dumnezeului-om Hristos. Dogma aceasta este, vai, [/COLOR]
[COLOR=black]cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos de pe pamânt, o noua tradare a lui Hristos, o noua [/COLOR]
[COLOR=black]rastignire a Domnului – numai ca nu pe crucea cea de lemn, ci [/COLOR]
[COLOR=black]pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt [/COLOR]
[COLOR=black]iad, iad, iad pentru sarmana fiinta pamânteasca ce se numeste [/COLOR]
[COLOR=black]om. [/COLOR]
[COLOR=black]Exista oare vreo iesire din toate aceste nenumarate iaduri [/COLOR]
[COLOR=black]umaniste? Exista oare vreo înviere din toate aceste nenumarate [/COLOR]
[COLOR=black]morminte europene? Exista oare leac pentru toate aceste [/COLOR]
[COLOR=black]nenumarate boli aducatoare de moarte? Exista, exista, exista: [/COLOR]
[COLOR=black]pocainta. Ea e binevestirea fara de moarte a Evangheliei [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om: „pocainta spre cunostinta adevarului” (II Tim. [/COLOR]
[COLOR=black]2, 25). Altminteri nu poate cineva sa creada în mântuitoarea [/COLOR]
[COLOR=black]Evanghelie a Dumnezeului-om: „Pocaiti-va si credeti în [/COLOR]
[COLOR=black]Evanghelie” (Mc. 1, 15). Pocainta înaintea Dumnezeului-om [/COLOR]
[COLOR=black]este singurul leac împotriva pacatului, singurul leac universal [/COLOR]
[COLOR=black]pentru tot pacatul, chiar si pentru pacatul universal. Fara [/COLOR]
[COLOR=black]îndoiala ca pocainta e si leacul pentru acest „pacat suprem” al [/COLOR]
[COLOR=black]papismului ce e cuprins în trufasa dogma a infailibilitatii [/COLOR]
[COLOR=black]papei, si prin aceasta este si leacul pentru orice pacat al [/COLOR]
[COLOR=black]oricarui umanism în parte si al tuturor umanismelor laolalta. [/COLOR]
[COLOR=black]Da, da, da, din pacatul atât de iubit lui al „infailibilitatii”, [/COLOR]
[COLOR=black]„infailibilul” om european, omul european umanist se poate [/COLOR]

[COLOR=black]2 4 Erezie universala, n.tr. [/COLOR]

[COLOR=black]mântui numai prin pocainta din toata inima si schimbarea [/COLOR]
[COLOR=black]totala la fata înaintea Minunatului si Atotînduratului si [/COLOR]
[COLOR=black]Atotbunului Domn Iisus Hristos Dumnezeul-om, cu adevarat [/COLOR]
[COLOR=black]Singurul Mântuitor al neamului omenesc de tot pacatul, de tot [/COLOR]
[COLOR=black]raul, de tot iadul, de tot diavolul, de tot rationalismul umanist, [/COLOR]
[COLOR=black]si îndeobste de toate pacatele pe care închipuirea omeneasca le [/COLOR]
[COLOR=black]poate nascoci. [/COLOR]

R.

[continuare]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuarea mesajului anterior]
[COLOR=black]Pentru aceste pricini, toti sfintii de-Dumnezeu-purtatori [/COLOR]
[COLOR=black]si de-Dumnezeu-înteleptiti Parinti ai celor sapte sfinte Sinoade [/COLOR]
[COLOR=black]Ecumenice reduc toate problemele din Biserica lui Hristos la [/COLOR]
[COLOR=black]problema persoanei Dumnezeului-om Hristos, ca la cea mai [/COLOR]
[COLOR=black]mare si singura valoare suprema pentru orice fiinta [/COLOR]
[COLOR=black]omeneasca, fie aceasta pe pamânt sau în vreo alta lume a lui [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu. Da, pentru ei Dumnezeul-om Hristos este totul si [/COLOR]
[COLOR=black]toate în lumile omenesti. Omul „infailibil” si înaintea lui omul [/COLOR]
[COLOR=black]cel mai pacatos - smerenia de o parte si îngâmfarea de alta. [/COLOR]
[COLOR=black]Privighetoarea cea neîntrecuta a Evangheliei Dumnezeului-[/COLOR]
[COLOR=black]om, Sfântul Ioan Gura de Aur, binevesteste: „Smerenia este [/COLOR]
[COLOR=black]piatra de temelie a filozofiei noastre”.25 Smerenia este piatra de [/COLOR]
[COLOR=black]temelie a filozofiei noastre despre viata si lume, despre timp si [/COLOR]
[COLOR=black]vesnicie, despre Dumnezeu si Biserica, în timp ce piatra de [/COLOR]
[COLOR=black]temelie a oricarui umanism, chiar si a aceluia ridicat la rangul [/COLOR]
[COLOR=black]de dogma, este trufia, credinta în ratiunea omului, în mintea si [/COLOR]
[COLOR=black]logica lui. Trufia este boala fara leac a mintii diavolului. [/COLOR]
[COLOR=black]Înlauntrul ei se gasesc si din ea izvorasc toate celelalte rele [/COLOR]
[COLOR=black]diavolesti, în timp ce smerenia noastra ne învata sa ne punem [/COLOR]
[COLOR=black]nadejdea si sa avem absoluta încredere în sfânta, [/COLOR]
[COLOR=black]soborniceasca, divino-umana minte a Bisericii, mintea lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos. „Noi avem mintea lui Hristos” (I Cor. 2, 16). Noi suntem [/COLOR]
[COLOR=black]în Trupul divino-uman al lui Hristos, Biserica Ortodoxa în care [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om Hristos este totul: si Capul, si Trupul, si Viata, [/COLOR]
[COLOR=black]si Adevarul, si Dragostea, si Dreptatea, si timpul, si vesnicia; [/COLOR]


[COLOR=black]2 5 Sfântul Ioan Gura de Aur, PG 51, 312. [/COLOR]


[COLOR=black]dar si noi, prin credinta în El si prin viata în El (Efes. 4, 11-21). [/COLOR]
[COLOR=black]Pentru ca „toate prin El si în El s-au zidit; si El este mai înainte de [/COLOR]
[COLOR=black]toate si toate în El viaza; si El este Capul trupului Bisericii, ca El sa [/COLOR]
[COLOR=black]fie întru toate Cel mai întâi” (Col. 1, 16-18): El, Dumnezeul-om, si [/COLOR]
[COLOR=black]nu doar omul, orisicum ar fi acesta. [/COLOR]
[COLOR=black]Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudocrestinismele, [/COLOR]
[COLOR=black]pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el [/COLOR]
[COLOR=black]se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în [/COLOR]
[COLOR=black]frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste [/COLOR]
[COLOR=black]pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. [/COLOR]
[COLOR=black]Numele lor evanghelic de obste este acela de „pan-erezie” [/COLOR]
[COLOR=black](erezie universala). De ce? Fiindca în cursul istoriei feluritele [/COLOR]
[COLOR=black]erezii tagaduiau sau denaturau anumite însusiri ale [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Domnului Hristos, în timp ce ereziile [/COLOR]
[COLOR=black]acestea europene îndeparteaza pe Dumnezeul-om în întregime [/COLOR]
[COLOR=black]si pun în locul Lui pe omul european. În aceasta privinta nu e [/COLOR]
[COLOR=black]nici o deosebire esentiala între papism, protestantism, [/COLOR]
[COLOR=black]ecumenism si celelalte secte, al caror nume este „legiune”. [/COLOR]
[COLOR=black]Dogma ortodoxa în general si dogma centrala despre [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica în special a fost respinsa si înlocuita cu dogma [/COLOR]
[COLOR=black]universala eretica latina despre primatul si infailibilitatea [/COLOR]
[COLOR=black]papei, a omului. Din aceasta erezie universala s-au nascut si se [/COLOR]
[COLOR=black]nasc fara încetare alte erezii: Filioque, eliminarea epiclezei, [/COLOR]
[COLOR=black]introducerea harului creat, azimele, purgatoriul, depozitul de [/COLOR]
[COLOR=black]merite suprarogatorii (prisositoare), învatatura mecanicista [/COLOR]
[COLOR=black]despre mântuire si prin aceasta învatatura mecanicista despre [/COLOR]
[COLOR=black]viata, papocentrismul, „sfânta” inchizitie, indulgentele, [/COLOR]
[COLOR=black]uciderea pacatosului pentru pacatul savârsit, iezuistica, [/COLOR]
[COLOR=black]scolastica, cazuistica, monarhistica, umanismul social... [/COLOR]
[COLOR=black]Dar protestantismul? Este cea mai apropiata si credincioasa[/COLOR]
[COLOR=black]odrasla a papismului, care prin scolastica sa rationalista se arunca[/COLOR]
[COLOR=black]din erezie în erezie si se îneaca fara încetare în feluritele otravuri[/COLOR]
[COLOR=black]ale ratacirilor eretice. Pe lânga asta, trufia papista si nebunia[/COLOR]
[COLOR=black]„infailibila” domnesc în chip absolut în sufletele credinciosilor[/COLOR]
[COLOR=black]protestantismului, pustiindu-le. În principiu, orice protestant este[/COLOR]
[COLOR=black]un papa independent, papa infailibil în toate chestiunile de credinta, iar [/COLOR]
[COLOR=black]lucrul acesta duce totdeauna dintr-o moarte duhovniceasca în [/COLOR]
[COLOR=black]alta si nu mai e sfârsit acestei morti, fiindca numarul mortilor [/COLOR]
[COLOR=black]duhovnicesti ale omului sunt fara numar. [/COLOR]

[COLOR=black]Asa stând lucrurile, ecumenismul papisto-protestant cu [/COLOR]
[COLOR=black]pseudo-biserica sa si cu pseudo-crestinismul sau, nu are iesire [/COLOR]
[COLOR=black]din moarte si din chin daca nu se va pocai din toata inima [/COLOR]
[COLOR=black]înaintea Dumnezeului-om Domnul Hristos si a Bisericii Lui [/COLOR]
[COLOR=black]Ortodoxe. Pocainta este leacul pentru orice pacat, leacul dat [/COLOR]
[COLOR=black]fiintei omenesti celei dupa chipul lui Dumnezeu, de catre [/COLOR]
[COLOR=black]Singurul Iubitor de oameni. [/COLOR]
[COLOR=black]Fara de pocainta si de intrarea în Adevarata Biserica a lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos este un lucru nefiresc si lipsit de noima sa vorbeasca [/COLOR]
[COLOR=black]cineva de vreo unire a „bisericilor”, de dialog al dragostei, de [/COLOR]
[COLOR=black]„intercommunio”. Lucrul cel mai de seama este a deveni omul [/COLOR]
[COLOR=black]parte din trupul divino-uman al Bisericii lui Hristos, si prin [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta partas la sufletul Bisericii – Sfântul Duh – si mostenitor [/COLOR]
[COLOR=black]al tuturor bunatatilor fara de moarte ale Dumnezeului-om. [/COLOR]

[COLOR=black]„[/COLOR]
R.
[continuare]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuare a mesajului anterior]

Dialogul” contemporan „al dragostei”, care se
[COLOR=black]realizeaza în forma unui sentimentalism gaunos, este în [/COLOR]
[COLOR=black]realitate refuzul pornit din putinatatea de credinta al „sfintirii [/COLOR]
[COLOR=black]Duhului si a credintei Adevarului” (II Tes. 2, 18), adica a singurei [/COLOR]
[COLOR=black]„iubiri de Adevar” (II Tes. 2, 10) mântuitoare. Esenta dragostei [/COLOR]
[COLOR=black]este Adevarul si dragostea viaza doar umblând întru adevar. [/COLOR]
[COLOR=black]Adevarul este inima fiecarei virtuti divino-umane deci si a [/COLOR]
[COLOR=black]dragostei, si fiecare din acestea arata si binevesteste pe [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om Domnul Hristos, Care Singur este întruparea [/COLOR]
[COLOR=black]si personificarea Adevarului Dumnezeiesc, a Adevarului [/COLOR]
[COLOR=black]universal. Daca Adevarul ar fi fost altceva decât Dumnezeul-[/COLOR]
[COLOR=black]om Hristos, el ar fi fost mic, insuficient, trecator, muritor. [/COLOR]
[COLOR=black]Astfel ar fi fost adevarul daca el ar fi fost un concept, sau o [/COLOR]
[COLOR=black]idee, sau o teorie, sau o schema, sau ratiunea, sau stiinta, sau [/COLOR]
[COLOR=black]filozofia, sau cultura, sau omul, sau omenirea, sau lumea, sau [/COLOR]
[COLOR=black]toate lumile, sau orisicine, sau orisice, sau toate acestea [/COLOR]
[COLOR=black]laolalta. Adevarul însa este Persoana si anume Persoana [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos, cea de-a doua Persoana a Sfintei [/COLOR]
[COLOR=black]Treimi si, ca atare, el e desavârsit, netrecator si vesnic, fiindca [/COLOR]
[COLOR=black]în Domnul Iisus Adevarul si Viata sunt de o fiinta: Adevarul [/COLOR]
[COLOR=black]vesnic si Viata vesnica (vezi In. 14, 6; 1, 4-17). Cel ce crede în [/COLOR]
[COLOR=black]Domnul Hristos creste mereu prin Adevarul Lui în [/COLOR]
[COLOR=black]dumnezeiestile Lui nemarginiri. El creste cu toata fiinta lui, cu [/COLOR]
[COLOR=black]toata mintea lui, cu toata inima si cu tot sufletul lui. În Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]traim „adevarati fiind întru dragoste”, fiindca numai în felul [/COLOR]
[COLOR=black]acesta putem „sa crestem în toate întru Dânsul, Care este Capul, [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos” (Efes. 4, 15). Mai mult, aceasta se înf aptuieste [/COLOR]
[COLOR=black]totdeauna împreuna „cu toti sfintii” (Efes. 3, 18), totdeauna în [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica si prin Biserica, fiindca altminteri omul nu poate sa [/COLOR]
[COLOR=black]creasca în Acela Care este Capul trupului Bisericii, adica în [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos. Nemarginitele puteri ce sunt neaparat trebuincioase [/COLOR]
[COLOR=black]pentru cresterea tuturor Crestinilor în trupul divino-uman al [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii sunt dobândite de catre Biserica nemijlocit de la Capul [/COLOR]
[COLOR=black]ei - Domnul Hristos, fiindca doar El, Dumnezeu si Domnul, [/COLOR]
[COLOR=black]are aceste nenumarate puteri nemarginite si le iconomiseste în [/COLOR]
[COLOR=black]chip întelept. [/COLOR]
[COLOR=black]Sa nu ne amagim. Exista si un „dialog al minciunii”, [/COLOR]
[COLOR=black]atunci când cei care dialogheaza se înseala, cu stiinta sau fara [/COLOR]
[COLOR=black]stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tat alui [/COLOR]
[COLOR=black]minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii [/COLOR]
[COLOR=black](In. 8, 44). Propriu este si pentru toti împreuna-lucratorii lui cei [/COLOR]
[COLOR=black]de buna voie sau fara de voie, atunci când ei voiesc sa [/COLOR]
[COLOR=black]realizeze binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la „adevarul” [/COLOR]
[COLOR=black]lor cu ajutorul minciunii. Nu exista „dialog al dragostei” fara [/COLOR]
[COLOR=black]dialogul Adevarului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc [/COLOR]
[COLOR=black]si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]Apostol cere ca „dragostea sa fie nefatarnica” (Rom. 12, 9). [/COLOR]
[COLOR=black]Separarea si diferentierea umanista eretica între Dragoste [/COLOR]
[COLOR=black]si Adevar este ea însasi o dovada a lipsei credintei divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umane si a pierderii echilibrului si gândirii sanatoase [/COLOR]
[COLOR=black]duhovnicesti, divino-umane. În orice caz, aceasta nu a fost [/COLOR]
[COLOR=black]niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti. Ortodocsii, cu totul [/COLOR]
[COLOR=black]înradacinati si întemeiati împreuna „cu toti sfintii” în Adevar si [/COLOR]
[COLOR=black]Dragoste, au si vestesc din vremurile Apostolilor pâna astazi [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta dragoste mântuitoare divino-umana fata de lume si [/COLOR]
[COLOR=black]fata de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si [/COLOR]
[COLOR=black]pacifismul umanist gaunos al ecumenismului contemporan nu [/COLOR]
[COLOR=black]fac decât un singur lucru: vadesc radacinile lor umaniste [/COLOR]
[COLOR=black]ftizice, filozofia lor morbida si etica lor neputincioasa cea [/COLOR]
[COLOR=black]„dupa predania oamenilor” (vezi Colos. 2, 8). Si mai mult: vadesc [/COLOR]
[COLOR=black]criza evidenta a credintei lor umaniste în Adevar si nesimtirea [/COLOR]
[COLOR=black]lor dochetista fata de istoria Bisericii, fata de continuitatea ei [/COLOR]
[COLOR=black]apostolica si soborniceasca, divino-umana în adevar si în har. [/COLOR]
[COLOR=black]Iar cugetarea îndumnezeita si gândirea sanatoasa apostolica si [/COLOR]
[COLOR=black]patristica binevestesc prin gura Sfântului Maxim [/COLOR]
[COLOR=black]Marturisitorul adevarul credintei divino-umane: „Credinta e [/COLOR]
[COLOR=black]temelia nadejdii si a dragostei... Caci credinta face neîndoielnic [/COLOR]
[COLOR=black]însusi adevarul”. [/COLOR]

R.

[continuare]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuare a mesajului anterior]

[COLOR=black]Nu exista nici o îndoiala ca masura patristica, mostenita [/COLOR]
[COLOR=black]de la Apostoli, a dragostei fata de oameni si a raporturilor cu [/COLOR]
[COLOR=black]ereticii are în întregime un caracter divino-uman. Lucrul acesta [/COLOR]
[COLOR=black]îl exprima de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale aceluiasi Sfânt: [/COLOR]
[COLOR=black]„Eu nu doresc ca ereticii sa se chinuiasca, nici nu ma bucur de [/COLOR]
[COLOR=black]raul lor – fereasca Dumnezeu! – ci mai degraba ma bucur si [/COLOR]
[COLOR=black]împreuna ma veselesc de întoarcerea lor: caci ce e mai placut [/COLOR]
[COLOR=black]celor credinciosi decât sa vada adunati împreuna pe copiii cei [/COLOR]
[COLOR=black]risipiti ai lui Dumnezeu? Nu le scriu nici îndemnându-va sa [/COLOR]
[COLOR=black]puneti asprimea înaintea iubirii de oameni – nu as putea sa fiu [/COLOR]
[COLOR=black]atât de salbatic – ci rugându-va sa faceti si sa lucrati cele bune [/COLOR]
[COLOR=black]pentru toti oamenii cu luare aminte si cu cercare multa si [/COLOR]
[COLOR=black]f acându-va tuturor toate, dupa cum are nevoie fiecare de voi. [/COLOR]
[COLOR=black]Numai un lucru îl voiesc de la voi, si va rog sa fiti aspri si [/COLOR]
[COLOR=black]neîndurati fata de orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei [/COLOR]
[COLOR=black]lor nebunesti, caci socotesc ura fata de oameni si despartire de [/COLOR]
[COLOR=black]dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai [/COLOR]
[COLOR=black]mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire”. [/COLOR]
[COLOR=black]Învatatura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeului-om Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]formulata de catre Sfintii Apostoli, de catre Sfintii Parinti si de [/COLOR]
[COLOR=black]catre Sfintele Sinoade cu privire la eretici, este urmatoarea: [/COLOR]
[COLOR=black]ereziile nu sunt Biserica si nici nu pot fi Biserica. Ca atare, în [/COLOR]
[COLOR=black]ele nici nu pot exista sfinte taine, si mai cu seama taina [/COLOR]
[COLOR=black]Euharistiei – aceasta taina a tainelor, fiindca tocmai Sfânta [/COLOR]
[COLOR=black]Euharistie este totul si toate în Biserica, Însusi Dumnezeul-om [/COLOR]
[COLOR=black]Domnul Hristos, însasi Biserica în calitate de trup al Lui si [/COLOR]
[COLOR=black]îndeobste tot ce este divino-uman. [/COLOR]
[COLOR=black]„Intercommunio” – comuniunea cu ereticii în sfintele [/COLOR]
[COLOR=black]taine si îndeosebi în Sfânta Euharistie – este cea mai rusinoasa [/COLOR]
[COLOR=black]tradare a Domnului Hristos, tradare de Iuda. Si mai mult, [/COLOR]
[COLOR=black]tradare a întregii Biserici a lui Hristos, a Bisericii divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umane, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii Sfintilor Parinti, a [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii Sfintei Traditii, a Bisericii celei Una. Aici ar trebui [/COLOR]
[COLOR=black]omul sa-si opreasca mintea si constiinta încrestinata asupra [/COLOR]
[COLOR=black]câtorva sfinte fapte, sfinte binevestiri, sfinte porunci. [/COLOR]
[COLOR=black]Mai înainte de toate trebuie sa ne întrebam pe ce [/COLOR]
[COLOR=black]ecleziologie, pe ce teologie privitoare la Biserica se întemeiaza [/COLOR]
[COLOR=black]asa-zisa „intercommunio”? Fiindca întreaga teologie ortodoxa [/COLOR]
[COLOR=black]a Bisericii despre Biserica se bazeaza si se întemeiaza nu pe [/COLOR]
[COLOR=black]„intercommunio” (reciproca împartasire), ci pe realitatea [/COLOR]
[COLOR=black]divino-umana a lui „communio”, pe comuniunea divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umana, (I Cor. 1, 9; 10, 16-17; II Cor. 13, 13; Evr. 2, 14; 3, 14; I In. [/COLOR]
[COLOR=black]1, 3), în timp ce notiunea „inter-communio” (inter-împartasire) [/COLOR]
[COLOR=black]este în ea însasi contradictorie si cu totul neînteleasa pentru [/COLOR]
[COLOR=black]constiinta ortodoxa soborniceasca. Al doilea fapt, sfânt fapt al [/COLOR]
[COLOR=black]credintei ortodoxe, este urmatorul: în învatatura ortodoxa [/COLOR]
[COLOR=black]despre Biserica si Sfintele Taine, singura si unica Taina este [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica însasi, trupul Dumnezeului-om Hristos, în asa fel ca [/COLOR]
[COLOR=black]ea este si unicul izvor si continutul tuturor Sfintelor Taine. În [/COLOR]
[COLOR=black]afara de Taina aceasta divino-umana si a-toate-cuprinzatoare a [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii care este taina universala, nu exista si nici nu pot sa [/COLOR]
[COLOR=black]existe „Taine”. Ca atare, nu poate exista nici o intercomuniune [/COLOR]
[COLOR=black]în ceea ce priveste Tainele. De aici rezulta ca numai în Biserica, [/COLOR]
[COLOR=black]în aceasta unica Taina universala a lui Hristos poate fi vorba [/COLOR]
[COLOR=black]despre Taine, fiindca Biserica Ortodoxa ca Trup al lui Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]este izvorul si criteriul Tainelor si nu viceversa. Tainele nu se [/COLOR]
[COLOR=black]pot ridica deasupra Bisericii si nici nu pot fi considerate în [/COLOR]
[COLOR=black]afara de Trupul Bisericii. [/COLOR]
[COLOR=black]Pentru aceasta, în conformitate cu cugetul Bisericii [/COLOR]
[COLOR=black]Sobornicesti a lui Hristos si potrivit cu întreaga Traditie [/COLOR]
[COLOR=black]Ortodoxa, Biserica Ortodoxa nu accepta existenta altor taine în [/COLOR]
[COLOR=black]afara de ea, nici nu le considera taine, pâna la venirea prin [/COLOR]
[COLOR=black]pocainta din „biserica” eretica, adica dintr-o pseudo-biserica în [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica Ortodoxa a lui Hristos. Câta vreme cineva ramâne în [/COLOR]
[COLOR=black]afara de Biserica neunit cu ea prin pocainta, unul ca acesta este [/COLOR]
[COLOR=black]pentru Biserica un eretic si, în chip inevitabil, se gaseste în [/COLOR]
[COLOR=black]afara comuniunii mântuitoare: fiindca „ce partasie poate fi între [/COLOR]
[COLOR=black]dreptate si nelegiuire? Ce partasie poate sa fie între lumina si [/COLOR]
[COLOR=black]întuneric?” (II Cor. 6, 14). [/COLOR]
[COLOR=black]Marele Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om, da porunca: „De omul eretic, dupa una si a doua [/COLOR]
[COLOR=black]sfatuire, desparte-te” (Tit. 3, 10). Acela deci, care nu numai ca nu [/COLOR]
[COLOR=black]se desparte de „omul eretic”, ci-i da acestuia si pe Domnul [/COLOR]
[COLOR=black]Însusi în Sfânta Euharistie, se mai gaseste oare în sfânta [/COLOR]
[COLOR=black]credinta apostolica si divino-umana? Chiar mai mult, ucenicul [/COLOR]
[COLOR=black]cel iubit de Domnul Iisus, Apostolul dragostei, da urmatoarea [/COLOR]
[COLOR=black]porunca: pe omul care nu crede în întruparea lui Hristos si nu [/COLOR]
[COLOR=black]accepta învatatura evanghelica cu privire la El, ca Dumnezeu-[/COLOR]
[COLOR=black]om, „sa nu-l primiti în casa” (II In. 1, 10). [/COLOR]

R.
[continuare]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuare a mesajului anterior]

[COLOR=black]Canonul 45 al Sfintilor Apostoli porunceste cu glas de [/COLOR]
[COLOR=black]tunet: „Episcopul, sau presviterul, sau diaconul, care fie ca si [/COLOR]
[COLOR=black]numai se roaga împreuna cu ereticii sa se afuriseasca; iar daca [/COLOR]
[COLOR=black]le-a îngaduit acestora sa savârseasca ceva ca clerici (sa [/COLOR]
[COLOR=black]savârseasca cele sfinte) sa se cateriseasca”. Porunca aceasta [/COLOR]
[COLOR=black]este limpede chiar si pentru o constiinta de tântar. Oare nu? [/COLOR]

[COLOR=black]Canonul 64 al Sfintilor Apostoli porunceste: „Daca [/COLOR]
[COLOR=black]vreun cleric sau laic intra în sinagoga iudeilor sau a ereticilor [/COLOR]
[COLOR=black]ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca”. Si lucrul [/COLOR]
[COLOR=black]acesta este limpede chiar si pentru constiinta cea mai [/COLOR]
[COLOR=black]primitiva. Oare nu? [/COLOR]

[COLOR=black]Canonul 46 al Sfintilor Apostoli: „Episcopul sau [/COLOR]
[COLOR=black]presviterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim [/COLOR]
[COLOR=black]sa se cateriseasca. Caci ce întelegere poate sa fie între Hristos si [/COLOR]
[COLOR=black]Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”. Este [/COLOR]
[COLOR=black]un lucru batator la ochi chiar si pentru cei lipsiti de ochi: [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta porunca hotaraste în mod imperativ ca nu trebuie sa [/COLOR]
[COLOR=black]recunoastem ereticilor nici o sfânta taina si ca trebuie sa le [/COLOR]
[COLOR=black]consideram pe acestea ca nevalabile si lipsite de har. [/COLOR]
[COLOR=black]De Dumnezeu insuflatul purtator de cuvânt al Traditiei [/COLOR]
[COLOR=black]sobornicesti, apostolice si patristice a Bisericii lui Hristos, [/COLOR]
[COLOR=black]Sfântul Ioan Damaschin, binevesteste din inima tuturor [/COLOR]
[COLOR=black]Sfintilor Parinti, tuturor Sfintilor Apostoli, tuturor Sfintelor [/COLOR]
[COLOR=black]Sinoade ale Bisericii urmatorul adevar divino-uman: „Pâinea [/COLOR]
[COLOR=black]Euharistiei (Sfintei Împartasanii) nu este simpla pâine, ci e [/COLOR]
[COLOR=black]unita cu Dumnezeirea... Curatindu-ne prin ea, ne unim cu [/COLOR]
[COLOR=black]Trupul Domnului si cu Duhul Lui si devenim trupul lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos - Biserica... Taina Euharistiei se numeste Împartasanie [/COLOR]
[COLOR=black]fiindca prin ea ne împartasim de Dumnezeirea lui Iisus; si se [/COLOR]
[COLOR=black]numeste comuniune, si este cu adevarat astfel, fiindca prin ea [/COLOR]
[COLOR=black]intram în comuniune cu Hristos si luam parte la Trupul si la [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeirea Lui, iar pe de alta parte, prin ea intram în [/COLOR]
[COLOR=black]comuniune unii cu altii si ne unim între noi. Si întrucât ne [/COLOR]
[COLOR=black]împartasim cu toti dintr-o singura pâine, devenim un singur [/COLOR]
[COLOR=black]trup si un singur sânge al lui Hristos, si madulare unii altora, [/COLOR]
[COLOR=black]fiind de un trup cu Hristos. Deci, sa ne ferim din toate puterile [/COLOR]
[COLOR=black]ca sa nu luam împartasanie de la eretici, nici sa le dam [/COLOR]
[COLOR=black]ereticilor împartasanie. „Nu dati cele sfinte câinilor”, zice [/COLOR]
[COLOR=black]Domnul, „si nici nu aruncati margaritarele voastre înaintea [/COLOR]
[COLOR=black]porcilor” (Mt. 7, 6), ca sa nu ne facem partasi învataturii lor [/COLOR]
[COLOR=black]gresite si osândei lor, caci daca este o unire cu Hristos si a [/COLOR]
[COLOR=black]unora cu altii, înseamna ca ne unim de buna voie cu toti cei ce [/COLOR]
[COLOR=black]se împartasesc împreuna cu noi. Unirea aceasta se face de [/COLOR]
[COLOR=black]buna voie, iar nu fara conglasuirea noastra, caci un trup [/COLOR]
[COLOR=black]suntem toti, fiindca dintr-o singura pâine ne împartasim, [/COLOR]
[COLOR=black]precum zice Apostolul (I Cor. 10, 17)”. [/COLOR]
[COLOR=black]Neînfricatul marturisitor al adevarurilor divino-umane al [/COLOR]
[COLOR=black]ortodocsilor Sfântul Atanasie cel Mare vesteste oamenilor din [/COLOR]
[COLOR=black]toate lumile: „Împartasania de la eretic înstraineaza pe om de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu si îl preda diavolului”. În Euharistie, „pâinea [/COLOR]
[COLOR=black]ereticilor nici nu e trupul lui Hristos”. „Dupa masura [/COLOR]
[COLOR=black]deosebirii dintre lumina si întuneric, asa e si deosebirea dintre [/COLOR]
[COLOR=black]împartasania drept slavitoare si cea ereticeasca: cea drept [/COLOR]
[COLOR=black]slavitoare lumineaza, cea ereticeasca întuneca, una îl uneste cu [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos iar cealalta cu diavolul, una da viata sufletului iar [/COLOR]
[COLOR=black]cealalta îl ucide”. „Împartasania din mâna eretica este otrava, [/COLOR]
[COLOR=black]nu simpla pâine”.26 [/COLOR]

[COLOR=black]2 6 Cel de-al „treisprezecelea apostol”, „Parintele Ortodoxiei” Sfântul Atanasie cel Mare, [/COLOR]
[COLOR=black]binevesteste cu întelepciune apostolica si parinteasca tot adevarul despre credinta cea [/COLOR]
[COLOR=black]adevarata, spunând ca noi tinem „aceasta predanie si învatatura si credinta dintru început a [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii Sobornice sti, pe care Domnul a dat-o, apostolii au propovaduit-o si Parintii au [/COLOR]
[COLOR=black]pazit-o. Caci întru aceasta Biserica s-a întemeiat, iar cel ce cade din aceasta nu mai poate fi [/COLOR]
[COLOR=black]si nici nu se mai poate numi crestin”. (Catre Serapion, epist. 1, P.G. 26, col. 593 C A). [/COLOR]


[COLOR=black]Romeo[/COLOR]

Blog Ortodox Anti-Ecumenism
 

http://www.orthologos.blogspot.com/

Doamne ajuta!
Romeo

Ganduri...
 

Ma gandesc, ca in ultima vreme atentia ne-a fost abatuta de la temele cu adevarat de interes. Sa nu uitam,furati de "peisaj", de durerea noastra cea mai mare: ecumenismul.