Dumnezeu sa odihneasca in pace sufletul robului sau Vasile.... unde nu este durere nici intristare, nici suspin... sa ii ierte toate greselile ce le-a facut in aceasta viata plina de patimi... si sa primeasca raspuns bun la Judecata.Dumnezeu sa il ierte!

Texte de acelaşi autor




Traduceri ale acestui text
0

Comentariile membrilor

print e-mail
Vizionări: 690 .



Pentru parinti
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Adriana Hurjui [Magika ]

2008-06-09 | |


Cu ochii blânzi şi zâmbitoare
Mă mângâi tu, Mamă, pe chip;
Din suflet, mereu, iubitoare,
Mă ocroteşti fără-ncetare
Cum scoicile sunt ocrotite de nisip.

Iar tu, Tată, iubitor mereu
Mă sfătuieşti numai de bine;
Tu pentru mine întodeauna ai fost
Şi eşti un Zeu
Ce la copiii săi el ţine.

Aşa vă văd eu, dragi Părinţi
Şi vă iubesc şi vă ador!
În ochii mei sunteţi doi Sfinţi
Ce-mi umplu sufletul cu dor!

Adrian Păunescu- Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

A mai trecut o viata
 

[SIZE=3]"A mai trecut o viaţă în lumea celor drepţi
Doi ochi prea trişti s-au stins în dor adânc şi jale
Tăicuţă, dacă poţi, te rog ca să mă ierţi-
Eu n-am fost lângă tine în ultimul tău ceas,
Eu n-am fost să-ţi aud cuvântul de iertare,
Căci soarta m-a purtat pe drumurile sale
Şi milă nu i-a fost, şi nu mi-a dat răgaz
Să te găsesc în viaţă, să fac încă un pas…
A mai trecut o viaţă, s-a mai sfârşit o cale
A mai lăsat un tată copiii şi nepoţii
Să ştii, mă doare tată, să ştii, îmi este jale
Dar legea aspră-a vieţii, nu ştie de iertare
Si drumul ce-ai urmat – o să-l urmăm cu toţii
Căci moartea când ne naştem, ne dă la fiecare
Sărutul ei pe frunte- să ne primească morţii…
Şi să lăsăm în lume ochi plini de dor şi jale"[/SIZE]

:53::53: Un ultim omagiu ! Pentru robul lui Dumnezeu, VASILE, sa-l ierte si sa se odihneasca de-a dreapta SA, cand va sedea sa judece vii si mortii!
Marina draga , bunul Dumnezeu sa te intareasca in aceste clipe grele.
Avem in fata in fiecare sambata, slujbe de pomenire a celor adormiti, nu stiu daca acolo unde tu locuiesti ai posibilitate sa implineste aceste rugaciuni de pomenire dar eu il voi pune pe tatal tau la parastasele pe care le voi face in aceste zile. Dumnezeu sa-l ierte!

Condoleante, Marina... Dumnezeu sa il ierte pe tatal tau. :53::53:

Dumnezeu sa-L ierte si sa-l odihneasca, pe cel care a fost robul lui Dumnezeu Vasile.
"Odihneste, Dumnezeule, pe robii Tai, si-i aseaza in rai, unde cetele sfintilor, Doamne, si dreptii ca luminatorii stralucesc; pe adormitii robii Tai odihneste-i, trecandu-le lor toate greselile." Amin.

Mă alătur cu tot sufletul ! Eu pe tata l-am pierdut când aveam cel mai mult nevoie de el, la 15 ani. L-am iubit imens ! ! ! Viaţa mea a luat un curs nedorit , pentru o perioadă , pentru mine. A fost groaznic fără el.
Condoleanţe Marina dragă , suflet bun şi indepărtat !

Condoleante, Marina; Il rog pe Dumnezeu sa te intareasca in suferinta pierderii tatalui tau.

Va multumesc dragii mei ptr tot!... si cer iertare chiar daca ideile noastre nu au fost mereu la unison... :53:

Condoleante, Marina.....ma rog la Maica Domnului sa-ti dea multa putere acum in aceste momente....Dumnezeu sa-l ierte pe tatal tau.......

Dumnezeu să-l odihnească pe robul său Vasile şi să aşeze sufletul lui în loc luminat.

va multumesc din nou ptr gandurile voastre bune.. chiar daca a fost f dureros, mama este multumita ca la inmormantare totul s-a derulat ff bine si dupa randuiala.. . Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!

Condoleante!,Marina draga,sper sa fie iertat in ceruri,tatal tau,care a gresit,poate,in aceasta viata,ca un om.
...si tatal meu este decedat de 7 ani,si am fost foarte afectata,mai ales pentru faptul ca eu eram departe de casa...dar am venit la inmormantare.
O sa treaca,ai sa vezi,pentru ca totul trece...si noi cu acestea.

In lumea de astazi spunem simplu: suntem obositi. De aceea nu mai dam un telefon, nu mai mergem in vizita, nu mai facem daruri, ... uitam si imbratisarile de altadata. E o oboseala nu neaparat fizica, fiindca de asta poti scapa, ci una sufleteasca. Din nefericire cam asa ne raportam la parinti. Iar aceasta raportare este cea a unui om bolnav. Si, ca orice om bolnav, trebuie sa cautam leacuri, caci trebuie sa iesim din neputinta de a iubi, de a imbratisa, de a intampina, de a fi cu celalalt.

Sincere condoleanate marina si din partea mea.Eu sunt noua si nu am postat des,dar incerc sa fac si eu fata.
Despre parinti putem posta pagini intregi caci sunt lucruri ata de frumoase de vorbit.
Mama este femeia care se oferă lui Dumnezeu şi planurilor Lui; ea este umanitatea consacrată puterii creatoare, "colaboratoarea actului creator". Deplina femeie nu-i decât aceea care este mamă. Aşa cum iubirea este ultimul cuvânt al Legii Noi, la fel maternitatea este ultimul cuvânt al femeii, plinirea şi desăvârşirea ei. Niciodată femeia nu-i atât de aproape de Dumnezeu ca atunci când este mamă; niciodată nu-i rug de iubire, rug al tuturor iubirilor mari şi sacre, ca atunci când este mamă; viaţa însăşi nu se înnoieşte decât atunci când femeia devine mamă. Toate caracterele substanţiale ale
femeii se plinesc prin urmare în mamă.
Fiecare mama este regina pentru fiii ei.
Copiii sunt aureola şi gloria femeii mame; prin ei învinge timpul şi moartea. Aşa se rezumă istoria şi biruinţele unei femei, a unei mame.
Mama este o aşteptare, este o devenire, cea mai sfântă şi preţioasă dintre aşteptările pământului. Aşteptarea ei nu se împlineşte în bărbatul soţ, ci în copil.
<br><a href="http://recadosdaweb.com/pt/anjos/"><img src="http://i509.photobucket.com/albums/s332/kirecado/mensagens/anjos/62.gif" border=0><br><br><img src="http://recadosdaweb.com/logo.gif" border=0>

Mare, mare dreptate in cele scrise, gasesc si eu...si sunt asemenea celor bolnavi sufleteste si ma zbat in aceiasi ignoranta si neputinta emotionala .
Nu stiu, nu stiu unde vor ajunge astfel, oamenii, nu stiu unde voi ajunge eu gemand de nepasare in acelasi timp in care am atata nevoie de a darui si primi afectiune. Cu adevarat am obosit, dar, parca toti au obosit si, chiar daca avem tot mai mult timp, el se diminueaza odata cu hazardul launtric la care suntem supusi in asta lume " moderna ".

Nu stiu de ce marea majoritate a parintilor vor ca macar primul nascut sa fie baiat(cred ca are legatura cu "sa nu piara neamul").La fel gandea si sotul meu inainte sa se nasca primul nostru copil(care este fata).Cand a aflat ca avem fetita a zis "sa-ti traiasca".Cu greu i-am iertat aceea replica dar in timp mi-a demonstrat ca poate sa fie un tata grozav ,atent, grijuliu,iubitor si care are o relatie speciala cu cele doua fete ale noastre (intre timp s-a mai nascut una).Asadar cred ca este minunat sa te bucuri de copilul tau indiferent daca este baiat sau fata si sa-l cresti in credinta lui Dumnezeu.

inteleg de unde vii cu copiii accidente. si ai mei doi copii au fost accidental facuti ( adica nu i-am planuit) daca accident se poate numii miracolul daruit de TATAL din Ceruri. dar imi iubesc copiii foarte mult, ei sint lumea mea, fara ei nu stiu cum as traii viata.

familia cu dragostea ce ne-o poarta ne ridica mult, fara familie , fara dragoste sintem nimic. numai parintii pot daruii dragostea nelimitata asa cum daruieste dragostea lui fata noi Tatal nostru. e bine ca-ti iubesti parintii, si nu are importanta de ce ai iubesti, iubirea pe care o porti pentru ei cu timpul te va face pe tine o persoana mai buna. intelesul cred ca vine cu timpul la fel ca si intelepciunea

asa de adevarat ai vorbit
 

si eu ma identific cu unii dintre acei oameni obositi.